Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a Republicii Moldova
PROTECŢIA CIVILĂ
ÎN SITUAŢIIA EXEPŢIONALE
Chişinău 2004
2
3
Noţiuni generale
Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se
referă atât la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să
supravieţuiască şi să-şi manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor
factorilor negativi ce-l înconjoară, el are nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din
partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea particularităţilor caracteristice a situaţiilor excepţionale,
care dereglează procesele vitale, are o însemnătate hotărâtoare pentru protecţia omului. Însă numai
cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient pentru a depăşi influenţa lor distructivă
asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de la mic la mare) să însuşească
metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa şi a celor din jur.
Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul
de pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren,
uraganele, avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii etc.),
urmate de mari pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în amănunţire,
pentru a fi evitate (în măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor acestora. Lichidarea
consecinţelor situaţiilor excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare individ, fiecare grup de
oameni vor fi instruiţi la nivelul automatismului, pentru a acţiona promt în caz de pericol sau
declanşare a situaţiilor excepţionale şi acordarea primului ajutor sinistraţilor în focarele apărute.
Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial
rămâne pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor de
panică, a incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor SE,
din lipsa mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară, lipsa
medicamentelor etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.
În ultimii ani conducerea republicii, a luat o serie de măsuri în vederea prevenirii şi
lichidării consecinţelor SE. Cu acest scop a fost creat Departamentul Situaţii Excepţionale, Comisii
pentru Situaţii Excepţionale (CSE) la toate nivelurile, a fost adoptată Legea “Cu privire la Protecţia
Civilă” etc.
Dar, trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei nu au pregătirea necesară în
domeniul protecţiei civile.
Organele de administrare publică centrală şi locală, administraţiile întreprinderilor şi
organizaţiilor sunt obligate să informeze operativ si veridic populaţia, prin intermediul mass-media,
alte mijloace de informare, despre situaţia în domeniul Protecţiei Civile, despre măsurile
întreprinse pentru îmbunătăţirea acesteia, despre situaţiile excepţionale pronosticate sau deja
declanşate, despre modul si mijloacele de protecţie în caz de pericol sau declanşare a SE.
Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu
numai la subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.
Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului
poate atinge 8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).
Totodată, în jurul Republicii Moldova sînt amplasate 8 staţii atomo-electrice.
Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :
- 153 radioactive
- 227 chimice
- 113 cu pericol de explozie si incendii
Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.
În zone a posibilei contaminări, în caz de avarie la obiectele chimice, activează si locuiesc
circa 500 mii de oameni.
În Republica Moldova sunt circa 16 mii de terenuri afectate de alunecări de teren.
Intensitatea cea mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centru si podişul Tigheciului,
unde sunt circa 450 porţiuni periculoase.
Nodurile hidraulice de pe râuri creează un pericol real de inundare a 168 de localităţi cu o
suprafaţă totală de 1300 km pătraţi şi cu o populaţie de circa 160 mii oameni.
Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat Programul de Stat al Republicii Moldova
pentru prevenirea (diminuarea) urmărilor posibilelor avarii, catastrofe şi calamităţi naturale. Totuşi
4
trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei şi în primul rând tineretul, n-au pregătirea
necesară în domeniul protecţiei civile, pregătire în domeniul activităţii vitale.
Acest manual are menirea de a completa lacunele în pregătirea tineretului pentru participare
activă în lupta cu diverse situaţii excepţionale şi cu consecinţele lor, deseori catastrofale. Manualul
este elaborat în conformitate cu prezentele programe la protecţia civilă în instituţiile de învăţământ
preuniversitar.
Capitolul I.
PROTECŢIA CIVILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
1. Scurt istoric al protecţiei civile (PC)
Istoria PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării
locale antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi
stingeau incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la
restabilirea obiectelor economice, a căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi
electricitate, asanarea teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile). Mulţi lucrători
au fost decoraţi cu ordine şi medalii. Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul
1961 în Apărarea Civilă, iar în anul 1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea
avariei de la Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a
inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000.
medical de dispensar, de ambulatoriu sau clinic, li se păstrează pentru timpul aflării în instituţia
medicală locul de muncă, de studii, funcţia scriptică şi salariul mediu lunar, precum şi li se restituie
cheltuielile de deplasare la şi de la locul de examen, tratament.
Cetăţenii republicii, cetăţenii străini sunt obligaţi:
a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind protecţia civilă.
b) să cunoască semnalele de înştiinţare ale protecţiei civile, regulile de comportare şi ordinea
acţiunilor în condiţiile situaţiilor excepţionale.
c) să respecte cerinţele protecţiei civile în viaţa cotidiană, în activitatea de producţie şi
socială.
d) să înştiinţeze conducătorii obiectivelor şi autorităţile administraţiei publice locale despre
semnele depistate, capabil să provoace apariţia situaţiilor excepţionale.
e) să participe activ la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, să acorde ajutor
multilateral sinistraţilor.
f) să manifeste atitudine grijulie faţă de obiectivele şi mijloacele protecţiei civile.
Capitolul 2.
Situaţiile excepţionale şi caracteristicile lor
Situaţie excepţională - se numeşte procesul declanşat de forţe naturale sau de activitatea
omului (planificată sau ocazională) care poate provoca pagube materiale şi pierderi umane.
Situaţiile excepţionale se împart în două grupe:
1.Situaţiile excepţionale provocate de procesele naturale (cutremure de pământ, alunecări de
teren, inundaţii, secete, furtuni, înzăpeziri etc.).
2.Situaţiile excepţionale provocate de activitatea omului - tehnogene (accidente nucleare,
chimice, incendii etc.).
