Endocrinologie

Revista profesioniștilor din Sănătate 2018 - 2019

Prof. Dr. Constantin Dumitrache Prof. Dr. Corin Badiu

Prof. dr. Constantin Dumitrache, Doctor în științe medicale, medic primar

medic primar endocrinolog, endocrinolog, medic primar diabet,
Clinica Gral Medical şef de secție Institutul C. I. Parhon

Dr Claudia Homor Dr. Anca Sîrbu

Medic Specialist Endocrinologie, Medic Primar Endocrinologie,

Publicaţie adresată Spitalul Clinic Sanador Spitalul Clinic Sanador
cadrelor medicale
 Articole de specialitate

Endocrinologia, o disciplină
de hotar pentru întreaga medicină
Prof. Dr. Constantin Dumitrache, medic primar endocrinolog, fost manager în Institutul Parhon timp de
18 ani, un adevărat pasionat în endocrinologie, pe care o consideră ”regina medicinii” și la care a ajuns
în urma unor întâmplări, una din acestea fiind faptul că mama domniei sale a suferit de boala Basedow
pe durata studenției sale, boală care la vremurile acelea nu beneficia de o medicaţie specifică.

E
ndocrinologia se situează în fruntea tu-
turor disciplinelor medicale, este acea
specialitate integrativă, necesară tuturor
specialităților. Deci, pe lângă că este o
disciplină de sine stătătoare, este o disciplină de
hotar pentru absolut întreaga medicină. Nu există
specialitate care să nu aibă un mic loc pentru en-
docrinologie, un loc mic dar important, pentru că
endocrinologia totdeauna și-a câștigat un loc de
frunte. Endocrinologia determină sau contribuie
la normalitatea metabolică și a tuturor proceselor
biologice, indiferent pe care l-am lua în discuție:
procesul de creștere și dezvoltare, procesul de se-
xualizare, procesele metabolice, patologiile auto-
imune, totul are participare sau reprezentare en-
docrină. Consider că studiul fiecărei specialități
ar trebui ca să înceapă cu un curs
de endocrinologie legat de acea
specialitate, de exemplu. La nivel
osos, în probleme de osteoporo-
ză, endocrinologia își are aportul
ei masiv. S-au pus probleme de
sexologie și sexualizare (sunt lu-
cruri diferite) și aici endocrino-
logia își are de asemenea rolul ei
determinant etc.
În această perioadă de vară-
toamnă, ca în fiecare an, endo-
crinologia iese în față prin două
evenimente, lucru care deja repre-
zintă o normalitate pentru medici, indiferent dacă
sunt endocrinologi sau de alte specialități. Avem
îmtâi Congresul Național de Endocrinologie, în
perioada 27-30 iunie, la Sibiu, în care profesorii dr.
Cătălina Poiană, dr. Carmen Georgescu, dr. Corin
Badiu, dr. Carmen Barbu, conferențiar dr. Diana
Păun, profesor dr. Eduard Circo și lista este mult
mai mare, cei mai mulți din Institutul Parhon și
din Spitalul Elias, plus medicii din sectoare, vor
aduce participanților un program tematic deose-
bit de interesant, complex și de maximă noutate.
Puțin mai târziu, în intervalul 6-9 septembrie,
la București, va avea loc Congresul Asociației de
Endocrinologie Clinică din România, sub tutela
Academiei de Științe Medicale. Acest eveniment
debutează cu o suită de cursuri. Menționez în pri-
mul rând ”Actualități în Ghidurile Endocrine”, o
lucrare mult așteptată, la care un aport important
îi aparține doamnei conferențiar dr. Adina Ghe-
migian împreună cu dr. Mara Corsote. Această lu-
crare sperăm că va aduce o clarificare a lucrurilor
necesară fiecărul medic endocrinolog îndiferent
pe ce segment lucrează.
Seria de cursuri despre care
vreau să amintesc precede pro-
priuzis Congresul Asociației
de Endocrinologie Clinică și se
referă la patologia osoasă și me-
tabolismul fosfocalcic, tumorile
endocrine, patologia autoimună
tiroidiană și va mai fi o sesiune
sau un moment de ”istorie a en-
docrinologiei”, care consider că
trebuie repetat fiecărei generații
de endocrinologi. Să se știe și să
nu se uite cum a început endocri-
nologia în România, de ce institu-
tul se cheamă Parhon, ce contribuții importante
au avut profesorii Ștefan Milcu, profesor Marcela
Pitiș etc în dezvoltarea endocrinologiei românești
și nu numai. Pentru că pentru specialitatea de en-
docrinologie, poate mai mult decât în cazul altor
specialități, unii dintre părinții ei au fost români,
pentru că aici a început și s-a dezvoltat în primele
ei decenii de existență, totdeauna prin implica-
rea unor specialiști dintre cei mai bine cotați în
endocrinologia europeană și mondială. Numele
profesoarei Marcela Pitiș este în mod nemeritat
aproape uitat deși rolul ei în ceea ce este endocri-
nologia astăzi este unul foarte important. Iar după
acești 3 mari endocrinologi români pe care i-am
pomenit și venerat, a urmat apoi o altă generație
care a venit cu un aport însemnat la moștenirea
lăsată de înaintași, printre care amintesc doar pe
profesorul Coculescu, din păcate plecat dintre noi
la o vârstă de apogeu al activității sale.
Tot la acest congres vom avea capitole spe-
ciale despre ginecologia endocrină, despre on-
cologia endocrină și un capitol despre chirurgia
endocrină. Un lucru care poate nu se știe este
faptul că secția de chirurgie endocrină din In-
stitutul Parhon a fost prima unitate de profil
din Europa. Doctorul Eugen Angelescu a fost
părintele chirurgiei endocrine de la noi, dar
cum suntem tentați să uităm, așa a rămas uitată
și memoria acestui mare chirurg. După Eugen
Angelescu a urmat epoca Dr. Damian iar acum
trăim a 3-a generație de chirurgi endocrini, re-
prezentată de chirurgii Mircea Ghemigian și
Daniel Brașoveanu, cunoscuți și respectați în
lumea medicală.
Atât Institutul Parhon cât și catedrele de
endocrinologie din țară, Iași, Cluj (prof. Ileana
Duncea) și Timișoara, unde au existat centre
foarte puternice de endocrinologie, la care se
adaugă centrele mai noi de la Craiova (prof.
Bistriceanu) și Constanța (prof. Eduard Circo).
Din păcate, datorită unor relații și interese greu
de înțeles, secția de endocrinologie din Spitalul
Județean de Urgență Craiova a fost desființată,
o măsură pe care o consider total neinspirată,
aceasta afectând inclusiv calitatea procesului
de învățământ pe specialitatea endocrinologie,
pentru care studenții vor fi lipsiți de practica
din spital, la patul pacientului. (Este mult mai
greu să explici studentului ce înseamnă exoftal-
mia dacă nu vede pacienți cu exoftalmie.)
Pe de altă parte, sunt bucuros să aflu (indi-
rect) că și Brașovul și-a creat o echipă de endo-

