Departamentul Situaţii Excepţionale

a Republicii Moldova

PROTECŢIA CIVILĂ

ÎN SITUAŢIIA EXEPŢIONALE

Chişinău 2004
2
 3

Noţiuni generale
Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se
referă atât la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să
supravieţuiască şi să-şi manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor
factorilor negativi ce-l înconjoară, el are nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din
partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea particularităţilor caracteristice a situaţiilor excepţionale,
care dereglează procesele vitale, are o însemnătate hotărâtoare pentru protecţia omului. Însă numai
cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient pentru a depăşi influenţa lor distructivă
asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de la mic la mare) să însuşească
metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa şi a celor din jur.
Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul
de pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren,
uraganele, avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii etc.),
urmate de mari pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în amănunţire,
pentru a fi evitate (în măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor acestora. Lichidarea
consecinţelor situaţiilor excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare individ, fiecare grup de
oameni vor fi instruiţi la nivelul automatismului, pentru a acţiona promt în caz de pericol sau
declanşare a situaţiilor excepţionale şi acordarea primului ajutor sinistraţilor în focarele apărute.
Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial
rămâne pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor de
panică, a incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor SE,
din lipsa mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară, lipsa
medicamentelor etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.
În ultimii ani conducerea republicii, a luat o serie de măsuri în vederea prevenirii şi
lichidării consecinţelor SE. Cu acest scop a fost creat Departamentul Situaţii Excepţionale, Comisii
pentru Situaţii Excepţionale (CSE) la toate nivelurile, a fost adoptată Legea “Cu privire la Protecţia
Civilă” etc.
Dar, trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei nu au pregătirea necesară în
domeniul protecţiei civile.
Organele de administrare publică centrală şi locală, administraţiile întreprinderilor şi
organizaţiilor sunt obligate să informeze operativ si veridic populaţia, prin intermediul mass-media,
alte mijloace de informare, despre situaţia în domeniul Protecţiei Civile, despre măsurile
întreprinse pentru îmbunătăţirea acesteia, despre situaţiile excepţionale pronosticate sau deja
declanşate, despre modul si mijloacele de protecţie în caz de pericol sau declanşare a SE.
Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu
numai la subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.
Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului
poate atinge 8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).
Totodată, în jurul Republicii Moldova sînt amplasate 8 staţii atomo-electrice.
Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :
- 153 radioactive
- 227 chimice
- 113 cu pericol de explozie si incendii
Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.
În zone a posibilei contaminări, în caz de avarie la obiectele chimice, activează si locuiesc
circa 500 mii de oameni.
În Republica Moldova sunt circa 16 mii de terenuri afectate de alunecări de teren.
Intensitatea cea mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centru si podişul Tigheciului,
unde sunt circa 450 porţiuni periculoase.
Nodurile hidraulice de pe râuri creează un pericol real de inundare a 168 de localităţi cu o
suprafaţă totală de 1300 km pătraţi şi cu o populaţie de circa 160 mii oameni.
Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat Programul de Stat al Republicii Moldova
pentru prevenirea (diminuarea) urmărilor posibilelor avarii, catastrofe şi calamităţi naturale. Totuşi
 4

trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei şi în primul rând tineretul, n-au pregătirea
necesară în domeniul protecţiei civile, pregătire în domeniul activităţii vitale.
Acest manual are menirea de a completa lacunele în pregătirea tineretului pentru participare
activă în lupta cu diverse situaţii excepţionale şi cu consecinţele lor, deseori catastrofale. Manualul
este elaborat în conformitate cu prezentele programe la protecţia civilă în instituţiile de învăţământ
preuniversitar.

Capitolul I.
PROTECŢIA CIVILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
1. Scurt istoric al protecţiei civile (PC)
Istoria PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării
locale antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi
stingeau incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la
restabilirea obiectelor economice, a căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi
electricitate, asanarea teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile). Mulţi lucrători
au fost decoraţi cu ordine şi medalii. Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul
1961 în Apărarea Civilă, iar în anul 1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea
avariei de la Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a
inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000.

1.2. Sistemul PC al Republicii Moldova

(Se anexează)

1.3. Extras din legea “Cu privire la protecţia civilă”

Protecţia civilă a Republicii Moldova reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni, întreprinse
pe scara întregului stat, în vederea asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile
calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epidemiilor, epizootiilor, epifitotiilor,
incendiilor, precum şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire în masă. Protecţia civilă include:
organele de conducere, de administrare, reţeaua naţională de observare şi control de laborator
asupra stării mediului înconjurător şi obiectelor potenţial periculoase, forţele şi mijloacele de
lichidare a efectelor situaţiilor excepţionale, sistemul de instruire la protecţia civilă. Protecţia civilă
se organizează conform principiului teritorial de producere, în corespundere cu organizarea
administrativ-teritorială a republicii, cuprinzând toate ramurile economiei naţionale. Organizarea
Protecţiei Civile poartă un caracter obligatoriu.
Răsponsabilitatea de pregătirea organelor protecţiei civile pentru a desfăşura acţiuni în
condiţiile situaţiilor excepţionale este pusă în seama Guvernului, conducătorilor ministerelor,
departamentelor, administraţiei publice locale, unităţilor economice. Activitatea ministerelor,
departamentelor, autorităţilor administrării publice locale, unităţilor economice în domeniul PC este
coordonată de către Departamentul Situaţii Excepţionale, creat pe lângă Guvern.
Departamentul Situaţii Excepţionale este organul central de specialitate al administraţiei
publice în domeniul protecţiei civile. Organele lui principale sunt: Direcţia protecţia civilă, Direcţia
Pompieri şi Salvatori, Statul Major al Forţelor Protecţiei Civile, detaşamentele de pompieri şi
salvatori.

Sarcinile principale ale protecţiei civile sunt:

(art.4)
- protecţia populaţiei şi a teritoriului în condiţiile situaţiilor excepţionale;
- executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile situaţiilor
excepţionale şi la lichidarea consecinţelor acestora;
- organizarea pregătirii iniţiale şi multilaterale a populaţiei, a obiectivelor economiei,
Forţelor Protecţiei Civile pentru intervenţie în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor
excepţionale şi lichidarea consecinţelor acestora.
Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce-i revin:
 5

- organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia de nădejde a populaţiei, a

proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale, realizează înzestrarea lor tehnico-
materială şi pregătirea specială, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru
acţiuni în condiţiile situaţiilor excepţionale;
- creează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă, înştiinţări şi
comunicaţii, organizează controlul şi supravegherea situaţiei radioactive, chimice,
bacteriologice şi antiincendiare pe teritoriul republicii;
- acumulează şi păstrează în siguranţă mijloacele de protecţie, produsele alimentare şi
medicamentoase, mijloacele tehnice materiale, financiare şi de altă natură, sursele
autonome de aprovizionare cu energie electrică şi cu apă, prevăzute în caz de situaţii
excepţionale;
- acumulează fondul necesar de construcţii de protecţie, le menţine în stare permanentă de
pregătire pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului;
- protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele alimentare şi
materie primă, furajul, animalele agricole şi plantele de contaminare radiativă, chimică şi
biologică, iar mediul ambiant - de poluare cu substanţe radiative, otrăvitoare, puternic
toxice şi cu mijloace bacteriologice;
- pregătirea din timp a evacuării, iar în caz de apariţie a pericolului nemijlocit - evacuarea
populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase;
- înştiinţarea organelor de conducere şi populaţiei republicii despre pericol sau apariţia
situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi mijloacele
protecţiei civile şi conduce acţiunile la executarea lucrărilor de salvare;
- acordă ajutorul multilateral sinistraţilor;
- antrenează unităţile economice în acţiunile de preîntâmpinare şi lichidarea consecinţelor
situaţiilor excepţionale;
- execută controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie, menite să zădărnicească sau
să diminueze probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi să reducă proporţiile
efectelor lor, să sporească securitatea şi stabilitatea funcţionării tuturor ramurilor şi
obiectivelor economiei naţionale;
- asigură securitatea antiincendiară a obiectivelor, a populaţiei şi stingerea incendiilor;
- organizează şi efectuează instruirea lucrătorilor unităţilor economice şi cetăţenilor
privind acţiunile în condiţiile SE.

Drepturile şi obligaţiunile cetăţenilor

(art.13)
1. Cetăţenii republicii, cetăţenii străini care locuiesc pe teritoriul republicii în condiţiile
situaţiilor excepţionale au dreptul la protecţia vieţii şi sănătăţii lor, ajutor material şi financiar, la
folosirea gratuită a mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă.
2. Persoanelor care participă nemijlocit la salvarea populaţiei, la lichidarea consecinţelor
situaţiilor excepţionale li se acordă drepturi şi înlesniri suplimentare:
a) asigurarea gratuită cu hrană, îmbrăcăminte, mijloace speciale de protecţie, locuinţă şi
transport în perioada executării lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor excepţionale.
b) asistenţa medicală şi tratament gratuit.
c) compensaţia bănească în cazul decesului în timpul îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile,
care este achitată de stat sau de patron, în conformitate cu legislaţia.
d) asigurarea cu pensie în cazul survenirii invalidităţii ca urmare a rănirii, contuzionării,
schilodirii în timpul îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile.
e) decorarea cu ordine, medalii, diplome, acordarea de premii băneşti şi cadouri de preţ
pentru bărbăţie şi vitejie, manifestate în condiţiile situaţiilor excepţionale.
3. Peroanele care participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, pentru
perioada de executare a lucrărilor de salvare li se păstrează salariul mediu lunar, locul de muncă şi
vechimea în muncă.
4. Persoanele care în timpul îndeplinirii sarcinilor Protecţiei Civile au fost rănite,
contuzionate, schilodite sau au devenit invalizi şi au fost îndreptate la examen sau tratament
 6

medical de dispensar, de ambulatoriu sau clinic, li se păstrează pentru timpul aflării în instituţia
medicală locul de muncă, de studii, funcţia scriptică şi salariul mediu lunar, precum şi li se restituie
cheltuielile de deplasare la şi de la locul de examen, tratament.
Cetăţenii republicii, cetăţenii străini sunt obligaţi:
a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind protecţia civilă.
b) să cunoască semnalele de înştiinţare ale protecţiei civile, regulile de comportare şi ordinea
acţiunilor în condiţiile situaţiilor excepţionale.
c) să respecte cerinţele protecţiei civile în viaţa cotidiană, în activitatea de producţie şi
socială.
d) să înştiinţeze conducătorii obiectivelor şi autorităţile administraţiei publice locale despre
semnele depistate, capabil să provoace apariţia situaţiilor excepţionale.
e) să participe activ la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, să acorde ajutor
multilateral sinistraţilor.
f) să manifeste atitudine grijulie faţă de obiectivele şi mijloacele protecţiei civile.

Asigurarea drepturilor cetăţenilor

(art.14)
1. Autorităţile publice de toate nivelurile, organele administrative ale protecţiei civile,
unităţile economice asigură realizarea drepturilor şi înlesnirilor, stabilite de legislaţie pentru
persoanele implicate la îndeplinirea sarcinilor protecţiei civile.
2. Mărimea ajutorului şi modul de acordare al acestuia sinistraţilor în condiţiile situaţiilor
excepţionale şi la lichidarea consecinţelor acestora, sunt stabilite de către Guvern.

