Scurtă istorie a metodei elementelor finite (MEF)

• 1870 Rayleigh a demonstrat că ecuaţiile diferenţiale sau cele cu derivate parţiale

sunt perfect echivalente cu un principiu variaţional, adică determinarea funcţiilor
care minimizează o funcţională este acelaşi lucru cu rezolvarea ecuaţiilor
diferenţiale sau cu derivate parţiale care ar rezulta din sus-numita funcţională.
• 1908 W. Ritz a generalizat opera lui Razleigh şi a elaborat metoda Rayleigh-Ritz
sau mai pe scurt metoda Ritz
• 1915 Metoda lui B.G. Galerkin, o metodă mai generală decât metoda lui Ritz
• 1941 Hrenikoff 
 au încercat să înlocuiască continuumul prin
• 1943 McHenry 
 structuri din bare

• 1947 Newmark 

• 1956 Turner şi alţii au publicat primul articol despre MEF, urmat de

• 1960 Clough şi
• 1963 Argyris, etc.
• 1960 Articolul “The Finite Element Method in Plane Stress Analysis” scris de
Clough şi prezentat la a doua Conferinţă ASCE asupra calculului electronic a
utilizat pentru prima oară denumirea de „metoda elementelor finite” („finite
element method)”
• 1965 Zienkiewicz şi Cheung aplică MEF în alte domenii decât calculul
structurilor
• 1968 cartea “Theory of Matrix Structural Analysis” a lui Przemierniecki
• 1968 Începe elaborarea celebrei serii de programe de calculator SAP sub
conducerea prof. Wilson, California
• 1972 Oden aplică MEF la probleme neliniare
• 1967, 1971, 1977, 1992, 2000 cele cinci ediţii ale lui O.C. Zienkiewicz asupra
MEF
• 1976, 1982, 1995 cărţile lui K.-J. Bathe “Numerical Methods in Finite Element
Analysis” (scrisă împreună cu Wilson) şi “Finite Elements Procedures in
Engineering Analysis”.
• Şi aşa mai departe ……………
Ipotezele teoriei elasticităţii

a) ipoteza continuităţii materialului

b) ipoteza omogeneităţii materialului
c) ipoteza elasticităţii perfecte
d) ipoteza micilor deformaţii ( ε, γ <<1)
e) ipoteza micilor deplasări
f) ipoteza proporţionalităţii dintre deformaţii şi tensiuni (legea lui Hooke
(1678)): “Ut tensio sic vis”.
g) ipoteza lui Saint-Venant

Pentru bare se adaugă

h) ipoteza lui Bernoulli (ipoteza secţiunilor plane)

Pentru plăci şi învelişuri se adugă

h) ipoteza lui Kirchhoff) ipoteza normalelor drepte)

Consecinţa ipotezelor d+e+f este că structurile au un comportament liniar, adică

deplasările cresc proporţional cu încărcarea! În plus se poate aplica principiul
suprapunerii de efecte, principiu valabil atât în regim static, cât şi în regim dinamic.
De fapt acest principiu este valabil tuturor fenomenelor descrise de ecuaţii liniare.

σ1( x ) σ 2 (x ) σ (x ) = σ 1 ( x ) + σ 2 ( x )
v 1( x ) v 2 (x ) v(x ) = v 1(x ) + v 2 (x )

Dacă cel puţin una dintre ipotezele d, e şi f nu este respectată, problema devine
ne-liniară.
 RIGIDITATE ŞI FLEXIBILITATE

Exemple
P = kv ; v = fP .
3EI N
k= 3 ;  m  ; rigiditate
l  
l3 m
f= ;  N  . flexibilitate
3EI  

C = kϕ ; ϕ = fC .
EI  Nm 
k= ;  rad  = [Nm ] ;
l  
l  rad   1 
f= ;  Nm  =  Nm  .
EI    

P = kv ; v = fP .

Gd 4
k= ,
64R 3 n

64 R 3 n
f= .
Gd 4

Evident: kf =1
 RIGIDITATE ŞI FLEXIBILITATE
Matricea de rigiditate a unei structuri

 a 1   v1  F
a   ϕ  0
 2  1
{a} =   =   ;{F} =  
a 3   v 2  0
a 4  ϕ2  C

v1 ϕ1 v2 ϕ2
 24EI z 12EI z 6EI z 
 l3 0 −
l3 l 2 
 k 11 k 12 k 13 k 14   8 EI z 6EI 2EI z 
k 
k 22 k 23 k 24   0 − 2z
l 
[ k] = [f ]−1 =
21
 k 31 k 32 k 33
=
k 34   12EI z
l
6EI
l
12 EI z 6EI 
  − l3 − 2z
l l3
− 2z
l 
k 41 k 42 k 43 k 44  
 6EI z 2EI z 6EI
− 2z
4EI z 
 l 2 l l l 

 v1   F 
ϕ   0 
[ k ]v 1  =  0  .
 2  
ϕ 2  C
{a} {F}
Linia cu numărul i (sau coloana cu numărul i) a matricei de rigiditate a unei
structuri conţine forţe nodale produse de o deplasare unitară aplicată în locul şi pe
direcţia forţei i, toate celelalte deplasări fiind nule. Matricea de rigiditate este
simetrică (teorema lui Betti).

