Chemosinteza este un tip de nutritie autotrofa practicata de organismele care

traiesc in medii lipsite de lumina solara. Din acest motiv ele nu pot sa isi procure hrana
prin procesul de fotosinteza.

Cuvantul chemosinteza sau chimiosinteza deriva din cuvintele grecesti hemeia =

chimie +synthesis = a sintetiza, a compune

Chemosinteza a fost descrisă pentru prima oară în 1890 de biologul ucrainean

Serghei Vinogradski.

Prin chemosinteza organismele vii folosesc, in locul luminii solare, energia

chimica eliberata in procesele de oxidare a substante anorganice pentru a obtine
glucoza si oxigen.

Chemosinteza apare în jurul orificiilor de evacuare a apelor calde si a metanului

din adancimile marine în care lumina soarelui este absentă. În timpul chemosintezei,
bacteriile care trăiesc pe fundul mării sau în interiorul animalelor folosesc energia
stocată în legăturile chimice ale hidrogenului sulfurat si metanului pentru a produce
glucoză din apă si dioxidul de carbon (dizolvat în apa mării). Sulf si compusi ai
sulfului sunt produsi ca subproduse.

Substanta anorganice + apa+ dioxid de carbon -> Oxigen + glucoza

Organismele care isi procura hrana prin chemosinteza sunt bacteriile. Dupa substantele
minerale pe care le oxideaza, bacteriile chemoautotrofe pot fi de mai multe tipuri:

1. Bacteriile sulfuroase
2. Bacteriile nitrificatoare
3. Hidrogenbacteriile
4. Bacteriile feruginoase
5. Bacteriile metanogene
Bacteriile sulfurous e

Utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea sulfului şi a compuşilor

săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură şi se găsesc în mediile bogate în sulf
(S) şi hidrogen sulfurat (H2S) ca izvoare sulfuroase, mâl, ape de canal, soluri cu
exces de umiditate.

Bacteriile sulfuroase pot fi

clasificate în:

 Bacterii sulfuroase autotrofe fără pigmenţi, de exemplu Beggiatoa şi

Thiospirillum.

  Bacterii sulfuroase autotrofe cu pigmenţi

în care are loc atât chimiosinteza cât şi fotosinteza, de exemplu,Thiorhodaceae,
bacterile purpurii, Chromatium okenii, etc
Bacteriile nitrificar oare

Bacteriile nitrificatoare trasforma:

o amoniacul (NH3) in acid azotos (NHO2) Reprezentative sunt genurile Nitrosomonas,

Nitrosococcus, Nitrosospira, Nitrosolobus, Nitrosogloea.

o acid azotos (NHO2) in acid azotic (NHO3). Sunt reprezentative genurile Bactoderma,
Nitrococcus, Nitrocystis şi Nitrobacter.

Bacteriile din aceasta categorie traiesc in natura in prezenta altor bacterii saprofite,
ce descompun substantele organice din cadavre.

Importanta : Carenţa azotului în nutriţia plantelor duce la îngălbenirea frunzelor la

încetinrea sau oprirea creşterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de
vegetaţie, la formarea abundentă a frunzelor şi la mărirea rezistentei la boli. Azotul poate
fi luat de plante din sol, din apă, din atmosferă şi chiar din corpul altor organisme.

Hidrogenbacte riile
 Sunt raspandite in gunoiul de grajd, solurile mlastinoase, tinoavele si apele
statatoare.

Ele oxideaza hidrogenul si sunt raspandite in aceste medii putin aerate in care are
loc punerea in libertata a hidrogenului prin fermentarea celulozei.

Sunt reprezentate de Bacillus pantotrophus

Bacteriile ferugin oase

Oxideaza sarurile feroase in compusi ferici. Sunt raspandite in soluri si ape care
contin cumpusi ai fierului. Precipitatul de hidroxid feric este depozitat în afara acestor
bacterii şi dă o culoare roşiatică a apei.

Sunt

reprezentate de genurile Leptothrix, Crenothrix,Cladothrix, Gallionella, Spirophyllum

ferrugineum, Ferrobacillus.
 Importanta: Fierul este utilizat de plante sub formă de săruri feroase şi ferice.
Carenţa fierului în corpul plantei determină îngălbenirea frunzelor şi încetinirea creşterii.

Aceste bacterii contribuie la formarea zacamintelor de fier de pe fundul lacurilor şi

al mlaştinilor. In lipsa sarurilor feroase unele bacterii pot oxida si saruri manganoase,
formand zacamintele de mangan.

Bacteriile feruginoase se inmultesc in tuburile de fier ale conductelor de apa,

astupandule.

Bacteriile metanog ene

Ele reduc dioxidul de carbon (CO2) la metan (CH4) in conditii anaerobe, in prezenta
unor catalizatori celulari.

Acestea sunt bacterii anaerobe care traiesc in namolul mlastinilor, lacuri si ape de
canal, precum si in stomacul animalelor erbivore, unde participa la degradarea hranei
vegetale.

Bacteriile metanogene produc mari cantitati de gaz metan care se ridica la suprafata
apei sub forma de bule, in straturile profunde de namol al apelor statatoare.

Sunt reprezentate de genurile Methanobacillus şi Methanothrix

Importa