Situaţiile excepţionale determinate de procese naturale de regulă sunt spontane şi nu pot fi
controlate şi evitate.
2.1. Cutremurul de pământ
Toate calamităţile naturale au caracter periculos, însă cele mai tragice urmări apar în
rezultatul cutremurului de pământ, care este rezultatul vibraţiei scoarţei pământului provocată de
cauze tectonice şi vulcanice.
Intensitatea cutremurului de pământ depinde de adâncimea la care au loc procesele tectonice
sau vulcanice (de magnitudinea cutremurului). Intensitatea cutremurul se măsoară în baluri pe scara
Rihter - pînă la 12 baluri. Cu cât mai multă energie se formează în timpul cutremurului, cu atât,
vibraţia este mai mare şi urmările sunt catastrofale (8-12 grade). Locul de producere al cutremurului
(focarul) poate fi de suprafaţă, intermediar (50-250 km) sau la adâncime (250-700 km).
În secolul trecut în întreaga lume sunt cunoscute peste 30 cutremure puternice, în care şi-au
pierdut viaţa peste 30 000 000 de oameni, mai mult de 12.500 000 au fost răniţi şi peste 30. 000
000 au rămas fără adăpost.
În decursul ultimilor 200 de ani (1790-1990) pe teritoriul Moldovei s-au declanşat 18
cutremure de pământ - de 7-9 grade, dintre care 4 – de 9 grade (1865, 1894, 1934, 1940), 6 - de 7-8
grade (1790, 1802, 1821, 1829, 1877). Focarul cutremurului de pământ se află în regiunea Focşani
(munţii Vrancea, România).
În noiembrie 1940 cutremurul a atins 9 grade, în urma căruia 12.400 de edificii, 2795 case
au fost deteriorate din care 200 au fost distruse complet. În urma cutremurului din anii 1977, 1986,
1990 au fost traumate 460 persoane, mai mult de 12 000 de oameni au rămas fără adăpost, paguba
fiind – mai mult de 700 mil. ruble.
Măsuri de protecţie
În momentul cutremurului postaţi-vă lângă peretele de rezistenţă, stâlpi de rezistenţă, în
spaţiul uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor, sub mese. Aceleaşi locuri similare pentru
adăpostire se vor alege la serviciu şi în locurile publice (magazine, săli de spectacole, restaurante
etc.).
Părăsirea încăperii, clasei se va realiza numai dacă vă aflaţi la etajul 1-2, dacă condiţiile
permit (porter, mai multe uşi de evacuare). Ţineţi-vă mai departe de geamuri, de uşile de la intrare,
de părţile exterioare ale clădirilor, de balcoane, de copaci mari. În stradă deplasaţi-vă pe un loc
deschis, nu intraţi în clădiri, ţineţi-vă mai departe de liniile electrice. În timpul cutremurului
mijloacele de transport se opresc şi nu se părăsesc.
După încetarea seismului, acordaţi ajutor celor sinistraţi. Pericol repetării seismului se
menţine în prima oră după cutremurul trecut. Cei blocaţi sub dărâmături sau în încăperi, vor aştepta
ajutor din exterior. Este bine de reţinut locul unde se află îmbrăcămintea, încălţămintea,
medicamentele, documentele etc. În orice împrejurări păstraţi-vă calmul. Calmul şi cuvintele de
încurajare diminuează încordarea psihică şi contribuie la evitarea stărilor de stres, contribuie la
prevenirea panicii. În încăperile grav avariate se intră numai cu aprobarea organelor protecţiei
8
civile. Nu trebuie să ne preocupe paza lucrurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi în grija
organelor de menţinere a ordinii publice.
Trebuie reţinut faptul, că imediat după cutremur, structurile protecţiei civile încep
organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare, conform planurilor întocmite din timp: înştiinţarea
suplimentară a populaţiei privind situaţia creată în urma cutremurului, apariţia unui eveniment,
pericol de accident (chimic, biologic), măsurile care trebuie aplicate şi regulile de comportare,
executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul pierderilor
umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa şi locul supravieţuitorilor sub
dărâmături, avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaz, canal), a reţelelor electrice şi de
comunicaţii, zonele cu pericol de inundaţii şi incendii, căile de comunicaţie blocate de dărâmături
sau alunecări de teren, desfăşurarea acţiunilor de deblocare şi salvare a supravieţuitorilor de sub
dărâmături, intervenţia la gospodării comunale, înlăturarea avariilor, organizarea şi desfăşurarea
acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportarea răniţilor la spitale, asigurarea
asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor, desfăşurarea acţiunilor de combatere
a panicii şi de prevenire a apariţiei epidemiilor, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de ajutorare,
de transport şi cazare a persoanelor sinistrate, desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor
agroalimentare, a animalelor, cerealelor, a altor bunuri materiale, asigurarea măsurilor de pază şi
menţinere a ordinii publice, scoaterea de sub dărâmături a cadavrelor şi înhumarea lor, pentru a
evita apariţia epidemiilor.
Concomitent cu acţiunile de salvare în zonele afectate de cutremur, se desfăşoară acţiuni de
restabilire a capacităţilor de producţie la unităţi economice din sectorul alimentar, pentru asigurarea
cu energie electrică, gaze, apă, termoficare, reţele telefonice etc.
2.2. Alunecări de teren
Măsurile de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare cu
cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate însă o constituie faptul, fenomenul dat nu apare
chiar prin surprindere.
