ent, dar totodată este și un lider spiritual pentru poporul Israel.

Ca paharnic,
responsabilitatea lui era să guste vinul din paharul împăratului înainte să-i înmîneze
împăratului paharul, un fel de asigurare personală că vinul nu este otrăvit.

Neemia nu a fost vindecat sau înviat din morți. Dumnezeu a răspuns pur și simplu
la rugăciune acordîndu-i favoare, tărie și înțelepciune acestui lider.

Rugăciunea îl califică pe un lider, este el bun, sau mediocru. Neemia cu adevărat a

arătat că este om al rugăciunii și totalmente dedicat lui Dumnezeu. ,, Dumnezeu a folosit
viața activă de rugăciune a lui Neemia ca să-l transforme într-un conducător evlavios.”1

Rugăciunea este cel dintîi domeniu în care liderul spiritual trebuie să fie înaintea
celor pe care îi conduce și în această privință Neemia este un exemplu bun. ,,Rugăciunea Îl
influențiază pe Dumnezeu ca să-i influențeze pe oameni.”2 Neemia începe lucrarea sa lu
rugăciune (Neemia 1:1-4), din această rugăciune putem deduce următoarele lucruri despre
Neemia ca lider spiritual. Rugăciunea dă profunzime sentimentului de proprietate asupra
unei nevoi.Rugăciunea ne încetinește ritmul, pentru a ne face capabili să primim din partea
lui Dumnezeu ceea ce are pentru noi. Rugăciunea ne abilitează să vedem ce vrea
Dumnezeu să facem. Și rugăciunea este un catalizator care ne ajută să acționăm pe baza
acelei viziuni pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Samuel Schultz îl caracterizează pe Neemia în felul următor: Detașîndu-se ca una

dintre figurile cele mai cunoscute din era post-exilice, el și-a slujit efectiv poporul începînd
din 444 .î.H. El a renunțat la poziția sa de la curtea persană pentru a-și servi propria națiune
în reconstruirea Ierusalimului. Handicapul lui fizic, ca eunuc, a devenit un avantaj pentru
slujirea devotată și conducerea remarcabilă din anii cînd a fost guvernator activ al statului
evreiesc.3

Neemia este și omul al acțiunii. Omul care a văzut o necesitate și a acționat. ,, o

dată ce primește din partea împăratului aprobarea pentru planul său, îl vedem cum
negociază pentru materiale, se îngrijește de libera trecere, face planuri din timp,
mobilizează o mare forță de muncă și împarte un proiect imens de munci publice în unități
de munci realizabile.”4 Liderii eficienți ating inima înainte de a cere o mînă de ajutor.
Neemia a înțeles acest lucru și s-a conectat la inimile voluntarilor înainte de a le cere să
sacrifice timpul și energia lor. El a apelat la sentimentul lor de demnitate, identitate și

1
White, John, Arta conducerii, Inter Varity Press, România, 1986, p.15
2
Sanders, Oswald, Călacați pe urmele mele, Logos, Cluj,1993, p. 122
3
Schultz,op.cit., p. 286
4
White, John, Arta conducerii, Inter Varity Press, România, 1986, p.35
0
responsabilitate. Zidul a fost reconstruit datorită lui Neemia și cîștigaria inimilor
constructorilor. El a investit în ei pentru a primi truda lor cu sacrificiu (Neemia
2:17,18). ,, Conducerea este o problemă de relație cu oamenii. Oamenii nu urmează
programe, ci conducători care îi inspiră. Ei acționează atunci cînd viziunea trezește în ei o
speranță îndrăzneață a ceva mai mare decît sunt ei înșiși, o nădejde după împlinire, la care
nu au îndrăznit să năzuiască înainte.”5

Munca, este calitatea indispensabilă a unui lider, și pentru Neemia munca a fost pe
primul loc. Dar Neemia a fost și un vizionar puternic. ,, Viziunea conferă spirit de
aventură. Omul viziunii vrea să facă pași noi în credință, chiar atunci cînd dedesubt nu pare
a fi decît vid. Un lider adevărat nu acționează într-o singuranță conformistă, ci este în
măsură să-și asume un risc calculat.”6