Conducerea protecţiei civile

(art.17)
Conducerea generală a protecţiei civile este executată de către Guvern, care determină
caracterul, volumul şi termenele desfăşurării activităţilor, ce a sigură îndeplinirea sarcinilor
protecţiei civile. Guvernul exercită funcţiile de conducere prin intermediul Departamentului Situaţii
Excepţionale, care se completează cu militari şi poartă răspundere pentru pregătirea generală la
îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Şeful Departamentului SE este vicepreşedintele Comisiei pentru
Situaţii Excepţionale a republicii (preşedintele Comisiei pentru Situaţii Excepţionale este prim-
ministru) şi are dreptul să dea dispoziţii (ordine) din numele lui. Conducerea protecţiei civile în
raioane, municipii, oraşe, sate este executată de către conducătorii administraţiei publice locale,
ministere, departamente, instituţii de învăţământ, obiectivele economiei – corespunzător miniştrii,
şefii departamentelor şi conducătorii respectivi, care în acelaşi rând sunt preşedinţii Comisiilor
pentru Situaţii Excepţionale, create din numărul personalului de conducere şi colaboratorii
aparatului administrativ, fără eliberarea lor de la locul de muncă de bază.

Organele supravegherii de Stat în domeniul PC

(art.19)
Supravegherea de Stat în domeniul protecţiei civile este executat de organele Inspectoratului
de Stat la protecţia civilă care intră în componenţa Departamentului Situaţii Excepţionale. Organele
Inspectoratului asigură supravegherea asupra stării de protecţie genistică, radiativă, chimică şi
medico-biologică a populaţiei şi obiectivelor.
1.4. Forţele Protecţiei Civile
Pentru îndeplinirea măsurilor preventive la executarea lucrărilor de protecţie şi lichidare a
consecinţelor situaţiilor excepţionale, prin Hotărârea Guvernului Nr.249 din 4 mai 1996 a fost
aprobat Regulamentul şi calculul constituirii formaţiunilor protecţiei civile.
Forţele Protecţiei Civile includ unităţi şi subunităţi ale DSE, formaţiunile protecţiei civile,
unităţile şi organizaţiile speciale.
Forţele Protecţiei Civile sunt constituite pe specialităţile: observare, cercetare, transmisiuni,
alarmare, adăpostire, deblocare, mecanizare, energetice, medicale, veterinare, protecţiei
antichimice, transport.
 7

Conform Dispoziţiei Guvernului, la executarea lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor

excepţionale şi la lichidarea consecinţelor lor pot fi antrenate unităţile militare ale Ministerului
Apărării şi subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne. Conducerea operativă a Forţelor
Protecţiei Civile la executarea lucrărilor de salvare este exercitată de către Statul Major al Forţelor
Protecţiei Civile, conducătorii administraţiei publice locale.

Capitolul 2.
Situaţiile excepţionale şi caracteristicile lor
Situaţie excepţională - se numeşte procesul declanşat de forţe naturale sau de activitatea
omului (planificată sau ocazională) care poate provoca pagube materiale şi pierderi umane.
Situaţiile excepţionale se împart în două grupe:
1.Situaţiile excepţionale provocate de procesele naturale (cutremure de pământ, alunecări de
teren, inundaţii, secete, furtuni, înzăpeziri etc.).
2.Situaţiile excepţionale provocate de activitatea omului - tehnogene (accidente nucleare,
chimice, incendii etc.).
Situaţiile excepţionale determinate de procese naturale de regulă sunt spontane şi nu pot fi
controlate şi evitate.
2.1. Cutremurul de pământ
Toate calamităţile naturale au caracter periculos, însă cele mai tragice urmări apar în
rezultatul cutremurului de pământ, care este rezultatul vibraţiei scoarţei pământului provocată de
cauze tectonice şi vulcanice.
Intensitatea cutremurului de pământ depinde de adâncimea la care au loc procesele tectonice
sau vulcanice (de magnitudinea cutremurului). Intensitatea cutremurul se măsoară în baluri pe scara
Rihter - pînă la 12 baluri. Cu cât mai multă energie se formează în timpul cutremurului, cu atât,
vibraţia este mai mare şi urmările sunt catastrofale (8-12 grade). Locul de producere al cutremurului
(focarul) poate fi de suprafaţă, intermediar (50-250 km) sau la adâncime (250-700 km).
În secolul trecut în întreaga lume sunt cunoscute peste 30 cutremure puternice, în care şi-au
pierdut viaţa peste 30 000 000 de oameni, mai mult de 12.500 000 au fost răniţi şi peste 30. 000
000 au rămas fără adăpost.
În decursul ultimilor 200 de ani (1790-1990) pe teritoriul Moldovei s-au declanşat 18
cutremure de pământ - de 7-9 grade, dintre care 4 – de 9 grade (1865, 1894, 1934, 1940), 6 - de 7-8
grade (1790, 1802, 1821, 1829, 1877). Focarul cutremurului de pământ se află în regiunea Focşani
(munţii Vrancea, România).
În noiembrie 1940 cutremurul a atins 9 grade, în urma căruia 12.400 de edificii, 2795 case
au fost deteriorate din care 200 au fost distruse complet. În urma cutremurului din anii 1977, 1986,
1990 au fost traumate 460 persoane, mai mult de 12 000 de oameni au rămas fără adăpost, paguba
fiind – mai mult de 700 mil. ruble.
Măsuri de protecţie
În momentul cutremurului postaţi-vă lângă peretele de rezistenţă, stâlpi de rezistenţă, în
spaţiul uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor, sub mese. Aceleaşi locuri similare pentru
adăpostire se vor alege la serviciu şi în locurile publice (magazine, săli de spectacole, restaurante
etc.).
Părăsirea încăperii, clasei se va realiza numai dacă vă aflaţi la etajul 1-2, dacă condiţiile
permit (porter, mai multe uşi de evacuare). Ţineţi-vă mai departe de geamuri, de uşile de la intrare,
de părţile exterioare ale clădirilor, de balcoane, de copaci mari. În stradă deplasaţi-vă pe un loc
deschis, nu intraţi în clădiri, ţineţi-vă mai departe de liniile electrice. În timpul cutremurului
mijloacele de transport se opresc şi nu se părăsesc.
După încetarea seismului, acordaţi ajutor celor sinistraţi. Pericol repetării seismului se
menţine în prima oră după cutremurul trecut. Cei blocaţi sub dărâmături sau în încăperi, vor aştepta
ajutor din exterior. Este bine de reţinut locul unde se află îmbrăcămintea, încălţămintea,
medicamentele, documentele etc. În orice împrejurări păstraţi-vă calmul. Calmul şi cuvintele de
încurajare diminuează încordarea psihică şi contribuie la evitarea stărilor de stres, contribuie la
prevenirea panicii. În încăperile grav avariate se intră numai cu aprobarea organelor protecţiei
 8

civile. Nu trebuie să ne preocupe paza lucrurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi în grija
organelor de menţinere a ordinii publice.
Trebuie reţinut faptul, că imediat după cutremur, structurile protecţiei civile încep
organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare, conform planurilor întocmite din timp: înştiinţarea
suplimentară a populaţiei privind situaţia creată în urma cutremurului, apariţia unui eveniment,
pericol de accident (chimic, biologic), măsurile care trebuie aplicate şi regulile de comportare,
executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul pierderilor
umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa şi locul supravieţuitorilor sub
dărâmături, avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaz, canal), a reţelelor electrice şi de
comunicaţii, zonele cu pericol de inundaţii şi incendii, căile de comunicaţie blocate de dărâmături
sau alunecări de teren, desfăşurarea acţiunilor de deblocare şi salvare a supravieţuitorilor de sub
dărâmături, intervenţia la gospodării comunale, înlăturarea avariilor, organizarea şi desfăşurarea
acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportarea răniţilor la spitale, asigurarea
asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor, desfăşurarea acţiunilor de combatere
a panicii şi de prevenire a apariţiei epidemiilor, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de ajutorare,
de transport şi cazare a persoanelor sinistrate, desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor
agroalimentare, a animalelor, cerealelor, a altor bunuri materiale, asigurarea măsurilor de pază şi
menţinere a ordinii publice, scoaterea de sub dărâmături a cadavrelor şi înhumarea lor, pentru a
evita apariţia epidemiilor.
Concomitent cu acţiunile de salvare în zonele afectate de cutremur, se desfăşoară acţiuni de
restabilire a capacităţilor de producţie la unităţi economice din sectorul alimentar, pentru asigurarea
cu energie electrică, gaze, apă, termoficare, reţele telefonice etc.
2.2. Alunecări de teren
Măsurile de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare cu
cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate însă o constituie faptul, fenomenul dat nu apare
chiar prin surprindere.
Alunecări de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5-3 m/s, iar în unele situaţii şi peste 3m/s,
oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un
rol important revine măsurilor de observare a condiţiilor ce favorizează apariţia alunecărilor de
teren, prevenirea populaţiei din timp şi dacă este necesitate – efectuare evacuării din zona
respectivă. Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate, dacă sunt efectuate din timp investigaţiile
corespunzătoare, necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor, dacă se aplică
precedeele adecvate de ţinere sub control a fenomenelor, tot odată este necesar de a evita
amplasarea obiectelor industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii
straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare; este posibilă protecţia dacă se planifică din
timp măsuri corespunzătoare de protecţie şi se realizează o informare oportună a populaţiei în zona
de risc. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţiile similare
acţiunilor preconizate în cazul cutremurului de pământ.
2.3.Inundaţii
Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de prevenire
şi de protecţie astfel încât să se diminueze acţiunea lor.
Moldovei sunt caracteristice ploi torenţiale, care au loc în perioada mai-august. 50% din
ploile torenţiale aduc precipitaţii cu volum de 50cm/m.p în focarul lor. Astfel de ploi provoacă
revărsarea râurilor, spălarea solului, inundarea văilor.
Daune mari aduc economiei ploile cu precipitaţii de peste 70mm. Ploile cu precipitaţii mai
mari de 100mm în 24 ore aduc pagube catastrofale. Mare pericol este revărsarea râurilor Bîc,
Nistru, Prut, Răut, Cogâlnic şi altele.
În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m şi
inundarea gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991 precipitaţiile au ajuns
la 175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti, au decedat oameni, animale. 26-27
august 1994 ploile au adus la inundaţii catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui, Cărpineni,
s-au înregistrat 31 victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea
acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie
scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau din torente care s-ar forma ca
 9

