Lideri carismatici

Iosif Vissarionovici Stalin

 Cuprins:
1. Definirea conducerii
2. Definirea noţiunii de carismă
3. Caracteristicile liderului carismatic
4. Studiu de caz: Iosif Vissarionovici Stalin
5. Concluzie
6. Bibliografie

1
 1. Definirea conducerii

 Conducerea este privilegiul de a îmbunătăţi vieţile altora. Nu este ocazia de a-ţi

satisface lăcomia personală. (Mwai Kibaki)
 Conducerea este folosirea înţeleaptă a puterii. (Warren Bennis)
 Conducerea este capacitatea unei persoane distincte de a-i motiva pe alţii prin
acţiunile sale pentru a ajunge la un nivel mai înalt de realizare.( Buck Rodgers)
 Conducerea se definește din perspectivă psihologică socială ca fiind un proces de
influență socială prin care un individ mobilizează ajutorul celorlalți în atingerea unui
scop colectiv.

Leadershipul presupune existența unui individ sau a unui microgrup care influențează
comportamentul unui alt individ sau al unui grup de indivizi.

Liderii sunt evaluați în ceea ce privește caracterul lor (de exemplu: trăsături fizice, inteligent,
carismatic ), etică și mijloacele folosite pentru a-i inluența pe ceilalți.

Liderii permit grupurilor să funcționeze ca întreg, să devină productive și coordonate.

Conducătorii au rolul de a inspira și de a stimula membrii grupului pentru a-i convinge să-i
urmeze viziunea, ideile sau acțiunile.

Oamenii aleg să-și urmeze liderul deoarece acesta:

 dobândește încredere și credibilitate;

 dovedeștecompetență și integritate;
 are o atitudine de valorizare, apreciere a oamenilor și a relațiilor cu aceștia, este atent
la ei și la problemele lor.

Caracteristicile unui lider sunt:

 Capacitate de anticipare;
 Creativitate, originalitate;
 Pregătire diversificată, cunoștințe foarte bune;
 Sociabilitate, abilitate în relațiile interpersonale;
 Disponibilitate la schimbări;
 Capacitate de asumare a riscurilor;
 Încredere în sine, control emoțional;
 Dorință de realizare;
 Forță de comunicare.

2
 2. Definirea noţiunii de carismă

Carisma este abilitatea de a-i atrage pe oameni, este o însușire de calităţi, atitudini, valori
personale extraordinare şi comportamente ale unei persoane, bucurându-ne astfel de un mare
prestigiu.

Cuvântul "charisma" provine de la zeița greacă Charis. Aceasta era zeița grației și a
frumuseții.

A fi carismatic înseamna a avea abilitatea de a-i influenţa pe ceilalti pe baza unei conexiuni
fizice, emoționale și intelectuale, înseamnă a avea o putere de atracție irezistibilă.

În accepțiunea curentă, carisma reprezintă o calitate specială, pozitivă şi deosebit de

captivantă a liderilor ale căror obiective, putere şi extremă determinare îi diferențiază de alți
oameni, făcând pe foarte mulți să-şi dorească să fie conduşi de aceştia.

Cu toții suntem atrași de persoanele carismatice. Sunt genul de oameni care au o strălucire
specifică în privire atunci când vorbesc. Orice conversatie cu ei este spumoasă, te
împrospătează, te umple de energie. Sunt persoane care prin simpla lor prezenta într-o
încăpere reușesc nu doar să atragă atenția celorlalți, ci și să-i încânte pe celilalți cu prezența
lor.

Carisma poate fi de scurtă durată sau de lungă durată.

Carisma de scurtă durată se manifestă doar în anumite momente (spre exemplu: la prima
întâlnire sau la un interviu de angajare). Majoritatea dintre noi utilizam acest gen de carismă.

Carisma de lungă durată se manifestă în mod constant. Nu toți avem acest gen carismă
doarece necesită un timp îndelungat în dezvoltarea personalității noastre, dar ne oferă succes
garantat în domeniul de activitate.

Oamenii carismatici au în comun următoarele trăsături:

 Vorbesc cu autoritate, dețin capacitatea de a articula ideile în mod eficient.

 Transmit mesaje nonverbale puternice atât fizice cât și emoționale și intelectuale.

 Ascultă atent. Ascultarea este crucială in comunicare, îi face pe cei ce vorbesc să se simtă
speciali.

 Sunt persuasivi. Carismatcii îi motivează pe ceilalți să le urmeze exemplul sau să le

adopte ideile.

 Respectă părerile celorlați, le caștigă încrederea și evită tensiunile.

3
 Sunt adaptabili și îi tratează pe cei din jur așa cum si-ar dori ei să fie tratați.

 Au viziune și dețin abilitatea de a-i influența pe ceilalți într-un mod pozitiv, de a le

schimba mentalitatea și de a-i îndemna către acțiune.

3. Caracteristicile liderului carismatic

Noțiunea de carismă este atât de centrată pentru teoria conducerii transformatoare, încât, s-a
făcut o distincție între carisma constructivă, pozitivă și cea malefică.

Pentru a putea face o diferențiere între transformatorii malefici și eroii transformaționali,

psihologia socială a apelat la această delimitare ce postulează granița dintre alternativele
efectelui de conducere: prosocial sau antisocial.Liderul transormațional al unui grup poate fi
criminalul de război al altuia și invers.

Liderii manipulatori prezintă așa numita triadă întunecată a personalității formată din
narcisism, machiavelism și psihopatie.

Liderii dictatoriali sunt extrem de periculoși, doarece au tendința de a se înconjura cu o elita

dominantă selectată în mod ideologic și prin comportamente de tip recompensă și pedeapsă.
Aceștia își permit să controlează masele prin teroare și prin forță brută. Elitele conducătoare
au un rol important în crearea și eliminarea dictatorilor.

Liderii machiavelici sunt pregătiți sa facă orice pentru a-și menține statutul și poziția de
putere în cadrul grupului.

Liderii narcisiști sunt consumați de grandoare, de importanța de sine, de invidie, aroganță,

supremație și lipsă de empatie, precum și de un sentiment de putere absolută, fantezia unui
succes nelimitat.