[k ] = [f ]−1
 RIGIDITATE ŞI FLEXIBILITATE

Flexibility matrix for a structure

 a 1   v1  F
a   ϕ  0
 2  1
{a} =   =   ;{F} =  
a 3   v 2  0
a 4  ϕ2  C

 l3 l2 5l 3 l2  v
  1
 3EI z 2EI z 6 EI z 2 EI z 
 f11 f12 f13 f14   l 2 l 3l 2 l 
f ϕ1
f 22 f 23 f 24   2EI z EI z 
[f ] = f21 f 32 f33
=
f 34   5l 3
EI z
3l 2
2 EI z
8l 3 2l 2 

31
 
f 44   6EI z EI z  2
v
f 41 f 42 f 43 2EI z 3EI z
 2 
 l l 2l 2 2l 
 2EI
 z EI z EI z EI z  ϕ2

 v1  F
ϕ  0
 1  
  = [ f ] 
v 2  0
ϕ 2  C
{a} {F}

Linia cu numărul i (sau coloana cu numărul i) a matricei de flexibilitate a unei

structuri conţine deplasări nodale produse numai de o forţă unitară aplicată în locul şi
pe direcţia deplasării i. Matricea de flexibilitate este simetrică (teorema lui Betti).
 ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN 3D
15 ecuaţii cu derivate parţiale liniare şi 15 funcţii necunoscute:

 ∂σ x ∂τ xy ∂τ xz  ∂2u 
 + + + X = 0  = ρ 2 
 ∂ x ∂ y ∂ z  ∂t 
 ∂τ yx ∂σ y ∂τ yz  ∂2v 
 + + + Y = 0  = ρ 2  Ecuaţiile de echilibru

 ∂x ∂y ∂z ∂t  (aspectul static)

 ∂τ zx ∂τ zy ∂σ z  ∂ 2w 
 ∂ x + ∂ y + ∂ z + Z = 0  = ρ ∂ t 2 
  
 ∂u
 εx =
 ∂x
 ∂v
εy =
 ∂y
 ∂w
 εz =
 ∂z Ecuaţiile geometrice
 ∂ u ∂ v
γ xy = + p x 
 ∂y ∂x  
 ∂v ∂w
z, w { p } = p y 
 γ yz = + p 
∂z ∂y y, v  z
 x, u D
 ∂w ∂u
 γ xy = +
∂x ∂z Γ

 ε x = (σ x − υσ y − υσ z )
1
 E
 ε = 1 (σ − υσ − υσ )
 y E y z x


 ε z = (σ z − υσ x − υσ y )
1 Ecuaţiile fizice
(legea lui Hooke)
 E E
 1 G=
γ xy = τ xy 2(1 + υ)
 G
 1
 γ yz = τ yz
 G
1
 γ zx = τ zx
 G

Condiţiile pe frontieră (în deplasări şi/sau în tensiuni) sunt adăugate la ecuaţiile de

mai sus.
 ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN 2D

1. Starea plană de tensiune p x 

p=  
p y  normala υ
py
α
grosime t

Γ σx α px
τ xy σx
τxy
D
σy σy
σ z = τ yz = τ zx = 0 şi

w = 0 ⇒ εz =−
1
(σ x + σ y ),
E

Ecuaţiile (8 ecuaţii liniare cu derivate parţiale cu 8 funcţii necunoscute)

 ∂σ x ∂τ xy  ∂u 2 
 + + X = 0  = ρ 2 
 ∂x ∂ y  ∂t  Ecuaţiile de echilibru
 ∂τ xy ∂σ y  ∂v 2  (aspectul static)
 ∂x + ∂y + X = 0  = ρ ∂t 2 
  
 ∂u
εx =
 ∂x
 ∂v
 εy = Ecuaţii geometrice
 ∂y
 ∂u ∂v
 γ = +
∂y ∂x
xy

ε x = (σ x − υσ y )
 1
 E

 ε y =
1
(σy − υσ x ) Ecuaţiile fizice
(legea lui Hooke)
E
 1 G=
E
 γ xy = τ xy 2(1 + υ)
 G
Condiţiile pe frontieră (Γ1+Γ2=Γ)
u = 0
- pe Γ1 : 
v = 0
p x = σ x cos α + τ xy sin α
- pe Γ2 : 
p y = τ xy cos α + σ y sin α
 ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN 2D

2. Starea plană de deformaţie

τ yz = τ zx = 0; ε z = 0; w = 0;
⇒ σ z = υ(σ x + σ y )

Din legea lui Hooke în 3D rezultă:

1 − υ2  υ 
εx = σ
 x − σy 
E  1− υ 
1 − υ2  υ 
εy =  σy − σx 
E  1− υ 
Adică ecuaţiile pentru starea plană de deformaţie se obţine înlocuind în ecuaţiile stării
plane de tensiune:
E
⇒ E
1− υ 2

υ
⇒ ν
1− υ
şi de asemenea pentru coeficientul de dilatare termică:

(1 + ν ) α ⇒ α

Funcţiile necunoscute, tensiuni, deformaţii, deplasări (starea plană de tensiune şi

starea plană de deformaţie):

σx   εx 
 
{σ} =  σ y ; {ε} =  ε y ; {u} = u 
τ  γ  v 
 xy  xy
 ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN 2D

3. Corpuri axial simetrice

grosime =
raza

1 rad

 εx   σx 
ε  σ 
 y  y u 
{ }  ε ;
ε = { }  σ ; {u} =  
σ =
 θ  θ v 
γ xy  τ xy 
Ecuaţiile (10 ecuaţii cu derivate parţiale liniare cu 10 funcţii necunoscute)