urmare a unor ploi abundente sau prin construirea unor diguri şi canale, realizarea unor bazine pe
unele porţiuni de luncă, interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie; construirea clădirilor cu
rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.
Protecţia, organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor protecţiei civile din zonele
periculoase astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi îndeplinirea
acţiunilor de salvare, stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de
evacuare temporară, asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor, organizarea
salvării pe apă; asigurarea asistenţei medicale, asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi
(cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport etc.).
Salvarea de inundaţie se poate efectua prin ridicarea pe povârnişuri , la etajele de mai sus, pe
acoperişul clădirilor, pe copaci, folosind mijloace de salvare (plute, bărci, butoaie, camere de gumă
etc.).
2.4. Vânt puternic (uragan)
Se aude zgomot puternic, care aminteşte suspin şi plîns de copil. Pe bolta cerească apar
rupturi fioroase de nori. Fearele se ascund în vizuini, păsările se strâng în stoluri, se ascund în
cuiburi sau zboară din loc în loc, cu ţipăt î-şi exprimă deranjul. Pe neaşteptate cu furie se dezlănţuie
vântul, începe să fulgere, norii negri plutesc asupra pământului – se apropie uraganul.
Acest vînt are o viteză de 30-35 m/s şi aduce la mari urmări catastrofale. Uraganul cu o
viteză de 50-60 m/s are o presiune de 200 kg/m2, smulge copacii din rădăcină, întoarce curgerea
râurilor înapoi. Stihia este inevitabilă. Puterea naturii e grozavă şi omul se teme numai de aceea, că
nu cunoaşte, cunoaşterea biruie frica.
Protecţia: nu trebuie de părăsit încăperile, adăposturile, uşile, ferestrele trebuie să fie
închise, lumina, gazul deconectate, animalele închise în adăposturi.
În stradă trebuie de culcat la pământ mai departe de construcţii, copaci, stâlpi cu linii
electrice.
2.5. Grindină, înzăpeziri
Grindina este o varietate a precipitaţiilor atmosferice şi se formează în cumuluşi de ploaie
mari în perioada caldă a anului (aprilie-octombrie). Particulele grindinii au formă sferică, de cele
mai multe ori, dar se întâlnesc şi de altă formă, inclusiv neregulată. Mărimea lor variază de la câţiva
mm până la 10-12cm. Vânturile puternice însoţite de grindină măresc catastrofal pagubele.
Grindina nimiceşte culturile anuale, viile, livezile, pier animalele şi păsările, sunt traumaţi
oamenii.
Lupta cu grindina – iodura de argint topeşte particulele de gheaţă şi le transformă în ploaie
(rachetele antigrindină “Alazani” şi “Cristal”).
Protecţia: capul şi corpul trebuie acoperite.
Înzăpezirile au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest gen de
calamităţi cu rare excepţii se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua
unele măsuri ca efectele acestora să fie reduse.
Protecţia: informarea populaţiei asupra condiţiilor meteorologice, să nu părăsească
încăperile, asigurându-se cu hrană, apă, combustibil pentru încălzire, iluminat, lopeţi.
În afara locuinţei – în călătorii, în mijloace de transport trebuie de păstrat calmul şi de luat
măsuri contra frigului, transportul nu trebuie părăsit (este pericol de rătăcire), de dat alarmă cu
claxoanele, lumina cu farurile, aprinderea rugurilor.
2.6. Contaminarea radiativă şi chimică
Situaţiile excepţionale determinate de activitatea omului presupun: accidente nucleare,
chimice, incendii etc.
Problema securităţii radiative este actuală pentru Moldova, deoarece în apropierea noastră
(135-400 km) sunt amplasate 7 staţii nucleare electrice (Ucraina: Rovensc, Hmelnic, Cernobîl,
Novo-Ucrainsc, Zaporojie; România – Cernavoda; Bulgaria - Cozlodui).
Radiaţia ionizată este utilizată de 340 întreprinderi, organizaţii locale. Posibilele avarii la
centrele nucleare prezintă un pericol real (26 aprilie 1986 - Cernobîl). Radiaţia are formă de raze
alfa , beta sau gama şi se numeşte radiaţie ionizată. Materialele care emit aceste radiaţii se numesc
materiale radiative. Radiaţia alfa reprezintă flux de particule încărcate pozitiv şi sunt nucleele
atomilor de heliu, au viteza de 10-20 km/s şi o mare putere de ionizare. Ele nu reprezintă pericol,
 10

sunt uşor absorbite de îmbrăcăminte şi stratul superior al pielei. Însă sunt extrem de periculoase
când pătrund în interiorul organismului. Radiaţia beta este un flux de electroni sau pozitroni rapizi,
capacitatea de ionizare este de sute de ori mai mare decât alfa. Echipamentul de vară reduce
radiaţiile beta aproape la jumătate, cel de iarnă - mai mult. Radiaţiile gama sunt radiaţii
electromagnetice asemănătoare razelor Rentghen. El se propagă cu viteza luminii, au o capacitate
foarte mică de ionizare, însă capacitatea lor de penetraţie este foarte mare. Protecţia împotriva
radiaţiei gama se calculează, având la bază grosimea de înjumătăţire (grosimea materialului care
reduce la jumătate din intensitatea iniţială; lemn – 30cm, apă – 20cm, pământ – 14cm, beton armat
– 10cm, fier – 3,5cm). Protecţia se realizează bine, folosind ca ecran protector betonul şi pămîntul.
Grosimea startului de reducere (cm)

Coeficientul de reducere Beton Pămînt

2 10 14
10 34 38
100 65 75
1000 96 110

Contaminarea terenului se caracterizează prin puterea dozei (Rentghen pe oră, mili

Rentghen pe oră, micro Rentghen pe oră = R/oră, mlR/oră, mcrR/oră).
Doza – cantitatea de radiaţii pătrunsă în organismul viu. Ea se măsoară în Rentghen (R).
Dozele ce nu aduc la (îmbolnăviri) pierderea capacităţii de lucru: 50R în decurs de 4 zile;
100 R – în decurs de 30 zile; 200 R – 90 zile; 300 R – 1 an. Terenul contaminat se împarte în 3 zone
cu regim de protecţie: 1 zonă a controlului strict are nivel de radiaţie de la 0,06 mR/oră până la 0,15
(60-150 mcR/oră), a 2 zonă a strămutării 0,15 - 0,4 R/oră (150-400 mcR/oră); a treia zonă a
înstrăinării (mai mult de 400 mcR/oră).

Contaminarea chimică:
Accident chimic poate fi definit ca eveniment tragic produs la una din întreprinderi unde se
fabrică, se utilizează, se depozitează (transportă) atât substanţe toxice sau puternic toxice ce conduc
la consecinţe ecologice grave şi pun în pericol sănătatea şi viaţa umană.
Obiectele care pot duce la accident chimic: întreprinderi industriale (frigidere, lactate, baze
de alimentare etc.).

Denumirea substanţelor Concentraţiile lezionale Concentraţiile maximal

puternic toxice mg/m3 admisibile mg/m3
Amoniac 0,20 15,00
Clor 0,03 0,60
Anhidridă sulfurică 0,05 20,00
Acetonitrit 0,03 0,75
Florură de hidrogen 0,50 4,00
Acidul azotic 0,40 1,50
Dicloretan 1,0 67,50
Acid sulfuric 0,1

Clorul – gaz de culoare verde-galbenă cu un miros puternic. Trece în stare de cristal la t =

101 C, iar în lichid la t= 34 C; de la 2,5 mai greu ca aerul, se dizolvă în apă (un volum de clor în
două volume de apă) se foloseşte la staţiile de curăţire a apei şi pomparea ei.
Clorul se păstrează în baloane de metal sub presiune, în aer formează nori albi, se simte la o
cantitate 2 mg/m3. Concentraţia 200 mg/m3 în timp de 30-60 min. conduce la moarte.
Protecţia: antigaze cu cutie V (de culoare galbenă).
Primul ajutor: ieşirea din focar la aer curat.
Sinistratul trebuie să fie acoperit cu o pătură caldă, respirare cu aburi de spirt sau apă. Este
interzisă adăpostirea în subsoluri. Ieşirea din focar se efectuează în direcţia împotriva vântului.
 11

Amoniul - gaz fără culoare cu miros de naşatîr, ca şi clorul atacă organele respiratorii,
ochii, este mai uşor ca aerul.
Protecţia: mască antigaz cu cutie CD (de culoare sură).
În zona de acţiune a norului toxic se aplică măsuri de protecţie şi intervenţie, astfel:
a) înştiinţarea şi alarmarea populaţiei despre pericolul chimic;
b) asigurarea populaţiei cu mijloace individuale de protecţie şi alte măsuri ce trebuie
aplicate după trecerea pericolului (măşti izolante, aparate izolante);
c) asigurarea protecţiei populaţiei prin adăpostire;
d) evacuarea (autoevacuarea) temporară;
e) protecţia animalelor;
f) introducerea restricţiilor de consum a apei, produselor alimentare şi furajelor;
g) introducerea restricţiilor de circulaţie şi a unor măsuri de pază;
h) organizarea cercetării chimice;
i) acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă persoanelor intoxicate;
j) aplicarea măsurilor de neutralizare.
Pentru prevenirea unor boli ca rezultat de contaminare radiativă se efectuează profilaxia cu
iod.
Preparatul iodat cu caliu în praf: doza pentru o dată copiilor până la 3 ani = 55mg o dată
pe zi în timp de 2 zile, copiilor după 3 ani şi maturilor – 130 mg o dată pe zi în timp de 10 zile.
Preparatul soluţie din apă – spirt şi iod 5%; copiilor până la 3 ani – 1-2 picături câte de 3 ori pe zi
la100 gr lapte; copiilor după 3 ani şi maturilor 5-8 picături de 3 ori pe zi cu lapte, apă, iaurt în timp
de 10 zile. Femeilor gravide – iodat de caliu în drageuri – un drage o dată pe zi în timp de 10 zile.
Copiii mici nu suferă aceste preparate curate, deaceea se picură preparatul pe o bucăţică de zahăr,
într-un pahar cu lapte (apă, suc) sau pe o bucăţică de pîine.
Măsurile de protecţie şi intervenţie în zonele poluării radioactive sunt adecvate acelor ca şi în
zonele accidentului chimic.

2.7. Incendii
Incendiul este o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu care distruge bunuri
materiale, pune în pericol viaţa oamenilor şi animalelor.
Consecinţele factorilor periculoşi a incendiilor sunt: producerea traumelor (căderea şi
prăbuşirea construcţiilor), intoxicarea şi decesul oamenilor precum şi distrugerea bunurilor
materiale (focul deschis şi scânteile, temperatura ridicată a mediului şi a materialelor, fumul şi
produsele de ardere toxice, exploziile).
Incendiul izbucneşte din diferite motive: cutremur de pământ, alunecări de teren (distrugerea
surselor în care arde focul, liniilor electrice), fumatul în aşternut, neglijenţa şi nerespectarea
regulilor antiincendiare.
Scopul principal al apărării împotriva incendiilor îl constituie – apărarea vieţii omului şi a
colectivităţii umane.
În caz de incendiu prin intermediul 901 se informează serviciul de pompieri indicând
adresa. Se închide gazul, se deconectează electricitatea, se salvează copii şi bolnavii din încăperi. Se
iau măsuri pentru stingerea focului cu mijloace disponibile, nu se deschid uşile, ferestrele pentru a
evita curentul care va intensifica focul. În caz când haina se aprinde ea trebuie acoperită cu o pătură,
brezent ud, de lipit cu haina incendiată de perete sau de culcat la pământ, nici într-un caz nu se
fuge. În zona de incendiu se pătrunde numai în haine ude, prin fum se recomandă a trece pe furiş
sau în poziţie aplicată. Trebuie de ţinut minte că copii se ascund sub pat, în dulapuri.

