Aplicatii 9 Marimi Fizice PDF

MĂRIMI FIZICE VECTORIALE 7
1. MĂRIMI FIZICE VECTORIALE
1.1. Vectori. Mărimi fizice vectoriale.

Operaţii cu vectori.
1.1.A. Breviar
Vectorii sunt segmente de dreaptă orientate,

caracterizate de origine (O) şi extremitate (A), direcţie 1 şi
sens 2 .
Mărimile fizice vectoriale sunt mărimi fizice care pe
lângă valoare numerică şi unitate de măsură se mai
caracterizează şi prin orientarea lor. Ele se reprezintă grafic cu
ajutorul vectorilor.
La notarea vectorilor se ţine seama de natura fizică
r
a mărimii vectoriale pe care aceasta o reprezintă. Exemplu: v -
r
vectorul viteză, v sau v modulul vectorului viteză.
Vectorii legaţi sunt vectorii cu punctul de aplicaţie
fixat.
Vectorii alunecători sunt vectorii al căror punct de
aplicaţie se poate deplasa pe suportul lor.
Vectorii liberi sunt vectorii al căror punct de

aplicaţie poate fi deplasat oriunde în spaţiu, astfel încât
suportul lor rămâne paralel cu aceeaşi dreaptă.
Vectorul unitar 3 este un vector care are modulul
egal cu unitatea.
1
este dreapta suport Δ a vectorului
2
de la punctul O către punctul A
8 FIZICĂ CLASA A IX-A – MANUAL APLICATIV
Unghiul dintre doi vectori este unghiul inferior lui

π, format de direcţiile celor doi vectori.
r
Fie a un vector ce formează cu axele de coordonate
Ox, Oy şi Oz, unghiurile α, β, γ , componentele vectorului pe
cele trei axe ortogonale sunt:
r r r
⎧a x = a x ⋅ i = a ⋅ cos α ⋅ i
⎪⎪r r r
⎨a y = a y ⋅ j = a ⋅ cos β ⋅ j
⎪r r r
⎪⎩a z = a z ⋅ k = a ⋅ cos γ ⋅ k
Poziţia unui punct din spaţiu se poate defini prin
vectorul de poziţie: r r r
r
r = x⋅ i + y⋅ j + z⋅k
r
r = x 2 + y2 + z2
r
Produsul dintre vectorul a şi scalarul m este un
r
vector cu modulul m ⋅ a , care are suportul paralel cu cel al
r
vectorului a , de acelaşi sens sau de sens contrar, în funcţie de
r
m 4 . Pentru cazul în care scalarul este modulul vectorului a , se
r
spune că a este egal cu produsul modulului său a prin vectorul
r r
unitar a 0 al vectorului a :
r r r r
a = a ⋅a0 = a ⋅a0
r r r
Suma 5 c a doi vectori a şi b este prin definiţie
egală cu diagonala mare a paralelogramului care este format cu
ajutorul celor doi vectori ca laturi, matematic avem:
3
mai poartă denumirea de versor
4
pozitiv sau negativ
5
rezultanta
r r r
c=a+b
Mărimea vectorului sumă se calculează cu relaţia:
r
( )
r r
c = c = a 2 + b 2 + 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos a , b
r r r
Diferenţa a doi vectori a şi b este un vector d
r r
care adunat cu b dă vectorul a :
r r r
( )
r r
a−b =a+ −b =d
Modulul vectorului diferenţă este:
( )
r r r
d = d = a 2 + b 2 − 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos a , b
r r
( )
Produsul scalar a doi vectori a ⋅ b este prin
definiţie egal cu produsul modulelor celor doi vectori prin
cosinusul unghiului dintre ei:
r r
( )
r r
a ⋅ b = a ⋅ b ⋅ cos a , b
(
r r
Produsul vectorial a doi vectori a × b este un )
r r
( )
vector al cărui modul este egal cu a ⋅ b ⋅ sin a , b , perpendicular
pe planul format de cei doi vectori, sensul vectorului fiind dat
de sensul înaintării unui burghiu ce este rotit în acelaşi sens în
r
care trebuie rotit vectorul a pentru a se suprapune peste
r
vectorul b după un unghi mai mic decât π.
Câteva mărimi fizice vectoriale întâlnite în clasa a
IX-a sunt prezentate în tab.1.1.
Tab.1.1
Unitatea de măsură în S.I. 6
Simbolul mărimii
Denumirea
Relaţia de
definiţie
mărimii
Nr.crt.
Denumire
Simbol
r
r r Δr metru m
1. Viteza v v=
Δt secundă s
Viteza r Δθ radian rad

