,,MINCIUNA SFÂNTĂ”

Etică

Introducere

Dumnezeu este Adevăr și minciuna nu poate fi alături de Adevăr. Dar

oamenii au spus minciuni și spun în continuare minciuni cu scopuri diferite,
bune și rele.

Partea teoretică

Minciuna este distorsionare adevărului, în favoarea persoanei în cauză. Ea ascunde

adevărul și duce în eroare persoanele căruia sunt spuse aceste minciuni.

“Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau

bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea
totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent
semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de
declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a
produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume
stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși
minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de
neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de

0
lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor
existente sau accesibile la un moment dat.”1

Minciuna sfîntă sau justificată este acea minciună care în urma căreia se ea în
vedere binele persoanei căreia se spune această minciună sau folosul general a persoanelor
în cauză. Sunt șase poziții în privința minciunii sfinte, pe care o abordează etica creștină:

1) Antinomismul susține ,, a minți nu este nici rău, nici bine. Nu există legi cu privire la
aceasta.”2 Decizia trebuie luată de sine stătător, bazată pe temeiuri subiective, personale,
pragmatic și nu pe temeiuri obiective a moralității.

2) Generalismul pretinde ,, a minți este în general un lucru greșit. Nu există legi universal”3
Poate nu există legi universale și rezultatul va defini a fost minciuna un bine sau un rău.
Dacă rezultatele au fost bune atunci minciuna este justificată. Dar în general a spune
minciuni este greșit.

3) Situaționismul spune că ,, aa minți este uneori un lucru bun. Există doar o singură lege
universală.”4 Numai porunca de a iubi este legea universală și dacă un criminal cere să spui
date personale despre victima următoare , atunci este bine să minți, căci dragostea cere
acest lucru. Numai porunca de a iubi este în mod categoric bună și dup ea trebuie să ne
conducem. Situaționismul crede că a minți pentru a salva vieți este un lucru justificat
moral.

4) Absolutismul primar crede că ,, a minți este întotdeauna un lucru greșit. Există multe
legi neconflictuale. “5 Există legi morale absolute care nu intră niciodată în conflict una cu
alta, deaceea spune adevărul este o lege absolută care trebuie ținută cu strictețe. Chiar dacă
în urma spuselor persoana va muri sau va fi afectată negativ, legile absolute nu pot fi
încălcate.

John Murray și absolutizmul lui primar susține adevărul fără al compromite prin
minciuna justificată. Legea lui Dumnezeu este absolută, deaceea legea lui Dumnezeu este
obligatorie de a îndeplini. Voia lui Dumnezeu reflectă caracterul Său neschimbabil, iar
Dumnezeu este adevăr, și El nu poate minți, deaceea și noi creaturile Lui nu ave mvoie să
mințim.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Minciun%C4%83
2
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.15
3
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.15
4
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.15
5
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.15
1
 A minți este întotdeauna un lucru greșit susține John Murray, deoarece porunca a
spune adevărul izvorăște din legea Lui Dumnezeu care este absolută. ,, Necesitatea
adevărului în noi se bazează pe adevărul lui Dumnezeu. Așa cum noi trebuie să fim sfinți,
pentru că Dumnezeu este sfînt, tot așa trebuie să fim plini de adevăr, pentru că Dumnezeu
este plin de adevăr.”6

Murray crede că orice minciună este greșită, însă el nu susține că orice înșelăciune
intenționată este o minciună. ,, Este o presupunere falsă a susține că pentru a fi sinceri
trebuie, în orice situație, să vorbim și să acționăm în funcție de informațiile extrase din
părerile celorlați care sunt implicați sau afectați de vorbirea sau acțiunea noastră."7
Deaceea toate conflictele morale sunt doar aparente, nu reale.

5) Absolutismul conflictual recunoaște că ,, a minți este un lucru scuzabil. Există multe

legi conflictuale.” 8 Noi trăim într-o lume decăzută și foarte rea și absolutismul conflictual
reunoaște faptul acesta. Deaceea în lumea aceasta este imposibil ca legile absolute să nu
intre în conflict. Îndatorirea noastră morală este de a face cel mai mic rău posibil. Trebuie
să încălcăm legea mai puțin importantă și să dăm dovadă de îndurare. ,,În conformitate cu
Thielicke, ,, putem îndura situațiile limită și... conflictele inevitabile doar datorită iertării”,
Creștinul știe că deși ar fi într-un război care – date fiind lucrurile existente – este drept, el
trebuie să rămînă întotdeauna în această nevoie de iertare.”9

5) Absolutismul gradat susține că ,, a minți este uneori un lucru bun. Există legi mai
importante.”10 Legile absolute cîteodată intră în conflict, dar susținătorii alestei etice
afirmă că este mai bine ca să alegi legea mai importandă decît cea mai puțin importantă și
astfel Dumnezeu ne scutește de responsabilitatea de a ne asuma păcatul minciunii în
favoarea milei. Porunca mai mică nu este tocmai încălcată atunci cînd este respectată cea
mai mare. Îndatorirea majoră de a respecta cea mai mare lege face ca îndeplinirea
cerințelor celei mai mici să nu mai fie necesară. Nu există excepții la legile morale
absolute, ci doar scutiri de la îndatorirea de a le respecta atunci cînd există altele
superioare. Porunca rămîne absolută chiar și atunci cînd nu este respectată, deoarece
caracterul ei absolut este bazat pe natura lui Dumnezeu, care nu se schimbă. Natura
adevărului mu se schimbă atunci cînd oamenii spun neadevăruri justificabile pentru a salva
vieți omenești nevinovate.11
6
Murray, John, Principles of Conduct, Grand Rapids, Eerdmans, 1971 – p. 127
7
Murray, John, Principles of Conduct, Grand Rapids, Eerdmans, 1971 – p. 127
8
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.15
9
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.105
10
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.16
11
Geisler, Norman, Etica creștină, Societatea Biblică din România, 2008 – p.141
2
 Minciuna se naște în grădina Eden și promatorul ei este Diavolul sau Șarpele cel
vechi. El a îmbalat minciuna într-o formă atrăgătoare pentru primii oameni, Adam și Eva.
Și acum minciuna domină în lume peste tot și în diferite ambalaje și îmbrăcăminți. ,,
Minciuna a reușit să pătrundă pînă în cele mai tainicele locuri ale ființei umane și omul se
minte adesea pe el însuși, fără să conștientizeze răul pe care și-l face chiar sieși.”12

Minciuna este evidentă atunci cînd semeni îndoială între membrii familiei, ai
bisericii, ai comunității, ai colegilor de școală, ai colegilor de muncă, la fel cum a făcut și
Satan în grădina Eden, sădin sămînța îndoielii prin minciună, dînd-o ca adevăr. Îndoiala are
la bază o neîncredere în Adevăr. A pune la îndoială înseamnă a semăna minciuna, subtil,
prin negarea tacită a Adevărului. ,,Conceptul de minciună presupune o intenţie prealabilă
de a înşela sau amăgi mai degrabă decât a spune ceva incorect din cauza lipsei de
cunoaştere sau din cauză că nu-ţi aminteşti derularea exactă a evenimentelor. Aşa a
procedat Satan când a introdus minciuna în grădina Eden. De la început el a intenţionat să
înşele şi să deposedeze pe Adam şi Eva, de aceea în mod evident el le-a spus o minciună.
Există şi în cazul nostru momente în care denaturăm adevărul şi noi ştim foarte bine că
denaturăm adevărul.”13