 1 ∂ (xσ x ) ∂τ xy σ θ
 x ∂x + ∂y − x + X = 0
 Ecuaţii de echilibru
 1 ∂ (xτ xy ) + ∂σ y + Y = 0 (aspectul static)
 x ∂x ∂y
 ∂u
 εx =
 ∂x
 ∂u
εy =
 ∂y
 Ecuaţiile geometrice
u
 εθ =
 x
 ∂u ∂v
γ xy = +
 ∂y ∂x

 ε x = (σ x − υσ y − υσ θ )
1
 E
 ε = 1 (σ − υσ − υσ ) Ecuaţii fizice
 y
E
y y θ
(legea lui Hooke)

 ε z = (σ θ − υσ x − υσ y )
1 E
G=
 E 2(1 + υ)
 1
γ xy = τ xy
 G

Condiţiile pe frontieră (în deplasări şi/sau tensiuni) se adaugă ecuaţiilor de mai sus.
 ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII

Thermo-elasticitatea

T(x,y) or T(x,y,z) este o temperatură cunoscută distribuită neuniform în corp.

Ecuaţiile teoriei elasticităţii rămân neschimbate cu excepţia legii lui Hooke care
devine:

{σ} = [ D]({ε} − {ε T })
unde:
1
{ε T } = αT1 pentru starea plană de tensiune,
0
 

 1
{ε T } = (1 + υ)αT1 pentru starea plană de deformaţie
0
 

1 
1 
{ε T } = αT1 pentru corpurile axial simetrice
 
0

1
1
 
1
{ T}
ε = αT 
0 pentru elasticitatea spaţială
0
 
0
Energia de deformaţie (energia internă)
1 
U = ∫  {ε} [ D]{ε} − {ε} [ D]{ε T } dv
T T

D
2 
 TEOREMA LUCRULUI MECANIC VIRTUAL

Energia potenţială totală

1 T 
Π = ∫  {ε} [D]{ε}− {ε} [D]{εT }dv − ∫ {u} {p}ds
T T

D 
2 Γ

Γ este frontiera domeniului D

p x 
 
{p} =  x ; {p} = p y  este forţa distribuită pe frontiera corpului în 2D şi 3D
p
p y  p 
 z

1 υ 0 
E  
[D] =  υ 1 0 
1− υ 
2
1 − υ  pentru starea plană de tensiune
 0 0 2 

 υ υ 
 1 0 
1− υ 1− υ
 υ υ 
 0 
[D] = E(1 − υ) 1 −υυ υ 1 − υ
1
Pentru corpurile axial -

(1 + υ)(1 − 2υ)  1 0 
simetrice
1 − υ 1 − υ 
 1 − 2υ 
 0 0 0 
 2(1 − υ)

Câmpul deplasărilor satisface ecuaţiile teoriei elasticităţii (ca şi condiţiile pe

frontieră) dacă şi numai dacă variaţia energiei potenţiale totale este egală cu
zero pentru orice deplasare virtuală geometric admisibilă
{δΠ} = 0

δΠ = ∫ {δε} [D]{ε}dV − ∫ {δε} [D]{εT } − ∫ {δu} {p}ds = 0

T T T

D D Γ
METODA ELEMENTELOR FINITE
METODA ELEMENTELOR FINITE
METODA ELEMENTELOR FINITE
 METODA ELEMENTELOR FINITE

Intersecting pipes modeled by quadrilateral and Turbine blade modeled by solid elements (courtesy
triangular shell elements of NASA Lewis Center, Cleveland, Ohio)
STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

a=100 mm a
y,v
3 4 4 F

F
a F=10000 N

Caz de Caz de
încărcare #2 încărcare #3
1 2
X1 x,u
Y1
Y2

Nod x y Temperatură Tabel "x"

1 0 0 0
2 100 0 0
3 100 100 0
Tabel "elem" 4 200 100 0

Element Nod 1 Nod 2 Tip de Tip de proprietate Joc

1 1
2 1
3 3
4 3
5 2
material
3 1
2 1
2 1
4 1
4 1
geometrică [mm]
1 0
1 0
1 1.5
1 0
1 0

Tip de E α Tip de Aria secţiunii Tabel "prop

material proprietate
1 2*105 1.2*10-5 geometrica
1 200
Tabel "cm"
Nod Direcţie fixată
Table "cond" 1 1
1 2
2 2
Tabel "forte"
Nod Direcţie Caz de încărcare Valoare
4 2 1 -10000
4 1 2 10000
4 2 2 -10000
STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

a=100 mm a
y,v
3 4 4 F

F
a F=10000 N

Load case #2 Load case #3

1 2
X1 x,u
Y1
Y2

Node x y Temperature Table "x"

1 0 0 0
2 100 0 0
3 100 100 0
Table "elem" 4 200 100 0

Element node1 node2 Material Geometrical "interferenza"

1 1
2 1
3 3
4 3
5 2
type properties type
3 1 1 0
2 1 1 0
2 1 1 1.5
4 1 1 0
4 1 1 0