2.8. Arme de nimicire în masă şi obişnuite

Aceste arme contribuie totalitatea muniţiilor (bombe, mine, proiectile, rachete), care pot fi
lansate din avioane, de pe rampele de lansare asupra centrelor populate, obiectivelor industriale etc.
cu scopul de a produce pagube materiale şi victime omeneşti.
Prin armele de nimicire în masă se înţeleg acele arme care sunt folosite de agresor,
determină un volum mare de distrugere de bunuri materiale, precum şi un număr mare de victime în
 12

rândul oamenilor şi animalelor neprotejate, aceste arme sunt: arma nucleară, atomică, hidrogenică,
trifazică (combinată) , neutronică (radiologică), arma biologică, arma chimică.
Arma biologică şi arma chimică deşi nu provoacă distrugeri ca arma nucleară, sunt socotit
totuşi arme de nimicire în masă, datorită faptului că prin acţiunea lor determină un număr mare de
victime în rândul oamenilor şi a animalelor neprotejate.
Arme, în viziunea tuturor nucleelor atomilor unui kg de uran – 235 se eliberează o cantitate
de energie echivalentă cu energia calorică dată de ardere a 2,5 mil. kg de cărbune superior. Explozia
nucleară poate fi executată în aer, sub pământ (sub apă). La explozia unei borube nucleare şi
eliberează o cantitate mare de energie în mediul înconjurător, formându-se o sferă de gaze cu
temperatura de câteva milioane de grade, această explozie produce factori distrugători, unde de şoc,
emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, impulsul electromagnetic şi contaminarea radioactivă.
Protecţia: înştiinţarea, adăpostirea, asigurarea cu mijloace de protecţie individuală, evacuare.

2.9. Înştiinţarea despre pericol

Un mijloc important de reducere a daunelor posibile reprezintă înştiinţarea despre pericol,
sursa, puterea lui. Aceasta permite câştigarea de timp pentru organizarea şi desfăşurarea măsurilor
pentru protecţia operativă a elementelor economiei şi mediului înconjurător în corespundere cu
planurile elaborate.
În acest scop se construiesc şi se menţin în stare activă sistemele de înştiinţare.
În caz de primejdie sau apariţie a situaţiilor-limită populaţia este înştiinţată de către organele
de conducere (primării, preturi, agenţii economici).
Înştiinţarea se efectuează prin sunetul sirenelor electrice – ceea ce înseamnă semnalul PC
“Atenţie tuturor”. Auzind acest sunet al sirenei trebuie de conectat radioul şi televizorul şi de
ascultata informaţia despre ce s-a întâmplat şi ce acţiuni de întreprins.
De exemplu: accident (avarie) la combinatul de carne. Se includ sirenele electrice (la
combinat şi din apropierea lui), la radio programul 1, la televiziune; se difuzează: “Cetăţeni!
Vorbeşte Direcţia Protecţie Civilă a municipiului Chişinău! Astăzi, la ora 10.00 la combinatul de
carne a explodat a cisternă cu amoniu. Aerul poluat se îndreaptă spre străzile Uzinelor - Cuza-Vodă
– Trandafirilor. Păstraţi calmul, îmbrăcaţi mijloace simple de protecţie a organelor respiratorii şi
îndreptaţi-vă la stadion. Locuitorii de pe strada Viilor să ocupe subsolurile, camerele în
apartamente. Uşile şi ferestrele să fie închise. Urmăriţi informaţiile noastre”.

2.10. Organizarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat (LSLN)

În procesul de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale pot fi evidenţiate două etape de
bază:
1.Efectuarea imediată a lucrărilor de salvare – deblocare.
2.Restabilirea potenţialului social-economic în zonele de calamitate.
a) lucrările de salvare: cercetarea focarului (determinarea volumului şi gradului de
deteriorare a diferitor clădiri, stabilirea locurilor de adunare mai densă a sinistraţilor); căutarea
şi scoaterea sinistraţilor de sub ruine, acordarea primului ajutor medical şi de specialitate cu
evacuarea lor în staţionare; localizarea şi lichidarea incendiilor; scoaterea de sub ruine a
decedaţilor; înregistrarea şi înmormântarea acestora.
b) alte lucrări imediate: curăţirea căilor de acces şi a platourilor pentru parcarea
tehnicii sosite; repartizarea şi menţinerea în stare bună a itinerarelor de circulaţie, restabilirea
magistralelor de cale ferată; lichidarea avariilor şi consecinţelor lor la reţelele comunale,
energetice şi tehnologice care periclitează viaţa sinistraţilor şi fac dificilă deplasarea liberă a
formaţiunilor protecţiei civile; distrugerea construcţiilor şi edificiilor care au pericolul de a se
prăbuşi; întărirea părţilor instalabile ale distrugerilor, care se pot mişca în procesul lucrărilor;
organizarea serviciului de comenduire şi menţinere a ordinii publice; evidenţa şi transmiterea
către organele corespunzătoare a avariilor descoperite; efectuarea unui complex de măsuri
antiepidemice şi sanitaro-igienice; înhumarea animalelor pierite; asigurarea materială şi tehnică;
completarea forţelor cu efectiv şi tehnică, deservirea tehnicii; asigurarea vitalităţii formaţiunilor
şi populaţiei sinistrate (cazarea, alimentarea, deservirea medicală).
 13

Decontaminarea: În caz de dezastre, oamenii surprinşi neprotejaţi sau neadăpostiţi pot fi

contaminaţi cu substanţe radiative şi chimice. Înlăturarea prafului radioactiv sau spălarea şi
neutralizarea substanţelor nocive de pe suprafeţele pe care sau depus se realizează prin
decontaminare. Decontaminarea personalului, tehnicii, clădirilor şi instalaţiilor, echipamentului,
mijloacelor de transport.

Capitolul 3.
SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE ŞI TRAUMATISMUL

3.1.Principii de organizare şi acordare a primului ajutor medical

Traumatismele sunt cele mai grave urmări ale situaţiilor excepţionale şi se exprimă în
diferite forme, începând cu leziuni mici şi până la traume care se finalizează cu moartea clinică şi
cea biologică. Traumatismele de regulă, sunt nişte leziuni corporale provocate de factorii mecanici,
chimici, termici, electrici. Traumatismele pot fi închise şi deschise.
Cele închise se caracterizează prin ceea că după acţiunea factorilor tegumentali (pielea) şi
mucoasele din cavităţile organelor rămân intacte.
Asta nu înseamnă că astfel de traume ca contuziile pot fi socotite dintre cele uşoare. Deseori
contuziile toracice şi ale abdomenului pot fi urmate de lezarea organelor interne cum sunt plămânii,
ficatul, splina care provoacă hemoragii interne sau chiar mortalitatea. Traumatismele deschise sunt
mult mai periculoase fiindcă provoacă întotdeauna hemoragii externe şi sunt infectate.
În caz de cutremur predomină leziunile corporale mecanice şi îndeosebi sindromul
compresiei ţesuturilor membrelor inferioare, fracturile, contuziile şi leziunile organelor interne. În
caz de incendii predomină arsurile, care uneori pot fi în combinaţie cu leziuni mecanice.
La inundaţie de regulă se înregistrează înecul.
Pentru situaţia excepţională provocată de poluarea mediului cu substanţe radioactive este
caracteristică apariţia bolii actinice în formă acută şi cronică.
Simptoamele traumatismului sunt: durere, dereglare a funcţiei organelor lezate, deformarea
regiunii traumate, apariţia complicaţiilor în regiunea traumată (hemoragii, răni, şocul – starea grea a
organismului provocată de impulsurile de durere care pătrund în sistemul nervos central). Şocul se
manifestă prin indiferenţa absolută a sinistratului, pielea devine palidă, privire fixată, puls mic
frecvent şi tensiune arterială scăzută. Când forma şocului traumatic este de grad major, sinistratul
poate cădea în stare de moarte clinică.
Dezastrul se caracterizează prin epidemia de răniţi. În teren este vorba de asigurarea a patru
etape din relaţia medic-bolnav care alcătuiesc un tot divizibil din raţiuni didactice. Acestea sunt:
1. Etapa triajului răniţilor, asigurarea primului ajutor pentru păstrarea vieţii şi stabilizarea
situaţiei bolnavului în vederea transportării. Activitatea se desfăşoară la scena dezastrului.
2. Transportarea răniţilor spre zonele neafectate de dezastru în vederea acordării îngrijirilor
medicale specializate.
3. Acordarea îngrijirilor medicale complexe recuperatore în spital.
4. Limitarea desemnării epidemice, actualitatea realizată în proporţii de peste 50% prin cele
două etape iniţiale descrise şi completate cu măsuri specifice supervizate de medic.
Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor absolut necesare păstrării vieţii răniţilor, pe prim
plan este necesar să se ia în vedere menţinerea condiţiei fizice a acesteia prin ne agravarea
leziunilor existente sau prin crearea altor leziuni. Primul ajutor trebuie să urmărească refacerea
răniţilor. Priorităţile activităţii medicale sunt: respiraţia, asigurarea căilor respiratorii libere şi
eventuala respiraţie artificială; circulaţia sângelui şi eventual masajul cardiac extern; sângerarea,
oprirea eventuală a altor hemoragii şi evaluarea nivelului de cunoştinţe în vederea ghidării activităţii
ulterioare.
După verificarea acestor puncte se trece la tratarea leziunilor de ordinul al II-lea; şoc
traumatic, arsuri, înec, electrocutări, intoxicaţii acute. Educaţia sanitară a populaţiei şi determinarea
în teritoriu a persoanelor cu cunoştinţe de prim ajutor, actualizate şi verificate, precum şi a unei
baze materiale minime şi rapid mobilizabilă, pot reduce mortalitatea cu procente semnificative.
 14

Moartea clinică şi etapele de reanimare

Moartea clinică este starea finală a organismului care se caracterizează prin oprirea
respiraţiei şi apariţia stopului cardiac. Reîntoarcerea la viaţă din starea de moarte clinică se numeşte
reanimare. Reanimarea poate avea efect atunci, când toate măsurile se realizează în timp de 5-7
minute. Executarea respiraţiei artificiale cu ajutorul mâinilor: poziţia victimei este orizontală pe
spate, ambele mâini se duc vertical deasupra capului, fiind fixate de cel ce reanimează la nivelul
antebraţelor. Mâinile se fixează în articulaţia cotului şi se coboară în jos deasupra cutiei toracice
concomitent comprimând-o la nivelul arcului castal din ambele părţi. Actul se repetă de 16-18 ori
într-un minut.
Respiraţia artificială aşa numită “gură la gură” sau “gură la nas”: poziţia sinistratului –
orizontală pe spate. Capul trebuie să fie lăsat pe spate aplecîndu-i omoplaţii. Gura celui ce
reanimează, după ce a tras aer în plămâni se aplică asupra gurii victimei (preventiv acoperită cu o
bucată de tifon sau cu o batistă). Concomitent se astupă nasul cu o batistă sau se strânge cu degetele
şi aerul din plămânii reanimatorului se introduce în plămânii sinistratului. Se efectuează procesul de
inspiraţie. Acel ce reanimează se desparte de gura victimei, din nou trage aer în plămâni şi totul se
repetă cu o frecvenţă de 16-18 respiraţii pe minută.
Respiraţia artificială “gură în nas” se efectuează ca şi “gură în gură”, având deosebirea, că
reanimatorul aplică gura sa făcând expiraţia nu în gura dar în nasul sinistratului, astupând totodată
gura acestuia.
Reanimarea stopului cardiac-masajul indirect al cordului şi direct (se efectuează în spital).
Masajul indirect: efectuarea lui constă în acţiunea mecanică asupra inimii cu scopul de a
comprima şi a arunca sângele din ea în circuitul mic şi circuitul mare al sângelui – ambele mâini
încrucişate asupra cutiei toracice la nivelul de jos al sternului.
Folosind forţele mâinilor sternul împreună cu partea exterioară a coastelor se deplasează în
direcţia coloanei vertebrale. Frecvenţa masajului inimii 60-80 comprimări în pe minut.