Trăsăturile unui lider carismatic sunt:

 Îşi inspiră oamenii printr-o viziune care dă sens, atrage, motivează, mobilizează.
 Stăpânesc tehnicile de comunicare, persuasiune şi manipulare, împărtăşindu-le oamenilor
viziunea lor într-o manieră expresivă , simbolică, cu o mare încărcătură emoționala.
 Fac apel la analogii şi metafore, concept şi relatează anecdote şi povestiri
exemplificatoare, adaptându-și permanent stilul de comunicare la particularitățile
auditoriului.
 Au capacitatea de a inspira încredere grupului, ai cărui membrii sunt atât de convinși de
integritatea liderului încât ar fi in stare să-și riște propriile cariere pentru a urma viziunea
propusă de el.
 Sunt persoane dinamice, energice, orientate spre acțiune, se evidențiază ca modele pentru
membrii grupului condus.
 Prin bogata expresivitate emoțională, pe care nu au teamă de a o afișa, sugerează și
realizează apropierea de oameni.

4
 Idealizează riscul – viziunea lor, proiectată in viitor,
este de multe ori, cale de acțiune nebătătorită, ce va
conduce la un rezultat nou.
 Abordează strategii neconvenționale de a obține
succesul –tipuri noi de organizare, de comunicare,
sunt inventivi, nonconformişti, creativi.

4. Studiu de caz:
Iosif Vissarionovici Stalin
"Moartea unui om poate fi numită o tragedie, pe când moartea a 5 milioane este o
statistică".

Scurt istoric:

Iosif Vissarionovici Djugaşvil (18 decembrie 1878 – 5 martie 1953), supranumit „Stalin”, a
fost președintele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și o figură centrală a lumii
comuniste. S-a născut în oraşul georgian Gori, Tiflis Governorate, din Imperiul Ţarist. Stalin
a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma
morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu
Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de
represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul
celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946
a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca
interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.

Copilarie:

 Stalin a fost fiul unui cizmar, Vissarion Ivanovici, şi al unei femei simple, Ekaterina
Gheorghievna, cunoscută drept Keke. Ambii părinţi erau de origine ţărănească. A fost
al patrulea copil al unei familii sărace. Primii trei fraţi au murit la vârste fragede.
 Tatăl lui Stalin a fost o persoană violentă, un alcoolic, un tată brutal şi absent din viaţa
viitorului lider al URSS. Acesta însă s-a bucurat de protecţia mamei sale, o mamă
credincioasă și încrezătoare în fiul ei.
 În copilărie, Stalin era alintat cu numele „Soso” de către rudele cele mai apropiate şi
de către tovarăşii de şcoală. Copilăria lui Stalin se caracterizează prin sărăcie şi
lipsuri.
 Tatăl și bunicul lui Stalin erau țărani. Din tată în fiu, au practicat meseria de cizmari.
Stalin a rămas orfan de tată la vârsta de 11 ani. Mama sa a trăit până la vârsta de 76 de
ani, la Tbilisi, într-o casă modestă, păstrându-şi credinţa. Îşi iubea mult unicul fiu, pe
care şi-a dorit să-l vadă preot. Până la moarte, aceasta şi-a manifestat regretul că
Stalin nu a absolvit Seminarul din Tbilisi.

5
  Tatăl lui Stalin a fost o persoană violentă, un alcoolic,
un tată brutal şi absent din viaţa viitorului lider al
URSS. Acesta însă s-a bucurat de protecţia mamei sale,
o mamă credincioasă și încrezătoare în fiul ei.
 Mama sa l-a descris pe Stalin în singura discuţie publică
la care a participat: „A fost întotdeauna un copil bun,
niciodată nu am avut motive să-l pedepsesc. Învăţa sârguincios, tot timpul îl vedeai
citind şi discutând, încerca să înţeleagă tot. A mers la şcoală de la vârsta de opt ani”.
 La vârsta de 80 de ani, mama sa, Keke Giukașvili, a scris în memorii nepublicate până
azi, că fiul ei Iosif a suferit, când avea șase ani, două accidente are l-au lăsat invalid
pentru tot restul vieţii. Stalin s-a născut cu anumite malformaţii: două degete de la
piciorul drept erau lipite, iar braţul stâng era mai scurt decât cel drept. Era un copil
bolnăvicios. La vârsta de şapte ani a făcut vărsat de vânt, care i-a lăsat semne
permanente pe faţă.
 Era mic de statură, nu a măsurat niciodată mai mult de 1,62 metri. Avea o constituţie
fragilă şi se pare că a avut şi virusul tuberculozei.
 Stalin a rămas repetent de două ori, reușind să încheie primul ciclu şcolar la vârsta de
16 ani, nu la 14, cum ar fi trebuit. Promovând totuși examenul de admitere, se înscrie
la Seminarul Superior de Teologie Ortodoxă din Tbilisi.

Familie:
 Stalin a avut două soţii, Ekaterina Svanidze şi Nadejda Sergheevna Alliluieva, ambele
cu mult mai tinere decât el. Totuşi acestea au murit la vârste tinere. Prima soţie a
murit de tuberculoză, la câteva luni după naşterea fiului lor, Iakov, iar cea de-a doua
sa soție s-a sinucis. Stalin a suferit foarte mult din cauza morţii primei soţii.
 Unui prieten intim de-al lui, Iremaşvili, i-ar fi mărturisit: „Creatura asta îmi îndulcea
inima de piatră; ea a murit şi, odată cu ea, ultimele mele sentimente de tandreţe faţă de
oameni”. Iakov, fiul lor, a fost crescut de familia soţiei. Stalin l-a detestat, niciodată
nu l-a privit ca pe un fiu. Iakov a murit prizonier la nemţi, în lagărul de la
Sachsenhausen, aruncându-se într-un gard de sârmă ghimpată. Lipsa empatiei și
atașamentului față de propriul fiu este provocata de lipsa figurii paterne din propria
copilărie.
 După 12 ani de la moartea primei soţii, Stalin se îndrăgosteşte de Nadejda, mai tânără
cu 23 de ani decât el. Se căsătoresc, având însă o relație agitată, încărcată de gelozii
reciproce şi reproşuri. Aceasta era fiica lui Serghei Alliluiev, un revoluţionar, în a
cărui casă Stalin se refugiase de multe ori în anii anteriori revoluţiei. Nadejda îşi
adora soţul, îl venera ca pe un semizeu încă din copilărie. Au avut doi fii împreună:
Vasili şi Svetlana. Nadejda era înscrisă în Partidul Bolşevic.
 Nadejda s-a sinucis din motive de gelozie, nefiind înţeleasă de Stalin, care devenise o
persoană rece. Oficial s-a vorbit despre un atac de apendicită. Cei doi copii ai acestora
au rămas în grija guvernantelor şi a administratorilor casei. Vasili a devenit arogant şi
a căzut pradă alcoolului. Svetlana a avut o relaţie bună cu Stalin, s-a bucurat de
tandreţea acestuia. Relaţia lor s-a răcit apoi, Stalin nefiind de acord cu alegerile ei