Congresul al XIII-lea al AECR crinologi puternică.

Despre rețeaua de endocrinologi din țară,
pot spune că aproape toate județele au endo-
Asociaţia de Endocrinologie Clinicã din România (AECR) crinologi, uneori chiar 2 medicide specialitate,
are deosebita onoare de a vã invita în perioada 6 - 8 Septembrie 2018 reţea ce a reuşit să ne ofere o privire argumen-
la Congresul al XIII-lea al AECR ce se va desfășura în București. tată asupra patologiei endocrine a întregului
teritoriu.

4 Endocrinologie 2018 www.revistamedicalmarket.ro

 Articole de specialitate
Deficitul de vitamina D
Vitamina D poate fi considerată un hormon, deoarece se găsește în vivo la nivelul epidermei în
prezența unei cantități adecvate de lumină ultraviolet și are roluri în diferite părți ale organismului.
Dr Claudia Homor
Medic Specialist
Endocrinologie
Surse de vitamina D
Principala sursă de vitamina D este sinte-
za la nivelul pielii sub acțiunea razelor so-
lare, care devine eficientă din luna martie,
cu concentrații maxime observate în sep-
tembrie, după o vară de expunere. Pentru
a obține un nivel optim de vitamina D este
suficientă expunerea pe perioade scurte a
pielii de la nivelul mâinilor, antebrațelor,
gambelor și feței. În afară de radiațiile
ultraviolete, vitamina D poate proveni și
din surse alimentare precum peștele gras
(somonul, heringul, tonul), uleiul din ficat
de cod, gălbenușul de ou, cerealele sau ia-
urtul, îmbogățite cu vitamina D.
Metabolismul vitaminei D
Vitamina D3 (colecalciferolul) este
sintetizată prin fotoliză la nivelul pielii din
7-dehidrocolesterol. Pentru a fi biologic ac-
tivă, la nivel hepatic vit D este transforma-
tă în principala formă circulatorie 25-OH
vit D (sau calcifediol). Rinichiul metaboli-
zează 25-OH vit D în mai mulți produși,
cel mai important fiind 1,25(OH)2 vitD
(sau calcitriolul). Producția la nivel renal
este stimulată de parathormon și IGF1, și
inhibată de concentrații plasmatice cres-
cute ale calciului și fosforului.
Mecanisme de acțiune
Vitamina D este esențială pentru sănă-
tatea musculo-osoasă, favorizând absorbția
calciului la nivel intestinal și stimulând
mineralizarea osului nou-format. Astfel,
principala funcție a vit D este de a regla ho-
meostazia calciului și fosforului, împreună
6 Endocrinologie 2018
cu parathormonul, având ca țesuturi-țintă
intestinul, rinichiul și osul. Acțiunile vita-
minei D în alte țesuturi constau în: reglarea
producției și secreției hormonale (insuli-
nă, prolactină, parathormon), modularea
contractilității miocardice și a tonusului
vascular, stimularea diferențierii numeroa-
selor tipuri celulare (limfocite, celule he-
matopoietice, osteoblaste, osteoclaste etc).
Semne și simptome
ale deficitului de vit D
Simptomele deficitului de vit D sunt
vagi și nespecifice. Pot exista: un isto-
ric de fracturi de fragilitate, osteopenie,
anomalii osoase radiologice sau markeri
biochimici anormali (PTH crescut, hi-
pocalcemie, hipofosfatemie). Pacienții
cu deficit de vit D clinic semnificativ pot
prezenta dureri osoase și musculare, cu
slăbiciune musculară proximală care cre-
ază dificultate la mers sau ortostatism.
Principala complicație patologică a de-
ficitului de vit D este rahitismul la copii
și osteomalacia la adulți, care rezultă mai
ales din deficitul de calciu și fosfor, nece-
sare pentru mineralizarea osoasă.
Diagnosticul
deficitului de vit D
Se face dozarea vit D și anume a 25-
OH vit D, care reprezintă concentrația
plasmatică a vit D3. Se pot determina ni-
velele plasmatice ale calciului, fosforului,
fosfatazei alcazine și PTH-ului (hiperpa-
ratiroidism secundar).
Interpretarea rezultatelor: nivel defi-
citar: <20ng/ml; nivel insuficient: 20-30
ng/ml; nivel optim: 30-100 ng/ml; nivel
toxic: >100 ng/ml.
Tratamentul deficitului de vit D se face
cu colecalciferol în doze de 800-2000 UI/
zi. Nu există un consens în legătură cu
durata tratamentului, fiind recomandată
menținerea tratamentului atâta timp cât
este necesar, în funcție de pacient. După
inițierea tratamentului, poate dura 3-6
luni până ce nivelul de vitamina D să atin-
gă valori plasmatice normale.
Supradozarea vitaminei D poate duce
la hipercalcemie, cu consecințe negative
asupra oaselor, inimii și rinichilor. De
aceea, în caz de greață și vărsături inexpli-
cabile la un pacient în tratament cu doze
mari de colecalciferol, hipercalcemia este
un indicator mai sensibil al nivelelor toxi-
ce de vitamina D.
Beneficiile tratamentului
cu vitamina D
În osteoporoza tratată cu medicamen-
te antiresorbtive, suplimentarea cu vit D
menține calciu plasmatic la valori normale.
Un studiu recent publicat a arătat că folosi-
rea vit D la pacienți cu boli cardio-vasculare
și deficit de vit D a redus cu 30 % riscul de
mortalitate prin boli cardio-vasculare. Re-
cent, tot mai multe studii au dovedit rolul
vitaminei D în concepție și menținere unei
sarcini normale. Un nivel optim al vitaminei
D s-a corelat cu șanse mai mari de a obține
sarcina la femeile care urmează proceduri
de reproducere asistată.
www.revistamedicalmarket.ro