3.2. Rănile şi arsurile, înecul, degerăturile, afectarea cu curent electric, hemoragiile şi

primul ajutor medical
Rană se numeşte trauma acută a ţesuturilor provocată de factorii mecanici, termici, chimici,
electrici cu lezarea pielei sau a mucoaselor organelor cu cavităţi. Cele mai frecvent se întâlnesc
rănile provocate de factorii mecanici şi cei termici (arsurile). Rănile pot fi şi ocazionale prin arma
de foc. Toate rănile (în afară de arsuri) se mai împart în răni penetrante (cu pătrundere în cavităţi) şi
nepenetrante. Oare ce rană provoacă o durere, dereglează funcţia organismului rănit, este urmată de
hemoragie şi pătrundere a microbilor în ţesuturi. Durerea şi hemoragia în caz de rană aduce la
consecinţe imediate, până şi la starea de şoc traumatic. Infectarea rănii provoacă inflamarea
ţesuturilor după un anumit timp din momentul traumatizării şi se manifestă prin temperatura
ridicată.
Incendiile indirecte cauzate de avarii la reţelele electrice şi de gaze, la instalaţiile şi
depozitele petroliere etc. pot provoca arsuri personalului surprins în apropierea lor.
Arsurile pot fi: arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o mică inflamare a
pielei; arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unor beşici pline cu lichid alb-gălbui;
arsuri de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două grade şi necroze, iar în cazuri
grave, chiar carbonizarea ţesuturilor.
Graviditatea arsurilor depinde de întinderea suprafeţelor arse a corpului şi de gradul arsurii.
Înecul se datorează umplerii plămânilor cu apă, inspirată de victimă sau ca urmare a stopării
activităţii inimii şi plămânului, în mod reflex la contactul cu apă rece, mai ales cu ocazia săritorilor.
Electrocutarea este produsă de trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are
drept consecinţe contracţii musculare pretesnice, arsuri locale, pierderea cunoştinţei, stoparea
respiraţiei şi inimii. Fenomene care pot deveni ireversibile, dacă nu se intervine imediat. Statisticile
întocmite în această privinţă arată că intervenţia după un minut asigură şanse de salvare la 95%; din
cazuri, după două minute la 90%; după 3 minute la 74%; după 4 minute la 50%; după 5 minute la
25%, iar după 8 minute la 0,5%.
Primul ajutor: în caz de răni; efectuarea hemostazei provizorii (prin comprimarea degetală
a vasului, aplicarea pansamentului comprimat, aplicarea garoului) administrarea medicamentelor
 15

analgetice (cel mai efectiv este introducerea promidolului, aplicarea pansamentului steril cu ajutorul
pachetului individual de pansament sau prin folosirea materialelor improvizate), imobilizarea
segmentului traumat cu ajutorul atelelor standarde sau improvizate, transportarea sinistraţilor la
spital pentru a i se acorda ajutorul respectiv calificat şi specializat.
Traumatismele aparatului locomotor (scheletul cu oase tubulare şi cele plate împreună cu
articulaţiile ligamentelor şi sistemul muscular). Cel mai des se întâlneşte traumatismul oaselor
tubulare şi a celor plate. Particularităţile specifice a fracturilor oaselor: în regiunea fracturii apare
rană de diferite dimensiuni şi forme ce înregistrează hemoragie externă, în rană deseori se observă
fragmentele osului traumat, aşchii de os, fracturile sunt infectate cu microbi, care provoacă diferite
complicaţii. Aceste fracturi se caracterizează: dureri în regiunea fracturii, dereglarea funcţiei
membrului traumat, deformarea membrului în regiunea fracturii, crepitaţia (atingerea fragmentelor
osului traumat unul de altul), micşorarea fragmentului fracturii în lungime, starea de şoc traumatic
în caz de fracturi multiple, hemoragii abundente, traumatisme combinate.
Primul ajutor se execută hemostaza provizorie prin folosirea unor metode descrise mai sus,
se administrează substanţe analgetice pentru a evita şocul traumatic, se aplică un pansament steril
pe rană, se execută imobilizarea segmentului fracturat prin aplicarea atelelor standarde sau
improvizate. Pentru a imobiliza un os este necesar de a fixa o articulaţie mai sus şi a doua mai jos
de locul fracturii.
În caz de fractură la femur sau braţ se imobilizează trei articulaţii.
În caz de înec: în cazul în care victima are gura încleştată ea poate fi deschisă prin
introducerea unei linguri între dinţi şi a unei batiste împăturite în colţurile sale, în faza următoare,
limba înecatului, învelită într-o batistă şi apucată cu două degete, va fi trasă în afară, după care gura
şi nasul vor fi curăţite de nisip sau mucozităţi, după executarea rapidă a acestor operaţii, victima va
fi apucată de la spate cu mâinile împreunate la baza toracelui sub formă de chingă sau luată de la
spate, ţinută cu capul în jos şi scuturată de câteva ori, dacă bolnavul nu şi-a recăpătat respiraţia şi
pulsul se mai resimte încă, se recomandă executarea respiraţiei artificiale (vezi reanimaţia) de către
o singură persoană sau chiar de două (unul execută respiraţie gură la gură, altul apasă toracele cu
palmele în ritmul respiraţiei); dacă înecatul nu are puls, el trebuie întors cu faţa în sus şi i execută
respiraţie artificială imediat. Insuflarea trebuie să fie cât mai puternică pentru a învinge rezistenţa
alveolelor şi a apei din ele.
În caz de arsuri se scot hainele de pe suprafaţa arsă şi apoi în funcţie de gradul arsurii se
procedează diferit. La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă un pansament uscat
steril, executându-se cu grijă spargerea beşicilor cu lichid care creează pericol de infecţie, bolnavul
se înveleşte cu pături în cazul arsurilor răspîndite.
Se evacuează bolnavul în prima urgenţă la spital. Pentru preîntâmpinarea stării de şoc
traumatic persoanele afectate de arsuri vor trebui încălziţi şi li se dă ceva dulce.
În caz de hemoragii: orice afectare a unui vas este urmată de o pierdere de sînge numită
hemoragie. După felul vasului care sângerează hemoragia poate fi: arterială – sângele este de
culoare roşu deschis, curge cu presiune prin ţesuturi ritmice, urmând bătăile inimii;
venoasă – sângele este de culoare roşu închis şi se scurge continuu, fără ţâşnituri; capilară
– sângele se prelinge lent în picături.
După locul unde se produce, hemoragia poate fi: externă - sângerarea se produce într-o
plagă situată la suprafaţa corpului; internă - sângerarea are loc într-o cavitate închisă (abdomen,
torace, craniu etc.).
Hemoragiile externe pot fi oprite provizoriu astfel: hemoragiile capilare mici – prin simplă
spălare a plăgii cu apă oxigenată şi tampoane cu comprese sterile; hemoragiile mijlocii - printr-un
pansament compresiv; hemoragiile arteriale – prin apăsarea manuală deasupra plăgii, la punctul de
compresiune cel mai apropiat. Apăsarea manuală nu este întotdeauna eficace şi nu poate fi
menţinută mult timp. De aceea, în aceste situaţii se utilizează garoul (un tub de cauciuc, o curea, o
cravată etc.), care se aplică numai în rănile membrelor şi întotdeauna mai sus de hemoragie. Între
garouri şi tegumente se aplică o faşă sau o bucată de pânză pentru a nu produce leziuni ale pielei în
cazul când nu se poate folosi garoul (hemoragie la cap, piept, abdomen) se aplică pansament
compresiv, adică pansamente strâns puternic.
La garou se anexează o scrisorică cu indicaţii la ce oră a fost pus acesta.
 16

Hemoragiile interne de obicei la răniţi cu plagă la piept sau la abdomen şi oricât de

neînsemnată ar părea rana, aceşti răniţi trebuie să fie evacuaţi cu prioritate întrucât por fi pierderi
mari de sânge şi rănitul nu mai poate fi recuperat.
În caz de electrocutare: se întrerupe curentul electric direct de la comutator sau se rupe firul
electric fie cu un lemn , topor cu mâner de lemn sau cleşte cu braţe izolate; se îndepărtează victima
de la locul accidentului, fie cu o prăjină, cu mâna învelită într-o haină groasă şi uscată sau cu
mănuşi din cauciuc. În acest timp salvatorul va sta pe o scândură de lemn; dacă victima mai respiră
sau prezintă o respiraţie neregulată se execută respiraţia “gură la gură” sau “gură la nas” şi masaj
cardiac, folosind metodele clasice de respiraţie artificială; după revenirea stării de conştiinţă,
victima este transportată de urgenţă la cea mai apropiată instituţie medicală cu serviciu de
reanimare.
Este interzis, să se atingă părţile descoperite ale corpului victimei cu mâna neprotejată; să se
folosească obiecte umede sau metalice pentru înlăturarea victimei sau firelor electrice.
În caz de degerături: în condiţiile de iarnă cu scopul profilaxiei degerăturilor este necesar
de a respecta măsurile de precauţie. Degerătura este leziunea ţesăturilor mai ales a organismului
sub acţiunea temperaturilor scăzute.
Răcirea generală a organismului care se termină uneori cu moartea – îngheţarea. Aflarea
îndelungată în zăpadă, la aer rece în stare nemişcată, hainele şi încălţămintea umede duc la
degerături.
Degeratului este necesar, de efectuat încălzirea sectorului lezat al corpului până la apariţia
roşeţei, i se dă băutură fierbinte, se transportă într-o încăpere caldă şi se efectuează masajul.

Capitolul 4.
Principii de bază privind organizarea măsurilor
de protecţie în situaţii excepţionale
Protecţia omului în diferite situaţii excepţionale este cea mai importantă obligaţie a PC şi a
tuturor organelor care organizează măsurile de salvare în focare.
Principiile de bază în ce priveşte protecţia omului în situaţii excepţionale sunt:
- pregătirea populaţiei din timp de a cunoaşte formele şi caracteristicile diferitor situaţii
excepţionale, modul de comportare şi acţiuni în focare;
- pregătirea din timp a mijloacelor de protecţie (a organelor respiratorii, ochilor,
tegumentelor, feţei, mijloacelor colective şi medicale), fiecare trebuie să studieze şi să cunoască
practic cum trebuie de folosit aceste mijloace;
- construcţia din timp a mijloacelor colective de protecţie;
- informarea populaţiei din timp (sau fără întârziere) despre pericolul situaţiei excepţionale
prin difuzarea semnalului “Atenţie tuturor”;
- organizarea măsurilor de salvare şi urgenţă în focare cu diferite forţe ale PC;
- evacuarea şi strămutarea populaţiei din zonele situaţiilor excepţionale;
- acordarea ajutorului medical sinistraţilor.