6
 sentimentale. Ambii fii îl vor renega după
moartea sa.

Seminarul din Tblisi:

 Stalin se înscrie la Seminarul Superior de Teologie Ortodoxă din Tbilisi la insistențele

mamei sale. Seminarul era guvernat de o disciplină strictă şi de spirit dogmatic. Pentru
Stalin, acest loc reprezenta prima experienţă veritabilă de formare. Timp de trei ani, a
studiat şi a citit foarte mult, ajungând cel mai bun din clasă. Seminarul reprezenta locul
formării şi al dezvoltării intelectuale pentru tinerii acelei epoci.
 Stalin a dezvoltat o înclinaţie spre solitudine, fiind din fire taciturn. A ajuns astfel să se
închidă ore întregi pentru a studia cărţi permise de autorităţile bisericeşti. A scris în
georgiană poezii pe teme romantice şi convenţionale. Mediul închis al seminarului era
îndepărtat şi imun la ideile revoluţionare ce se răspândeau în Rusia ţaristă.
 Stalin a hotărât să nu se prezinte la examenele de la seminar, fiind exmatriculat. Mama sa,
jignită de acest final al studiilor superioare, a susţinut până la moarte că Stalin s-a retras
din „motive de sănătate”. În dosarele Seminarului, există notificarea: „exmatriculat pentru
absenţe de la cursuri – motive necunoscute”.
 Seminarul va lăsa asupra viitorului lider o amprentă puternică, specifică teologilor:
sentimentul apartenenţei la o castă privilegiată. Va avea o înclinaţie redusă spre
dezbatere, preferând adevăruri esențiale, lipsite de înflorituri.
 Disciplina interioară şi autocontrolul asupra sentimentelor şi reacţiilor vor deveni regula
de viaţă prin care va obţine eliminarea tuturor adversarilor politici. Fiica lui Stalin,
Svetlana, cea care l-a iubit profund, va scrie după moartea lui: „Tata era exact opusul …
nu era nici înfocat, nici deschis, nici emotiv, nici sentimental”.

Debutul revoluționar:

 Stalin nu a manifestat nici un semn de revoltă faţă de autorităţi în primii ani de studiu la
seminar. Apoi, împreună cu alţi seminarişti, închiriază o cămăruţă la Tbilisi, pentru a se
întâlni şi a vorbi liber. S-a constituit astfel un fel de club clandestin, fără înclinaţii
revoluţionare. În viaţa lui Stalin apare şansa de a se face cunoscut şi de se exprima liber.
 La întâlnirile seminariştilor, Stalin a ţinut câteva conferinţe. Îi plăcea să fie apreciat,
admirat şi ascultat. Nu tolera criticile şi era ostil cu cei care îi contestau ideile.
 În perioada studiilor de la Tbilisi, Stalin descoperă un roman istoric de aventuri. Eroul
acestuia, Koba, era un fel de haiduc implicat în lupta împotriva ocupanților ruși, alături de
imamul Şamil, şef naţionalist şi religios cecen. Koba va fi primul pseudonim pe care
Stalin îl va folosi după începerea vieţii revoluţionare.
 După perioada constituirii acestui „club” modest, Stalin adoptă un comportament
provocator. Își pregăteşte astfel ruptura definitivă de mediul din seminar, a cărui
disciplină nu o mai suporta. Un an mai târziu, la vârsta de 19 ani şi jumătate, a manifestat

7
 simpatie faţă de anumite cercuri de intectuali cu
orientare marxistă, cu trăsături extrem de teoretice.
 În realitate, motivul exmatriculării lui Stalin de la
seminarul de teologie a fost implicarea acestuia în
mişcarea georgiană de rezistenţă împotriva
controlului ţarist. Activităţile sale
antiguvernamentale l-au condus spre Partidul Social-Democrat al Muncitorilor. După
exmatriculare şi până la Revoluţia Bolşevică, Stalin a fost un susţinător al ideilor lui
Lenin.
 Stalin şi-a început cariera de revoluţionar distribuind foi policopiate. A fost animatorul
câtorva cercuri muncitoreşti, ţinând chiar un discurs public în faţa demonstranţilor ieșiți
în piaţă la Tbilisi.