În Biblie mai găsim și cazuri a minciunii imparțiale sau minciuna spusă pe

jumătate. Și aici apare tatăl nostru în credință Avraam, care a spus că Sara soția lui este
sora lui și Abimelec a fost aproape să fie distrus de Dumnezeu pentru că a luat-o de soție,
pe soția lui Avraam, din cauza că el nu a spus tot adevărul.  Minciuna lui Avraam14 şi cea a
lui Isaac15 din cauza soţiilor lor nu ridică probleme reale faţă de fundamentul biblic de
nezguduit al eticii «Să nu minţi». Avraam şi Isaac au minţit, şi în mod foarte clar a
fost greşit. Biblia a notat nu numai faptele de credinţă ale patriarhilor, ci şi greşelile lor.
Avraam şi Isaac au obţinut amândoi intrare în rai,16 dar cu siguranţă nu pentru minciunile
lor. Nu este necesar să-l scoatem pe Avraam de sub responsabilitate, numind păcatul lui „o
minciună bună” (sau minciună obligată), căci Sara era sora lui vitregă. Şi cu siguranţă în
cazul lui Avraam şi al lui Isaac în timpul acela nu s-a învăţat din Biblie principiul etic
„scopul sfinţeşte mijloacele”. Finalul a fost eliberarea egoistă de propriile împrejurări cu
preţul purităţii soţiei. În orice caz minciuna se sfârşeşte totdeauna cu rezultate tragice, şi
numai prin harul lui Dumnezeu a fost împiedicat dezastrul. În zilele noastre de frică facem

12
Cigher, Sorin, Minciuna în costumul de duminică, Ramira, Arad, 2015 - 22
13
https://ardeleanlogos.wordpress.com/carti/etica-crestina/
14
Geneza 12 și 20
15
Geneza 26
16
Evrei 11
3
și noi lucrul acesta pe care l-a făcut și Avraam ,, De frică, ascunzi adevărul; destăinui, dar
nu totul, spui un lucru pe jumătate de gură. Aici este minciuna. Rostești o fărîmă de adevăr,
poate, poate nu se prinde și ai scăpat!17

“Inainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperis si le-a zis: "Stiu ca
Domnul v-a dat tara aceasta, caci ne-a apucat groaza de voi, si toti locuitorii tarii tremura
inaintea voastra. Fiindca am auzit cum, la iesirea voastra din Egipt, Domnul a secat inaintea
voastra apele Marii Rosii si am auzit ce ati facut celor doi imparati ai amoritilor dincolo de
Iordan, lui Sihon si Og, pe care i-ati nimicit cu desavarsire. De cand am auzit lucrul acesta, ni s-a
taiat inima si toti ne-am pierdut nadejdea inaintea voastra; caci Domnul Dumnezeul vostru este
Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamant. Si acum, va rog, jurati-mi pe Domnul ca veti avea fata
de casa tatalui meu aceeasi bunavointa pe care am avut-o eu fata de voi. Dati-mi un semn de
incredintare ca veti lasa cu viata pe tatal meu, pe mama mea, pe fratii mei, pe surorile mele si pe
toti ai lor si ca ne veti scapa de la moarte." Barbatii aceia i-au raspuns: "Suntem gata sa murim
pentru voi, daca nu ne dati pe fata; si cand Domnul ne va da tara aceasta, ne vom purta cu tine cu
bunavointa si credinciosie." Ea i-a coborat cu o funie pe fereastra, caci casa in care locuia era
langa zidul cetatii. Si le-a zis: "Duceti-va spre munte, ca sa nu va intalneasca cei ce va urmaresc;
ascundeti-va acolo trei zile, pana se vor intoarce; dupa aceea, sa va vedeti de drum." “18
Ce este cu cazul lui Rahav? Categoric, ea a minţit, ca să protejeze pe spionii evrei, şi
Dumnezeu a păzit-o pe ea şi toată casa ei, atunci când a fost distrusă cetatea Ierihon. Oricum,
Biblia nu spune, că Rahav a fost binecuvântată pentru că a minţit, ci pe baza credinţei ei în
Domnul Dumnezeul lui Israel. Fapta ei de credinţă, primirea spionilor, ascunderea lor şi
trimiterea lor au fost lăudate şi au primit recunoaştere dumnezeiască, dar nu minciuna ei.
Minciuna lui Rahav nu a fost legitimă pe baza unei oarecare „etici in timp de război”. Dacă noi
numim bună minţirea duşmanilor în timpuri de război, nu va mai dura mult, ca la fel să numim
bună minţirea unuia din „duşmanii” noştri care face „război” cu noi. Unii oameni legitimează
minciuna în declaraţia de impozitare a salariului lor prin aceea că ei deposedează statul cu
impozitul pe nedrept şi nedreptatea socială ca pe un duşman în război. Dumnezeu nu avea nevoie
de minciuna lui Rahav, chiar dacă era timp de război. Dumnezeu nu era dependent de această
alternativă şi de această posibilitate, ca să salveze pe cei doi spioni de împăratul Ierihonului!
Includerea fostei curve Rahav în genealogia lui Hristos nu este pecetea lui Dumnezeu cu privire
la recunoaşterea minciunii lui Rahav, ci o dovadă a harului Său incredibil.
“ Imparatul Egiptului a poruncit moaselor evreilor, numite una Sifra, si cealalta Pua, si le-
a zis: "Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor si le veti vedea pe scaunul de
nastere, daca este baiat, sa-l omorati; iar daca este fata, s-o lasati sa traiasca." Dar moasele s-au
temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de
parte barbateasca sa traiasca. Imparatul Egiptului a chemat pe moase si le-a zis: "Pentru ce ati
facut lucrul acesta si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca?" Moasele au raspuns lui
faraon: "Pentru ca femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vanjoase si nasc inainte de
venirea moasei." Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare
la numar. Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case.”19
Cazul moaşei evreice din este puţin mai complicat, căci acolo sunt două posibilităţi.
Prima este, că moaşele nu au minţit. Dacă este aşa, atunci Dumnezeu a intervenit în chip
17
Cigher, Sorin, Minciuna în costumul de duminică, Ramira, Arad, 2015 – p.22
18
Iosua 2:8-16
19
Exod 1:15-21
4
minunat, ca să scurteze eforturile evreicelor. A doua posibilitate este, că evreicele au minţit, dar
minciuna lor potrivit relatării Sfintei Scripturi nu a fost pedepsită. Cuvântul inspirat lasă să se
întrevadă, că moaşele au fost binecuvântate de Dumnezeu. În orice caz nu pentru minciuna lor, ci
pentru că ele s-au temut de Dumnezeu şi au încetat să participe la uciderea copiilor, aşa cum a
ordonat faraon.
Nu au fost moaşele constrânse să mintă, deoarece aceasta era singura alternativă la
uciderea copiilor? Nu! Ele puteau, de exemplu, să refuze să vorbească despre aceasta şi să
suporte consecinţele rezultate din aceasta. Aceasta ar fi putut însă însemna moartea lor proprie.
Dar justifică păstrarea propriei vieţi neadevărul? Ce înseamnă de fapt expresia biblică
„martiraj”? Şi noi ne aflăm în situaţii foarte dificile şi încurcate, deoarece trăim într-o lume
decăzută. Însă Dumnezeu nu ne va duce în situaţii în care suntem constrânşi să fim neascultători
faţă de El. Nici o persoană nu este constrânsă să aleagă un rău din două rele.
Domnul nostru Isus a trăit de asemenea în această lume decăzută, cu toate împrejurările ei
grele. A fost El neascultător faţă de Legea lui Dumnezeu, deoarece a fost constrâns, să aleagă
răul cel mai mic? Nu! El a ales totdeauna drumul cel corect, indiferent cât de grea sau de neiubită
era alegerea. În tot Noul Testament suntem îndemnaţi să fim sfinţi şi să urmăm exemplul
Domnului nostrum Isus Hristos. Nu este minciuna lor justificată şi corectă, deoarece era
calea cea mai potrivită în situaţia aceasta? Aceasta este ceea ce învaţă etica situaţiei. Cu toate că
această etică pare să fie creştină, după felul cum vorbeşte despre dragoste, ea nu este. De ce nu?
În fond etica situaţiei aşează pe om deasupra lui Dumnezeu. Cine, de exemplu, decide care este
„drumul cel mai potrivit”, când neascultarea de poruncile lui Dumnezeu este în joc? Avem noi
voie să îndrăznim, „să ne jucăm” cu Dumnezeu? Chiar şi adulterul este practicat în numele
dragostei şi a eticii situaţiei. Biblia nu învaţă nici o etică a situaţiei. Cu unghiul nostru de vedere
limitat în orice situaţie, noi trebuie să iubim pe Dumnezeu şi să ascultăm de El.
„Minciuna potrivită” a moaşelor nu a salvat situaţia. Faraon a dispus să se înece
copilaşii, ca să-şi împlinească intenţiile lui rele. Noi trebuie în primul rând să ascultăm de
Dumnezeu în orice situaţie şi să ne încredem în El, că El are o cunoaştere nelimitată şi are o
privire de ansamblu.
“Cum se aplică aceasta la cazul clasic al iudeilor, când în timpul celui de-al doilea război
mondial acestora li s-au oferit ascunzători faţă de nazişti? Ce vom răspunde noi autorităţilor,
dacă ne-ar întreba, dacă ascundem iudei în casele noastre? Vom spune noi adevărul, şi în felul
acesta vom trăda pe iudei, sau vom minţi, ca să salvăm viaţa iudeilor? Nu am fi noi constrânşi să
ne decidem pentru unul din cele două rele? Ar mai fi în acest caz alternativa tăcerii, în timp ce
casa noastră este perchiziţionată, sau şi alternativa de a pune sub semnul întrebării legitimitatea
autorităţilor naziste. Da, s-ar putea ca aceasta să însemne arestarea şi moartea atât a iudeilor cât
şi a noastră, dar noi nu i-am trădat şi nu am minţit. Am fi ascultători de Dumnezeu şi am lăsa
urmările pe seama Lui. A minţi autorităţile nu înseamnă în nici un caz siguranţă. Dacă în astfel
de împrejurări vom avea curajul şi prezenţa de spirit să facem ce este corect, aceasta este o altă
chestiune. Dar Dumnezeu ne făgăduieşte în 1 Corinteni 10,13, că noi niciodată nu vom ajunge în
situaţii din care să nu avem o ieşire bună, şi niciodată nu vom fi fără puterea necesară de a merge
pe drumul corect. Ce făgăduinţă minunată!”20