Rolul ecografiei tiroidiene în clasificarea
riscului de cancer și în selecționarea nodulilor
tiroidieni cu indicație de puncție cu ac fin
Nodulii tiroidieni constituie o patologie extrem de frecventă, fiind întâlniți la peste 50%
dintre pacienți. Majoritatea acestora sunt benigni și lipsiți de semnificație clinică, doar
în 10% stabilindu-se diagnosticul de cancer tiroidian.
În acest sens, Asociația Europeană de
Dr. Anca Sîrbu Tiroidologie a publicat în 2017 un ghid
pentru stratificarea standardizată a riscu-
lui de malignitate, denumit EU-TIRADS,
Medic Primar Endocrinologie cu următoarele categorii: (vezi tabel)
Elemente ultrasonografice ce conferă
risc crescut de malignitate:
E
•• Formă neregulată, ne-ovoidală
cografia tiroidiană constituie cea •• Margini prost delimitate
mai sensibilă metodă de diagnos- •• Microcalcificări
ticare a nodulilor tiroidieni, utilă, •• Hipoecogenitate marcată
de asemenea, pentru identifica- Alte elemente ecografice utile în stra-
rea acelor noduli tiroidieni cu elemente tificarea riscului și modularea indicației
de suspiciune, care necesită investigații de PAF:
suplimentare. Puncția aspirativă cu ac fin a. Limfadenopatii suspecte – în acest caz
(PAF) ocupă un loc central în acest proces este necesară PAF a adenopatiei sau a
dar nu poate fi făcută sistematic, indiferent nodulului tiroidian cel mai suspect
de dimensiunile sau caracteristicile nodu- b. Extensie extratiroidiană – cel mai ade-
lului tiroidian. Indicația de PAF trebuie sea întreruperea capsulei tiroidene, tre-
justificată de elemente de risc clinic dar se buie menționată în raportul ecografic
bazează, totodată, și pe caracteristici ultra- c. Zonele de hiperecogenitate – macrocal-
sonografice de stratificare a riscului. cificările în sine nu sunt specifice pen-
Caracteristicile Riscul
Categoria
ecografice de malignitate
EU-TIRADS 1: normal Fără noduli Absent
EU-TIRADS 2: Chist simplu
Aproape 0
benign Nodul spongiform
Nodul izo- sau hiperecogen,
EU-TIRADS 3:
ovoidal, margini bine delimitate, 2-4%
risc scazut
fără elemente de risc crescut
Nodul hipoecogen, bine
EU-TIRADS 4:
delimitat, ovoidal, fără 6-17%
risc intermediar
elemente de risc crescut
EU-TIRADS 5: Noduli cu cel puțin un element
26-87%
risc crescut de risc crescut
Articole de specialitate
tru malignitate, dar prezența microcal-
cificărilor este înalt sugestivă pentru
malignitate și impune efectuarea PAF.
Microcalcificările trebuie diferențiate
de alte puncte hiperecogenice, cum
sunt artefactele de reverberație/coadă
de cometă
d. Vascularizarea – Datorită specificității
reduse nu se recomandă efectuarea de
rutină a examenului Doppler vascular în
scopul stratificării riscului de malignitate
Referințe:
1. Russ G, Bonnema SJ, Erdogan MF, Durante
C, Ngu R, Leenhardt L. European Thyroid
Association guidelines for ultrasound ma-
lignancy risk stratification of thyroid nodu-
les in adults: The EU-TIRADS. Eur Thyroid J.
2017;6(5):225-237
2. Durante C, Grani G, Lamartina L, Filetti S,
Mandel SJ, Cooper DS. The diagnosis and
management of thyroid nodules: a review.
JAMA. 2018;319:914-924.
Atitudinea optimă
Fără indicație de PAF
diagnostică
PAF pentru noduli mai
mari de 20 mm
PAF pentru noduli mai
mari de 15 mm
PAF pentru noduli mai
mari de 1 cm. Dacă
rezultatul este benign,
repetă peste 3 luni
Endocrinologie 2018 7
 Interviu