Exilul:

 Stalin a făcut mai multe acţiuni modeste, specifice unui revoluţionar: participarea la
cercuri muncitoreşti, simpatia faţă de cercurile marxiste, discursuri publice la manifestări
ale muncitorilor. Acestea au dus la urmărirea de către poliţie, care l-a descoperit foarte
repede percheziţionând camera în care locuia.
 Aşa a început viaţa de clandestin lui Stalin, cu pseudonimul de revoluţionar, Koba. Nu
avea domiciliu fix, dormea şi mânca pe la prieteni, dădea lecţii particulare, trăia de pe o zi
pe alta muncind ca agent itinerant, mai întâi al grupului social-democrat de la Tbilisi, apoi
al facţiunii sale bolşevice.
 A părăsit oraşul Tbilisi, plecând la Batumi, port la Marea Neagră. A fost implicat într-o
revoltă muncitorească. A fost arestat pentru prima dată şi condamnat la trei ani de exil în
regiunea Irkutsk, în Siberia orientală. Va fi arestat de mai multe ori, de şapte ori va fi
condamnat la exil şi de şase ori va reuşi să evadeze.
 Ca revoluţionar, Stalin a petrecut o bună parte ascunzându-se sau în exil. S-a implicat în
activităţi de strângere de fonduri pentru bolşevici. Aceasta presupunea o serie de jafuri
asupra unor bănci sau trenuri. Pentru autorităţi, Stalin era un bandit georgian.
 În preajma Primului Război Mondial, Stalin intră în scena politică din pură întâmplare. Se
afla împreună cu un grup numeros de exilaţi politici la o vizită medicală pentru înrolare la
Krasnoiarsk, când regimul ţarist era în faza finală, odată cu Revoluţia din Februarie 1917.
A pornit imediat spre Sankt Petersburg.
 Nu a ajuns niciodată în satul în care ar fi trebuit să-şi ispăşească prima condamnare,
deoarece fuge în timpul călătoriei de tranzit de la o închisoare la alta. Se stabileşte la
Tbilisi, unde va fi introdus în grupul local al șefilor bolșevici de către Kamenev, viitor
opozant.

Funcții politice 1917-1922:

 Stalin a deţinut mai multe funcţii politice, folosindu-se ulterior de acestea pentru
preluarea puterii depline. Funcţiile politice i-au fost acordate datorită reputaţiei de om
serios, care munceşte din greu. A început ca lider al social-democraţilor din Caucaz și
aderă apoi la Partidul Bolşevic. Devine membru al Comitetului Central după preluarea

8
 puterii politice de către bolșevici. Stalin a fost director al
Pravdei, deşi Lenin controla această publicaţie comunistă.
 După preluarea puterii de către bolşevici, Stalin a deţinut
funcţia de Comisar al Naţionalităţilor. Această funcţie
presupunea delegarea lui ca trimis oficial, în regiuni şi
republici care constituiau URSS. A deţinut funcţia de
Comisar al Naţionalităţilor în cadrul guvernului bolşevic
timp de cinci ani.
 Având funcția de ofițer de legătură, Stalin era responsabil
oficial de colaborarea dintre instituţiile Politburo și Orgburo: prima, Cabinetul Intern al
Comitetului Central şi cea de-a doua, Biroul Organizatoric al Partidului. Stalin dispunea
de posibilitatea de a coordona atât politica partidului, cât şi personalul de partid.
 Stalin a fost şi director al Inspectoratului Muncitoresc comunist-bolşevic. În această
calitate politică, Stalin supraveghea activitatea tuturor departamentelor guvernamentale.
 Stalin a fost ales Secretar General al Comitetului Central al Partidului Comunist la
Congresul al XI-lea al partidului. Devine astfel omul de legătură vital, având acces la
dosarele personale ale tuturor membrilor de partid. Stalin era responsabil de înregistrarea
şi transmiterea politicii partidului. Această funcţie se va dovedi extrem de importantă
pentru preluarea puterii, garantându-i controlul absolut asupra nomenclaturii şi asupra
cadrelor de partid.
 Având funcţia de Secretar General al Comitetului Central, a profitat pentru a-şi clădi
rapid o bază în lupta pentru putere, care s-a declanşat în ultimul an de viaţă a lui Lenin.
Stalin s-a situat pe o poziţie centrală între cei consideraţi principalii protagonişti: Troţki,
Zinoviev şi Kamenev. Treptat, poziţia sa devine sigură, având grijă să înlăture orice
opoziţie posibilă, atât la nivelul partidului, cât şi în rândul populaţiei.
 Stalin a devenit o verigă indispensabilă în lanţul constituit de Partidul Comunist şi
conducerea guvernamentală sovietică datorită funcțiilor deținute. Aceste funcţii i-au
acordat posibilitatea lui Stalin de a numi funcţionari oficiali în partid şi guvern. S-a folosit
de autoritatea sa pentru a-şi plasa susţinători fideli în poziţii importante.

Preluarea puterii 1922-1927:

 Lenin l-a răsplătit pentru sprijinirea Revoluţiei din Octombrie, numindu-l Comisar al
Naţionalităţilor. Sprijinind politica economică a lui Lenin, acesta l-a numit Secretar
General al Partidului Comunist. După ce Lenin a paralizat, Stalin i-a eliminat din partid
pe susţinătorii lui Troţki, principalul său rival la conducerea partidului. Lenin a murit
înainte de a lua măsuri împotriva lui Stalin, care a devenit liderul Partidului Comunist din
URSS.
 După moartea lui Lenin, Biroul Politic, format din Rîkov, Tomski, Kamenev, Zinoviev,
Troţki şi Stalin, aparent continuă conducerea colectivă, însă începuse deja lupta de culise
pentru preluarea individuală a puterii. Biroul Politic îl considera pe Troţki marele pericol,
acesta fiind o persoană înflăcărată, periculos de ambiţiosă. Stalin era şters, metodic, dar
de încredere.