Noi oamenii suntem capabili prin exagerare să mințim, prin faptul că nu spunem
întregul adevăr sau cînd ne îngăduim ceea ce numim ,, o mică minciună nevinovată” – o
20
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Minciuna_in_situatii_de_constrangere_da_sau_nu.htm

5
minciună despre care credem că nu are nicio urmare. Indiferent sub ce formă se prezintă, o
minciună exprimă o intenție de a înșela.

În timpurile biblice, a mărturisi fals atrăgea după sine o pedeapsă aspră, precum
biciuirea și întemnițarea, ca în cazul apostolului Pavel. Mărturia falsă nu este o problemă
care ține doar de trecut, ci și în prezen minciunile sunt răspîndite pe tot globul pămîntesc. ,,
păcatul de a da mărturie falsă apare mult mai frecvent în conversațiile obișnuite decît în
curțile de judecată. Cazuri multiple de răspîndire de zvonuri și de bîrfă au loc în fiecare zi
și pot fi la fel de distrugătoare, conducînd la ,, moarte” reputației cuiva și la grave suferințe
emoționale. Eu și cu tine avem nevoie disperată de a asculta îndemnul și de a ne pune
strajă gurii, dacă nu vrem să cădem pradă Diavolului.”21

,, Le place minciuna; cu gura binecuvîntează, dar cu inima blesteamă.”22 Aceasta

este societatea de astăzi în care trăim. Aici fratelui îi zici ,, pace” și ,, bine ai venit” iar pe
din spate bărfești și spui neadevărui. ,, Cultura zilellor noastre atenuează gravitatea
minciunii, etichetînd-o drept ,,exagerare”, ,, minciună nevinovată”, sau ,, minciună
necesară”.23

«Şi Domnul i-a zis lui Samuel: „Până când îl vei jeli pe Saul pentru că l-am lepădat
ca împărat peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn ţi du-te, te voi trimite la Isai
betleemitul, pentru că Mi-am ales un împărat dintre fiii săi”. Şi Samuel a zis: „Cum să mă
duc? Dacă va auzi Saul mă va ucide”. Şi Domnul a zis: „Ia cu tine o viţea şi spune: ‚Am
venit să jertfesc Domnului‘. Şi cheamă pe Isai la jertfă; şi Eu îţi voi spune ce să faci şi Îmi
vei unge pe acela pe care ţi-l voi spune”.»24