Alunecări de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5-3 m/s, iar în unele situaţii şi peste 3m/s,
oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un
rol important revine măsurilor de observare a condiţiilor ce favorizează apariţia alunecărilor de
teren, prevenirea populaţiei din timp şi dacă este necesitate – efectuare evacuării din zona
respectivă. Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate, dacă sunt efectuate din timp investigaţiile
corespunzătoare, necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor, dacă se aplică
precedeele adecvate de ţinere sub control a fenomenelor, tot odată este necesar de a evita
amplasarea obiectelor industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii
straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare; este posibilă protecţia dacă se planifică din
timp măsuri corespunzătoare de protecţie şi se realizează o informare oportună a populaţiei în zona
de risc. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţiile similare
acţiunilor preconizate în cazul cutremurului de pământ.
2.3.Inundaţii
Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de prevenire
şi de protecţie astfel încât să se diminueze acţiunea lor.
Moldovei sunt caracteristice ploi torenţiale, care au loc în perioada mai-august. 50% din
ploile torenţiale aduc precipitaţii cu volum de 50cm/m.p în focarul lor. Astfel de ploi provoacă
revărsarea râurilor, spălarea solului, inundarea văilor.
Daune mari aduc economiei ploile cu precipitaţii de peste 70mm. Ploile cu precipitaţii mai
mari de 100mm în 24 ore aduc pagube catastrofale. Mare pericol este revărsarea râurilor Bîc,
Nistru, Prut, Răut, Cogâlnic şi altele.
În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m şi
inundarea gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991 precipitaţiile au ajuns
la 175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti, au decedat oameni, animale. 26-27
august 1994 ploile au adus la inundaţii catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui, Cărpineni,
s-au înregistrat 31 victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea
acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie
scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau din torente care s-ar forma ca
9
urmare a unor ploi abundente sau prin construirea unor diguri şi canale, realizarea unor bazine pe
unele porţiuni de luncă, interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie; construirea clădirilor cu
rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.
Protecţia, organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor protecţiei civile din zonele
periculoase astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi îndeplinirea
acţiunilor de salvare, stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de
evacuare temporară, asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor, organizarea
salvării pe apă; asigurarea asistenţei medicale, asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi
(cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport etc.).
Salvarea de inundaţie se poate efectua prin ridicarea pe povârnişuri , la etajele de mai sus, pe
acoperişul clădirilor, pe copaci, folosind mijloace de salvare (plute, bărci, butoaie, camere de gumă
etc.).
2.4. Vânt puternic (uragan)
Se aude zgomot puternic, care aminteşte suspin şi plîns de copil. Pe bolta cerească apar
rupturi fioroase de nori. Fearele se ascund în vizuini, păsările se strâng în stoluri, se ascund în
cuiburi sau zboară din loc în loc, cu ţipăt î-şi exprimă deranjul. Pe neaşteptate cu furie se dezlănţuie
vântul, începe să fulgere, norii negri plutesc asupra pământului – se apropie uraganul.
Acest vînt are o viteză de 30-35 m/s şi aduce la mari urmări catastrofale. Uraganul cu o
viteză de 50-60 m/s are o presiune de 200 kg/m2, smulge copacii din rădăcină, întoarce curgerea
râurilor înapoi. Stihia este inevitabilă. Puterea naturii e grozavă şi omul se teme numai de aceea, că
nu cunoaşte, cunoaşterea biruie frica.
Protecţia: nu trebuie de părăsit încăperile, adăposturile, uşile, ferestrele trebuie să fie
închise, lumina, gazul deconectate, animalele închise în adăposturi.
În stradă trebuie de culcat la pământ mai departe de construcţii, copaci, stâlpi cu linii
electrice.
2.5. Grindină, înzăpeziri
Grindina este o varietate a precipitaţiilor atmosferice şi se formează în cumuluşi de ploaie
mari în perioada caldă a anului (aprilie-octombrie). Particulele grindinii au formă sferică, de cele
mai multe ori, dar se întâlnesc şi de altă formă, inclusiv neregulată. Mărimea lor variază de la câţiva
mm până la 10-12cm. Vânturile puternice însoţite de grindină măresc catastrofal pagubele.
Grindina nimiceşte culturile anuale, viile, livezile, pier animalele şi păsările, sunt traumaţi
oamenii.
Lupta cu grindina – iodura de argint topeşte particulele de gheaţă şi le transformă în ploaie
(rachetele antigrindină “Alazani” şi “Cristal”).
Protecţia: capul şi corpul trebuie acoperite.
Înzăpezirile au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest gen de
calamităţi cu rare excepţii se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua
unele măsuri ca efectele acestora să fie reduse.
Protecţia: informarea populaţiei asupra condiţiilor meteorologice, să nu părăsească
încăperile, asigurându-se cu hrană, apă, combustibil pentru încălzire, iluminat, lopeţi.
În afara locuinţei – în călătorii, în mijloace de transport trebuie de păstrat calmul şi de luat
măsuri contra frigului, transportul nu trebuie părăsit (este pericol de rătăcire), de dat alarmă cu
claxoanele, lumina cu farurile, aprinderea rugurilor.
2.6. Contaminarea radiativă şi chimică
Situaţiile excepţionale determinate de activitatea omului presupun: accidente nucleare,
chimice, incendii etc.
Problema securităţii radiative este actuală pentru Moldova, deoarece în apropierea noastră
(135-400 km) sunt amplasate 7 staţii nucleare electrice (Ucraina: Rovensc, Hmelnic, Cernobîl,
Novo-Ucrainsc, Zaporojie; România – Cernavoda; Bulgaria - Cozlodui).