„Sunt multe oportunități

care apar în lungul drum
de realizare profesională”
Prof. Dr. Corin Badiu este doctor în științe medicale, medic primar endocrinolog, medic primar diabet, nutriție și
boli metabolice, șef de secție la clinica universitară „Patologia tiroidiană de corelație” din Institutul National de En-
docrinologie “C. I. Parhon”, din 2005 pana in prezent, membru titular al Academiei de Stiinte Medicale din Roma-
nia, membru al Colegiului American de Endocrinologie (FACE), președinte executiv al Societății Române de Psi-
honeuroendocrinologie. Este membru activ al celor mai importante societății științifice de profil din Europa și SUA.
Este profesor universitar la disciplina de Endocrinologie din UMF “Carol Davila” București și membru al Senatului
Universitar din aceeași instituție, profesor asociat la Universitatea „Francois Rabelais” din Tours, Franța, profesor
invitat la Universitatea „Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nurnberg, Germania și este raportor expert al Uniunii
Europene asupra bolilor rare pentru România. Conduce ca editor sef, revista indexata ISI ”Acta Endocrinologica
Bucharest”, coordonează numeroase proiecte de cercetare și educație în endocrinologie, în parteneriat intern și
internațional precum și numeroase studii clinice.

Domnule profesor, aveți o activi- Făcând o scurtă paranteză, există,

tate medicală strălucită și deose-
bit de cuprinzătoare, pe care o
desfășurați pe mai multe fronturi:
clinic, academic, științific, publicis-
tic și de cercetare. V-aș ruga ca
pe lângă ce le spuneți la facultate
studenților și rezidenților în ceea ce
privește perspectivele profesionale
care-i așteaptă după absolvire, să
încercați să reluați pentru revista
Market Watch filmul unei posibile
construcții de succes în cariera
profesională a unui medic tânăr,
cu atât mai mult cu cât adresăm
revista mai ales acestora.
Orice medic care termină faculta-
tea trebuie să aibă niște ținte profe-
sionale.
Este o chestiune care depinde și de
dorința fiecărui medic. Ce vrea să facă? Să
lucreze într-o echipă? Să lucreze indivi-
dual? Să lucreze într-un spital? Să lucreze
într-un cabinet? Într-o clinică universitară?
Să se implice în cercetare? Să se implice în
învățământ sau să se ocupe doar de pacienți?
Toate aceste opțiuni sunt extrem de impor-
tante pentru a-și decide drumul profesional,
pentru că fiecare reprezintă ținte intermedi-
are pentru ca ținta lui finală să se îndepli-
nească. În această perspectivă, eu pot să ofer
o viziune de ansamblu pentru că formarea
profesională are multiple fațete legate de
cercetare, de învățământ, de asistența me-
dicală. Ideal ar fi ca toate aceste direcții să
fie ținte în dezvoltarea fiecărui tânăr medic.
Realitatea este că unii nu vor să facă cerceta-
re, alții nu sunt atrași de învățământ, foarte
mulți doresc să desfășoare activitate clinică
și este important ce etape trebuie să parcur-
gă pentru a ajunge acolo unde dorește fieca-
re tânăr medic.
de fapt, multe oportunități în lungul
drum de realizare profesională, pentru
că de exemplu foarte mulți medici care
desfășoară activitate clinică sunt împlicați
și în cercetarea clinică în diferite grade de
complexitate, sau în studii clinice. Există
multe studii clinice pe specialități pre-
cum cardiologia, oncologia, diabetul ș.a.
pentru că dinamica farmaceutică este
foarte mare în domeniu și prin acestea
rezultă o mulțime de oportunități de tra-
tament pentru pacienți. Deci, există un
sâmbure de cercetător în fiecare clinician
care se implică în studii clinice.
Din punct de vedere al asistenței
clinice.
Un medic bun clinician trebuie să îm-
bine câteva aspecte. În primul rând să își
construiască o statură de profesionist, să
înțeleagă și să aplice principalele elemente
de știință medicală, în ceea ce privește di-
agnosticul și tratamentul bolilor de care se
ocupă specialitatea lui. Procesul acesta de
câștigare și menținere a acestui statut de
profesionist în profesia medicală este unul
continuu. Un medic bun trebuie să știe să
se documenteze, să-și folosească timpul
pentru a parcurge ce e nou în domeniu,
deja filtrat prin ghiduri. Ghidurile se re-
înnoiesc destul de frecvent, odată la 2-3
ani avem câte un ghid nou în fiecare spe-