 Domnul Însuşi a spus lui Samuel, ca El să înşele pe Saul. Şi el a făcut aşa, sau? Este
aceasta cu adevărat inducere în eroare? Inducerea în eroare include, conform definiţiei,
nesinceritate. Domnul nu a poruncit lui Samuel să facă ceva înșelător. El nu spune lui Samuel, ca
Samuel să spună, că el merge la Betleem, ca să jertfească, şi apoi totuşi să nu jertfească. Samuel
a jertfit, aşa cum obişnuia, dar el s-a folosit de ocazie, ca să ungă pe David ca împărat nou.
Acesta este un exemplu pentru faptul de a ascunde adevărul de aceia care ar avea dreptul să
cunoască tot adevărul.
   Minciuna nu este niciodată justificată, dar Biblia nu cere să descoperi fiecăruia tot
adevărul. Tăinuirea adevărului este numai atunci păcat, când există obligaţia de a descoperi
faptele ascunse, sau există intenţia de duce pe cineva în rătăcire morală. Domnul Isus nu a minţit
pe duşmanii lui nici măcar o singură dată, dar foarte des El nu le-a dat un răspuns clar, cu
intenţia de a ascunde tot adevărul. El a vorbit intenţionat în pilde, ca să ascundă adevărul faţă de
cei sceptici, care din propria vină au pierdut dreptul la adevăr (vezi Matei 13,10-13). În privinţa
21
Quinn, Shelley, Cele zece porunci sub atac, Chișinău, 2007 – p.72
22
Psalm 62:4
23
Quinn, Shelley, Cele zece porunci sub atac, Chișinău, 2007 – p.73
24
1 Samuel 16:1-3
6
aceasta Samuel era greşit, atunci când a minţit pe Saul, dar nu a fost greşit, să tăinuiască toate
intenţiile sale. Când se pun întrebări, părinţii să nu mintă niciodată pe copiii lor, dar ei nu sunt
constrânşi să descopere totul, dacă nu este necesar ca copiii să ştie. Dar cu toate acestea părinţii
ar trebui să fie foarte prudenţi cu privire la lucrurile care le tăinuiesc faţă de copiii lor. Pe de altă
parte un copil acţionează categoric greşit, dacă ascund de părinţii lor fapte, pe care părinţii au
dreptul să le ştie.
   ,,O aplicare contemporană, care este foarte asemănătoare cu cazul lui Samuel, este
situaţia creştinilor din ţările comuniste, care se strâng pe ascuns. Pentru ei nu ar fi corect să mintă
autorităţile, dar nu este greşit pentru ei, să lase să se arate ca şi cum ar merge la cumpărături
(asemenea situaţiei lui Samuel, atunci când a luat viţeaua), dar apoi în drum spre piaţă să se
întâlnească cu creştini. Faptul că autorităţile se pot înşela cu privire la toate intenţiile creştinilor
nu face pe credincioşi vinovaţi din punct de vedere moral. Vezi exemplul Domnului nostru din
Luca 24. Mai întâi El Şi-a ascuns adevărata lui identitate faţă de cei doi ucenici şi i-a întrebat:
«Ce?» (versetul 19), şi «S-a făcut că vrea să meargă mai departe» (versetul 28). Desigur intenţia
Domnului nostru a fost să descopere inima celor doi ucenici. În nici un caz Domnul nostru nu a
fost vinovat de o vorbire greşită sau inducere în eroare, chiar dacă cei doi ucenici prin aceasta au
crezut că Isus era numai un străin neinformat.”25
Relatările biblice despre Ehud în Judecători 3,12-30, Elisei în 2 Împăraţi 6,8-23 şi
Ieremia în Ieremia 38,14-28 nu arată fapte de a minţi, ci de a nu descoperi toate faptele. Ehud nu
a minţit, deoarece el a avut realmente un mesaj secret din partea lui Dumnezeu pentru împăratul
păgân Eglon – şi anume, împuternicirea de a-l omorî! Elisei nu a minţit, deoarece contextul ne
arată clar, că ţelul suprem al sirienilor era împăratul din Israel. Ieremia nu a minţit căpeteniile,
care l-au întrebat despre tratativele lui la împăratul Zedechia, căci el a vorbit realmente despre
luarea lui în captivitate, în timp ce i-a adus mesajul profetic.
   Acelaşi principiu, de a nu minţi, ci de a nu spune tot adevărul acelora care nu trebuie şi
nu au dreptul să-l ştie s-a folosit şi în atacul călăuzit de Dumnezeu asupra cetăţii Ai, în Iosua 8.
Dumnezeu nu poate fi acuzat, că El ar fi spus lui Israel, ca ei să mintă sau să înşele, numai pentru
că armata din Ai a gândit că tactica lui Iosua va fi aceeaşi ca cea din Iosua 7. În acest caz este
bine să se observe, că Dumnezeu nu a spus lui Iosua, ca el să trimită o delegaţie de pace
neautentică înapoia căreia să se ascundă trupele de atac. Aceasta ar fi fost necinstit, căci o astfel
de procedură nu se încadra în înţelegerile generale şi regulile acceptate în război. (O minge
deviată la fotbal induce în eroare pe adversar, dar nu perfidă, căci este permis în regulile
fotbalului. Dar să iei o a doua minge în locul mingii deviate este înşelătorie!) În aceeaşi măsură
folosirea inducerii în eroare într-un război drept nu este caracterizată prin minciună şi înşelătorie.
Dar folosirea simbolului „Crucii roşii” sau a drapelului alb ca momeală este în afara „regulilor
jocului” general acceptate şi este în sine necinstită şi de aceea perfidă.
Biblia ne învaţă că totdeauna este greşit să minţi şi să induci în eroare, dar reţinerea
adevărului întreg este uneori corectă.
Aspectele nocive ale minciunii sunt alarmante, pentru un creștin a spune minciuni,
înseamnă a întrista Duhul Sfînt. Apoi alt aspect nociv este trădarea încrederii umane. ,, Persoana
căreia i se transmite minciuna este trădată, pentru că respectiva persoană i-a făcut parte
minciunosului de complimentul încrederii, creditul și respectul, dîndu-i ascultare ca unui
credibil, iar acea încredere a fost spulberată.”26 Al treilea effect nociv este Acela că persoana care
verbalizează minciuna este foarte păgubită de ea. Un alt aspect al minciunii este faptul că fiecare
neadevăr este un păcat multiplu și dă naștere la alte păcate.

25
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Minciuna_in_situatii_de_constrangere_da_sau_nu.htm
26
Masters, Peter, Reguli date de Dumnezeu pentru sfințenie, Făclia, Oradea,2012 – p.124
7
 Printr-o poezie frumoasă, dar care descrie un adevăr, Florența Sămărșan, încearcă să-și
exprime părerea asupra minciuni:
Minciuna scut de aparare
Mereu in viata, ma salva
Buna in orice imprejurare
De neplaceri, ea ma scapa

O foloseam ca si o scuza
De explicatii, ma scutea
Sau ma salva din vre-o acuza
Facea, parte din viata mea

Eram mereu obisnuit
Cand cineva ma tachina
Minciuna prieten pretuit
De cicaleala, ma salva

Cand increzut in jur priveam
Vroiam sa par, ca totul stiu
Doream sa arat ce nu eram
Grozav, cel mai destept,sa fiu

Si pentru toate eu minteam
Sa scap usor de socoteala
Mai rau in necaz m-afundam
Nu mai puteam, sa scap de boala

Dintr-o minciuna se-nmulteau
Si fata, trebuia sa fac
Si in pacat ma afundam
Acum, nu mai puteam sa tac

Minciuna boala grava este
Si un pacat, distrugator
Cel ce de ea se foloseste
Ramane vesnic, muritor

Isus al nost iubit  ne spune
Ca acei, care sunt mincinosi
In moartea eterna vor ramane
N-or fi nicicand, victoriosi

M-am hotarat sa las minciuna
Al meu scut ea, sa nu mai fie
Isus ma vrea, nu-mi e  totuna
Sa scap de boala pe vecie