9
 Eşuând în războiul de propagandă, Troțki nu a câştigat nici
simpatia Biroului Politic şi nici pe cea a Comitetului
Central. Zinoviev şi Kamenev au subminat poziţia lui
Troţki, fiind agenţii principali ai lui Stalin.
 Troţki a fost demis din funcţia de comisar de război în urma
unui vot organizat împotriva sa la Congresul partidului. Zinoviev şi Kamenev, secretari
generali ai sovietelor Moscovei şi Leningradului, au influenţat organizaţia locală de partid
pentru a reuni un congres împotriva lui Troţki şi în sprijinul lui Stalin.
 Stalin l-a învins pe Troţki, deoarece acesta nu avea o bază a puterii. Troţki nu s-a putut
folosi de avantajele sale de vorbitor şi scriitor, nici de calităţile intelectuale, pentru că
Stalin exercita un control puternic asupra partidului.
 După preluarea puterii, Stalin a lansat ideea planurilor cincinale. Cei care sabotau aceste
planuri erau împuşcaţi sau trimişi să muncească forţat la construirea căii ferate din Siberia
sau a canalului de la Marea Baltică. Serghei Kirov s-a opus politicii economice a lui
Stalin. Acesta susținea eliberarea celor arestaţi pentru că s-au opus înfiinţării CAP-urilor
şi industrializării forţate. Serghei Kirov a fost asasinat.
 Opozanţii şi toţi liderii politici care erau împotriva lui Stalin, erau arestaţi de NKVD,
poliția secretă, şi executaţi. Execuţiile s-au aplicat şi asupra Armatei Roşii. Mihail
Tuhacevski şi alţi 7 fruntași ai armatei au fost executaţi. Stalin, după ce s-a folosit de
NKVD, a început epurările şi în această organizaţie.
 Crimele executate din ordinul lui Stalin poartă numele de „Marea Epurare” sau „Marea
Teroare”. Persoane influente, din rândurile Partidului Comunist, au fost acuzate de
sabotaj, terorism, trădare şi ulterior asasinate. Teroarea a fost extinsă şi în zona militară şi
în alte sectoare ale societăţii civile sovietice. Condamnații erau trimiși în Lagăre de
Muncă „Gulag”, iar cei mai puţin importanţi erau exilaţi. În următorii ani, milioane de
membrii ai minorităţilor etnice au fost deportaţi.

URSS sub teroarea stalinistă:

 În anii „Marii Terori”, Stalin a acţionat sub trei forme: Gulagul, deportările în masă a
aproximativ şase milioane de oameni şi execuţiile sumare. Teama şi teroarea au fost
instrumentele folosite de Stalin în represiunea politică, atât asupra duşmanilor reali sau
ireali ai regimului, cât şi asupra populaţiei. Multe persoane erau luate din mijlocul
familiei și arestate în cursul nopții, fiind de cele mai multe ori condamnate pe nedrept.
 Printr-un decret al Consiliului Comisarilor Poporului al URSS, s-a aprobat o rezoluţie
„Despre utilizarea muncii deţinuţilor” impusă de Stalin. Prin aceasta, poliţia politică avea
obligaţia să elaboreze un proiect pentru crearea lagărelor de muncă forţată, unde să fie
folosită munca deţinuţilor. În câteva luni, s-au creat circa 100 de lagăre în regiunile cele
mai îndepărtate şi mai puţin populate ale Uniunii Sovietice. Aici erau exploatate resursele
prime existente pentru a fi create centre industriale şi căi de comunicaţie.
 Gulagul sau Direcţia Centrală a Câmpurilor de Muncă Corecţională a fost un sistem de
lagăr de muncă forţată, în care se aplica teroarea de stat. Gulagul sovietic a cuprins circa
500 de „lagăre de reeducare prin muncă”.

10
 În vederea înăbuşirii rezistenţei ţăranilor faţă de procesul
colectivizării, Stalin a decretat „lichidarea culacilor ca
clasă”. Acest lucru însemna deportarea în Siberia sau în
Kazakhstan a milioane de ţărani şi a famililor acestora, în
aşa-numitele „colonii de reeducare prin muncă”.
 Stalin i-a constrâns pe ţărani să renunţe la micile
proprietăţi şi să lucreze în colhozuri şi în sovhozuri.
Acestea erau nişte ferme agricole organizate de stat pe
marile proprietăți confiscate de la moșieri, unde muncitorii primeau un salariu.
Colhozurile au fost create prin unirea micilor ferme individuale, iar muncitorii primeau în
schimbul muncii lor cote părți din recoltele obținute.
 Industrializarea forţată a lui Stalin a presupus mutarea unor oameni în regiuni îndepărtate
şi neprimitoare ale URSS, bogate în materii prime necesare dezvoltării marilor centre
industriale. Acești oameni şi-au părăsit casele şi locurile natale.
 În perioada lui Stalin, au fost deportaţi milioane de oameni în Siberia şi în Republicile din
Asia Centrală. Foarte mulţi au murit datorită bolilor şi malnutriţiei. Au fost deportaţi
definitiv din URSS ucrainieni, polonezi, coreeni, germani de pe Volga, tătari crimeeni,
calmîci, ceceni, inguşeţi, balcari, karaciai, turci meskhetiani, finlandezi, bulgari crimeeni,
greci, letoni, lituanieni, estoni şi evrei.

Stalin și al doilea război mondial:

 Stalin a hotărât să încheie un pact de neagresiune cu Germania Nazistă. A urmat invazia

sovietică în Polonia, Finlanda, Ţările Baltice, Basarabia și Nordul Bucovinei. După ce
Germania a încălcat pactul de neagresiune, Uniunea Sovietică s-a alăturat alianţei
atlantice, jucând un rol important în înfrângerea Axei. Invadarea de către Germania lui
Hitler a URSS, în campania Barbarossa, l-a surprins pe Stalin nepregătit militar.
 După capitularea Franţei în fața armatei hitleriste, Stalin l-a trimis pe Molotov să discute
cu Berlinul. Negocierile au eşuat. Hitler a ordonat armatei sale să se pregătească pentru
Operaţiunea Barbarossa, plănuind să invadeze Uniunea Sovietică. Datorită rezistenței
Iugoslave întârzie, dar în şase zile cucerește oraşul Minsk. Rezistenţa opusă de Kiev a
întârziat atacul asupra Moscovei.
 La Conferinţa de la Teheran, prima întâlnire dintre „Cei Trei Mari”, Stalin şi-a inaugurat
diplomaţia de război. Este considerată cea mai importantă conferinţă din timpul
războiului. Stalin nu dorea să renunţe la teritoriile câştigate prin Pactul Ribbentrop-
Molotov: o bună parte din spaţiul polonez, Finlanda şi Ţările Baltice.
 Stalin a evacuat oraşul Stalingrad, reuşind să facă trupele germane să se retragă. A
concentrat 1 milion de ostaşi, folosind tancuri, avioane și rachete construite în planurile
cincinale. Armata germană a fost învinsă. Din acel moment, războiul a luat un alt drum.
Germania a început să se retragă.
 La Conferinţa de la Potsdam, Stalin a fost însoţit de demnitari. A parcurs drumul cu un
tren blindat, controlat de Armata Roşie şi supravegheat de NKVD, având un gardian la
100 de metri. Delegaţia sovietică a dispus în oraşul german de 56 de vile. Şapte regimente
ale NKVD şi 1500 de oameni din trupele sale speciale asigurau protecţia delegaţiei.