8 Endocrinologie 2018 www.revistamedicalmarket.ro

 Interviu
cialitate, de fapt în fiecare subspecialitate,
pe fiecare segment de patologie. Trebuie
să cunoască deci foarte bine normele în
profesie. Și în ceea ce privește reuniunile
medicale, există o dinamică mare, lucru
bun de altfel, iar acestea constituie o im-
portantă sursă de informare.
Un medic trebuie să aibă în porto-
foliul său niște abilități practice.
Ne referim la ce știe să facă el cu mâna
lui, să fie independent. Ce a învățat să facă
cu mâna lui este un bun câștigat care nu-i
poate fi luat. Indiferent de societate, de sis-
tem politic, de țară, el va fi stăpân al acelor
cunoștințe. Dacă vorbim de endocrinolo-
gie, în afară de consultul clinic propriuzis,
în zona de abilități ale medicului includem
competențe precum ecografia, capacitatea
de a face puncții în nodulii tiroidieni, care
reprezintă o patologie foarte frecventă,
apoi o mulțime de teste dinamice pe care
trebuie să știe să le facă, teste dinamice
pentru funcțiile axelor suprarenală, tiroi-
dă, gonade. Acestea sunt abilități de ordin
practic, care se învață. Nu există multe
variante de a învăța. Se învață un pic din
teorie, un pic din practică, punând mâna
pe sondă, aplicând la pacient fiecare lu-
cru care este scris în carte, bineînțeles sub
supravegherea unui medic cu mai mare
experiență, astfel încât să adauge de la o zi
la alta noi abilități și competențe sau o mai
bună însușire a unor lucruri practice. Ni-
cio zi să nu treacă fără a face încă un pas în
stăpânirea unor tehnici profesionale!
Un medic trebuie să știe că trăim
într-o lume foarte mică.
Este o lume în care informația circu-
lă foarte repede, atât informația despre
performanța fiecăruia cât și informația
despre disponibilitatea tehnicilor pen-
tru pacienți. Trebuie să fim conștienți că
pacienții sunt cetățeni europeni, care pot
circula între diferite centre medicale, între
țări, care pot beneficia de diverse resurse de
tratament. Medicii trebuie să știe care sunt
căile legislative pentru a oferi pacienților
lor nu numai cel mai bun tratament dispo-
nibil dar și calea pentru a ajunge la acesta.
Dacă aceste ținte sunt îndeplinite, atunci
acei doctori vor fi căutați de pacienți.
Editor
Calea Rahovei, nr. 266-268,
Sector 5, Bucureşti,
Electromagnetica Business Park,
Corp 60, et. 1, cam. 19
Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
10 Endocrinologie 2018
Este foarte importantă relația
medic-pacient.
Un medic va fi cu atât mai asaltat de
pacienți cu cât este mai renumit. Fiecare
pacient, în momentul când vine la me-
dic are o mare speranță. Pacientul își dă
ce are mai de preț, sănătatea proprie, în
mâinile medicului. Răsplata acestei încre-
deri trebuie să fie timpul alocat de medic,
timp care nu se măsoară cu clepsidra ci
durează până ce medicul găsește răspuns
la problema medicală respectivă. Nu se
încheie o consultație până ce nu i se oferă
pacientului o soluție, un fir la capătul că-
ruia să fie vindecarea acestuia, rezolvarea
problemei de sănătate.
Cred că pacientul ar trebui să aibă o
viziune de ansamblu a situației lui medi-
cale, nu numai pe un segment ci pe întrea-
ga desfășurare posibilă a bolii. Din cauza
asta, un medic cu experiență poate să pro-
pună pacientului un set mai complex de
investigații, apoi o strategie de tratament
și care sunt pașii care trebuie parcurși. Cu
cât medicul are informații mai ample, pa-
cientul capătă siguranță și în felul acesta se
construiește încrederea între el și pacient.
Munca în echipă este extrem de
importantă.
Dacă avem performanță nu este nu-
mai pentru că știm să facem bine anumite
lucruri ci pentru că lucrăm într-o echipă și
fiecare din această echipă știe să facă bine
niște lucruri. Noi trebuie să îngrijim pacien-
tul cât putem de bine și apoi să-l transferăm
în condiții de siguranță pe zona următoa-
re de îngrijire și să primim în continuare
informații medicale despre ce se întâmplă
cu pacientul până când am considerat că
problema este pe deplin rezolvată. Asta se
aplică mai ales la probleme complicate și cu
prognostic rezervat. Dacă un pacient are o
boală gravă, potențial incurabilă, nu cred că
așteaptă de la medic să-l vindece și să plece
deplin sănătos dar trebuie să ne dăm silința
să-i atenuăm cât mai mult suferința și să-i
dăm cea mai bună îngrijire. Aceasta nu se
poate obține printr-o abordare singulară ci
trebuie să considerăm pacientul la modul
integrat. Pentru a realiza acest lucru, trebuie
ca pe parcursul creșterii abilităților perso-
nale să ne dezvoltăm și
