EPOPEEA LUI GHILGAMEȘ

Este cea mai veche poveste păstrată până în ziua de azi în forma sa scrisă,
datând din secolul XXI î.Hr.
Ghilgameș ar fi fost un rege al orașului-stat Uruk , domnind cândva între
secolele XXVIII - XXVI î.Hr. El a fost venerat ca zeu după moartea sa, iar
legendele și poveștile au devenit epopeei.
Epopeea descrie soarta lui Ghilgameș , rege aspru și crud al Urukului.
Zeii, nemulțumiți, îl trimit pe sălbaticul Enkidu ca să-l pedepsească pe rege pentru
cruzimea sa.
Dar Ghilgameș îl învinge pe Enkidu și cei doi se împrietenesc. Împreună
săvârșesc alte fapte care sporesc nemulțumirea zeilor.
În cele din urmă, zeilor nu le rămâne decât să-l condamne pe Enkidu la
moarte.
Moartea acestuia îi provoacă o suferință fără margini lui Ghilgameș și-l
obligă să plece în căutarea vieții veșnice, la singurul care deține secretul,
Utnapiștin, supraviețuitor al Marelui Potop.
Poemul sfârșește cu reîntâlnirea dintre Ghilgameș și Enkidu, readus pentru o
clipă la viață prin rugăciunile neîncetate ale prietenului său și dialogul dintre cei doi
pe tema vieții și a morții.
Aproape jumătate din cele 3600 de versuri originale ale poemului s-au
păstrat pe 12 tăblițe de lut ars. Restul au fost arse ori s-au pierdut.
Textul epopeei a supraviețuit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal , în
versiunea sa akkadiană, în secolul VII î.Hr.
Numeroase variante au fost traduse și păstrate de-a lungul secolelor în
societățile antice mesopotamiene.