Material E α Geometrical Cross section Table "prop

type properties type area
1 2*105 1.2*10-5 1 200
Table "cm"
Node Fixed direction
Table "cond" 1 1
1 2
2 2
Table "forze"
Node Direction Load case Value
4 2 1 -10000
4 1 2 10000
4 2 2 -10000
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)
Sistem global de axe
x

u2=a3
y,v X2=f3 2 v2=a4
Y2=f4
l,EA

X1=f1 θ
1 v1=a2
u =a

Y1=f2 x,u
2 noduri şi 2 grade de libertate/nod

 f1   X1   a 1   u1 
f   Y  a   v 
{f } =  2  =  1  {a} =  2  =  1  ; {f } = [k ]{a}
f 3   X 2  a 3   u 2 
;

f 4   Y2  a 4   v 2 

Sistem local de axe

=0 =0

 N1   1 0 − 1 0  u1 
T    
 1  EA  0 0 0 0  v1 
 =
N
  2 l 

− 1 0 1 0 

 
 u 2  , or f = k a { } [ ]{ }
 T2  0 0 0 0 v 
144424443  2 
{f } 


k 

{a}
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)
Sistem global de axe

2 noduri şi 2 grade de libertate/nod

 f1   X1   a 1   u1 
f   Y  a   v 
{f } =  2  =  1  {a} =  2  =  1  ; {f } = [k ]{a}
f 3   X 2  a 3   u 2 
;

f 4   Y2  a 4   v 2 

Sistem local de axe

=0 =0

 N1   1 0 − 1 0  u1 
T    
 1  EA  0 0 0 0  v1 
 =
N
  2 l 

− 1 0 1 0 

 
 u 2  , or f = k a { } [ ]{ }
 T2  0 0 0 0 v 
144424443  2 
{f } 


k 

{a}
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)
y,v
Y
N x, u
y, v
θ
T

X x,u
Trecerea de la sistemul local de axe la sistemul global

{f }= [R ]{f }; {a}= [R ]{a}

1 1 ⇒ [R1 ]{f } = [k ][R1 ]{a}
[k] = [R1 ]T [k][R1 ],
unde

cos θ sin θ 
[R (θ)] =  
− sin θ cos θ
şi

R Φ 0 0
[R1 ] =  ; Φ= 
Φ R  0 0
cu
[R ]T [R ] = [I]
Rezultă

 X1   c2 sc − c 2 − sc  u1 
Y    
 1  EA  sc s2 − sc − s 2   v1 
 =  
l  − −  u 2  , or {f } = [k ]{a}.
2 2
X
  2 c sc c sc
 Y2   
 − sc − s 2 sc s2  v 2 
144444244444 3
[k ]

unde

s = sin(θ), c = cos( θ)
Matricea de rigiditate a unui element finit este simetrică.
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

1. Matricele de rigiditate ale elementelor finite (barelor)

x 2 − x1 y 2 − y1
l = (x 2 − x1 ) 2 + ( y 2 − y1 )2 ; c = cos θ = ; s = sin θ =
l l
- barele 1-3 & 2-4

2
θ = 450 ,c = s = ,l = a 2,
2
 0.5 0.5 − 0.5 − 0.5
 − 0.5 − 0.5
EA  0.5 0.5
[k] = 
a 2  − 0.5 − 0.5 0.5 0.5 
 
 − 0.5 − 0.5 0.5 0.5 

- barele 1-2 & 3-4

1 0 −1 0
 0
EA  0 0 0
θ = 0, c = 1; s = 0; l = a ,
[k] = 
a − 1 0 1 0
 
0 0 0 0

- bara 3-2

0 0 0 0
 0 − 1
EA 0 1
θ = 90, c = 0; s = 1; l = a
[k] = 
a 0 0 0 0
 
0 − 1 0 1
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)
2. Procesul de asamblare ale elementelor finite constă în sumarea matricelor de
rigiditate elementale

Element de bară 2-4 Întreaga structură

nod 1 2 3 4
1
1
nod 2 4 2  3
1 3 4 
1 2  
2 4 ipos =  
2
3
3
5
6
7 
4
7
8 
4 8
1 2 3 4 5 6 7 8 Equation

K(ipos,ipos)=K(ipos,ipos)+ kel;
Adică:

K33=K33+k11; K34=K34+k12; K37=K37+k13; K38=K38+k14

K43=K43+k21; K44=K44+k22; K47=K47+k23; K48=K48+k24

K73=K73+k31; K74=K74+k32; K77=K77+k33; K78=K78+k34

K83=K83+k41; K84=K84+k42; K87=K87+k43; K88=K88+k44

Matricea de rigiditate a întregii structuri:

0.35+ 1 0.35 −1 0 − 0.35 − 0.35 0 0 
 0.35 0.35 0 0 − 0.35 − 0.35 0 0 
 
 − 1 0 0.35 + 1 0.35 0 0 − 0 .35 − 0 .35 
 
EA  0 0 0.35 0.35 + 1 0 −1 − 0.35 − 0.35 
[K] =
a  − 0.35 − 0.35 0 0 0.35 + 1 0.35 −1 0 
 
 − 0.35 − 0.35 0 −1 0.35 0.35+ 1 0 0 
 0 0 − 0.35 − 0.35 −1 0 0.35+ 1 0.35 
 
 0 0 − 0.35 − 0 .35 0 0 0.35 0.35 

2
In matricea de mai sus s-a considerat: = 0,35355 ≅ 0,35
4
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

3. Membrul drept al sistemului de ecuaţii liniare

- Forţe nodale exterioare

Ec. Nod DOF

 X11 X12 X13  1 1 x
 1 2 3
 Y 1 Y1 Y1  2 y
0 0 0  3 2 x Observaţie:
 1 2 3
Y Y Y 4 y
{F} =  2 2 2 
X 11 = Y11 = Y21 = 0
0 0 0  5 3 x
  (Caz de calcul= #1)
 0 0 0  6 y
0 0 F 7 4 x
 