Il rog plangand ca sa ma ierte
Sa-mi dea putere, sa ma schimb
Accept smerit  ca sa ma certe
Sunt vinovat, tare am gresit
8
Prin Duhul Sfant Domnu-mi trimite
Mustrari, ce-n inima le simt
Iubirea Lui  El imi transmite
Asteapta, viata sa imi schimb.27
Minciuna este un rău ce distruge, sulfetul și viața lăuntrică, deaceea Dumnezeu ne
îndeamnă să trăim în Adevăr și acest Adevăr este Isus Hristios.
În psihologie, minciuna este numită o altă alternativă, care ajută omenirea de a trăi mai
bine. "din punct de vedere psihologic (şi nu moral) minciuna este o încercare de transformare a
realităţii negre într-o realitate alternativă mai colorată. Este un mod de a îndulci pastila amară.
Cei mai mulţi oameni au format un automatism mental din condamnarea minciunii în orice
conjunctură. Fac acest lucru până sunt puşi într-o situaţie de viaţă în care ei înşişi o folosesc”.28
Psihologii au găsit și răspun la întrebarea cînd nu trebuie de spus adevărul și aită
răspunsul: ,, Atunci când un adevăr face rău cuiva, loveşte, distruge, jigneşte sau dezonorează o
persoană e bine să rămână nespus. Chiar şi omiterea adevărului tot ca o miciună este percepută.
A fi un om diplomat nu insemnă a fi mincinos ci a reuşi să nu generezi tensiuni, durere sau
suferinţă provocate de un eventual adevăr. Adevărul trebuie restrâns când aflarea lui e
distructivă. Multe persoane motivează că sunt sincere în orice conjunctură dar adevărurile negre
pe care le spun indiscriminatoriu le complică si tensionează relatiile cu ceilalti. Este ca si cum ai
afla de o infidelitate a cuiva şi te-ai grăbi să spui tuturor. Nu îţi va premia nimeni acest tip de
sinceritate." 29

Dar din perspectiva biblică, a spune minciuni nu este bine, cît de mare folos n-ar aduce.
De ce nu este bine să mințim, deoarece: Dumnezeu urăşte pe cel ce spune minciuni. „Şase
lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte ‘i sînt urîte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile… cari
varsă sînge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.”30  
Minciuna atrage în urma sa pedeapsa. Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi
cel ce spune minciuni nu va scăpa.31  Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce
spune minciuni va pieri 32
Câştigul în urma Minciunii este înşelător. Pînea minciunii este dulce omului, dar
mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. 33
Cel înţelept nu spune minciuni. Înţelepcinea urăşte minciuna. Căci gura mea (a
înţelepciunii) vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! 34

27
https://www.resursecrestine.ro/poezii/89809/minciuna
28
https://www.romaniatv.net/cand-e-bine-sa-spui-o-minciuna-si-cand-sa-rostesti-adevarul--ce-faci-daca-ti-ai-inselat-
partenerul_309838.html
29
https://www.google.ru/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwi3-
IGc8PjXAhXmFZoKHV1bBcEQFggmMAA&url=https%3A%2F%2Fwww.romaniatv.net%2Fcand-e-bine-sa-spui-o-
minciuna-si-cand-sa-rostesti-adevarul--ce-faci-daca-ti-ai-inselat-
partenerul_309838.html&usg=AOvVaw2lkuAIsiIHgDbxPugXdFto
30
Proverbe 6:16-19
31
Proverbe 19:5
32
Proverbe 19:9
33
Proverbe 20:7
34
Proverbe 8:7
9
 Mincinoşii merită iadul. Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi,
curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.  35
Cel mincinos are parte de dispreţ. Ceeace face farmecul unui om este bunătatea
lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. 36

Partea practică

Pe parcursul acestui proiect, am interievat păstori și membri din diferite păstori.

Dîndu-le întrebări pentru a afla părerea lor despre minciuna sfîntă. Primul pastor din
Chișinău este Vasile Filat care zice :

În Scriptură avem multe cazuri când oameni neprihăniți au spus lucruri care nu
corespundeau realității, dar cred că trebuie să luăm bine seama la intențiile din care au procedat
astfel. Voi face referință la câteva cazuri din Scripturi. 
Avraam a mințit ca să-și scape viața
Avraam este numit în Biblie părintele tuturor credincioșilor și este un model de credință.
Când a fost chemat de Dumnezeu, el a părăsit țara lui, rudele lui și a mers urmând direcția dată
de Dumnezeu. Totuși, acest om mare al credinței, a avut slăbiciunile lui și iată cum a procedat
într-o împrejurare pe care a considerat-o periculoasă pentru viața sa: 
Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca
străin în Gherar. Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că
este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul
Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara. Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi
i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam
nevinovat? Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am
lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.” Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat
cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să
te atingi de ea. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei
trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.” Abimelec s-a sculat
dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia
au fost cuprinşi de o mare spaimă. Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi
cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat
atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.” Şi Abimelec a zis
lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără
îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei
mele. De altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele;
şi a ajuns să-mi fie nevastă. Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată
35
Apoc. 21:8
36
Proverbe 19:22
10
hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt
fratele tău.”(Geneza 20:1-13) 
Avraam nu a spus minciuni. El doar nu a spus tot adevărul. Era adevărat că Sara era sora
lui, dar el a evitat să spună că este și soția sa. A procedat astfel ca să-și scape viața și, așa cum
vedem, a avut un plan făcut mai dinainte și o înțelegere cu Sara că oriunde vor merge ea să spună
că este sora lui ca să-i scape viața. Și mai înainte, când a fost o foame și a fost nevoit să se
pogoare pentru o vreme în Egipt, Avraam a procedat la fel și a spus același lucru egiptenilor ca
să fie sigur că nu va fi omorât de ei (Genesa 12).  În mila Sa, Domnul nu l-a părăsit pe Avraam
în această împrejurare. Totuși, Dumnezeu nu a trecut cu vederea acest caz și l-a menționat în
Biblie ca să ne fie nouă tuturor de învățătură ca să ne punem nădejdea în El în orice împrejurare.
Ce credeți că s-ar fi întâmplat și ce ar fi făcut Dumnezeu dacă Avraam ar fi spus că Sara este
soția lui?  
Moașele au mințit ca să salveze vieți
Robia copiilor lui Israel în Egipt era grea și din zi în zi devenea mai insuportabilă. Faraon
a pus la cale un plan diabolic ca să nimicească poporul lui Dumnezeu. Iată care era planul:  
Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua, şi le-a
zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de
naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” Dar moaşele s-au
temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de
parte bărbătească să trăiască. Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi
făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” Moaşele au răspuns lui
faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de
venirea moaşei.” Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare
la număr. Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. (Exod 1:15-
21) 
Dacă Avraam a spus adevărul pe jumătate, atunci moașele Șifra și Pua au spus minciuni
și Biblia spune că ele au făcut aceasta din frică de Dumnezeu. Dar dacă ar fi spus adevărul, le
mai lăsau egiptenii și faraon în slujba de moașe? Femeile acestea au spus minciuni tocmai ca să
poată rămâne în această slujbă și să salveze cât mai multe vieți. Noi putem să le condamnăm cât
vrem, dar Dumnezeu a apreciat fapta lor (care, apropo, a cerut mult curaj) și le-a făcut bine. Prin
minciuna lor femeile acestea și-au pus viața în mare pericol  ca să salveze viețile copiilor născuți
în Israel. 
Rahav a mințit ca să scape viețile altora (și pe a sa) 
Sfântul Iacov în Epistola care îi poartă numele o prezintă pe Rahav ca și model de
credință care lucrează împreună cu fapta și se referă direct la cazul când ea a ascuns iscoadele: 
Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le:
„Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat şi au ajuns în casa
unei curve, care se chema Rahav şi s-au culcat acolo. S-a dat de ştire împăratului din Ierihon şi i-
au spus: „Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească
ţara.” Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii care au venit
la tine şi care au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.” Femeia a luat pe cei doi
bărbaţi şi i-a ascuns; şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de
unde sunt; şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu

11
unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi şi-i veţi ajunge.” Ea îi suise pe acoperiş şi-i ascunsese sub
nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş. (Iosua 2:1-6) 
Rahav i-a mințit pe oamenii împăratului cu privire la iscoade, căci le-a spus că ei
plecaseră, dar îi avea ascunși în casa ei. Motivul pentru care a făcut Rahav aceasta a fost credința
ei în Dumnezeu și dorința să scape viața iscoadelor, a familiei sale și pe a sa. Noi putem să o
judecăm pentru minciuna spusă, dar ea a făcut o faptă de mare curaj. V-ați închiput ce putea să i
se întâmple lui Rahav dacă oamenii împăratului ar fi aflat ce făcuse ea? Domnul, însă, a păzit-o
și atunci și la dărâmarea zidurilor, căci peretele unde era locuința ei și geamul cu frânghia legată
a rămas întreg și astfel israeliții au putut recunoaște locuința ei când cucereau cetatea.  
Împăratul David a mințit ca să-și scape viața
Sunt multe cazuri în care David s-a văzut nevoit să recurgă la minciună ca să-și scape
viața. Odată în fața vrăjmașilor a trebuit să se prefacă că este nebun, altădată a trebuit să le spună
preoților că este trimis într-o misiune specială cu toate că era urmărit de împăratul Saul care
dorea să-l omoare. În toate aceste cazuri David nu a fost condamnat de Dumnezeu, căci nu a
lucrat cu răutate sau ca să-i facă rău cuiva.  
Dar David a folosit minciuna și ca să facă rău
După ce s-a lăsat târât de pofta firii lui și a curvit cu Bat-Șeba, împăratul David a făcut tot
uzul de miciună ca să-și ascundă păcatul. Prin minciună a vrut să-l facă pe Urie, soțul Bat-Șebei,
să meargă acasă, să se culce cu nevasta sa și astfel să acopere împrejurările în care a fost
conceput copilul de Bat-Șeba. Apoi, de la minciună a mers la omor etc. Fapta lui David a venit
din relele lui intenții și nu a plăcută Domnului. Când a venit proorocul Natan și l-a mustrat,
David a recunoscut vina sa și s-a pocăit, de aceea a fost lăsat în viață de Dumnezeu. Dar
consecințele păcatelor săvârșite nu au întârziat și Dumnezeu a prezentat totul în Sfintele Scripturi
ca să ne fie tuturor de învățătură.  
Porunca 9 din Decalog implică intenția
Ea zice astfel: 
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. (Exod 20:16) 
Cuvântul “împotriva” indică la a face rău aproapelui tău. Porunca aceasta se referă la o
situație de judecată când cineva vine să depună mărturie falsă ca să-i facă rău aproapelui. Vă
amintiți cum a procedat Izabela când a vrut să-i răpească via lui Nabot din Izreel? Ea a pus la
cale să fie folosiți doi oameni răi care au venit și au spus despre Nabot că a blestemat împotriva
lui Dumnezeu și împotriva împăratului. Astfel Nabot a ajuns să fie omorât cu pietre. Și Izabela și
acei doi oameni răi au folosit minciuna ca să-l omoare pe Nabot. Iată un caz clasic când cineva a
mărturisit strâmb împotriva aproapelui ca să-i facă rău. 
Daniel a spus adevărul
Când a fost în situații grele și în pericole din partea păgânilor, Avraam, David, moașele,
Rahav și alții au făcut uz de minciună ca să le facă bine altora sau ca să-și salveze viața. Mai ales
acelora care au recurs la minciună ca să-și salveze viața nu prea le face cinste fapta lor. Spre
deosebire de acești oameni, Daniel, care tot a locuit toată viața într-un context păgân, nu a recurs
niciodată la minciună, cel puțin în Biblie nu sunt relatate astfel de cazuri. 
Oamenii lui Dumnezeu din Noul Testament nu au făcut uz de minciună

12
 Am încercat să-mi amintesc dacă cineva din Noul Testament a făcut uz de minciună ca
să-și scape viața sau ca să scape viața altora și nu mi-am amintit un astfel de caz. Dacă cunoașteți
așa o situație descrisă în Noul Testament, vă rog să scrieți despre ea la comentarii.  Dimpotrivă,
cu privire la minciună suntem învățați astfel: 
De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”,
pentru că suntem mădulare unii altora. (Efeseni 4:25) 
Am făcut uz de minciuna sfântă? 
Am fost întrebat de cineva cum am procedat eu personal. Ce să zic?…  Fiica
noastră Tika a crezut până în clasa VI că există Moș Crăciun și că îi aduce ei în seara de Crăciun
cadou și îi pune sub pernă sau în pantofi, pentru că este fetiță cuminte. Când colegii la școală îi
spuneau că nu este adevărat și că aceasta o fac părinții, că nu există Moș Crăciun, ea le zicea că
există și la ei nu vine, pentru că nu sunt suficient de cuminți. Mai târziu, când a crescut mare,
odată Tika ne-a mulțumit pentru faptul că i-am făcut copilăria frumoasă și că am reușit să o
convingem până la acea vârstă că există Moș Crăciun. Au mai fost și alte situații mai complicate,
când era pusă în pericol viața altora sau lucrarea la care mergeam să o fac în țări străine și cu
context ostil creștinilor și Evangheliei  și a trebuit să spun adevărul pe jumătate sau chiar am
spus minciuni. Mi-ar fi plăcut să am mai multă credință ca să spun doar adevărul. 
Și totuși, cum rămâne cu minciuna sfântă? 
Din învățătura Bibliei eu mi-am făcut următoarele concluzii cu privire la minciună: 
Dumnezeu ne învață și vrea să spunem adevărul. 
Intenția este factorul principal care califică o faptă drept rea sau bună înaintea lui
Dumnezeu. 
Cel care folosește minciuna ca să-i facă rău aproapelui săvârșește păcat înaintea lui
Dumnezeu și își va lua osânda. 
Cel care a făcut uz de minciună pentru a-și salva viața nu a fost părăsit de Dumnezeu, dar
a lăsat să-i fie afectat negativ numele prin aceasta. 
Cei care au apelat la minciună pentru a salva vieție altora s-au expus singuri la un risc
mai mare. 
Ultima concluzie mă duce cu gândul la cuvintele spuse de înțeleptul Solomon: 
Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană
care piere în neprihănirea lui şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea
neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de
rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ţii la aceasta, dar
nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea
(Eccleziastul 7:15-18). 
Fie ca frica de Domnul să ne stăpânească inimile și să ne călăuzească ori de câte ori
deschidem gura. 
Al doilea pastor din Chișinău a fost Dumitru Sevastian, și el răspunde astfel la
întrebări:

13
 Fratele Dumitru la prima întrebare care se găsște la Anexa 1 răspunde astfel: Acest
concept de minciună sfîntă, există, dar nu este corect. El se contrazice reciproc, nu poate
exista minciună sfîntă.

La adoua întrebare dacă găsim în Biblie conceptul despre minciună sfîntă, fratele
Dumitru răspunde astfel:

Nu găsim nicăieri în biblie despre acest lucru. Nu găsim despre minciună sfîntă în
Biblie. Noi vedem că în Biblie există minciună, dar nu una sfîntă. Și toate minciunile
descrise în Biblie nu sunt îndreptățite de Dumnezeu. Vedem că minciunile făcute de
personajele Biblici au avut consecințe negative. Iacov și Rebeca cînd l-au mințit pe Issac,
acest lucru a avut consecințe de o viață, Iacov nu s-a mai întîlnit cu mama sa niciodată.
Avraam a spus adevăr pe jumătate, care la fel a avut consecințe. Abimelec și poporul lui a
fost sub pedeapsa lui Dumnezeu. Anania și Safira, ei au ascuns jumătate din avuția lor și
pentru acest lucru au plătit cu înseși viața lor. Ei au mințit nu pe om, ci pe Dumnezeu și la
fel și aici consecințele au fost grave.