Radiaţia ionizată este utilizată de 340 întreprinderi, organizaţii locale. Posibilele avarii la
centrele nucleare prezintă un pericol real (26 aprilie 1986 - Cernobîl). Radiaţia are formă de raze
alfa , beta sau gama şi se numeşte radiaţie ionizată. Materialele care emit aceste radiaţii se numesc
materiale radiative. Radiaţia alfa reprezintă flux de particule încărcate pozitiv şi sunt nucleele
atomilor de heliu, au viteza de 10-20 km/s şi o mare putere de ionizare. Ele nu reprezintă pericol,
10
sunt uşor absorbite de îmbrăcăminte şi stratul superior al pielei. Însă sunt extrem de periculoase
când pătrund în interiorul organismului. Radiaţia beta este un flux de electroni sau pozitroni rapizi,
capacitatea de ionizare este de sute de ori mai mare decât alfa. Echipamentul de vară reduce
radiaţiile beta aproape la jumătate, cel de iarnă - mai mult. Radiaţiile gama sunt radiaţii
electromagnetice asemănătoare razelor Rentghen. El se propagă cu viteza luminii, au o capacitate
foarte mică de ionizare, însă capacitatea lor de penetraţie este foarte mare. Protecţia împotriva
radiaţiei gama se calculează, având la bază grosimea de înjumătăţire (grosimea materialului care
reduce la jumătate din intensitatea iniţială; lemn – 30cm, apă – 20cm, pământ – 14cm, beton armat
– 10cm, fier – 3,5cm). Protecţia se realizează bine, folosind ca ecran protector betonul şi pămîntul.
Grosimea startului de reducere (cm)
Contaminarea chimică:
Accident chimic poate fi definit ca eveniment tragic produs la una din întreprinderi unde se
fabrică, se utilizează, se depozitează (transportă) atât substanţe toxice sau puternic toxice ce conduc
la consecinţe ecologice grave şi pun în pericol sănătatea şi viaţa umană.
Obiectele care pot duce la accident chimic: întreprinderi industriale (frigidere, lactate, baze
de alimentare etc.).
Amoniul - gaz fără culoare cu miros de naşatîr, ca şi clorul atacă organele respiratorii,
ochii, este mai uşor ca aerul.
Protecţia: mască antigaz cu cutie CD (de culoare sură).
În zona de acţiune a norului toxic se aplică măsuri de protecţie şi intervenţie, astfel:
a) înştiinţarea şi alarmarea populaţiei despre pericolul chimic;
b) asigurarea populaţiei cu mijloace individuale de protecţie şi alte măsuri ce trebuie
aplicate după trecerea pericolului (măşti izolante, aparate izolante);
c) asigurarea protecţiei populaţiei prin adăpostire;
d) evacuarea (autoevacuarea) temporară;
e) protecţia animalelor;
f) introducerea restricţiilor de consum a apei, produselor alimentare şi furajelor;
g) introducerea restricţiilor de circulaţie şi a unor măsuri de pază;
h) organizarea cercetării chimice;
i) acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă persoanelor intoxicate;
j) aplicarea măsurilor de neutralizare.
Pentru prevenirea unor boli ca rezultat de contaminare radiativă se efectuează profilaxia cu
iod.
Preparatul iodat cu caliu în praf: doza pentru o dată copiilor până la 3 ani = 55mg o dată
pe zi în timp de 2 zile, copiilor după 3 ani şi maturilor – 130 mg o dată pe zi în timp de 10 zile.
Preparatul soluţie din apă – spirt şi iod 5%; copiilor până la 3 ani – 1-2 picături câte de 3 ori pe zi
la100 gr lapte; copiilor după 3 ani şi maturilor 5-8 picături de 3 ori pe zi cu lapte, apă, iaurt în timp
de 10 zile. Femeilor gravide – iodat de caliu în drageuri – un drage o dată pe zi în timp de 10 zile.
Copiii mici nu suferă aceste preparate curate, deaceea se picură preparatul pe o bucăţică de zahăr,
într-un pahar cu lapte (apă, suc) sau pe o bucăţică de pîine.
Măsurile de protecţie şi intervenţie în zonele poluării radioactive sunt adecvate acelor ca şi în
zonele accidentului chimic.
2.7. Incendii
Incendiul este o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu care distruge bunuri
materiale, pune în pericol viaţa oamenilor şi animalelor.
Consecinţele factorilor periculoşi a incendiilor sunt: producerea traumelor (căderea şi
prăbuşirea construcţiilor), intoxicarea şi decesul oamenilor precum şi distrugerea bunurilor
materiale (focul deschis şi scânteile, temperatura ridicată a mediului şi a materialelor, fumul şi
produsele de ardere toxice, exploziile).
Incendiul izbucneşte din diferite motive: cutremur de pământ, alunecări de teren (distrugerea
surselor în care arde focul, liniilor electrice), fumatul în aşternut, neglijenţa şi nerespectarea
regulilor antiincendiare.
Scopul principal al apărării împotriva incendiilor îl constituie – apărarea vieţii omului şi a
colectivităţii umane.
În caz de incendiu prin intermediul 901 se informează serviciul de pompieri indicând
adresa. Se închide gazul, se deconectează electricitatea, se salvează copii şi bolnavii din încăperi. Se
iau măsuri pentru stingerea focului cu mijloace disponibile, nu se deschid uşile, ferestrele pentru a
evita curentul care va intensifica focul. În caz când haina se aprinde ea trebuie acoperită cu o pătură,
brezent ud, de lipit cu haina incendiată de perete sau de culcat la pământ, nici într-un caz nu se
fuge. În zona de incendiu se pătrunde numai în haine ude, prin fum se recomandă a trece pe furiş
sau în poziţie aplicată. Trebuie de ţinut minte că copii se ascund sub pat, în dulapuri.
rândul oamenilor şi animalelor neprotejate, aceste arme sunt: arma nucleară, atomică, hidrogenică,
trifazică (combinată) , neutronică (radiologică), arma biologică, arma chimică.
