Armele chimice

Arme chimice sunt arme de distrugere în masă ce conțin substanțe chimice toxice care pot cauza
moartea, incapacitatea permanentă sau temporară de contractie a muschilor. Munițiile și
dispozitivele, sau orice echipamente concepute special pentru a fi utilizate în răspândirea acestor
toxine intra tot in aceasta categorie. Folosirea armelor chimice se practica din cele mai vechi
timpuri totusi nasterea atacurilor folosind munitie chimica s-a produs in secolul XX, pe timpul
primului razboi mondial, cand trupele germane au folosit impotriva combatantilor francezi
clorul, gaz de culoare galben – verzuie, mai greu ca aerul, cu efect iritant si sufocant asupra
omului. Mai tarziu, in cadrul aceluiasi razboi, germanii au folosit, in batalia de langa localitatea
Ypres, si o alta substanta, care a fost initial denumita gaz mustar, apoi fiind cunoscuta sub
denumirea de iperita(Formula: C4H8Cl2S)

Dupa efectul pe care-l produc asupra omului, substantele chimice de lupta se impart in:

       Substante chimice neuroparalizante: ex. Sarinul, VX.

       Substante chimice vezicante: ex. iperita

       Substante psihochimice: ex. LSD

       Substante chimice sufocante: ex. clorul

       Substante chimice iritante: ex. acetofenona

Substante chimice neuroparalizante blocheaza

transmiterea influxurilor nervoase de la creier la organele efectorii,
producand paralizia muschilor care asigura deplasarea, dar si a
celor respiratorii precum si a muschiului cardiac. Moartea survine
ca urmare a sufocarii in scurt timp de la contaminare. Sarinul, citat
ca exemplu, a fost folosit intr-un atentat terorist in metroul din
Tokyo la o ora de varf, in 1995, provocand moartea a 8 persoane si
intoxicarea altor zeci.

Substante chimice vezicante

actioneaza in general asupra
tegumentelor (pielii) producand ulceratii care se vindeca greu. Moartea
poate surveni fie cand o suprafata mare a pielii este afectata, fie
datorita inhalarii aerosolilor. Iperită este un agent chimic foarte
persistent, al cărui efect durează mai multe zile și, prin aceasta, cu un
efect demoralizant asupra trupelor adversare. Pe 21/22 iulie 1917,
germanii o folosesc pe câmpul de luptă de la Ypres din Flandra. Folosirea acestui gaz a fost și este
interzisă de Convențiile de la Haga din 1899 și 1907.
 Substante psihochimice in general nu sunt
mortale, dar scot din lupta trupele inamice prin
provocarea de psihoze individuale sau de grup. In
general se folosesc ca aerosoli sau prin contaminarea
hranei sau a surselor de apa. Exemplul citat, LSD-ul
este de altfel folosit si ca drog.( Lysergic acid
diethylamide)

Substante chimice sufocante produc in general moartea sau intoxicatii

grave prin inhalare, datorita impiedicarii contactului dintre oxigenul din aer si
hemoglobina din sange

Substante chimice iritante nu sunt de regula folosite in lupta, ci fie pentru

indepartarea unor potentiali agresori, fie in actiuni teroriste de creare a panicii. Au
efecte trecatoare asupra organismului uman (lacrimogene, paralizante, somnifere,
etc.). In general se folosesc sub forma de aerosoli (spray).

Un caz special de munitie chimica o reprezinta munitia incendiara. Este

destinata incendierii unor obiective inamice. Prima descriere a unei combinatii
incendiare o face Herodot, cand descrie focul grecesc (amestec inflamabil de nitraţi,
ţiţei, sulf şi bitum, folosit timp de secole în bătălii navale şi considerat
arma secretă a Bizanţ

ului

Poate fi de tip solid (combinatie a doua sau mai multe substante care prin ardere degaja
temperaturi ridicate), sau lichida – napalm – amestec de sapunuri in solventi organici.
Combinatiile incendiare lichide pot fi transportate la tinta fie cu ajutorul munitiei obisnuite
(bombe de aviatie, grenade, mine), fie cu mijloace individuale sau mecanizate (aruncatoare de
flacari).

Armele chimice au facut multe ravagii de a-lungul istoriei, in mod special in timpul primului razboi
mondial.

- 22 aprilie 1915, în apropiere de localitatea Ypres, 6000 de cilindrii conţinând 180 tone de clor
au fost răspândiţi pe o lungime de 6 km, iar nor4ul de clor, purtat de vânt a cauzat moartea
a 5000 de soldaţi şi scoaterea din luptă a altor 1500,provocând o imensa panică.

- 31 mai 1915, pe frontul rus, la 12 km de Bsura Rumka, s-a folosit un amestec de clor şi fosgen
care a provocat moartea a 6000 de combatanţi şi 3000 de răniţi;

- iulie 1916, în timpul ofensivei de pe Somme, s-au folosit obuze cu acid cianhidric;

- martie 1917, raspândirea fosgenului din avion; - iulie 1917, în regiunea Ypres, a fost folosit “gazul
muştar” sau iperita
- septembrie 1917, prima utilizare a gazului “Clark” pe bazăde arsenuri,care a provocat vomăşi greaţă,
făcând soldaţii incapabili de luptă;

Bilanţul folosirii substanţelor toxice în primul războl a fost tragic: 1.300.000 victime (100.000
combatanţi mori pe câmpul de luptă, şi sute de mii de oameni rmaşi pentru totdeauna cu afecţiuni
respiratorii sau urme de arsuri).

* Fosgenul (clorură de carbonil sau diclorură de oxicarbon) este un compus anorganic având formula
COCl2. Este un gaz incolor și foarte toxic la temperaturi normale.

În Primul Război Mondial fosgenul a fost folosit ca gaz de luptă, cauzând moartea a circa 17.000 de
oameni. Deoarece gazul se dizolvă greu în apă, la inspirare ajunge în plaman până la nivelul alveolelor,
unde se transformă încet în dioxid de carbon și acid clorhidric, care distruge țesutul alveolar.