În cazul moașelor din Egipt, ele au ascuns pe copiii din poporul Israel, dar nu i-au
omorît.

La a treia întrebare răspunsul a fost astfel:

Nu este bine să spunem minciuni, pentru folosul persoanei în cauză. Mai bine și
corect este să cerem înțelepciune de la Domnul ca să putem răspunde persoanei în cauză.
În diferite situații, putem să tăcem, sau să ducem gîndul la alt ceva ori în altă parte, dar
numai să nu spunem minciuni pentru a face bine persoanei.

Întrebarea patru, fratele Dumitru este categoric:

Nu este permisă minciuna în nici un caz și niciodată. Minciuna este păcat și păcatul
este condamnabil de Dumnezeu. Deaceea nu este permisă minciuna niciodată în viață. Ea
este împotriva adevărului, iar Adevărul este Isus hristos.

La întrebarea a cincea, fratele Dumitru a răspuns că niciodată nu ea plăcut să spună

minciuni, chiar din copilărie și deaceea este împotriva oamenilor care spun minciuni.

Și ultima întrebare fratele Dumitru Sevastian, răspunde printr-un nu, minciuna nu

este acceptată de Dumnezeu, căci este păcat.

Următorul păstor este fratele Igor Kohaniuc, păstor din satul Țînțăreni. El a răspuns
astfel:

14
 Ca și principiu general orice neadevăr = minciună este păcat. Tatăl minciunii este
diavolul și atunci când minți te asemeni cu el. Deaceea minciună sfîntă nu există, minciună este
minciună și Diavolul este cel care a înfăptuir prima minciună.
În Scriptură sunt două cazuri doar, când cineva a mințit și Dumnezeu nu le-a socotit
aceasta ca și păcat. Moașele de pe timpul când s-a născut Moise, ele nu-i spuneau lui faraon când
se nășteau băieți și spune Exod că Dumnezeu chiar le-a răsplătit construindu-le case.
Și al doilea exemplu este evenimentul cu curva Rahab și iscoadele. Ea a mințit că ei nu
sunt la ea în casă și le-a salvat viața.
Deci vedem doar două cazuri și acestea sunt doar în vederea salvării vieții copiilor lui
Dumnezeu. Orice alte cazuri sunt păcat.
Dar și aceste două cazuri nu scuză ideea de ”minciună sfântă”. Nu e corect să folosim așa
concept.

Primul membru de Biserică cu care am discuat este Alexei Rotaru, din Chișinău. E
afirmă astfel:

(1) Părerea mea personală ca din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu este “minciuna
sfinta”... cred ca termenii se exclud reciproc .
(2) Dacă acceptam ca in biblie este minciuna sfinta sau ca Dumnezeu ar permite sau
accepta minciuna sfinta atunci am admite ca Dumnezeu are 2 standarde și aceasta ar însemna sa
admitem ca: 1- Dumnezeu pote minți (și avem o grămada de argumente contra) și 2- ca adevarul
este relativ, iar in cazul cind adevarul este relativ cred ca minciuna nu mai poate fi definita
obiectiv și deci dispare ca noțiune absoluta.
(3) Atunci cind spui minciuni in favoarea cuiva oricum compromiți principal lui
Dumnezeu și asta nu cred ca te ajuta nici pe tine nici pe celălat. Cred ca in acest caz ar fi mai
corect ca persoana sau persoanele implicate sa recunoască și sa se pocăiască fiind conștienți ca
integritatea morala este mai de preț - consulta cazul lui Iov.
(5) Am spus o grămada de minciuni in viața mea și nu am crezut nici o data ca sunt
justificate in fata lui Dumnezeu, o trebuit sa ma pocăiesc și de minciunile care mi s-au părut
aproape “sfinte”
Al doilea mebru din Biserică este Eugen Poalelungi din satul Țînțăreni și eu spune:

Eu nu am o pozitie sigura in privinta aceasta Chiril. Nu am cercetat cu deamanuntul acest

subiect. Din ceia ce stiu se discuta cu privire la acest subiect dar parerile sunt impartite.
1. Miunciuna sfinta ar putea insemna o minciuna cu scop bun, sau ai vrea sa faci
un bine si esti nevoit sa minti.
2. In biblie din cite imi amintesc nu am gasit termenul deminciuna sfinta scris
direct. Dar au fost situatii in vechiul testament cind oamenii au mintit avind un
motiv bun sa spunem. Curva Rahav cind au ascun iscoadele, Avraam cu
Abilelec a mintit cu Sara este sora lui apoi fiul lui Isaac cu privire la Rebeca ca
este sora lui.
15
3. Cred ca este clara si in situatia persoanei in cauza ca nu este corect sa aplici
minciuna. Ca in asa caz am putea face mai multe lucruri urite in favoara unei
persoane.
4. Daca am facut uz de minciuna sfinta nu-mi amintesc, dar minciuni am spus.
5. Daca este accesptata mincuna sfinta de D-zeu nu stiu ce sa zic . In noul
testament nu gasim cazuri ca cineva sa aplice minciuna sfinta. Daca este sa ne
uitam in vechiul testament si sa facem un princiupiu de aici nu stiu cit de corect
este.
6. Am auzit pe unii ca depinde in ce situatie, ca unii pentru a aduce anumite biblii
ca de exemplua au fost nevoiti sa minta la vama pentru a trece si astfel sa
inainteze cuvintul lui D-zeu. Sunt diferite situatii nu stiu ce sa zic.
Al treilea membru este Valentin Dejmari din satul Vatici, el a răspuns astfel:
1. După părerea mea nu există minciună sfîntă.
2. Este ceva in biblie de minciuna si anume ceva de duh de minciuna dar nu stiu daca ar
fi minciuna sfinta.
3. Eu cred ca depinde de situatie sar putea, dar dpeinde de ce situatie.
4. Eu ma gindesc ca in cazul unui terorism ce ar cere sa spui unde sunt ceilanti crestini
pentru ai omori sau ceva de genul acesta, dar totusi asta e pe departe. În general cred
ca nu e buna minciuna.
5. Nu, nu am făcut uz de minciună sfîntă.
6. Chiar nustiu la aceastră intrebare pt ca nu tin minte de minciuna sfinta daca ar fi in
biblie.
Cum să abordăm problemele morale?
Etapele următoare de abordare a problemelor etice nu sunt o formula magică care va
ajuta la rezolvarea fiecărui conflict moral.
Prima fază este cumularea datelor. ,,Etica începe întotdeauna cu datele cazului, se
întîmplă, adesea, să greșim. Acuratețea cu care noi trebuie să adunăm și să analizăm
datele de o manieră cît se poate de obiectivă, ba chiar distantă. Colectarea datelor și a
faptelor are de-a face adesea cu căutarea unor surse demne de încredere. Este bine să
lucrăm cu cîteva surse de încredere, decît cu o întreagă armată de informații dubioase. În
această primă fază este indicat să încercăm să pătrundem pe teren într-un mod cît se poate
de neutru, lipsiți fiind de idei preconcepute.”37
Faza a doua este formularea problemei etice cu care avem să ne confruntăm. ,,
Această fază este cu mult mai complex decît prima. Problemele etice nu ni se prezintă
niciodată într-un mod abstract, ci sub forma unor situații concrete, care vizează vieți
omenești reale. Adevărul este și faptul că, de multe ori, în modul în care se pun întrebările
se poate găsi și răspunsul, care se află ascuns în acestea. Încă o data: problema trebuie să
fie înfățișată cît mai neutru cu putință. Acest mod se reflect în maniera în care descriem
conflictual moral. Întrebările, la rîndul lor, trebuie puse cît mai clar posibil. Pericolul, în
această fază, constă într-o posibilă evitare a adevăratei problem sau în minimalizarea ei.
Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva, în realitate, o ciocnire de interese, iar în cazul în
care aceasta există, în c ear putea consta.”38