4.1. Mijloace de protecţie a organelor respiratorii

Dezastrele (calamităţile naturale, dar mai ales catastrofele) ca şi atacurile aeriene, pot genera
în mediul înconjurător substanţe radioactive, substanţe industriale cu toxicitate ridicată, diverşi
agenţi patogeni – prin descompunerea substanţelor organice de sub dărâmături, care fie că pătrund
prin aparatul respirator, fie că se depun pe piele şi îmbrăcăminte provoacă vătămări mai mult sau
mai puţin grave. Toate acestea pot fi înlăturate dacă în astfel de situaţii folosim mijloace de
protecţie individuală şi colective.
Mijloace individuale de protecţie pentru prevenirea contaminării sunt:
- mijloace individuale de protecţie a organelor respiratorii;
- mijloace individuale de protecţie a pielei.
Protecţia prin mijloace individuale de protecţie a organelor respiratorii, se poate realiza în
două feluri:
- prin reţinerea substanţelor nocive cu ajutorul unor materiale filtrante. În această categorie
intră toate categoriile de măşti contra gazelor care au proprietăţi de reţinere a substanţelor nocive. În
 17

lipsa lor în unele situaţii sunt bune şi unele mijloace improvizate, realizate pe plan local de fiecare
cetăţean (măşti cu tifon, diferite alte materiale care se aplică la nas şi gură în momentul respiraţiei:
- prin alimentarea individuală cu aer curat sau oxigen de la o sursă autopurtată. În această
categorie intră aparatele izolante de toate tipurile şi măştile izolante pentru a ne izola complet de
mediul înconjurător, pentru protecţia corpului şi a membrelor se utilizează:
- complete de protecţie;
- ciorapi şi cizme de protecţie.
Masca antigaz protejează organele respiratorii, faţa şi ochii. Aerul poluat cu substanţe
nocive, radioactive este curăţit (filtrat) de către substratul din cutia antigazului (cărbune activat).
Orice antigaz este completat din cutie , se uneşte cu masca cu ajutorul unei chiste cu gafră (*PDF-
7, DP-6, DP-6m).
PDF – S – mască antigaz pentru copii-elevi. Acest antigaz se produce în două mărimi (3 şi
4). Mărimea măştii se determină prin măsurarea din creştetul capului şi sub barbă (înconjurarea).
Cel mai desăvârşit antigaz pentru elevi – PDF-2Ş cu mască MD-4.
Pentru protecţia copiilor până la vârsta de 1,5 ani se foloseşte CZD-4, de la 1,5-7 ani –
PDFD; de la 7- 16 ani PDF-Ş.
Respiratorul – R-2D (respirator modelul 2 pentru copii)), protejează organele respiratorii
împotriva substanţelor nocive, radiative şi biologice. Pentru protecţia ochilor se folosesc ochelari
speciali.
Toate mijloacele de protecţie a organelor respiratorii se îmbracă la comanda “Gaze”.
Bandajul din vată-tifon se confecţionează dintr-o bucată de tifon 50x100 cm. În mijloc se
pune un strat de vată 1-2cm cu dimensiuni 30-20cm. Tifonul se îndoaie din ambele părţi acoperind
vata. Capetele tifonului se taie în lungime în aşa fel încât despicăturile formate să servească la
legat. Bandajul se aplică pe gură şi nas, capetele lui se leagă: cele de sus – la ceafă peste urechi, cele
de jos – la creştetul capului.

4.2. Mijloace de protecţie colectivă

Pentru protecţia populaţiei în caz de dezastre şi război, în special în cazul contaminării
radioactive şi chimice rezultate din accidentele nucleare şi chimice, se pot utiliza pentru o perioadă
mijloacele de protecţie colectivă. Dintre acestea menţionăm:
a)adăposturi de protecţie civilă special construite;
b)adăposturi simple de protecţie civilă;
c)spaţii naturale de adăpostire.
În timp de pace se proiectează şi se execută în subsolurile noilor construcţii adăposturi de
protecţie civilă în unele localităţi sau agenţi economici conform actelor normative în vigoare.
Aceste adăposturi se construiesc în subsolurile construcţiilor industriale, social-culturale,
administrative, şcolilor de toate gradele, spitalelor, complexelor comerciale, clădirilor de locuit, în
garaje, depozite, tuneluri, mine.
Gradul de protecţie al adăposturilor se asigură în mod diferenţial şi se stabileşte în funcţie de
importanţa localităţilor şi societăţilor comerciale.
Adăposturile construite sub soluri este de 100-300 persoane, având în vedere că pentru două
persoane este necesar un spaţiu de un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire, ele se construiesc nu
mai departe de 300m de la locul de lucru şi trai şi sunt în general complet îngropate în pământ.
PDF-7 - antigaz pentru copii, filtrant, modelul 7;
DP-6 - antigaz pentru copii modelul 6;
DP-6m – antigaz pentru copii, mic;
CZD – cameră pentru protecţia copiilor.
În pereţii adăposturilor nu sunt goluri sau ferestre, prin adăposturi nu trec conducte de apă,
gaze sau canalizare.
În adăpost se prevăd încăperi de adăpostiţi, grup sanitar şi ieşiri de salvare. Intrările în
adăpost se prevăd ca tâmplărie metalică. În adăposturi se prevăd instalaţii de ventilare şi filtrare,
energie electrică, apă şi canalizare.
În localităţile săteşti se amenajează sub soluri adăposturi antiradiative.
 18

Ca adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţie împotriva atacurilor
din aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele sau bordeiele care se construiesc la ordin.
Toate adăposturile simple asigură protecţia populaţiei împotriva schijelor, sulfului, dărâmăturilor şi
radiaţiilor penetrante. Protecţia împotriva armei chimice, prafului radioactiv şi a agenţilor patogeni
se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.
În încăperile de adăpostire se instalează scaune şi laiţe pentru odihnă culcat şi vertical. În
adăpost este interzis de a face gălăgie, de a umbla fără necesitate, de a fuma, de a aprinde lumânări,
chibrite, lămpi cu gaz.

4.3. Evacuarea populaţiei (elevilor)

În fiecare organizaţie, şcoală trebuie să fie un panou indicativ în caz de evacuare din clădiri.
Evacuarea (strămutarea) constituie unul din mijloacele fundamentale de protecţie a
populaţiei în caz de pericol. În caz de pericol ea constituie părăsirea clădirilor, apartamentelor,
locului periculos, zonele periculoase. Pentru evacuare din oraşe, sate trebuie de pregătit din timp.
Evacuarea poate avea caracter temporar sau îndelungat.
În cazul apariţiei pericolului evacuarea elevilor din clădire se petrece sub conducerea
profesorilor care în acest moment petrec lecţiile (incendiu, alunecări de teren, cutremur, inundaţie
etc.).
În caz de primejdie a folosirii mijloacelor de nimicire în masă elevii se îndreaptă spre casele
lor (cei mici sub supravegherea celor din clasele superioare ) şi se evacuează împreună cu părinţii.
Pentru evacuarea pe timp îndelungat (până la trecerea pericolului) trebuie de luat
documentele personale, bani, haine călduroase, produse alimentare pentru 3 zile.
La copii până la vârsta de 16 ani sub guler la palton (scurtă) se coase etichetă: familia,
numele, adresa la domiciliu, unde se evacuează.
Locuinţa (casele, apartamentele) se dau în primire organelor pentru exploatarea spaţiului
locativ şi cheile de la uşile de la intrare. La noul loc de trai populaţia este angajată la lucru, copii –
la instituţiile de învăţământ.

4.4. Aparate de cercetare radioactivă, chimică şi control dozimetric

Cu ajutorul aparatelor dozimetrice se determină prezenţa şi cantitatea substanţelor radiative
în organismele vii, nivelul poluării obiectelor, tehnicii, produselor alimentare, apei.
Substanţele radiative se găsesc în materialele de construcţie, în sol, în aer, în produse
alimentare, în organismul omului, animalelor şi păsărilor. Aceasta este normal, dacă nivelul de
radiaţie nu depăşeşte 20 mcR/oră aşa numit fonul radiativ natural.
Toate aparatele se împart după destinaţie:
- aparate dozimetrice (măsoară doza individuală (DBG-1T, DRG – 06 T, ID - 1, ID -II));
- aparate de măsurare a nivelului de poluare a mediului înconjurător, obiectelor, produselor
alimentare (, UG-2, CRC-01; 02; 03; 04 etc., RCB – 4- 1E etc.);
- pentru determinarea substanţelor chimice se folosesc AEC (aparat explorare chimică);
AEC-MV (aparat de exploatare chimică medicină-veterinară ); analizatoare de gaze – semnalizator
al clorului – Hobit, a amoniului – Hovit-A, OCA-92, semnal-02.
Mijloace de protecţie individuală şi aparataj dozimetric se poate de dat comanda la
organizaţia “Sibacom” (tel.22-99-50; 54-80-57; 51-72-47; fax 54-80-57).

4.5. Muniţii care au rămas neexplodate

Printre mijloacele actuale de luptă un loc însemnat îl ocupă armele obişnuite. În categoria
armei obişnuite intră toate tipurile de muniţie a căror încărcătură de luptă o formează substanţele
explozibile obişnuite: mine, deblocări, proiectile, bombe de avion, torpile, grenade etc.
Din diferite cauze mijloacele armei obişnuite nu explodează după lansarea lor. Ele pătrund
în sol şi reprezintă un mare pericol pentru om şi animale şi mai ales pentru copii. S-au fixat sute şi
sute de cazuri ce conduc la moartea acţionatorilor. În multe localităţi ale republicii au rămas
neexplodate arme obişnuite din timpul celui de al II-a război mondial, din urma conflictului militar
de la Nistru din anul 2000.
 19

Aceste muniţii sub acţiunea ruginei, ploilor devin foarte periculoase. Este strict interzis de a
se apropia de aceste muniţii şi de a le mişca din loc, a le arunca în ruguri cu scopul de a topi trotilul.
În caz de depistare a unor astfel de muniţii este necesar de înştiinţat organele PC locale, de
poliţie, grăniceri şi ai Ministerului Apărării. Locul unde se află muniţiile trebuie de încercuit şi de
organizat paza până la sosirea specialiştilor.

Capitolul 5.
ASIGURAREA PSIHOLOGICĂ
Istoria omenirii a fost marcată de epidemii, catastrofe şi războaie. Acestea au determinat
mari pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale, precum şi influenţe majore asupra psihicului
uman.
Dintre toate catastrofele naturale cea mai teribilă este, desigur, cutremurul de pământ,
căruia surprinderea, gradul de avertizare şi forţa paralizantă (deşi durata este relativ mică) starea de
tensiune psihică şi intensitatea trăirilor induse de perceperea ostilităţii şi modificărilor mediului îi
conferă dimensiuni apocaliptice.
Am apreciat anterior că una din caracteristicile principale ale mişcării tectonice, generatoare
de fenomene şi manifestări psihice negative, este declanşarea pe neaşteptate a evenimentului. În
cazul solicitărilor psihice cu caracter imprevizibil se constată, sub aspect psihic, o reacţie de răspuns
asemănătoare (în majoritatea cazurilor) la toţi indivizii umani, deosebirile de comportament fiind
explicabile, doar prin receptarea diferită a mediului. În cazul mişcărilor seismice solicitarea psihică
apare în urma ameninţării exercitate de un pericol iminent şi căruia individul trebuie să-i facă faţă
sau să-l evite. Sub presiunea necesităţii de rezolvare a situaţiei apărute prin surprindere la nivelul
psihicului uman au loc procese de dezorganizare şi dezintegrare a coordonării funcţiilor psihice.
Individul î-şi pierde perspectiva de supravieţuire, funcţiile psihice sunt izolante şi nu se sprijină,
cum este normal, unele de altele. Dacă solicitarea psihică depăşeşte un prag considerent normal,
efectele ei determină apariţia simptoamelor psihicului uman, dar să vedem care sunt stările psihice
negative care pot apărea în cazul cutremurului (sau alte calamităţi naturale), cauzele provocării lor,
modul de manifestare şi unele măsuri care pot atenua sau elimina efectul acestora.