Arma biologică şi arma chimică deşi nu provoacă distrugeri ca arma nucleară, sunt socotit
totuşi arme de nimicire în masă, datorită faptului că prin acţiunea lor determină un număr mare de
victime în rândul oamenilor şi a animalelor neprotejate.
Arme, în viziunea tuturor nucleelor atomilor unui kg de uran – 235 se eliberează o cantitate
de energie echivalentă cu energia calorică dată de ardere a 2,5 mil. kg de cărbune superior. Explozia
nucleară poate fi executată în aer, sub pământ (sub apă). La explozia unei borube nucleare şi
eliberează o cantitate mare de energie în mediul înconjurător, formându-se o sferă de gaze cu
temperatura de câteva milioane de grade, această explozie produce factori distrugători, unde de şoc,
emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, impulsul electromagnetic şi contaminarea radioactivă.
Protecţia: înştiinţarea, adăpostirea, asigurarea cu mijloace de protecţie individuală, evacuare.
Capitolul 3.
SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE ŞI TRAUMATISMUL
analgetice (cel mai efectiv este introducerea promidolului, aplicarea pansamentului steril cu ajutorul
pachetului individual de pansament sau prin folosirea materialelor improvizate), imobilizarea
segmentului traumat cu ajutorul atelelor standarde sau improvizate, transportarea sinistraţilor la
spital pentru a i se acorda ajutorul respectiv calificat şi specializat.
Traumatismele aparatului locomotor (scheletul cu oase tubulare şi cele plate împreună cu
articulaţiile ligamentelor şi sistemul muscular). Cel mai des se întâlneşte traumatismul oaselor
tubulare şi a celor plate. Particularităţile specifice a fracturilor oaselor: în regiunea fracturii apare
rană de diferite dimensiuni şi forme ce înregistrează hemoragie externă, în rană deseori se observă
fragmentele osului traumat, aşchii de os, fracturile sunt infectate cu microbi, care provoacă diferite
complicaţii. Aceste fracturi se caracterizează: dureri în regiunea fracturii, dereglarea funcţiei
membrului traumat, deformarea membrului în regiunea fracturii, crepitaţia (atingerea fragmentelor
osului traumat unul de altul), micşorarea fragmentului fracturii în lungime, starea de şoc traumatic
în caz de fracturi multiple, hemoragii abundente, traumatisme combinate.
Primul ajutor se execută hemostaza provizorie prin folosirea unor metode descrise mai sus,
se administrează substanţe analgetice pentru a evita şocul traumatic, se aplică un pansament steril
pe rană, se execută imobilizarea segmentului fracturat prin aplicarea atelelor standarde sau
improvizate. Pentru a imobiliza un os este necesar de a fixa o articulaţie mai sus şi a doua mai jos
de locul fracturii.
În caz de fractură la femur sau braţ se imobilizează trei articulaţii.
În caz de înec: în cazul în care victima are gura încleştată ea poate fi deschisă prin
introducerea unei linguri între dinţi şi a unei batiste împăturite în colţurile sale, în faza următoare,
limba înecatului, învelită într-o batistă şi apucată cu două degete, va fi trasă în afară, după care gura
şi nasul vor fi curăţite de nisip sau mucozităţi, după executarea rapidă a acestor operaţii, victima va
fi apucată de la spate cu mâinile împreunate la baza toracelui sub formă de chingă sau luată de la
spate, ţinută cu capul în jos şi scuturată de câteva ori, dacă bolnavul nu şi-a recăpătat respiraţia şi
pulsul se mai resimte încă, se recomandă executarea respiraţiei artificiale (vezi reanimaţia) de către
o singură persoană sau chiar de două (unul execută respiraţie gură la gură, altul apasă toracele cu
palmele în ritmul respiraţiei); dacă înecatul nu are puls, el trebuie întors cu faţa în sus şi i execută
respiraţie artificială imediat. Insuflarea trebuie să fie cât mai puternică pentru a învinge rezistenţa
alveolelor şi a apei din ele.
În caz de arsuri se scot hainele de pe suprafaţa arsă şi apoi în funcţie de gradul arsurii se
procedează diferit. La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă un pansament uscat
steril, executându-se cu grijă spargerea beşicilor cu lichid care creează pericol de infecţie, bolnavul
se înveleşte cu pături în cazul arsurilor răspîndite.
Se evacuează bolnavul în prima urgenţă la spital. Pentru preîntâmpinarea stării de şoc
traumatic persoanele afectate de arsuri vor trebui încălziţi şi li se dă ceva dulce.
În caz de hemoragii: orice afectare a unui vas este urmată de o pierdere de sînge numită
hemoragie. După felul vasului care sângerează hemoragia poate fi: arterială – sângele este de
culoare roşu deschis, curge cu presiune prin ţesuturi ritmice, urmând bătăile inimii;
venoasă – sângele este de culoare roşu închis şi se scurge continuu, fără ţâşnituri; capilară
– sângele se prelinge lent în picături.
După locul unde se produce, hemoragia poate fi: externă - sângerarea se produce într-o
plagă situată la suprafaţa corpului; internă - sângerarea are loc într-o cavitate închisă (abdomen,
torace, craniu etc.).