 0 − F − F 8 y

#1 #2 #3
Cazuri de calcul
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

4. Condiţii de rezemare: u1=v1=v2=0

Tabel "cond"
Nod Direcţie
fixată
1 1
1 2
2 2
Matricea de rigiditate a întregii structuri:
nod 1 2 3 4
nod ecuaţie
x y x y x y x y
 1 0 0 0 0 0 0 0  x 1
 0 1 0 0 0 0 0 0 
1
  y 2
 0 0 0.35 + 1 0 0 0 − 0.35 − 0.35  3
  x 2
0 0 0 1 0 0 0 0 
[K] = EA  y 4
a  0 0 0 0 0.35 + 1 0.35 −1 0  x
  3 5
 0 0 0 0 0.35 0.35 + 1 0 0  y
6
 0 0 − 0.35 0 −1 0 0.35 0.35  x
  4 7
 0 0 − 0.35 0 0 0 0.35 0.35  y 8

u1 v1 v2 v2 u3 v3 u4 v4
1 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0
0 0 5.4142e+5 0 0 0 -1.4142e+5 -1.4142e+5
0 0 0 1 0 0 0 0
[K] = 0 0 0 0 5.4142e+5 1.4142e+5 -4.0000e+5 0
0 0 0 0 1.4142e+5 5.4142e+5 0 0
0 0 -1.4142e+5 0 -4.0000e+5 0 5.4142e+5 1.4142e+5
0 0 -1.4142e+5 0 0 0 1.4142e+5 1.4142e+5

Load case: #1 #2 #3 node equation

Membrul drept al sistemului de ecuaţii:
0 0 0 x 1
1
0 0 0 y 2
 
0 0 0 x 2
3
 
0 0 0 y
[F] =  .
4
0 0 0 x 3 5
 
0 0 0 y 6
0 0 F x 7
 y 4
0 − F − F 8
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

4. Condiţiile din rezemări (Calculul reacţiunilor)

Matricea de rigiditate a întregii structuri, [K]:

(u1=v1=v2=0)

Eq. u1 v1 u2 v2 u3 v3 u4 v4
1 5.414e+5 1.41e+5 -4.00e+5 0 -1.41e+5 -1.41e+5 0 0 u1
2 1.414e+5 1.41e+5 0 0 -1.41e+5 -1.41e+5 0 0 v1
3 -4.00e+5 0 5.41e+5 1.41e+5 0 0 -1.41e+5 -1.41e+5 u2
4 0 0 1.41e+5 5.41e+5 0 -4.00e+5 -1.41e+5 -1.41e+5 v2
5 -1.41e+5 -1.41e+5 0 0 5.41e+5 1.41e+5 -4.00e+5 0 u3
6 -1.41e+5 -1.41e+5 0 -4.00e+5 1.41e+5 5.41e+5 0 0 v3
7 0 0 -1.41e+5 -1.41e+5 -4.00e+5 0 5.41e+5 1.41e+5 u4
8 0 0 -1.41e+5 -1.41e+5 0 0 1.41e+5 1.41e+5 v4
Nec. 1 2 3 4 5 6 7 8

Membrul drept al sistemului de ecuaţii {F}:

Caz de calcul Caz de calcul Caz de calcul Ecuaţie

#1 #2 #3
X11 X12 X13 1 (node 1, dir. x)
Y11 Y12 Y12 2 (node 1, dir. y)
0 0 0 3 (node 2, dir. x)
Y21 Y22 Y23 4 (node 2, dir. y)
0 0 0 5 (node 3, dir. x)
600000 0 0 6 (node 3, dir. y)
0 0 10000 7 (node 4, dir. x)
0 -10000 -10000 8 ( node 4, dir. y)

Liniile şi coloanele haşurate sunt eliminate din sistemul liniar de mai sus [K]{S}={F}
şi scrise intr-un fişier în vederea calculării ulterioare a reacţiunilor! Rezultă astfel un
sistem de 5 ecuaţii cu 5 necunoscute.

u2 u3 v3 u4 v4
5.41e+5 0 0 -1.41e+5 -1.41e+5 u2 0 0 0
0 5.41e+5 1.41e+5 -4.00e+5 0 u3 0 0 0
0 1.41e+5 5.41e+5 0 0 v3 600000 0 0
-1.41e+5 -4.00e+5 0 5.41e+5 1.41e+5 u4 0 0 10000
-1.41e+5 0 0 1.41e+5 1.41e+5 v4 0 -10000 -10000

{F}
[K] {a}
 STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)

5. Rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare

[K ]{S} = [F]
Cea mai folosită este metoda lui GAUSS:

6. Determinarea tensiunilor din elementele finite

Pentru fiecare element de bară deformaţia este (alungirea barei):

∆ = u 2 − u1 = (u 2 − u1 )cosθ + (v 2 − v1 )sin θ
şi deci efortul axial şi tensiunea corespunzătoare sunt:
E⋅A N
N= ⋅ ∆ − b, σ =
l A
x
u2 unde
u2=a3
y,v 2 v2=a4 b = αEAT + EA ∆l/l,
primul termen pentru efectul
l,EA temperaturii, iar al doilea
u1
pentru joc
θ
1 v1=a2
u1=a1

x,u
STRUCTURI DIN BARE ARTICULATE (GRINZI CU ZĂBRELE)
Exemplul #1
a=100 mm a
y,v
3 4 4 F