2. ω ω=
unghiulară Δt secundă s
r metru
r r Δv m
3. Acceleraţia a a=
Δt (secundă )2 s2
r r r
4. Forţa F F = m⋅a newton N
r r r
5. Greutatea G G = m⋅g newton N
Impulsul r r r
6. p p = m⋅v newton ⋅ secundă N ⋅s
mecanic
Momentul r r r r
7. M M = r×F newton ⋅ metru N⋅m
forţei
Momentul r r r r kilogram ⋅
(metru )2 m2
8. L L = r×p secundă kg ⋅
cinetic s
Câteva mărimi fizice vectoriale
6
abreviere pentru Sistemul Internaţional de Unităţi.
1.1.B. Probleme
1.1.1.
r r
Fie două forţe F1 (F1 = 4 N ) şi F2 (F2 = 3N) . Să se
calculeze suma şi diferenţa celor două forţe când unghiul dintre
ele este: 0 o ,60 o ,90 o ,180 o .
1.1.2.
Două forţe perpendiculare au modulele de 4N şi
respectiv 3N . Determinaţi modulul sumei şi diferenţei celor
două forţe. Să se determine unghiul format de direcţiile
vectorilor, suma şi diferenţa celor doi vectori?
1.1.3.
Doi vectori au modulele de 8 şi respectiv 6 unităţi.
Determinaţi modulul rezultantei celor doi vectori când unghiul
format de direcţiile lor ia valorile:
o o o o o o
a )0 ; b)30 ; c)45 ; d)60 ; e)90 ; f )180 . Precizaţi în care dintre
cele 6 situaţii modulul diferenţei celor doi vectori este mai
mare decât modulul sumei lor. Pentru ce valori ale unghiului
format de direcţiile celor doi vectori, modulul diferenţei
vectorilor este totdeauna mai mare decât modulul sumei lor?
Arătaţi dacă depinde acest fapt de modulule celor doi vectori.
1.1.4.
Vectorul sumă a doi vectori de module egale este egal
în modul cu modulele vectorilor componenţi. Să se calculeze
unghiul format de cei doi vectori.
1.1.5.
Forţele F1 , F 2 , F 3 acţionează asupra unui punct după
trei direcţii perpendiculare. Calculaţi mărimea rezultantei celor

trei forţe ( F1 = 3N; F2 = 8 N; F3 = 5 N ) şi unghiul format de
rezultantă cu forţa F 3 .
1.1.6. r
r r r r r
Se dau vectorii : a = 2 ⋅ u 1 + 3 ⋅ u 2 şi b = 5 ⋅ u 1 + 9 ⋅ u 2 .
Ştiind că unghiul dintre direcţiile celor doi versori este
α = 45o , calculaţi produsul scalar dintre vectorii a si b . Ce
devine acest produs scalar dacă unghiul dintre cei doi versori
este de 90o ?
1.1.7.
Arătaţi că vectorii a = 6 ⋅ i + 3⋅ j şi b = 2 ⋅ i - 4 ⋅ j sunt
perpendiculari.
1.1.8.
Aflaţi unghiurile dintre vectorul r = 3⋅i + 4⋅ j şi
direcţiile axelor ortogonale Ox si Oy.
1.1.9.
Se dau vectorii a = 4 ⋅ i - 3 ⋅ j , b = 3 ⋅ i + 4 ⋅ j . Se cer
versorii u1 , u 2 ai vectorilor respectivi şi unghiul dintre ei.
1.1.10.
Folosind axa Ox îndreptată spre est, axa Oy îndreptată
spre nord şi axa Oz îndreptată spre sud, aflaţi următoarele:
a) componentele vectorului de poziţie de lungime 5 cm din
origine şi până la punctul situat pe direcţia sud-est în planul
orizontal;
b) componentele vectorului de poziţie până la 15 m de origine
astfel încât componenta orizontală să facă unghiul de 60o
înspre vest cu axa nord, iar vectorul să facă unghiul de 45o