Hemoragiile externe pot fi oprite provizoriu astfel: hemoragiile capilare mici – prin simplă
spălare a plăgii cu apă oxigenată şi tampoane cu comprese sterile; hemoragiile mijlocii - printr-un
pansament compresiv; hemoragiile arteriale – prin apăsarea manuală deasupra plăgii, la punctul de
compresiune cel mai apropiat. Apăsarea manuală nu este întotdeauna eficace şi nu poate fi
menţinută mult timp. De aceea, în aceste situaţii se utilizează garoul (un tub de cauciuc, o curea, o
cravată etc.), care se aplică numai în rănile membrelor şi întotdeauna mai sus de hemoragie. Între
garouri şi tegumente se aplică o faşă sau o bucată de pânză pentru a nu produce leziuni ale pielei în
cazul când nu se poate folosi garoul (hemoragie la cap, piept, abdomen) se aplică pansament
compresiv, adică pansamente strâns puternic.
La garou se anexează o scrisorică cu indicaţii la ce oră a fost pus acesta.
16
Capitolul 4.
Principii de bază privind organizarea măsurilor
de protecţie în situaţii excepţionale
Protecţia omului în diferite situaţii excepţionale este cea mai importantă obligaţie a PC şi a
tuturor organelor care organizează măsurile de salvare în focare.
Principiile de bază în ce priveşte protecţia omului în situaţii excepţionale sunt:
- pregătirea populaţiei din timp de a cunoaşte formele şi caracteristicile diferitor situaţii
excepţionale, modul de comportare şi acţiuni în focare;
- pregătirea din timp a mijloacelor de protecţie (a organelor respiratorii, ochilor,
tegumentelor, feţei, mijloacelor colective şi medicale), fiecare trebuie să studieze şi să cunoască
practic cum trebuie de folosit aceste mijloace;
- construcţia din timp a mijloacelor colective de protecţie;
- informarea populaţiei din timp (sau fără întârziere) despre pericolul situaţiei excepţionale
prin difuzarea semnalului “Atenţie tuturor”;
- organizarea măsurilor de salvare şi urgenţă în focare cu diferite forţe ale PC;
- evacuarea şi strămutarea populaţiei din zonele situaţiilor excepţionale;
- acordarea ajutorului medical sinistraţilor.
lipsa lor în unele situaţii sunt bune şi unele mijloace improvizate, realizate pe plan local de fiecare
cetăţean (măşti cu tifon, diferite alte materiale care se aplică la nas şi gură în momentul respiraţiei:
- prin alimentarea individuală cu aer curat sau oxigen de la o sursă autopurtată. În această
categorie intră aparatele izolante de toate tipurile şi măştile izolante pentru a ne izola complet de
mediul înconjurător, pentru protecţia corpului şi a membrelor se utilizează:
- complete de protecţie;
- ciorapi şi cizme de protecţie.
Masca antigaz protejează organele respiratorii, faţa şi ochii. Aerul poluat cu substanţe
nocive, radioactive este curăţit (filtrat) de către substratul din cutia antigazului (cărbune activat).
Orice antigaz este completat din cutie , se uneşte cu masca cu ajutorul unei chiste cu gafră (*PDF-
7, DP-6, DP-6m).
PDF – S – mască antigaz pentru copii-elevi. Acest antigaz se produce în două mărimi (3 şi
4). Mărimea măştii se determină prin măsurarea din creştetul capului şi sub barbă (înconjurarea).
Cel mai desăvârşit antigaz pentru elevi – PDF-2Ş cu mască MD-4.
Pentru protecţia copiilor până la vârsta de 1,5 ani se foloseşte CZD-4, de la 1,5-7 ani –
PDFD; de la 7- 16 ani PDF-Ş.
Respiratorul – R-2D (respirator modelul 2 pentru copii)), protejează organele respiratorii
împotriva substanţelor nocive, radiative şi biologice. Pentru protecţia ochilor se folosesc ochelari
speciali.
Toate mijloacele de protecţie a organelor respiratorii se îmbracă la comanda “Gaze”.
Bandajul din vată-tifon se confecţionează dintr-o bucată de tifon 50x100 cm. În mijloc se
pune un strat de vată 1-2cm cu dimensiuni 30-20cm. Tifonul se îndoaie din ambele părţi acoperind
vata. Capetele tifonului se taie în lungime în aşa fel încât despicăturile formate să servească la
legat. Bandajul se aplică pe gură şi nas, capetele lui se leagă: cele de sus – la ceafă peste urechi, cele
de jos – la creştetul capului.
Ca adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţie împotriva atacurilor
din aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele sau bordeiele care se construiesc la ordin.
Toate adăposturile simple asigură protecţia populaţiei împotriva schijelor, sulfului, dărâmăturilor şi
radiaţiilor penetrante. Protecţia împotriva armei chimice, prafului radioactiv şi a agenţilor patogeni
se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.
În încăperile de adăpostire se instalează scaune şi laiţe pentru odihnă culcat şi vertical. În
adăpost este interzis de a face gălăgie, de a umbla fără necesitate, de a fuma, de a aprinde lumânări,
chibrite, lămpi cu gaz.
Aceste muniţii sub acţiunea ruginei, ploilor devin foarte periculoase. Este strict interzis de a
se apropia de aceste muniţii şi de a le mişca din loc, a le arunca în ruguri cu scopul de a topi trotilul.
În caz de depistare a unor astfel de muniţii este necesar de înştiinţat organele PC locale, de
poliţie, grăniceri şi ai Ministerului Apărării. Locul unde se află muniţiile trebuie de încercuit şi de
organizat paza până la sosirea specialiştilor.
Capitolul 5.
ASIGURAREA PSIHOLOGICĂ
Istoria omenirii a fost marcată de epidemii, catastrofe şi războaie. Acestea au determinat
mari pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale, precum şi influenţe majore asupra psihicului
uman.