F
a F=10000 N

Caz de calcul #2 Caz de calcul #3

1 2 x,u

X1
Y1 Caz de calcul #1: bara 2-3 este
Y2 prea lungă cu 1.5 mm
Deplasări

Caz de calcul #1

Nod u [mm] v [mm]

1 0 0
2 0 0
3 -1.5000e+000 1.5000e+000
4 -1.5000e+000 1.5000e+000

Caz de calcul #2 Caz de calcul #3

Nod u [mm] v [mm] u [mm] v [mm]

1 0 0 0 0
2 -2.5000e-004 0 -2.5000e-004 0
3 9.5711e-004 -2.5000e-004 1.9142e-003 -5.0000e-004
4 1.2071e-003 -2.1642e-003 2.4142e-003 -3.3713e-003
Eforturi axiale şi tensiuni

Caz de calcul #2

bara Efort axial [N] Tensiune [MPa]

1-3 0 0
1-2 0 0
3-2 0 0
3-4 0 0
2-4 0 0

Caz de calcul #2 Caz de calcul #3

bara Efort axial [N] Tensiune [MPa] Efort axial [N] Tensiune [MPa]
1-3 1.4142e+003 7.0711e+000 2.8284e+003 1.4142e+001
1-2 -1.0000e+003 -5.0000e+000 -1.0000e+003 -5.0000e+000
3-2 -1.0000e+003 -5.0000e+000 -2.0000e+003 -1.0000e+001
3-4 1.0000e+003 5.0000e+000 2.0000e+003 1.0000e+001
2-4 -1.4142e+003 -7.0711e+000 -1.4142e+003 -7.0711e+000
 METODA ELEMENTELOR FINITE
Element finit triunghiular („Constant Stress Triangle” = CST)
y
a1=u1
X1=f1 1
1 (x1, y1)
a2=v1 Y1=f2

grosime t

X2=f3 2
2 (x2, y2)
3
3 (x3, y3)
a4=v2
a6=v3 Y2=f4 X3=f5
a5=u3 Y3=f6
a3=u2 x

{f } = [k]{a} ⇒ [k] este o matrice 6x6 (3 noduri şi 2 DOF/nod)

Funcţia de interpolare
 α1 
α 
 2
 u(x, y ) 1 x y 0 0 0  α3 
u (x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y,  =    = [A ]{α}
v (x , y ) = α 4 + α 5 x + α 6 y,  v (x, y ) 0 0 0 1 x y α4 
 α5 
 
 α6 
 a1   u( x1 , y1 )   a1  1 x1 y1 0 0 0   α1 
a   v ( x , y )  a  0 0 0 1 x1 y1   α 2 
  
2 1 1
  2   
a 3   u ( x 2 , y 2 )  a 3  1 x 2 y2 0 0 0   α3 
 = ⇒ =
y 2  α4  ; {a} = [C]{α};
 
a 4  v ( x 2 , y 2 )  a 4  0 0 0 1 x2
a 5   u ( x 2 , y 2 )  a 5  1 x 3 y3 0 0 0   α5 
        
 6 
a v ( x 3 , y 3 
) a 6  0 0 0 1 x3 y 3  α 6 
{α} = [C]−1{a}
u (x , y )
{u} =   = [A ][C] {a}, [N ] = [A][C] ⇒ {u(x, y )} = [N ]{a}
−1 −1

 v (x , y )
Rezultă:

Unde
 N 1 ( x, y ) 0 N 2 ( x, y) 0 N 3 ( x, y ) 0 
[ N( x, y)] =  0 N 1 ( x, y ) 0 N 2 ( x, y ) 0

N 3 ( x , y) 

1, i = j
Funcţia de interpolare are proprietatea: N i (x j , y j ) =  i, j = 1...3.
0,i ≠ j
 METODA ELEMENTELOR FINITE

Matricea deplasări nodale-deformaţii

{ε(x, y )} = [B]{a}

 ∂u 
 
 ε x   ∂x  0 1 0 0 0 0
∂v
{ε} =  ε y  =  ∂y  = 0 0 0 0 0 1{α}
γ   
 xy   ∂u ∂v  0 0 1 0 1 0
+
 ∂y ∂x 

{ε} = [ B1][C]−1{a}
Adică

y3 − y2 0 y1 − y 3 0 y 2 − y1 0 
[B] = [B1 ][C]−1 = 1  0 x2 − x3 0 x 3 − x1 0 x1 − x 2 

2A
 x 2 − x 3 y3 − y2 x 3 − x1 y1 − y 3 x1 − x 2 y 2 − y1 

Unde

 1 x1 y1  
1  1
A el =  det 1 x 2 y 2   = [(x 3 - x1 )(y 2 - y1 ) - (x1 - x 2 )(y1 - y 3 )]
2   2 .
 1 x 3 y 3  
{δu (x , y )} = [N ]{δa }
Considerând că 
{δε (x , y )} = [B]{δa }

Rezultă variaţia energiei totale potenţiale

 
δΠ = {δa}  ∑ ∫ [B] [D][B]dv {a}− {δa} ∑ ∫ [B] [D]{εT }dv −
T T T T
 nel V 
 el  nel Vel

− {δa} ∑ ∫ [N ] {p}ds = 0
T T

nel Γel

pentru oricare deplasări virtuale {δa} geometric admisibile

 METODA ELEMENTELOR FINITE

 
 ∑ [B] [D][B]dv {a} = ∑ [B]T [D]{ε T }dv + ∑ [N ] {p}ds
T T

 nel V∫  ∫ ∫
 el  nel Vel
nel Γel

Simbolul ∑
nel
semnifică procesul de asamblare!