37
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.326
38
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.327
16
 Faza a treia de rezolvare a problemelor etice este cea de a discuta problema din
perspectiva celor patru aspect ale eticii. ,, Valorile care joacă un rol important în
rezolvare; care sunt poruncile importante privitoare la problema data; ce ni se spune
despre caracterul celor implicați în chestiune și, de asemenea, care sunt consecințele unei
anumite decizii pentru tratamentul care urmează să fie făcut. Nu în ultimul rind, este bise
să avem mereu în vedere corelația dintre valori, principia, caracter și scop.”39
Faza a patra este acumularea și considerarea soluțiilor alternative. ,, Multe dintre
problemele morale au o alternative. În această fază, cercetarea se îndreaptă înspre
diferitele moduri de acțiune. Uneori ajutorul îl oferă tehnologia, însă alteori există, pur și
simplu, o altă soluție. Adesea alternativele care par mai puțin eficiente atrag după ele mai
puține problem etice.”40

Faza a cincea cea a alegerii. ,, În cele din urmă, va trebui să luăm o decizie. Este clar,
pentru a urma traseul celor cinci faze, este necesar să prelucrăm o cantitate enormă de
date. Dar va sosi și momentul inevitabil al alegerii. Indiferend de hotărîrea pe care o
luăm, aceasta va aduce cu sine și dificultăți, care vor da naștere unui conflict moral. Însă
este foarte imporrtant ca alegerea pe care o facem să fie bine gîndită și matură. Pentru
asta este nevoie de virtutea cuteznței sau de curaj.”41
Ultima fază este cea de evaluare a situației. ,, După cumulare de date, mereu
conștienți de consecințe, ar trebui să îndrăznim să evaluăm hotărîrea pe care am luat-o
mai înainte. Uneori va trebui să adaptăm unele lucrui și să revizuim unele hotărîri. Și
chiar dacă nu vom mai putea să schimbăm nimic, faza evaluării este esențială.”42
Fuch este de părere că noi trebuie să învățăm cum să învățăm. Numai cei care
îndrăznesc să facă acest lucru se pot dezvolta din punct de vedere moral. Numai o
societate care rocedează astfel poate fi numită o societate dreaptă. Virtutea care se
potrivește acestei faze estte smerenia, modestia. Fuchs accentuează ideea că, în orice
hotărîre etică, se pot face și greșeli grave. Motivele noastre sunt întotdeauna ambigue, iar
consecințele implică adesea un aspect negativ. În acest cadru este bine să ne gîndim la
exprimarea unor păreri de rău și să avem în vedere iertarea. Fuchs ne mai atrage atenția
asupra ,, aroganței conștiinței curate.”
Concluzie
În urma cercetărilor teoretice și în urma cercetarilor practice, adică interviurilor putem
spune că minciuna sfîntă nu găsim în Biblie. Minciuna rămîne minciună. Dumnezeu pedepsește
păcatul minciunii, căci este împotriva voii lui Dumnezeu.
Minciuna este un concept greșim, care din punct devedere biblic nu este agreabil. Iar din
punct de vedre etic, găsim mai multe păreri, care se contrazic unele cu altele. Unii susțin că este
bine de a spune minciuni pentru folosul altor personae, sau chiar dacă acest lucru necesită
salvarea de vieți omenești. Alții afirmă că a spune minciuni este totalmente greșit și păcătos. Nu
este bine și rău din punct de vedere etic. Alții se abțin și nu au nicio părere despe minciuna
sfîntă.

39
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.329
40
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.330
41
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.331
42
Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea, 2013 – p.332
17
 Pe parcursul istoriei biblice, noi vedem diferite persoanje biblice care au spus neadevărui,
dar au rămas curați în fața lui Dumnezeu. Avraam, Rahav, Iacov, moașele evreilor, etc. În
diferite cazuri minciuna a fost diferită și văzută de Dumnezeu.
Totuși, nu credem că Dumnezeu a agreat minciuna acestor personaje. Căci fiecare
minciună are și consecințele sale negative. Dumnezeu răsplătește nelegiuirea. Minciuna este
împotriva voii Sale și împotriva caracterului Său.
În privința noastră a credincioșilor, este bine să nu mințim, ci să ținem Cuvîntul
Adevărului sus. Să-l propovăduim, să-l credem și să-l trăim.
Dumnezeu să ne ajute să ascultăm de Cuvîtul Lui și să nu ne compromitem niciodată.
Soli Deo Gloria. Amin

Anexa 1
1. După părerea dumneavoastră ce înseamnă minciuna sfîntă sau
există în general acest concept?
2. Găsim în Biblie despre conceptul de minciună sfîntă?
3. Este bine să spunem minciuni, pentru folosul persoanei în
cauză?
4. În ce cazuri minciuna este permisă, sau în general este ea
permisă?
5. Ați făcut uz de miniună sfîntă?
6. Este acceptată minciuna sfîntă de Dumnezeu?

18
 Bibliografia
1. Bridges, Jerry, Păcate respectabile, MajestyPress, Arad,
2010
2. Cigher, Sorin, Minciuna în costumul de duminică, Ramira,
Arad, 2015.
3. Geisler, Norman, Etica Creștină, Societatea Biblică din
România, Oradea, 2008.
4. Masters, Peter, Reguli date de Dumnezeu pentru sfințenie,
Făclia, Oradea, 2012
5. Nullens, Patrick, În căutarea Binelui, Pleroma, Oradea,
2013
6. Quinn, Shelley, Cele zece porunci sub atac, Chișinău, 2007
Surse electronice
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Minciun%C4%83

2. https://ardeleanlogos.wordpress.com/carti/etica-crestina/
3. http://www.mesagerul-
crestin.net/div_teme/HTM/Minciuna_in_situatii_de_constrangere_d
a_sau_nu.htm
4. https://www.resursecrestine.ro/poezii/89809/minciuna
5. https://www.romaniatv.net/cand-e-bine-sa-spui-o-
minciuna-si-cand-sa-rostesti-adevarul--ce-faci-daca-ti-
ai-inselat-partenerul_309838.html

19
6. https://www.google.ru/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwi3-
IGc8PjXAhXmFZoKHV1bBcEQFggmMAA&url=https%3A%2F
%2Fwww.romaniatv.net%2Fcand-e-bine-sa-spui-o-minciuna-si-
cand-sa-rostesti-adevarul--ce-faci-daca-ti-ai-inselat-
partenerul_309838.html&usg=AOvVaw2lkuAIsiIHgDbxPugXdFto

20