11
 Beria, ministrul de externe, s-a ocupat să procure vânat,
conserve, legume şi să instaleze două brutării care produceau
pâine încontinuu.
 Anunţul făcut la Conferinţa de la Potsdam că Statele Unite
deţin bombă atomică, l-a zguduit pe Stalin. Deşi era informat
de agenţii săi de spionaj din SUA despre cercetările în curs în
domeniul nuclear, Stalin a fost luat prin surprindere. A înţeles
gravitatea întârzierii oamenilor săi de ştiinţă. Atmosfera a devenit mai apăsătoare.
 Victoria de la Stalingrad a marcat un moment decisiv în cursul războiului. Înfrângerea
armatei naziste a provocat un impact major în lupta Naţiunilor Unite împotriva Axei.
Imaginea de mare strateg a lui Stalin a fost consolidată. Această bătălie a dus la retragerea
armatei germane din Caucaz. Sfârşitul războiului a făcut ca teritorii din Rusia europeană
să fie ruinate, iar URSS se afla într-o stare dezastruoasă. Stalin a afirmat că cifra
victimelor războiului se estimează la şapte milioane şi jumătate.
 Conferinţa de la Ialta a fost o victorie diplomatică pentru Stalin. În acel moment, nimeni
nu putea pune la îndoială cuceririle militare ale URSS, în defavoarea armatei germane.
Din acest motiv, s-a adoptat o poziţie îngăduitoare faţă de ruşi. „Declaraţia privind
Europa Eliberată”, pe care Stalin o semnează, urma să garanteze desfăşurarea de alegeri
libere în statele eliberate de nazism. Era însă doar un angajament teoretic.

Extinderea comunismului:

 La Ialta, SUA şi Marea Britanie au încercat să-l convingă pe Stalin să li se alăture în

războiul cu Japonia. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, Stalin
instaurează regimuri comuniste în România, Bulgaria, Ungaria, Germania de Est, Polonia
şi Cehoslovacia. Impune totodată și prezenţa armatelor sovietice în ţările Europei de Est.
Acestea s-au retras după instaurarea unor guverne prosovietice stabile.
 La conferinţele organizate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, liderul sovietic a
fost de neclintit privind teritoriile ocupate. A adoptat o poziţie fermă afirmând: „Ce avem,
păstrăm”. Europa de Est urma să plătească preţul asigurării securităţii sovietice.
 Stalin intenţiona să instaureze sistemul rigid care domnea în URSS și în Polonia, într-o
parte a Germaniei şi în Europa de Est. Situaţia Poloniei a fost discutată la Ialta. Ca
urmare a războiului, URSS ocupase Polonia şi instalase un guvern provizoriu
prosovietic cu promisiunea unor alegeri democratice viitoare. Anglia şi SUA nu aveau
încredere în Stalin şi se temeau că Polonia va fi folosită pe post de marionetă sovietică.
 Stalin a ordonat blocada economică din Berlin, sperând să poată controla Germania.
Apoi l-a încurajat pe conducătorul comunist al Coreei de Nord, Kim Il Sung, să
invadeze Coreea de Sud. Războiul Coreean i-a determinat pe politicienii americani să
afirme că Uniunea Sovietică şi-a propus să controleze lumea. Ostilitatea dintre
Uniunea Sovietică şi Statele Unite a continuat să crească pe măsură ce lumea s-a
împărţit între cele două blocuri de putere.
 „Declaraţia aliaţilor asupra Europei Eliberate” l-a obligat pe Stalin să respecte o politică
democratică în zonele pe care le ocupa, cel puțin la nivel formal. Interpretarea lui Stalin
privitoare la democraţie era diferită de a celorlalţi aliaţi. Stalin a creat o amplă zonă

12
 tampon împotriva unor viitoare agresiuni germane.
Avea însă în vedere anticomunismul occidental.
 Influenţa lui Stalin asupra Europei de Est s-a
păstrat până la sfârşitul vieţii sale. Doar Iugoslavia
s-a rupt de controlul sovietic. Celelalte ţări au
devenit state satelit. În următorii ani, Stalin şi-a
consolidat autoritatea asupra lor, încurajând
epurările, metodă pe care o cunoştea atât de bine.

Cultul personalității:

 În rândul partidelor comuniste din Internaţionala Comunistă, Stalin a fost obiectul unui
cult extraordinar şi criteriul absolut al fidelităţii faţă de comunism. Nu exista critică adusă
lui. Orice mică dispută sau ocară adusă marelui lider, era considerată o trecere în tabăra
duşmanului de clasă. Pentru toţi comuniştii din lumea întreagă, Stalin era „marele
cârmaci” şi „tătucul popoarelor”.
 În prima hagiografie publicată în Franţa, Henri Barbusse îl descria pe Stalin, Secretarul
General al Partidului Comunist Bolşevic al URSS, ca pe „bărbatul cu cap savant, cu
figură de muncitor şi îmbrăcăminte de simplu soldat”. Geniu, îndrumător, învăţător,
prieten, fidel, aşa era descris Stalin.
 Paginile de ziare erau umplute cu mii de mesaje, scrisori şi telegrame din toate colţurile
Rusiei, care elogiau conducătorul. Editura de Stat răspândea milioane de exemplare-
culegeri, în care panegiricele, discursuri de elogiere a conducătorului suprem, ocupau
peste 250 de pagini.
 Comuniştii fideli liderului îl adorau, iar cei care nu făceau parte din partid îl admirau.
Multe străzi şi pieţe, chiar oraşe, din lumea comunistă, purtau numele lui Stalin.
Numele său era atribuit şi uzinelor, centralelor electrice, colhozurilor, unităţilor
militare, şcolilor etc. S-a ordonat fabricarea în serie şi distribuirea unui bust oficial al
lui Stalin.
 La cea de-a cincizecea aniversare a naşterii lui Stalin, întreaga presă sovietică a scris
titluri, portrete şi articole enorme dedicate marelui conducător. Au fost aduse multe elogii
lui Stalin. I s-au atribuit toate calităţile omeneşti şi multe virtuţi supraomeneşti. Modestia,
curajul, devotamentul lui faţă de cauză, clarviziunea şi ştiinţa erau trăsături ale lui Stalin
care învăluiau cultul personalităţii sale.
 Stalin era prezentat ca fiind organizatorul Partidului Bolşevic, conducătorul Revoluţiei
din Octombrie, comandantul Armatei Roşii şi învingătorul în Războiul Civil şi în
războialele cu duşmanii din afară. Numele lui Stalin a apărut în versurile Imnului
Naţional al URSS, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
 Stalin, omul de fier, soldatul de oţel, supranumit prin formule, hiperbole, expresii
excesive ale admiraţiei şi supunerii. Toate statele comuniste urmau cu stricteţe
mesajele trimise de la Moscova, despre modul în care să fie prezentat Marele Stalin.
 A şaptezecea aniversare a învingătorului de la Stalingrad a fost ocazia celei mai
neobişnuite dezlănţuiri de adorare pe care o fiinţă umană a putut-o cunoaşte în secolul
XX. Era ziua „Marelui Geniu”. Toată lumea comunistă a marcat acest eveniment prin
organizarea de ceremonii, editarea de ziare, timbre poştale şi alte materiale cu chipul şi
mesaje dedicate lui Stalin. În România, au fost produse chiar cutii de chibrituri ce

13
 reflectau acest eveniment printr-un text plin de
înflăcărare: „Trăiască 21 decembrie, a 70-a aniversare a
eliberatorului şi prietenului poporului român, Tovarăşul
Stalin!”.

Moartea lui Stalin:

 Iosif Vissarionovici Stalin, eroul naţiunilor comuniste şi

succesorul lui Lenin, a intrat în comă şi a paralizat pe
partea dreaptă a corpului. Câteva zile mai târziu, inima
acestuia a încetat să mai bată. Întreaga lume comunistă a
fost îndurerată.
 Medicul personal al lui Stalin s-a implicat într-un complot pentru asasinarea acestuia şi a
fost arestat și torturat. Stalin a murit în Kuntsevo Dacha. După un dineu întins pe durata
întregii nopţi, alături de ministrul de interne Lavrenti Beria şi viitorii premieri Gheorghi
Malenkov, Nicolai Bulganin şi Nikita Hruşciov, Stalin a suferit un atac cerebral. El a
murit patru zile mai târziu, la vârsta de 73 de ani.
 Oficial, Stalin a murit de hemoragie cerebrală, determinată de hipertensiune şi
aterioscleroză, maladii de care acesta s-ar fi îmbolnăvit din cauza stresului din anii
războiului. Aceste afirmaţii au fost susţinute de toţi cei care l-au văzut ultimii pe Stalin
în viaţă: Lavrenti Beria, Nicolai Bulganin, Gheorghi Malenkov, Nikita Hruşciov.
 După dineu, Stalin a plecat să doarmă, însă a doua zi a fost găsit cu faţa la pământ.
Ipoteza otrăvirii nu a fost luată oficial în calcul. Din amintirile paznicilor lui Stalin, reiese
că, cel mai probabil, liderul sovietic s-a otrăvit imediat ce a băut apa minerală, care se afla
pe birou.
 Rapoartele secrete ale medicilor care l-au văzut în ultimele zile de viaţă pe Stalin, arată
că aceştia l-au tratat pentru o intoxicare cu un fel de cocktail de otrăvuri.
 Un grup de cercetători ruşi şi americani au enunţat ipoteza că Stalin ar fi ingerat o
puternică otravă folosită împotriva şobolanilor. Aceasta provoacă fluidizarea sângelui,
hemoragii şi atacuri cerebrale. Cum acest tip de otravă este insipidă, varianta este
plauzibilă. Cum a murit Stalin, se va putea afla cu certitudine doar dacă se va face
autopsia cadavrului.
 Trupul lui Stalin a fost mumificat şi păstrat în Mausoleul lui Lenin. A fost supus unui
ritual funerar, asemenea lui Lenin, părintele fondator al URSS. După declanşarea
procesului de destalinizare din Uniunea Sovietică, trupul liderului sovietic a fost îngropat
lângă zidul Kremlinului.
 Stalin, așezat lângă Lenin, submina cultul personalității acestuia, așezându-l în plan
secund, ceea ce nu a fost pe placul partidului.
 Nikita Hruşciov a reuşit damnarea memoriei lui Stalin şi mutarea acestuia într-un loc mai
pământean. Totul s-a făcut în mare secret. Un grup de soldaţi au evacuat Piaţa Roşie, au
intrat în mausoleul unde se afla trupul lui Stalin, alături de cel al lui Lenin, şi l-au scos de
acolo. Cultul personalităţii lui Stalin a luat sfârşit.

14
 Cu o oră şi 10 minute înainte de declararea morţii oficiale
a lui Stalin, Lavrenti Beria, Nikolai Bulganin, Gheorghi
Malenkov, Nikita Hruşciov hotărâseră cum să împartă
puterea. Actul care certifică acest lucru este protocolul
secret al şedinţei comune a Plenarei CC al PCUS, al
Consiliului de Miniştri al URSS şi al Prezidiului Sovietului
Suprem al URSS.