[K ]{a} = {F}+ {Fe }

unde

[k ] = ∫ [B]T [D][B]dv
Vel
este matricea de rigiditate a unui element finit şi

{f e } = ∫ [B] [D]{εT }dv

T

Vel

este vectorul forţelor distribuite pe volumul fiecărui element finit (forţe termice de
exemplu).

Pentru elementul triunghiular CST matrice [B] este constantă şi deci:

[k ] = tAel [B]T [D][B]

{f e } = tA el [B]T [D]{εT }
unde t este grosimea elementului şi Ael este suprafaţa elementului finit

 1 x1 y1  
  1
A el = abs det 1 x 2 y 2   = abs([(x 3 - x1 )(y 2 - y1 ) - (x1 - x 2 )(y1 - y 3 )])
1
2   2
 1 x y3  
  3
.
Tensiunile se calculează cu relaţia :

{σ} = [D]{ε} = [D][B]{a}

 METODA ELEMENTELOR FINITE
Exemplu

y Thickness 0.05 m Load case: #1 #2

0.2 m Node 6 Node 11 Node 16 Node 21 1e5 N 2e5 N

Node 1

0.15 7 12 17 22 2e5 N 1e5 N

2

0.1 8 13 18 23 2e5 N
3

0.05 9 14 19 24 2e5 N 1e5 N

4

0 Node 10 Node 15 Node 20 Node 25 1e5 N 2e5 N

Node 5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 m
x

Cas de charge #1 (traction)

Résultats donnés par les formules de la résistance des Résultats donnés par MEF
matériaux : (CST)
Nl 80 000x 0.4 umax=0.16 mm
u max = = 11
= 1.6x10 −4 m = 0.16 mm
EA 2 x10 x (0.2x 0.05)
N 80 000 σ = 80 MPa
σ= = = 8x107 Pa = 80 MPa
A 0.2x 0.05

Condition pour obtenir un élément fini convergent :

Nous nous attendons que la précisons de la méthode des éléments fini augmente avec le
nombre des éléments fini, c’est à dire la précision est plus bonne pour un maillage plus fin. Un tel
type d’element fini s’appèle convergent !
Deux conditions doivent être satisfaites pour obtenir la convergence :
• La compatibilité des déplacements;
• L’élément fini doit représenter exactement les mouvements de corps rigide et l’état
de contrainte constante.
Element fini CST. Les équations paramétriques d’un côté du triangle, une droite :
 x = x( s) ,

 y = y ( s) ,
x(s) et y(s) étant des expressions linaire. Tenant compte que les déplacements varient linéairement
aussi, les équations des côtés du triangle:
 x = x( s) + u( s) ,

 y = y ( s) + v ( s) ,
représente une droite aussi.
 METODA ELEMENTELOR FINITE
Exemplu
y Thickness 0.05 m Load case: #1 #2

0.2 m Node 6 Node 11 Node 16 Node 21 1e5 N 2e5 N

Node 1

0.15 7 12 17 22 2e5 N 1e5 N

2

0.1 8 13 18 23 2e5 N
3

0.05 9 14 19 24 2e5 N 1e5 N

4

0 Node 10 Node 15 Node 20 Node 25 1e5 N 2e5 N

Node 5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 m
x
Cas de charge #2 (flexion)
Résultats donnés par les formules de la résistance des Résultats donnés par
matériaux : MEF (CST)
M l2 5x104 x0.42
v= = 11 −5
= 6x10−4 m = 0.6 mm v=0.43mm (erreur 28
2EIz 2x2x10 x3.333x10 %)
M 5x10 4 σ max = 112 Mpa
σ max = = = 1.5x10 Pa = 150 MPa (erreur 25.3%)
8

Wz 3.333x10 −4

Les contraintes obtenus par la méthode des éléments finis

 METODA ELEMENTELOR FINITE
Exemplu #1a
y Thickness 0.05 m Load case: #1 #2

0.2 m Node 6 Node 11 Node 16 Node 21 1e5 N 2e5 N

Node 1

0.15 7 12 17 22 2e5 N 1e5 N

2

0.1 8 13 18 23 2e5 N
3

0.05 9 14 19 24 2e5 N 1e5 N

4

0 Node 10 Node 15 Node 20 Node 25 1e5 N 2e5 N

Node 5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 m
x
Cas de charge #2 (flexion)
Résultats donnés par les formules de la résistance des Résultats donnés par MEF
matériaux : (CST)
M l2 5x104 x0.42
v= = 11 −5
= 6x10−4 m = 0.6 mm v=0.43mm (erreur 28 %)
2EIz 2x2x10 x3.333x10
M 5x104 ο max = 112 Mpa
σ max = = = 1. 5 x10 8
Pa = 150 MPa
Wz 3.333x10 −4 (erreur 25.3%)
Solution exacte (v = 0.6 mm)
0.6

0.55
Elémént fini
0.5
Triangulaire
v 0.45 (CST)
[mm] 0.4 Elément fini
quadrilatère à 4 nœuds
0.35 (izoparametrique)
0.3

0.25

0.2
5 10 15 20
Nombre des nœuds / côté
La convergence des résultats pour flexion
 METODA ELEMENTELOR FINITE
NE PAS OUBLIER LA SIGNIFICATION DES TERMES DE LA MATRICE DE
RIGIDITE D’UN ELEMENT FINI. CETTE SIGNIFICATION RESTE
VALABLE POUR LA STRUCTURE ENTIERE !