5.1. Frica
Frica este considerată o reacţie naturală şi normală a individului uman în faţa unui pericol.
Ea previne organismul ameninţat şi poate fi încadrată în aceeaşi categorie biologică din care fac
parte oboseala sau foamea şi ocupă un loc important în existenţa biologică a individului uman.
După intensitate şi durată frica ea următoarele forme: teamă, spaimă şi frică de lungă durată.
Spaima – este definită ca o emoţie puternică provocată de un eveniment neprevăzut şi periculos, ca
excitaţie deosebit de violentă a sinistraţilor - este starea psihică negativ cea mai frecventă întâlnită.
Manifestarea în exterior a schimbărilor fiziologice provocate de frică în organism sunt:
mărirea pupilei, poluarea feţei, glasul suprimat, leşin şi este resimţită de către individ sub forme
diferite, creşterea ritmului pulsaţiilor inimii, uscarea buzelor şi a gâtului, tremurături, slăbiciunea
organismului. În cazul fricii de lungă durată apar insomnii, paralizie parţială. De alt fel, reacţiile
sunt şi în funcţie de particularităţile biologice şi psihice ale fiecăruia. Indivizii stabili şi echilibraţi,
la apariţia pericolului neaşteptat fac faţă şocului nervos iniţial şi acţionează raţional şi oportun.
Câteva măsuri de atenuare şi anihilare a fricii:
- conştientizarea cauzei care provoacă starea psihică negativă, exemplele de curaj ale celor
din jur, educarea sentimentului de responsabilitate faţă de semeni, solicitarea la acţiuni de salvare;
- acţiunea hotărâtă, calmă şi energetică a factorilor de decizie, medeetizarea din timp şi
intensă a regulilor de comportare şi de protecţie în cazul situaţiei-limită, informarea permanentă a
populaţiei din zona cataclismului, crearea impresiei că individul este singurul care ştie ce are de
făcu în situaţia dată fără a accentua, prin modul de transmitere a informaţiilor – stării psihice
negative.
Frica şi panica se pot transmite uşor de la un individ la altul prin sugestie şi imitare.
 20

5.2 .Panica
Fenomen psihic periculos, panica este tot o formă de manifestare a unei spaime violente de
care poate fi surprinsă o persoană sau o colectivitate, ca urmare a unui pericol care apare pe
neaşteptate. Ea are o singură modalitate de rezolvare : ieşirea din situaţia periculoasă în timpul cel
mai scurt posibil. Din punct de vedere motric, comportamentul este de asemenea dominat de dorinţa
de a părăsi rapid locul respectiv.
Din această cauză, indivizii vizează scările locuinţelor în situaţia declanşării unui cutremur
de pământ. În condiţiile cedării acestora, oamenii îşi pierd total controlul asupra acţiunilor. Deşi,
baza fiziologică o constituie frica puternică, panicii îi este caracteristică accentuarea capacităţii de
iradiere. Ea se manifestă în colectivităţi umane (la cinematograf, teatru etc.)în situaţie de calamitate
naturală şi este cauzată de indivizi care nu-şi pot controla frica.
Compartimentul colectiv necontrolat determină creşterea numărului de victime, deoarece
indivizii se calcă în picioare unii pe alţii, fiind dominaţi de dorinţa de a supravieţui. Într-un
asemenea caz, toţi fug spre uşi şi ferestre, le blochează, nu conştientizează înălţimea la care se află
şi nici faptul că uşa se deschide spre interior, de exemplu, câteva cauze care determină apariţia
panicii pot fi:
- declanşarea mişcărilor tectonice în timpul somnului;
- perceperea efectelor apocaliptice ale catastrofei;
- strigăte de genul : “Fugiţi”, “Salvaţi-vă” etc.
Măsurile de stopare a panicii sunt mult mai dificile de aplicat în practică. Enumerăm totuşi
câteva:
- exerciţii, antrenamente intense şi numeroase pregătiri pentru acţiuni în situaţia dată şi
exersarea unui algoritm până la formarea automatizmelor;
- provocarea unui alt şoc psihologic, mai puternic decât cel produs de cutremur;
- împiedicarea iradierii prin acţiuni energice şi rapide etc.

5.3. Paralizia totală (lipsa emoţiilor)

Atunci când pericolul se manifestă într-o formă externă, când moartea individului este
iminentă, aceasta poate prezenta o paralizie totală. El aude şi vede tot ceea ce se petrece în jurul
său, dar este neputincios şi resemnat, lipsindu-i voinţa necesară de salvare. Nu are sentimente de
frică, durere, iar salvarea lui nu este posibilă decât prin evacuarea forţată. Dată fiind complexitatea
acţiunilor de intervenţie pentru protecţia civilă a populaţiei din zona în care s-a produs mişcarea
seismică, măsurile de protecţie civilă trebuie cunoscute şi puse aplicate în practică de către cetăţeni.
Protecţia civilă nu vizează doar administraţia centrală şi locală sau doar formaţiunile de protecţie
civilă. Fiecare individ uman trebuie să aibă cunoştinţele necesare protecţiei individuale şi colective,
începând de la amenajarea abilitatului familiar şi până la acordarea primului ajutor fizic şi psihic
semenilor săi.

5.4. Modalităţi specifice de pregătire psihomorală

Pregătirea psihomorală reprezintă un ansamblu de activităţi organizate în scopul formării
aptitudinilor specifice protecţiei civile curente de intervenţiile în caz de dezastre, asigurării
stabilităţii emoţionale în asemenea situaţii , dezvoltării rezistente psihice la solicitarea dezvoltării
capacităţii de autocunoaştere şi autocontrol în momente de risc, armonizării raporturilor
interpersonale şi închegării structurilor implicate.

1. Instruirea până la obţinerea performanţelor dorite.

Acesta presupune desfăşurarea instrucţiei pentru intervenţie după un program ritmic, cu o
intensitate constantă a solicitărilor fizice şi psihice, într-un interval de timp determinat şi un anumit
grad de repetabilitate a mişcărilor, precum şi într-un mediu relativ cunoscut (săli de specialitate,
poligoane fixe sau mobile de protecţie civilă).
Această instruire presupune formarea şi dezvoltarea aptitudinilor, deprinderilor şi calităţilor
psihice necesare personalului în funcţie de specialitate şi tehnică din dotare.
Cei instruiţi trebuie să ajungă acolo unde poate să facă faţă solicitărilor normale ale mediului
de protecţie civilă. Să rezolve anumite situaţii tipice şi să-şi dezvolte un comportament adecvat.
 21

Finalitatea cestul demers este obţinerea performanţei.

Activitatea de instrucţie trebuie concepută în aşa fel încât aceasta să creeze probleme
personalului, să-i solicite gândirea şi descernământul, să-l pună în situaţia de a da răspunsuri
corecte.
2. Antrenarea în condiţiile acţiunii factorilor perturbabili.
În urma desfăşurării unor activităţi concrete de intervenţie în cazul producerii unor dezastre,
s-a observat la o parte din oameni, căderi fizice şi psihice, iar de aici performanţe neaşteptate.
Excepţia poate fi găsită în influenţa factorilor perturbabili şi psihomorali. Acestea dovedesc
că în cadrul procesului de pregătire de protecţie civilă nu se pune numai problema formării şi
dezvoltării unor priceperi, deprinderi şi calităţi psihomorale în condiţii normale. În condiţiile
intervenţiei au inevitabil loc o serie de implicaţii asupra psihicului care presupun modificări
esenţiale asupra unor elemente ale instrucţiei printre care enumerăm: ritmul de execuţie, intensitatea
solicitării, durata antrenamentelor etc.
În acest caz, programele de pregătire trebuie să ţină seama de elementele sus menţionate.
Important este ca solicitarea să aibă un caracter progresiv, sistematic şi să permită adoptarea
organismului prin antrenament – condiţie obligatorie pentru dezvoltarea sa ulterioară.
Pentru antrenarea personalului în condiţiile acţiunilor factorilor perturbabili, specifice
raioanelor de intervenţie, este necesară includerea în procesul de instruire a următoarelor elemente
organizatorice şi de conţinut:
 mărimea ritmului activităţii şi reducerea termenilor de îndeplinire a misiunilor în
condiţiile insuficienţei informaţii;
 introducerea şi desfăşurarea exerciţiilor a unor obstacole neprevăzute ca pierderile în
personal şi tehnică de intervenţie;
 întreruperea temporară a legăturilor de transmisiuni;
 stabilirea unor misiuni care să oblige la alegerea unei variante de rezolvare;
 crearea situaţiilor care să ducă la insucces parţial şi care să reclame sporirea
activităţii ulterioare;
 conceperea unor situaţii în care personalul să acţioneze independent sau realizarea
unor momente de izolare temporară etc.
Aceste variabile se vor regăsi în scenariul şedinţelor de instruire, în exerciţiile şi aplicaţiile
ce se desfăşoară la toate nivelurile.
3. Exerciţiile şi antrenamentele psihologice.
Cu respectarea principiilor gradualităţii şi realismului, acest gen eficace de călire
psihologică va cuprinde exerciţii de simulare specială şi imitare; antrenamente pentru trecerea unor
porţiuni de teren cu obstacole naturale sau artificiale: focuri şi întreceri sportive speciale, exerciţii
psihologice pentru dezvoltarea unor calităţi cognitive (atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia);
exerciţii şi antrenamente pentru închegarea colectivelor şi dezvoltarea coeziunii, a spiritului de
colectiv. Exerciţiile şi antrenamentele psihologice se planifică şi se desfăşoară în cadrul general al
instrucţiei.
Credem necesară prezentarea unor aspecte metodice:
 înainte de antrenament se efectuează înviorarea psihologică prin conştientizarea
obiectivelor urmărite, a necesităţii dezvoltării calităţilor vizate, dar şi a creşterii intensităţii şi
duratei antrenamentului;
 se accentuează aspectul de concurs şi competenţei într-o stare generală de emulaţie;
 una sau mai multe calităţi sunt vizate de un complex de exerciţii diferite;
 exerciţiile şi antrenamentele sunt înlocuite cu altele noi ori de câte ori se constată
scăderea interesului sau oboseala accentuată;
 pe măsura desfăşurării lor, gradul de complexitate va creşte, ajungându-se până la
modelarea situaţiei de intervenţie;
 la sfârşitul fiecărui exerciţiu şi antrenament se evidenţiază greşelile şi rezultatele.
4. Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei şi memoriei.
În cadrul unor asemenea activităţi se pune accent pe dezvoltarea gândirii folosindu-se
metode corespunzătoare şi parcurgerea unor etape şi acţiuni prestabilite.
 22