Caracterizrea lui Stalin prin citate:

 Stalin a fost unul dintre cei mai puternici lideri ai secolului al XX-lea din Europa. A reuşit
să atragă simpatii, dar şi sentimente de ură din partea unor personalităţii ale istoriei
universale contemporane. Boris Souvarine, fost membru al Internaţionalei Comuniste,
scria într-un articol: „Stalin vrea să rămână singurul supravieţuitor dintre tovarăşii de
arme ai lui Lenin şi să nu aibă în jurul lui decât inşi mediocri, incapabili să privească
«soarele» în faţă. Fiindcă Stalin pretinde să fie asemănat cu soarele, cazul este de
competenţa psihiatrilor”.
 Hitler, într-o întrevedere cu mareşalul Antonescu afirma despre Stalin că „nu solicită
niciodată, ci doar pretinde sau protestează. Când i se dă ceva, este pentru că acel ceva i se
datorează. Când el este cel care restituie, nu spune că o face din obligaţie ci, dimpotrivă,
pentru că este generos. Astfel, a ştiut să-i convingă pe englezi şi mai ales pe americani că
nu ei sunt aceia care-i ajută pe sovietici să se apere, ci că Stalin a intrat în război numai
pentru a-i scoate pe occidentali dintr-o situaţie dificilă. Rusul care ar fi fost, fără ajutor
american, obligat să capituleze încă din 1942, a reuşit să se facă privit de către Aliaţi ca
un salvator”.
 Mareşalul Antonescu, conducătorul României afirma: „Stalin nu era om care să-şi asume
riscuri. Exemplul Poloniei este tipic: nu le-a ordonat unităţilor sale să avanseze, în ciuda
invitaţiei germane, decât în momentul în care imixtiunea în afacerea poloneză n-a mai
comportat nici un pericol ... Chiar atunci când are un revolver, iar adversarul nu este
înarmat decât cu un cuţit, el va aştepta până când acesta din urmă va adormi: este un
Goliat care se teme de David. Are cruzimea animalului sălbatic şi laşitatea omului”.
 Albert Speer, ministru al înarmării și producției de război al Germaniei Naziste, îşi
amintea că Hitler îl descria pe „Stalin cu mare consideraţie, punând în evidenţă analogiile
între propria sa rezistenţă şi aceea a lui Stalin. Spunea adeseori pe un ton glumeţ că cel
mai bun lucru de făcut, dacă se va reuşi supunerea Rusiei, ar fi să i se încredinţeze lui
Stalin administrarea ţării, evident sub tutela Germaniei, căci în privinţa ştiinţei de a se
purta cu ruşii, era şeful cel mai bun care se poate imagina. Îl socotea pe Stalin, într-o
oarecare măsură, un coleg”.
 Fiica lui, Svetlana Alliluieva, a scris: „În 1937, tatăl meu n-a ezitat să-i extermine pe
membrii propriei familii: cei trei Svanidze, Redens, Enukidze (naşul mamei mele) ...
Acelaşi lucru s-a repetat şi în 1948 cu mătuşile mele. Le socotea periculoase pentru că
«ştiau prea multe» şi erau «prea vorbăreţe». Nu a ezitat să le aresteze pe cele două
văduve, femei bătrâne care suferiseră deja destul. Nu putea, desigur, să uite că ele erau la

15
 curent cu tot ce se petrecea în familia noastră, cunoşteau detaliile sinuciderii mamei mele,
scrisoarea pe care o lăsase ea”.
 Roosevelt i-a spus lui William Bullitt, prieten personal şi ambasador al său la Moscova,
apoi la Paris: „Dacă-i dau tot ce-i pot da, fără să-i cer nimic în schimb, noblesse oblige,
nu se va gândi să anexeze şi va accepta să acţioneze alături de mine pentru construirea
unei lumi a democraţiei şi a păcii”.
 Întors de la Potsdam, Truman, preşedintele SUA, a declarat publicului: „L-am cunoscut
bine pe Joe Stalin şi-l iubesc pe acest bătrân Joe, este un tip de nădejde. Dar Joe este
prizonierul Biroului Politic. Nu poate să facă ce vrea. Îşi ia angajamente şi, dacă ar putea,
şi le-ar ţine, dar membrii guvernului spun foarte clar că nu poate să şi le ţină”.
 Bullitt îşi amintea că preşedintele Roosevelt şi-a propus să-l „îmblânzească” pe Stalin
venind în întâmpinarea dorinţelor lui, fără nici o reciprocitate. Acesta a afirmat că
preşedintele SUA, bolnav și bătrân, a procedat inconştient, deplasându-se până la Teheran
şi la Ialta „pentru a-l întâlni pe Stalin personal şi pentru a-l convinge să accepte procedee
creştine şi principii democratice”.

5. Concluzie
Cum de s-a putut ajunge la așa ceva? Care au fost factorii care l-au determinat pe Stalin să fie
catalogat un monstru, un criminal fără limite? Acest lucru a fost posibil în urma unui cumul
de factori:

1. Lipsa figurii paterne încă din copilăria.

2. Cultul personalității - trăsătură specifică liderului narcisist. Nimeni nu avea voia să afirme
lucruri negative față de conducătorul suprem. Orice abatere era pedepsită cu moartea.

3. Tendințe paranoice și ideația delirantă- Stalin suspecta pe origine de trădare sau complot
împotriva sa. Și-a ucis membrii din familie pentru că "știau prea multe". Toți trebuiau
eliminați pentru a nu-l distruge.

4. Carisma liderului - Stalin avea o capacitate de influență extrem de mare. Acesta se folosea
de gesturi, mimică, o intonație a vocii bine controlată și prin accentuarea ideilor dorite.
Acesta reușind să stârnească admirația și fascinația celorlalți. Stalin avea așa numita triadă
întunecată a personalității. Era narcisist lucru ușor de observat prin cultul personalității,
machiavelic prin exploatarea vulnerabilității emoționale ale celorlalți și psihopat prin nivelul
scăzut de empatie și vinovăție față de proprii semeni.

16
 Bibliografie
https://www.academia.edu/8586549/LEADERSHIP_Capitolul_1._INTRODUCERE_IN_LEADERS
HIP

https://ro.scribd.com/doc/155274532/Liderul-carismatic

https://ro.scribd.com/document/84173756/Teoria-conducerii-carismatice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vissarionovici_Stalin

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultul_personalit%C4%83%C8%9Bii_lui_Stalin

https://ro.historylapse.org/iosif-vissarionovici-stalin

Laurențiu Mitrofan, Emil-Răzvan Gâtej (2019).

17