1
k11 1 k21
1
1
y
k12 k22
x

2
k13 k23 2
3 3
k14 k15 k25
k24
k16 k26

 k11 k12 k13 k14 k15 k16 

k k 22 k 23 k 24 k 25 k 26 
 21 
k k 32 k 33 k 34 k 35 k 36 
[k ] =  31 
 k 41 k 42 k 43 k 44 k 45 k 46 
 k 51 k 52 k 53 k 54 k 55 k 56 
 
 k 61 k 62 k 63 k 64 k 65 k 66 

La colonne (ligne) i de la matrice de rigidité d’une structure contient les forces

produites par un déplacement unitaire appliqué dans la place et la direction de la
force i. La matrice de rigidité este symétrique (le théorème d’Enrico Betti).
 METODA ELEMENTELOR FINITE
Exemple

y, v ≠5

F=12500 N

100 mm x, u
∅ 50

E=2e5 Mpa
200
ν=0.3

Mesh #1: 981 finite elements Mesh #2: 3924 finite elements
541 nodes 2062 nodes
1082 equations 4124 equations

F/2=6250 N

u=0

Mesh #1 v=0
 METODA ELEMENTELOR FINITE

Maillage #2 : Inutilement fin

Maillage #3 : c’est mieux !

Les résultas obtenus par MATLAB, maillage #3, (échelle pour la configuration déformée 500 :1)
METODA ELEMENTELOR FINITE
 METODA ELEMENTELOR FINITE

Mesh #1
MATLAB COSMOS
Maximum displacements u=1.8559e-2 mm u=1.85591e-2 mm
v=-7.9297e-3 mm v=-7.92965 mm
Maximum Von Mises stress 106,87 MPa 106.868 MPa
Mesh #2
MATLAB COSMOS
Maximum displacements u=1.8499e-2 mm u=1.84985e-2 mm
v=-8.1115e-3 mm v=-8.11146e-3 mm
Maximum Von Mises stress 108.23 Mpa 108.23 MPa

Mesh #1: before and after numbering optimization; 1.18 % non-zero element density

Mesh #2: before and after numbering optimization; 0.32 % non-zero element density
 METODA ELEMENTELOR FINITE
Element finit triunghiular pentru corpuri axialsimetrice
Legea lui Hooke:

 υ υ 
 1 0
1− υ 1− υ
σ
 x  υ υ  εx 
σ    ε 
E(1 − υ) 1 − υ
1 0
 y 1 − υ   y 
 =
τ xy  (1 + υ)(1 − 2υ)  0
1 − 2υ
0 0  γ xy 
 σθ   2(1 − υ)  
 υ υ   εθ 
 0 1 
−
1444444442444444443
 1 υ 1 − υ
[D]
Relaţia deplasări nodale-deformaţii:
 ∂u 
 ∂x 
 εx  ∂v 
  
 ε y  ∂y 
{ε} =   ∂u ∂v  = [B]{a} u 1 y
γ xy  +  ; εz = = α1 + α 2 + α 3
 εθ  ∂x ∂y  x x x
 u 
 
 x 
0 1 0 0 0 0
0 0 0 0 0 1
[B1 ] =  0 0 1 0 1 
0 and [ B] = [ B1 ][C]
−1

1 y 
 x 1 0 0 0
x 
Matricea de rigiditate a unui element finit
[k] = ∫ x[B]T [D][B]dA , sau
A el

[k] ≈ A el x m [B m ]T [D][Bm ] şi

{f e } = Ael x m [B]T [D]{εT } unde

.
x1 + x 2 + x 3 y + y2 + y3
xm = , ym = 1
3 3
Tensiunile se calculează cu relaţia: {σ} = [D]{ε} = [D][B]{a}
 FINITE ELEMENT METHOD

Example
∅200 mm

E=2e5 Mpa
220 mm ∅140 mm ν=0.3
Internal pressure: 30 MPa
300 mm

R15

Symmetry axis

y, v

150

100

Symmetry axis

50

x, u
0
-40 -20 0 20 40 60 80 100 120 140

v=0

Mesh: 1221 finite elements

684 nodes
1368 equations
MATLAB COSMOS
Maximum Von Mises stress: 186.86 MPa Maximum Von Mises stress: 179 MPa
umax=3.2142e-2 mm umax=3.21323e-2 mm
FINITE ELEMENT METHOD
 FINITE ELEMENT METHOD

E=2e5 Mpa
ν=0.3
Internal pressure: pi= 30 MPa

∅200 mm

Pipe classical formula:

a=70 b2 + a 2 1002 + 702
r = a; σ θ = 2 pi = 30 = 87.65 MPa
300 mm b=100 b − a2 1002 − 702
r 2a 2 2x 702
R15 r = b; σθ = 2 pi = 30 = 57.65 MPa
b − a2 1002 − 702

Symmetry axis