cu verticala.
1.1.11.
Desenaţi rezultatele următoarelor adunări vectoriale:
a) adunaţi vectorul 2 cm spre est cu vectorul 3 cm spre nord-
vest;
b) adunaţi vectorul 8 cm spre est cu vectorul 12 cm spre nord-
vest;
c) comparaţi rezultatele de la punctele a) şi b), şi formulaţi o
teoremă privind adunarea unei perechi de vectori ce sunt
multiplii unei alte perechi.
1.1.12.
Fie A = 2cm cu direcţia de 70o la est de nord şi
B = 3,5cm la 130o la est de nord. Folosind fie un raportor fie
hârtie liniată în coordonate polare:
a) desenaţi vectorii descrişi mai sus precum şi alţi doi de 2,5
ori mai lungi decât primii;
b) înmulţiţi pe A cu –2 şi pe B cu +3 şi aflaţi suma vectorială;
c) plasaţi un punct la 10 cm nord de origine. Găsiţi multiplii
lui A şi B a căror sumă este tocmai vectorul de la origine la
acel punct;
d) rezolvaţi punctele b) şi c) analitic.
1.1.13. r r r
r
Fiind daţi vectorii a = 3 ⋅ i + 4 ⋅ j − 5 ⋅ k şi
r r r r
b = − i + 2 ⋅ j + 6 ⋅ k , calculaţi cu ajutorul metodelor vectoriale:
a) lungimea fiecăruia;
r r
b) produsul scalar a ⋅ b ;
c) unghiul dintre ei;
d) cosinuşii directori ai fiecăruia;
r r r r
e) suma şi diferenţa vectorială a + b şi a − b ;
r r
f) produsul vectorial a × b .
1.1.14.
Demonstraţi că într-un paralelogram suma pătratelor
laturilor este egală cu suma pătratelor diagonalelor.
1.1.15.
r r
Ce condiţie trebuie să satisfacă vectorii a şi b astfel
încât:
a) vectorul sumă să fie normal pe vectorul diferenţă;
b) vectorul sumă să fie coliniar cu vectorul diferenţă.
1.1.C. Soluţii şi indicaţii
1.1.1.R.
R = F12 + F22 + 2 ⋅ F1 ⋅ F2 ⋅ cos α ; R = ( 7N; 6,08N; 5N; 1N);
D = F12 + F22 − 2F1F2 cos α ; D = ( 1N; 3,6N; 5N; 7N) .

1.1.2.R.
7
R = D = F12 + F22 = 5N ; cos β =
25
1.1.3.R.
R = a 2 + b 2 + 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos α ; R = (14; 13,53;12,17; 10; 2);

D = a 2 + b 2 − 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos α
⎛π π⎞
D > R ⇒ cos α < 0 ⇒ α ∈ ⎜ ,− ⎟ ;
⎝2 2⎠
Din cele şase cazuri condiţia este îndeplinită pentru
α = 180o .
1.1.4.R.
R = a 2 + b 2 + 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos α ⎫⎪ ⇒ cos α = − 1 ; α = 120 o