Dintre toate catastrofele naturale cea mai teribilă este, desigur, cutremurul de pământ,
căruia surprinderea, gradul de avertizare şi forţa paralizantă (deşi durata este relativ mică) starea de
tensiune psihică şi intensitatea trăirilor induse de perceperea ostilităţii şi modificărilor mediului îi
conferă dimensiuni apocaliptice.
Am apreciat anterior că una din caracteristicile principale ale mişcării tectonice, generatoare
de fenomene şi manifestări psihice negative, este declanşarea pe neaşteptate a evenimentului. În
cazul solicitărilor psihice cu caracter imprevizibil se constată, sub aspect psihic, o reacţie de răspuns
asemănătoare (în majoritatea cazurilor) la toţi indivizii umani, deosebirile de comportament fiind
explicabile, doar prin receptarea diferită a mediului. În cazul mişcărilor seismice solicitarea psihică
apare în urma ameninţării exercitate de un pericol iminent şi căruia individul trebuie să-i facă faţă
sau să-l evite. Sub presiunea necesităţii de rezolvare a situaţiei apărute prin surprindere la nivelul
psihicului uman au loc procese de dezorganizare şi dezintegrare a coordonării funcţiilor psihice.
Individul î-şi pierde perspectiva de supravieţuire, funcţiile psihice sunt izolante şi nu se sprijină,
cum este normal, unele de altele. Dacă solicitarea psihică depăşeşte un prag considerent normal,
efectele ei determină apariţia simptoamelor psihicului uman, dar să vedem care sunt stările psihice
negative care pot apărea în cazul cutremurului (sau alte calamităţi naturale), cauzele provocării lor,
modul de manifestare şi unele măsuri care pot atenua sau elimina efectul acestora.
5.1. Frica
Frica este considerată o reacţie naturală şi normală a individului uman în faţa unui pericol.
Ea previne organismul ameninţat şi poate fi încadrată în aceeaşi categorie biologică din care fac
parte oboseala sau foamea şi ocupă un loc important în existenţa biologică a individului uman.
După intensitate şi durată frica ea următoarele forme: teamă, spaimă şi frică de lungă durată.
Spaima – este definită ca o emoţie puternică provocată de un eveniment neprevăzut şi periculos, ca
excitaţie deosebit de violentă a sinistraţilor - este starea psihică negativ cea mai frecventă întâlnită.
Manifestarea în exterior a schimbărilor fiziologice provocate de frică în organism sunt:
mărirea pupilei, poluarea feţei, glasul suprimat, leşin şi este resimţită de către individ sub forme
diferite, creşterea ritmului pulsaţiilor inimii, uscarea buzelor şi a gâtului, tremurături, slăbiciunea
organismului. În cazul fricii de lungă durată apar insomnii, paralizie parţială. De alt fel, reacţiile
sunt şi în funcţie de particularităţile biologice şi psihice ale fiecăruia. Indivizii stabili şi echilibraţi,
la apariţia pericolului neaşteptat fac faţă şocului nervos iniţial şi acţionează raţional şi oportun.
Câteva măsuri de atenuare şi anihilare a fricii:
- conştientizarea cauzei care provoacă starea psihică negativă, exemplele de curaj ale celor
din jur, educarea sentimentului de responsabilitate faţă de semeni, solicitarea la acţiuni de salvare;
- acţiunea hotărâtă, calmă şi energetică a factorilor de decizie, medeetizarea din timp şi
intensă a regulilor de comportare şi de protecţie în cazul situaţiei-limită, informarea permanentă a
populaţiei din zona cataclismului, crearea impresiei că individul este singurul care ştie ce are de
făcu în situaţia dată fără a accentua, prin modul de transmitere a informaţiilor – stării psihice
negative.
Frica şi panica se pot transmite uşor de la un individ la altul prin sugestie şi imitare.
20
5.2 .Panica
Fenomen psihic periculos, panica este tot o formă de manifestare a unei spaime violente de
care poate fi surprinsă o persoană sau o colectivitate, ca urmare a unui pericol care apare pe
neaşteptate. Ea are o singură modalitate de rezolvare : ieşirea din situaţia periculoasă în timpul cel
mai scurt posibil. Din punct de vedere motric, comportamentul este de asemenea dominat de dorinţa
de a părăsi rapid locul respectiv.
Din această cauză, indivizii vizează scările locuinţelor în situaţia declanşării unui cutremur
de pământ. În condiţiile cedării acestora, oamenii îşi pierd total controlul asupra acţiunilor. Deşi,
baza fiziologică o constituie frica puternică, panicii îi este caracteristică accentuarea capacităţii de
iradiere. Ea se manifestă în colectivităţi umane (la cinematograf, teatru etc.)în situaţie de calamitate
naturală şi este cauzată de indivizi care nu-şi pot controla frica.
Compartimentul colectiv necontrolat determină creşterea numărului de victime, deoarece
indivizii se calcă în picioare unii pe alţii, fiind dominaţi de dorinţa de a supravieţui. Într-un
asemenea caz, toţi fug spre uşi şi ferestre, le blochează, nu conştientizează înălţimea la care se află
şi nici faptul că uşa se deschide spre interior, de exemplu, câteva cauze care determină apariţia
panicii pot fi:
- declanşarea mişcărilor tectonice în timpul somnului;
- perceperea efectelor apocaliptice ale catastrofei;
- strigăte de genul : “Fugiţi”, “Salvaţi-vă” etc.