grupul de lucru, echipa
ISSN 2286 - 3443
medicală cu care lucrăm,
medici cu specialități și
competențe complemen-
tare nouă, către care în-
dreptăm un pacient.
Este foarte important ca medicii tineri
să înțeleagă că pot dezvolta performanțe
dacă știu să lucreze în echipă și fiecare să-
și facă o rețea de medici la care să trimită
pacienții pentru rezolvarea unor proble-
me. De cele mai multe ori un pacient,
după un prim consult, poate să primeas-
că o recomandare de evaluare pe diferite
segmente: gastroenterologic, neurologic,
nefrologic, psihiatric. Către cine anume
trebuie să se ducă pacientul, din ansam-
blul celor disponibili?
În sistemele de sănătate cu un grad rigid
de referire a pacienților, bolnavul are o tri-
mitere cu care se duce la un centru medical
unde va fi văzut de medicul specialist care
este liber la momentul respectiv. Din păca-
te, în acest sistem va apărea o deficiență de
comunicare între medicul care face reco-
mandarea și cel care face consultul următor,
astfel încât informația nu poate fi integrată.
Dar, dacă avem o rețea în care noi discutăm
cu colegul medic despre acel caz și oferim
pacientului soluții alternative, asta dă mai
multă încredere pacientului în medicul și
în grupul respectiv. Grupurile de acest tip
se construiesc. Principiile de consolidare
a lor este discuția liberă. Dacă am făcut o
recomandare eronată, atunci trebuie să ac-
cept critica și să-mi schimb atitudinea iar
dacă am făcut o recomandare corectă mă
bucur să primesc un feedback pozitiv.
Aveți o opinie despre ce absolvenți
de medicină aleg să urmeze un
rezidențiat pe endocrinologie? Se
poate vorbi despre un profil ideal
pentru un viitor endocrinolog?
Alegerea unei specialități medicale sau
chirurgicale este o opțiune care se configu-
rează din timpul facultății. Dacă un student
este orientat către o specialitate chirurgica-
lă el manifestă acest imbold încă din timpul
facultății: intră la sala de operații, lucrează,
mai rămâne în gărzi, face manopere de tip
chirurgical. Un student cu profil internist
este mai bun cititor, investighează mai mult
aspecte teoretice decât cele de manualitate.
Pe urmă depinde foarte mult și de momen-
tul rezidențiatului. Sistemul de instruire
din România, prin concursul național de
rezidențiat, reglementează oarecum aceas-
tă alegere printr-un concurs unic, pe toa-
te specialitățile medicale și chirurgicale și
alegerea este într-o ordine a performanței.
Specialitățile de endocrinologie și cardiolo-
gie știu că sunt alese printre primele și deci
www.revistamedicalmarket.ro
 Interviu
sunt și căutate. Până la urmă, ce dorește
un student sau un medic ca să obțină de
la profesia lui? Să aibă capacitatea să pună
diagnosticul în bolile din portofoliul profe-
sional, să aibă capacitatea să prescrie trata-
ment eficient și disponibil. Sunt specialități
în care diagnosticul se pune extrem de
precis, de exemplu în neurologie, însă nu
există tratament pentru foarte multe boli,
tratament care să ducă la vindecare. În
endocrinologie lucrurile sunt frumoase:
diagnosticul se pune la nivel molecular,
pentru că niște substanțe numite hormoni
sunt uneori în cantitate ori prea mare ori
prea mică. Daca se produc prea mult pu-
nem o frână pe sistemul de producere iar
daca se produc prea puțini atunci dăm din
cutie ceea ce lipsește. Avem bucuria să ve-
dem că pacientul care a venit la spital pe
targă, pleacă pe picioarele lui. A venit cu
tensiune sistolica 50 mmHg și pleacă fără
probleme, pe tratament de substituție glu-
cocorticoidă, cu hidrocortizon sau pred-
nison. Sunt o mulțime de boli care se pot
trata eficient, iar dacă avem rafinamentul
genetic putem chiar să prezicem apariția
unor boli, să acționăm profilactic. Acum
suntem într-o perioadă în care discutăm
12 Endocrinologie 2018
de medicina translațională, de genomică și
de modul în care un anumit profil genetic
prezice apariția unor boli. De exemplu, în
sindroamele genetice de neoplazie endo-
crină multiplă, care includ cancerul medu-
lar tiroidian, intervenim printr-o acțiune
uneori agresivă, tiroidectomie profilactică,
dacă un pacient are mutația pe o genă care
prezice apariția acestei neoplazii. Sunt o
mulțime de lucruri care așează endocrino-
logia printre specialitățile de vârf, inclusiv
prin implementarea unor tehnologii de
diagnostic avansate. De asemenea, în en-
docrinologie vorbim de disponibilitatea
tratamentelor care duc la vindecare.
Puteți să comentați evoluția endo-
crinologiei în ultimele decenii?
S-au schimbat foarte multe. S-au des-