Neemia poate să ne învețe în privința viziunii și mai ales inițiativei. Neemia ne

oferă modelul de lider care știe ce are pe inimă sau știe ce anume are curaj să înceapă, ceea
ce îl îndeamnă la acțiune. Acest gen de lideri nu știu totul, dar cunosc suficient de mult
pentru a acționa. ,, El știa... cît va dura acțiunea pe care urma să o întreprindă (Neemia1:6);
El știa... cum să ajungă acolo (Neemia 1:7); El știa... că lucrarea trebuie finalizată (Neemia
1:8); El știa... că mîna lui Dumnezeu era peste el (Neemia 1:8).”7

Un lider totdeauna știe cum să evite conflictele, sau cum să abordeze problemele
ivite în viața de conducere. Neemia a avut parte de opoziție și conflicte. ,, Oamenii îi acuză
adesea pe alții de aceleași păcate pe care intenționează ei înșiși să le facă. Aceasta este
exact ceea ce face Sanbalat. El îl acuză pe Neemia de răzvrătire; împreună cu aliații lui
afirmă clar că Neemia are puține șanse de îzbîndă.”8

În așa fel de situații poporul este descurajat și indespus să mai facă ceva. Și un lider
bun și cu adevărat simțitor a pericolului, trebuie să acționeze și Neemia a acționat. El a
îndreptat poporul spre Dumnezeu, spre acela care poate să-i salveze, să-i ajute, să-i de-a
puteri pentru a merge mai departe. ,, Neemia le-a îndrepat gîndurile spre Dumnezeu și apoi
s-a îngrijit să fie bine înarmați. I-a regrupat și i-a așezat în puncte strategice. A folosit forța
care vine din unitate. A rînduit ca numai o jumătate să lucreze, în timp ce cealălaltă
jumătate să se odihnească și să asigure apărarea. Poporului i-a revenit curajul cînd a văzut
că liderul îi apreciază și se ocupă de problemele lor.”9
5
White, John, Arta conducerii, Inter Varity Press, România, 1986, p.50
6
Sanders, Oswald, Călacați pe urmele mele, Logos, Cluj,1993, p. 75
7
Maxwell, John, Comentarii biblice asupra conducerii, Life, Oradea, 2007, p. 337-338
8
White, John, Arta conducerii, Inter Varity Press, România, 1986, p.71
9
Sanders, Oswald, Călacați pe urmele mele, Logos, Cluj,1993, p. 228
1
 Niciodată nu poți conduce eficient dacă nu ești omul curajului, omul neînfricat.
Neemia însuși a spus ,, un om ca mine să fugă?” (Neemia 6:11). „Curajul este acea calitate
a minții care îi face pe oameni capabili să întîmpine pericolul și dificultatea cu fermitate,
fără frică sau deprimare.”10

Neemia ne pare ca un lider viguros în administrare, calm în crize, fără teamă în

pericole, curajos în decizii, meticulos în organizare, imparțial în conducere, perseverent în
fața opoziției, dîrz în fața amenințărilor, vigilent în fața intrigilor, un lider care a cîștigat și
a păstrat încrederea deplină a colaboratorilor săi.

Bibliografie

1. Biblia

10
Sanders, Oswald, Călacați pe urmele mele, Logos, Cluj,1993, p. 79
2
2. Maxwell, John, Comentarii biblice asupra conducerii, Life, Oradea, 2007
3. Sanders, Oswald, Călacați pe urmele mele, Logos, Cluj,1993
4. Tatu, Silviu, Introducere în studiul Vechiului Testament, Casa Cărții, Oradea,
2016
5. Talpoș, Vasile, Studiu introductiv în Legea, Istoria și Poezia Vechiului
Testament, editura didactică și pedagogică, București, 1999.
6. White, John, Arta conducerii, Inter Varity Press, România, 1986