⎬
R=a=b ⎪⎭ 2
1.1.5.R.
r r r r
R = F1 ⋅ i + F2 ⋅ j + F3 ⋅ k ⇒ R = F12 + F22 + F32 ; R = 9,9 N ;
r r
R ⋅ k = F3 = R ⋅ cos ϕ ⇒ cos ϕ = 0,8 .
1.1.6.R.
r r r r r r
a ⋅ b = (2 ⋅ u1 + 3 ⋅ u 2 ) ⋅ (5 ⋅ u1 + 9 ⋅ u 2 )
= 10 + 18 ⋅ cos α + 15 ⋅ cos α + 27 = 60,265
r r
α = 90o ⇒ a ⋅ b = 37 .
1.1.7.R.
r r r r
a ⋅ b = (6 ⋅ i + 3⋅ j) ⋅ (2 ⋅ i − 4 ⋅ j) = 0 ⇒ α = 90o
1.1.8.R.
r r
r r r⋅i 3
r ⋅ i = r ⋅ cos α ⇒ cos α = = ;
r 5
r r
r r r⋅ j 4
r ⋅ j = r ⋅ cos β ⇒ cos β = =
r 5
1.1.9.R.
r r r r r r
r a 4⋅ i − 3⋅ j r b 3⋅ i + 4 ⋅ j
u1 = = ; u2 = =
a 5 b 5
r r a x ⋅ b x + a y ⋅ b y
u1 ⋅ u 2 = 1 ⋅ 1 ⋅ cos α ⇒ cos α = = 0 ⇒ α = 90o
a⋅b
1.1.10.R.
a) Vom avea:
5 2 5 2
r1x = cm; r1y = − cm; r1z = 0 ,
2 2
iar vectorul este:
r 5 2r 5 2r r ⎛5 2 5 2 ⎞
r1 = i− j[cm]; r1 ⎜⎜ ,− ,0 ⎟⎟[cm]; r1 = 5cm.
2 2 ⎝ 2 2 ⎠
b) Pentru acest caz avem:
15 6 15 2 15 2
r2 x = − cm; r2 y = cm; r2 z = cm;
4 4 2
r 15 6 r 15 2 r 15 2 r
iar: r2 = − i+ j+ k[cm];
4 4 2
c) Aşadar mai putem scrie:
r ⎛ 15 6 15 2 15 2 ⎞
r2 = ⎜⎜ − , , ⎟[cm] ; r2 = 15cm .
⎟
⎝ 4 4 2 ⎠
1.1.11.R.
Luăm în considerare direcţia nord-vest exact după
bisectoarea a doua a sistemului de axe rectangulare Ox, Oy din
planul figurii 7 .
a) În acest caz:
r r r
c1 = a1 + b1
r r r 3 2r 3 2r
cu a1 = 2 i [cm]; b1 = − i+ j[cm]
2 2
r 4 − 3⋅ 2 r 3⋅ 2 r
aşadar: c1 = ⋅i + ⋅ j[cm]
2 2
b) Vom avea:
r r r r r r r r
c2 = a 2 + b 2 ; a 2 = 8 ⋅ i = 4 ⋅ a1; b 2 = 4 ⋅ b1
r r r r
astfel c2 = 4 ⋅ c1 rezultă că c2 şi c1 sunt paraleli de acelaşi
sens, în modul: c 2 = c1
c) Utilizând metoda paralelogramului se observă că cele
r r
două paralelograme construite pentru c1 şi c 2 sunt asemenea
1
având raportul de asemănare 4 (sau ). În cazul precizat
4
r r r r
a 2 + b 2 = 4(a1 + b1 )
r r v
este suficient să construim vectorul a 2 + b 2 = c 2 ,
r r r
iar apoi c 2 se împarte la 4 pentru a afla pe c1 sau construim c1
r r
şi pe direcţia şi sensul său luăm apoi: c2 = 4 ⋅ c1
r r r r
În general a 2 + b 2 = k (a1 + b1 ) ne vorbeşte de asemănarea
1
a două paralelograme cu un raport de asemănare k (sau ) sau
k
7
Încercaţi să realizaţi singuri reprezentarea grafică a vectorilor.
r r r r
de construcţia a doi vectori c2 şi c1 , aşa că c2 = k ⋅ c1
r r 1 r
începând cu c2 apoi cu c1 = ⋅ c 2
k
r
sau invers, începând cu c1 . Evident putem avea k > 1 sau
k < 1.
1.1.12.R.
a) Se reprezintă grafic, foarte uşor, pe hârtie milimetrică.
r r
b) Unghiul format de vectorii ( −2A ) şi ( +3B) este de 120o.
Construim exact vectorii precizaţi. Măsurăm modulul
r r r
vectorului v = −2 ⋅ A + 3 ⋅ B şi găsim v = 9,2cm . Cu raportorul,
r
de la nord până la v găsim un unghi de 152o.
r r r
c) Construim vectorii A şi B ; apoi vectorul C spre nord,
r r
cu C = 10 . Prin vârful lui C ducem paralele la direcţiile lui A
r r r r r r
şi B şi astfel se găsesc A1 şi B1 ; C = A 1 + B1 unde
r r r r
A 1 = k 1 ⋅ A şi B1 = k 2 ⋅ B ; k1 şi k2 se află din construcţia
r r A B
grafică exactă măsurând A1 şi B1 , adică k 1 = 1 ; k 2 = 1 ;
A B
r v r ∧r
r
v = −2 ⋅ A + 3 ⋅ B cu (A, B) = 60o ; rezultă v = 9,2 cm. Din
reprezentarea grafică vom avea relaţiile:
⎧A x = A ⋅ cos 20 o = 2 ⋅ cos 20 o cm
⎪
⎪A y = A ⋅ sin 20 o = 2 ⋅ sin 20 o cm
⎨
⎪B x = B ⋅ cos 40 o = 3,5 ⋅ cos 40 o cm
⎪B = −B ⋅ sin 40 o = −3,5 ⋅ sin 40 o cm
⎩ y
Proiectând pe axa Ox, vom avea următoarea relaţie:
v x = −A x + 3 ⋅ B x = −2 ⋅ 2 ⋅ cos 20 o + 3 ⋅ 3,5 ⋅ cos 40 o , iar
vy v
cos β = şi sin β = x , deci
v v
− 4 ⋅ cos 20 o + 10,5 ⋅ cos 40 o
sin β = . La punctul c) avem
9,2
r r r
C = A1 + B1 , unde avem expresiile următoare
C x = A1x + B1x = 0; C y = A1y + B1y = 10 , iar
⎧A1x = A1 ⋅ cos 20o