coperit tehnologii, tratamente, ghidurile
sunt într-o dinamică foarte mare. Astăzi,
de exemplu, folosim medicamente care
pot trata boli altădată incurabile, cum ar
fi cancerul tiroidian medular sau cel slab
diferențiat și medicația inovativă prin in-
hibitori de tirozin-kinaze. Se obține astfel
o supraviețuire de peste 5 ani față de câ-
teva luni fără acest tratament. Am parti-
cipat prin pacienții pe care îi îngrijim la
dezvoltarea acestor terapii, nu sunt doar
elemente teoretice ci le aplicăm pacienților
internați aici în spital, sunt lucruri care se
întâmplă sub ochii nostri.
Vă rog să ne spuneți câteva lucruri
despre temele de cercetare din
Institutul Parhon
Avem câteva zone de interes: cance-
rul tiroidian, testarea genetică în cancerul
medular tiroidian și a sindroamelor de ne-
uroplazie endocrină multiplă. Grupul de
pediatrie se ocupă de genetica sindromului
adrenogenital cu deficiențe enzimatice de
biosinteză steroidă. Un alt grup se ocupă
de imunohistochimia tumorilor hipofiza-
re. Încercăm să ne lărgim aria de cercetare
pe zone de tehnologii avansate genetice și
proteomice și spectrometrie de masă. Ne
implicăm cum e și normal în realizarea re-
gistrelor de boli rare, cum sunt considerate
bolile endocrine.
În zona exclusivă de cercetare sunt
încadrate cca 20 de persoane, nu toate de
calificare înaltă, însă pe de alta parte tot
corpul academic are implicit activități de
cercetare. Toți colegii din cadrul discipli-
nei de endocrinologie sunt implicați în
proiecte de cercetare. Selectăm personalul
din cercetare prin informarea asupra unor
oportunități, rezidenți care vor să rămână
în cadrul doctoratului, care adesea se extin-
de peste perioada de rezidențiat și astfel ti-
nerii medici rămân mai departe în grupuri
de cercetare. Există și o chestiune de com-
patibilitate între dorințele lor pe domeniul
specializării medicale și domeniul de cerce-
tare. Unii vor să treacă în învățământ, alții
se mută în practica privată și astfel echipele
de cercetare se reformează cu o oarecare
dinamică. E bine ca oamenii care se alătură
echipelor de cercetare să primească niște
proiecte concrete și bine delimitate în timp,
astfel încât pe parcursul perioadei sigure în
care el va face parte din echipă să se și ter-
mine ceva. Altfel suntem puși în situația în
care, după ce învață niște tehnologii avan-
sate și noi l-am format profesional, el plea-
că înainte de a lăsa o contribuție științifică
în grupul din care a făcut parte. Dacă nu
avem niște termene în care să putem spune
că acel tanar a învățat, a publicat, a partici-
pat la dezvoltarea unei tehnici, a și trans-
mis-o altuia care rămâne, echipa nu poate
să progreseze.
www.revistamedicalmarket.ro
 Articole de specialitate
Hipotiroidismul și seleniul
Hipotiroidismul este determinat de reducerea producției sau absența
acțiunii hormonilor tiroidieni la nivelul organelor și țesuturilor, ducând
la o stare de hipometabolism general.
Dr. Szántó Zsuzsanna
Medic Primar Endocrinologie
M
anifestările clinice sunt
foarte variate depinzând de
vârsta la declanșare și seve-
ritatea bolii. La adult, forma
manifestă se prezintă prin astenie fizi-
că și intelectuală, tulburări de memorie,
somnolență, indispoziție, bradicardie,
constipație, tegumente uscate, palide,
tumefierea feței, predominant periocu-
lar, căderea părului, creștere în greuta-
te. La bărbați, poate duce la tulburări de
dinamică sexuală. La femei, în perioada
fertilă, cauzează tulburări de ciclu men-
strual, mai ales întârzierea sau absența
menstruației, anovulație și, la ambele
sexe, infertilitate. Astfel concepția are loc
rar în hipotiroidismul netratat și, dacă
eventual se produce sarcina, disfuncția
tiroidiană crește riscul de avort spontan,
naștere prematură, preeclampsie. Hipoti-
roidismul matern nedepistat și netratat în
cursul sarcinii și alăptării, mai ales aso-
ciat cu deficitul de iod, poate avea reper-
cusiuni asupra dezvoltării fătului. Astfel,
pot apărea tulburări de dezvoltare a siste-
mului nervos fetal, cu consecințe irever-
sibile (retardul mintal de diferite grade,
tulburări cognitive), precum și tulburări
somatice (ex. întârzierea creșterii și hipo-
trofie staturală). La copil, apar scăderea
performanțelor școlare, tulburări cogniti-
ve, nanism disproporțional și, în timpul
pubertății, nu se declanșează sau întârzie
fenomenele pubertare.
În zonele endemice cu deficit de
iod, grupele populaționale cu risc pen-
tru hipotiroidism sunt femeile gravi-
de, nou-născuții, sugarii, copiii mici și