Un obiect deosebit de important este dezvoltarea atenţiei şi a calităţilor ei (volumul,

stabilitatea, flexibilitatea). Utilă în acest scop este dezvoltarea interesului pentru activităţile
planificate şi conştientizarea consecinţelor lipsei de atenţie. De asemenea, în timpul exerciţiilor şi
antrenamentelor pentru dezvoltarea memoriei se pune accent pe analiza întregului material ce
trebuie asimilat, evidenţierea aspectelor principale, sistematizarea cunoştinţelor şi însuşirea unor
scheme. Funcţie de particularitatea materialului de memorat, capacitatea individuală de memorie şi
ambianţa în care se desfăşoară se anexează: memorarea pe elemente componente; memorarea
globală; memorarea combinată.
5. Antrenamentele psihologice de relaxare şi fortificare psihică.
Randamentul maxim în activitatea, valorificarea la cel mai înalt grad a resurselor fizice şi
psihice ale persoanelor sunt probleme ale protecţiei civile.
În cadrul instruirii ar fi bine să se urmărească ca fiecare persoană din structurile active ale
protecţiei civile să-şi însuşească cel puţin tehnica individuală de control şi autoreglare a stărilor
psihice, care să asigure:
 mobilizarea motivaţională şi energetică generală a organismului pentru a răspunde
cât mai adecvat factorilor stresanţi;
 controlul emotivităţii;
 controlul şi mobilizarea capacităţilor intelectuale; angajarea soluţională maximă în
activitate;
 recuperarea rapidă după efort;
 ameliorarea odihnei;
 creşterea încrederii în sine şi programarea cu succes.
Respiraţia controlată pare a fi cea mai simplă tehnică de autoreglare a funcţiilor psihice, este
însuşită uşor şi are efecte rapide. Respiraţia fiind singura funcţie metabolică cu control dublu
(voluntar şi involuntar), este prima cale de intervenţie în fiziologia sistemului nervos. S-a constatat
că respiraţia controlată voluntar, ritmică, profundă şi amplă, conduce la eliberarea de către creier a
endorfinei, compus chimic analgetic care atenuează în special teama, frica şi frustrarea.
Antrenamentul antogen este metoda recomandată în pregătirea psihologică pentru activităţi
care implică utilizarea maximă a posibilităţilor fizice şi psihice.
Antrenamentul ideomotor presupune reprezentarea mintală a viitoarelor mişcări sau situaţii
de viaţă pe un fond de relaxare psihosomatică generală. Este însoţit de formele autosugestive care
produc efecte favorabile însuşirii mai rapide a unor mişcări sau operaţii şi controlarea echilibrului
psihic.
Autosugestia este o tehnică care constă în repetarea cu voce fosă, şoptită, a unor formule
trăite mintal, totdeauna afirmative de genul “sunt calm dar energic”; “ies bine din orice situaţie”;
“nimic nu mă poate enerva” etc. Se exersează după obţinerea unei relative stări de confort
psihomatic.
6. Metoda situaţiilor de avarie.
Această metodă constă în folosirea unui sistem de mijloace destinate modelării activităţii
organelor protecţiei civile şi formaţiunilor în situaţii complexe. Cel mai simplu procedeu de
modelare a situaţiilor de avarie este crearea de diferite perturbaţii în modul de funcţionare a unor
aparate şi instalaţii de alimentare cu energie, simularea unor defecţiuni la tehnica de intervenţie.
Metoda se poate aplica şi schemelor logice, întocmite de instructor pe baza instrucţiunilor de
exploatare şi reparaţii.

ÎNCHEIERE
Toate măsurile cu privire la diminuarea pericolului calamităţilor naturale şi tehnogenice şi
lichidarea urmărilor lor se planifică la fiecare obiect, judeţ, municipiu, oraş, sector, primăria şi în
întregime în republică. În plan se prevede organizarea anunţării şi alarmării populaţiei despre
caracterul şi urmările calamităţilor sau catastrofelor (uragane, grindină, inundaţii, contaminare
chimică şi radiativă), folosirea metodelor şi mijloacelor de protecţie, asigurarea salvatorilor,
muncitorilor şi salariaţilor cu mijloace de protecţie individuală, evacuarea în caz de pericol şi
necesitate a oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, organizarea supravegherii şi controlului
permanent a schimbărilor situaţiei în localităţile ce au avut de suferit în urma calamităţilor.
 23

Toate acţiunile, orientate împotriva naturii, omului, se reflectă asupra acelora care le
provoacă. Există forţe ale naturii pe care omul încă nu le cunoaşte, însă puterea lor este atât de
mare încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor. Cu atât mai mult omenirea ignorează aceste
forţe ale naturii, cu atât mai curând pot avea lor cataclisme, calamităţi posibile să nimicească viaţa
pe pământ. Deci, trebuie să fim vigilenţi, să păstrăm, să ocrotim natura, iar dacă comitem unele
greşeli, să fim capabili de a le corecta pentru a evita oarecare situaţie-limită. Iar dacă ea totuşi se
prezintă, să fim din toate punctele de vedere gata pentru a supravieţui şi a înlătura consecinţele
imprevizibile.

Anexa nr. 1

SEMNALELE DE ÎNŞTIINŢARE PROTECŢIEI CIVILE

Denumirea semnalului Metodele şi mijloacele de Acţiunile populaţiei


„ATENŢIA TUTUROR !”
(semnalul se transmite
înaintea tuturor semnalelor)
„ALARMĂ AERIEANĂ !”
„ÎNCETAREA ALARMEI
AEREIANE !”
„PERICOL
RADIOACTIV !”
„ALARMĂ CHIMICĂ !”
Cetăţeni! Auzind semnalele de înştiinţare a protecţiei civile, acţionaţi repede, fără panici şi
calm. Respectaţi strict indicaţiile organelor administrative locale şi a protecţiei civile !
Ţineţi minte! De la acţiunile corecte depinde viaţa dumneavoastră!
Departamentul Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova
înştiinţare
Sirenele electrice şi manuale,
fluerături întrerupte ale
sirenelor întreprinderilor şi
claxone mijloacelor de
transport, informaţii orale
despre întâmplare şi ce trebuie
de întreprins.
Prin televiziunea şi radio se
transmite semnalul
„ALARMĂ ARIEANĂ” şi
modul de acţionare.
Prin televiziunea şi radio se
transmite semnalul
„ÎNCETAREA ALARMEI
ARIEANE” şi modul de
acţionare.
Prin televiziunea şi radio se
transmite semnalul „PERICOL
RADIOACTIV” şi modul de
acţionare.
Prin televiziunea şi radio se
transmite semnalul „PERICOL
CHIMIC” şi modul de
acţionare.
24
Includ aparate radio, televizoare,
ascult anunţul urgent, acţionez
conform indicaţiilor organelor
administrative locale, sau a protecţiei
civile. Aparate radio şi televizoare
rămân incluse permanent.
Deconectez gazul, apa, electricitatea,
stâng focul în sobe, eu mijloacele de
protecţie individuale, documente,
rezerve de produce alimentare şi apă,
se adăpostesc în edificiile de
protecţie.
Reîncep acţiunile întrerupte de
transmite semnalul „ALARMĂ
ARIEANĂ”, sau particip la
lichidarea urmărilor atacului aerian.
Pregătesc mijloacele de protecţie
individuale, confecţionez mijloacele
simple de protecţie a organelor de
respirare (în cazul dacă ei nu ajung),
ermetizăz încăperile, asigur protecţia
apei, produselor alimentare, a
nutreţurilor şi a animalelor, aduc în
stare de pregătire încăperile
subterane, beciurile. În cazul
extremal îmbrac mijloacele de
protecţie individuale, iau documente,
rezerve de produce alimentare şi apă,
se adăpostesc în edificiile de
protecţie. Respect regimul de
protecţie radioactivă.
Îmbrac mijloacele de protecţie
individuale, ermetizăz încăperile,
asigur protecţia apei, produselor
alimentare, a nutreţurilor şi a
animalelor. În cazul extremal îmbrac
mijloacele de protecţie individuale,
iau documente, rezerve de produce
alimentare şi apă, se adăpostesc în
edificiile de protecţie. Respect
regimul de protecţie chimică.
 25

Anexa nr. 2
INDICAŢII
vizînd profilaxia cu iod în cazul contaminării
radioactine a spaţiului ambiant.

În jurul teritoriului Republicii Moldova la distanţa de 150-400 km funcţionează 8 Staţii

Atomoelectrice. În caz de avarie cu eliminarea substaţiilor radioactive în spaţiu, norul radioactiv
poate ajunge pe teritoriul ţării peste 5-10 ore.
Criteriile, vizând protecţia populaţiei în cazuri de accidente cu poluarea spaţiului cu
substanţe cu radioactive, se determină în baza identificării dozelor prognosticate pentru nivelele
inferioare şi superioare a acţiunii radioactive, aprobate de Ministerul Sănătăţii (nr. 06-5/3-243 din
20.06.1990).
Necesitatea administrării profilactice a iodului va fi determinată de Ministerul Sănătăţii a
Republicii Moldova.
Pentru asigurarea măsurilor urgente vizând lichidarea (diminuarea) consecinţelor poluării
spaţiului ambiant cu substanţe radioactive se execută măsurile preconizate în „Planul de lucru al
Direcţiei sănătăţii, instituţiilor medicale, în caz de accident nuclear”.
Cea mai efectivă metodă pentru protecţia glandei teroide de la suprairadierea cu izotopi
radioactivi a iodului este administrarea preparatelor medicamentoase a iodului stabil (profilaxia cu
iod). O protecţia maximă se poate obţine în cazul administrării preventive a iodului stabil (sau
concomitent cu acţiunea iodului radioactiv).

Eficacitatea protecţiei în dependenţă de termenul administrării preparatelor de iod

Administrarea preparatelor de iod stabil Eficacitatea protecţiei în %

- 6 ore pînă la inhalare 100
- în timpul inhalării 90
- 2 ore după inhalare 10
- 6 ore după inhalare 2

O doză de 100 mg a iodului stabil (130 mg de kaliu iodid sau 170 mg de kaliu iodat) asigură
protecţia glandei teroide pe parcursul a 24 ore.
Pentru a susţine nivelul de protecţie, în cazul inhalării iodului radioactiv, pe o durată
respectivă, este necesar de-a administra preparatele iodului stabil o dată în zi pe parcursul existenţei
pericolului inhalării iodului radioactiv, însă nu mai mult de 10 zile pentru maturi şi 2 zile pentru
femei gravide, şi copii pînă 3 ani.

Dozele diurne a preparatelor de iod, recomandate de OMS

Grupa de vîrstă KI (mg) KIO (mg)

Noi născuţi pînă la 1 lună 15 20
Copii de la o lună pînă la 3 ani 30-35 40-45
Copii de la 3 ani pînă la 12 ani 65 85
Copii de la 15 ani şi maturi, inclusiv şi gravidele şi 130 170
mamele care alimentează cu sîn

Noi născuţii sugari primesc doza necesară cu lapte ‚le mamei, care a primit preventiv 130
mg de iod stabil.
Contraindicaţii pentru administrarea preparatelor de iod:
- hipersensibilitatea la preparatele iodului;
- maladiile glandei teroide (tireotoxicoză, guşa nodală);
 26

- maladii a tegumentelor (pemfigus, psoriaziul).

Serviciul medical al protecţiei civile Republicii Moldova