Măsurile de stopare a panicii sunt mult mai dificile de aplicat în practică. Enumerăm totuşi
câteva:
- exerciţii, antrenamente intense şi numeroase pregătiri pentru acţiuni în situaţia dată şi
exersarea unui algoritm până la formarea automatizmelor;
- provocarea unui alt şoc psihologic, mai puternic decât cel produs de cutremur;
- împiedicarea iradierii prin acţiuni energice şi rapide etc.
ÎNCHEIERE
Toate măsurile cu privire la diminuarea pericolului calamităţilor naturale şi tehnogenice şi
lichidarea urmărilor lor se planifică la fiecare obiect, judeţ, municipiu, oraş, sector, primăria şi în
întregime în republică. În plan se prevede organizarea anunţării şi alarmării populaţiei despre
caracterul şi urmările calamităţilor sau catastrofelor (uragane, grindină, inundaţii, contaminare
chimică şi radiativă), folosirea metodelor şi mijloacelor de protecţie, asigurarea salvatorilor,
muncitorilor şi salariaţilor cu mijloace de protecţie individuală, evacuarea în caz de pericol şi
necesitate a oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, organizarea supravegherii şi controlului
permanent a schimbărilor situaţiei în localităţile ce au avut de suferit în urma calamităţilor.
23
Toate acţiunile, orientate împotriva naturii, omului, se reflectă asupra acelora care le
provoacă. Există forţe ale naturii pe care omul încă nu le cunoaşte, însă puterea lor este atât de
mare încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor. Cu atât mai mult omenirea ignorează aceste
forţe ale naturii, cu atât mai curând pot avea lor cataclisme, calamităţi posibile să nimicească viaţa
pe pământ. Deci, trebuie să fim vigilenţi, să păstrăm, să ocrotim natura, iar dacă comitem unele
greşeli, să fim capabili de a le corecta pentru a evita oarecare situaţie-limită. Iar dacă ea totuşi se
prezintă, să fim din toate punctele de vedere gata pentru a supravieţui şi a înlătura consecinţele
imprevizibile.
Anexa nr. 1
înştiinţare
„ATENŢIA TUTUROR !” Sirenele electrice şi manuale, Includ aparate radio, televizoare,
(semnalul se transmite fluerături întrerupte ale ascult anunţul urgent, acţionez
înaintea tuturor semnalelor) sirenelor întreprinderilor şi conform indicaţiilor organelor
claxone mijloacelor de administrative locale, sau a protecţiei
transport, informaţii orale civile. Aparate radio şi televizoare
despre întâmplare şi ce trebuie rămân incluse permanent.
de întreprins.
„ALARMĂ AERIEANĂ !” Prin televiziunea şi radio se Deconectez gazul, apa, electricitatea,
transmite semnalul stâng focul în sobe, eu mijloacele de
„ALARMĂ ARIEANĂ” şi protecţie individuale, documente,
modul de acţionare. rezerve de produce alimentare şi apă,
se adăpostesc în edificiile de
protecţie.
„ÎNCETAREA ALARMEI Prin televiziunea şi radio se Reîncep acţiunile întrerupte de
AEREIANE !” transmite semnalul transmite semnalul „ALARMĂ
„ÎNCETAREA ALARMEI ARIEANĂ”, sau particip la
ARIEANE” şi modul de lichidarea urmărilor atacului aerian.
acţionare.
„PERICOL Prin televiziunea şi radio se Pregătesc mijloacele de protecţie
RADIOACTIV !” transmite semnalul „PERICOL individuale, confecţionez mijloacele
RADIOACTIV” şi modul de simple de protecţie a organelor de
acţionare. respirare (în cazul dacă ei nu ajung),
ermetizăz încăperile, asigur protecţia
apei, produselor alimentare, a
nutreţurilor şi a animalelor, aduc în
stare de pregătire încăperile
subterane, beciurile. În cazul
extremal îmbrac mijloacele de
protecţie individuale, iau documente,
rezerve de produce alimentare şi apă,
se adăpostesc în edificiile de
protecţie. Respect regimul de
protecţie radioactivă.
„ALARMĂ CHIMICĂ !” Prin televiziunea şi radio se Îmbrac mijloacele de protecţie
transmite semnalul „PERICOL individuale, ermetizăz încăperile,
CHIMIC” şi modul de asigur protecţia apei, produselor
acţionare. alimentare, a nutreţurilor şi a
animalelor. În cazul extremal îmbrac
mijloacele de protecţie individuale,
iau documente, rezerve de produce
alimentare şi apă, se adăpostesc în
edificiile de protecţie. Respect
regimul de protecţie chimică.
Cetăţeni! Auzind semnalele de înştiinţare a protecţiei civile, acţionaţi repede, fără panici şi
calm. Respectaţi strict indicaţiile organelor administrative locale şi a protecţiei civile !
Anexa nr. 2
INDICAŢII
vizînd profilaxia cu iod în cazul contaminării
radioactine a spaţiului ambiant.
O doză de 100 mg a iodului stabil (130 mg de kaliu iodid sau 170 mg de kaliu iodat) asigură
protecţia glandei teroide pe parcursul a 24 ore.
Pentru a susţine nivelul de protecţie, în cazul inhalării iodului radioactiv, pe o durată
respectivă, este necesar de-a administra preparatele iodului stabil o dată în zi pe parcursul existenţei
pericolului inhalării iodului radioactiv, însă nu mai mult de 10 zile pentru maturi şi 2 zile pentru
femei gravide, şi copii pînă 3 ani.
Noi născuţii sugari primesc doza necesară cu lapte ‚le mamei, care a primit preventiv 130
mg de iod stabil.
Contraindicaţii pentru administrarea preparatelor de iod:
- hipersensibilitatea la preparatele iodului;
- maladiile glandei teroide (tireotoxicoză, guşa nodală);
26