adolescenții, pentru că lipsa și necesarul
crescut de iod pot cauza hipotiroidism.
14 Endocrinologie 2018
Persoanele predispuse la tiroidită croni-
că autoimună Hashimoto, adică cele cu
antecedente familiale de boli tiroidiene
autoimune, pot dezvolta insuficiență tiro-
idiană. Expunerea la iod (ex. preparate cu
conținut iodat) poate declanșa și agrava
procesele autoimune tiroidiene și, impli-
cit, hipotiroidismul.
Vârstnicii care beneficiază de trata-
ment antiaritmic cu conținut de iod pot
prezenta risc crescut pentru dezvoltarea
hipotiroidismului.
Având în vedere că regiunea noas-
tră este cunoscută ca o zonă de deficit
moderat-ușor de iod, pentru populația
generală se recomandă utilizarea sării
iodate (2-3 g/zi), mai ales în cazul fe-
meilor gravide și copiilor. Excepție de la
această măsură generală o reprezintă cei
suferinzi de boală tiroidiană autoimună,
când se evită expunerea la iod și se indică
utilizarea preparatelor cu seleniu cu efect
benefic. S-a descris acțiunea benefică a
seleniului de a încetini evoluția procese-
lor autoimune tiroidiene și, astfel, de a
preveni hipotiroidismul. Se recomandă
femeilor cunoscute cu tiroidită cronică
autoimună Hashimoto consumul de sare
iodată în cursul sarcinii și alăptării, iodul
fiind necesar pentru dezvoltarea cores-
punzătoare al fătului, nou-născutului și
sugarului. Alimentele cu conținut de se-
leniu sunt carnea și organele interne (fi-
cat, rinichi), oul și alimentele provenite
din mare, ocean. Conținutul de seleniu
în vegetale depinde în mare măsură de
concentrația acestui microelement în sol.
Seleniul are rol important în neutra-
lizarea radicalilor liberi, fiind parte com-
ponentă în proteinele enzimatice cu ac-
ţiune antioxidantă. Prin urmare, seleniul
are efect benefic antioxidant în organism.
El se acumulează în organele/ţesuturile
cu activitate metabolică intensă (glanda
tiroidă, ficat, miocard, pancreas, testico-
le). În glanda tiroidă, unde decurg reacții
de oxidare în cursul biosintezei hormoni-
lor tiroidieni, se formează peroxid de hi-
drogen (H2O2) și alți produși cu reactivi-
tate crescută. Astfel, neutralizarea acestor
produși activi și, prin urmare, restrân-
gerea stresului oxidativ este esențială în
prevenirea distrugerii țesutului tiroidian.
Prin participarea în aceste procese de
protecție și prevenție, seleniul are acțiune
antioxidantă, antiinflamatoare, antitu-
morală.
Aportul de seleniu în organismul
uman este determinat de conținutul
de seleniu al alimentelor consumate și,
implicit, al solului unde sunt cultivate
legumele și fructele consumate. Astfel
conținutul de seleniu al cărnii, lacta-
telor, legumelor și fructelor depinde,
în mare măsură, de zona geografică de
proveniență. În România, studiile eva-
luând concentrația de seleniu în sol și
alimente precum și aportul de seleniu în
diferite grupe populaționale sunt puține
și izolate, pe număr mic de cazuri. Câteva
studii efectuate în regiunile sud-vestice
ale țării au demonstrat deficit de seleniu
în plante.
Conținutul de seleniu în organismul
uman se măsoară prin nivelul de seleniu
și selenoproteine în sângele integral, plas-
mă sau ser. În caz de deficit de seleniu se
pot recomanda preparate cu seleniu în
doze de 100-200 mcg/zi, administrate în
cure de 3-6 luni. Seleniul organic, cum ar
fi seleno-metionina și seleno-cisteina, se
absorb activ în intestinul subțire și sunt
încorporate în selenoproteinele din or-
ganism, de aceea sunt avantajate față de
seleniul anorganic (selenatul sau selenitul
de sodiu), care se absoarbe pasiv prin du-
oden și nu este atât de eficient utilizat de
organism.
www.revistamedicalmarket.ro
CUM SĂ VĂ MENȚINEȚI
CORPUL SĂNĂTOS
– CU DOAR O
TABLETĂ PE ZI

PĂR
UNGHII
PIELE
GLANDA TIROIDĂ
SISTEM IMUNITAR
ENERGIE
Bio-Seleniu+Zinc este unul dintre cele mai testate suplimente
alimentare de pe piață. Peste 40 de studii științifice îi confirmă
calitatea, siguranța și eficiența.
Conține SelenoPrecise, o drojdie patentată cu seleniu organic, cu o
excelentă documentație și cu o absorbție ridicată, de 88,7%.

Contribuie la:
menținerea sănătății părului 1,4
1
menținerea sănătății pielii
1,4
menținerea sănătății unghiilor
funcționarea
4
normală a glandei tiroide
funcționarea normală
1,2,3,4
a sistemului imunitar
2,3
reducerea oboselii și extenuării

1: Zinc / 2: Vitamina C /
3: Vitamina B6 / 4: Seleniu

88,7%
absorb
ție
RO_SelenZink_AD_JurnalDeEndocrinologie_210x295_0618

www.pharmanord.ro Telefon: 021/3160654,

Fax:021/3160656 e-mail: consumator@pharmanord.com

Pharma Nord Romania