⎪
⎪A y = A 2 ⋅ sin 20o
⎪
⎨
⎪B x = B1 ⋅ cos 140o = −B1 ⋅ cos 40o
⎪ o o
⎪⎩B y = − B1 ⋅ sin 140 = B1 ⋅ sin 40
⎧⎪A1 ⋅ cos 20o − B1 ⋅ cos 40o = 0

Rezultă sistemul: ⎨ cu
⎪⎩A1 ⋅ sin 20o + B1 ⋅ sin 40o = 10
necunoscutele A1 , B1 .
1.1.13.R.
r r
a) a (3,4,−5); b(−1,2,6); a = 50 ; b = 41
r r r r
b) a ⋅ b = a x b x + a y b y + a z b z ; a ⋅ b = −25
r r
r r a⋅b
c) a ⋅ b = a ⋅ b ⋅ cos α; cos α = ; α = 123,5 o
a⋅b
d)
a 3 ay 4 a 5
cos α1 = x = ; cos β1 = = ; cos γ1 = z = −
a 50 a 50 a 50
b 1 by 2 b 6
cos α 2 = x = − ; cos β1 = = ; cos γ1 = z = −
b 41 b 41 b 41
r r r r r r r r r r
e) a + b = 2 ⋅ i + 6 ⋅ j + k , iar a − b = 4 ⋅ i + 2 ⋅ j − 11 ⋅ k
f)
r r r
i j k
r r r 4 −5 r 3 −5 r 3 −4
a × b = ax ay az = i ⋅ − j⋅ +k⋅ ,
2 6 −1 6 −1 2
bx by bz
rezultă :
r r r r r
a × b == 34 ⋅ i − 13 ⋅ j + 10 ⋅ k .
1.1.14.R.
Cele două diagonale ale paralelogramului sunt:
r r r r r r
a + b = d 1 şi a − b = d 2
rezultă:
(ar + b) + (ar − b)
r 2 r 2
= d 12 + d 22
şi astfel:
2 ⋅ (a 2 + b 2 ) = d12 + d 22
1.1.15.R.
Fie vectorul sumă:
r r r
c=a+b
şi vectorul diferenţă
r r r
d =a−b
a) Dacă
r r r r
c⊥d ⇒ c ⋅ d = 0
atunci
(ar + b)⋅ (ar − b) = 0 ⇒ ar = b
r r r
b) Dacă vectorul sumă este coliniar cu vectorul diferenţă,

atunci
r r r r r r
( ) (
c×d = 0 ⇒ a + b × a − b = 0, )
iar efectuând calculele obţinem:
r r rr
a×b = 0⇒ a b
1.2. VITEZA ŞI ACCELERAŢIA RAPORTATE

LA UN REFERENŢIAL
1.2.A. Breviar
Ansamblul format dintr-un corp, luat ca reper, o

riglă pentru măsurarea distanţelor, şi un ceasornic, pentru
măsurarea duratelor, poartă numele de sistem de referinţă.
Oricărui sistem de referinţă i se poate ataşa un sistem de
coordonate.
Viteza medie a unui mobil, faţă de un sistem de
r r
Δr r
referinţă ales, este: Vm = , unde Δ r este variaţia vectorului
Δt
de poziţie al mobilului şi se numeşte vectorul deplasare, iar
Δt este intervalul de timp în care mobilul realizează această
deplasare.
Dacă Δt este extrem de mic( Δt → 0 ) atunci acest
interval se notează: dt. Se defineşte viteza momentană
r drr
(instantanee) V = .
dt
Acceleraţia medie a unui mobil, faţă de un sistem
r
r ΔV r
de referinţă ales, este: a m = , unde ΔV este variaţia
Δt
vectorului viteză. r
r dV
Acceleraţia momentană (instantanee) este: a =
dt
Dacă un mobil (1) se mişcă faţă de un sistem de
r
referinţă ales cu viteza V1 , iar un alt mobil (2) se mişcă faţă de
r
acelaşi sistem de referinţă cu viteza V2 , atunci viteza
r r r
mobilului ( 1) faţă de mobilul (2) este: V1→ 2 = V1 − V2 .
r r r
Vitezele V1 şi V2 se mai numesc şi viteze absolute iar V1→ 2 se
r r
mai numeşte şi viteză relativă. Evident V1→ 2 = − V2 →1 .
În acelaşi mod se defineşte şi acceleraţia relativă :
r r r
a1→ 2 = a1 − a 2
1.2.B. Probleme
1.2.1.
Un biciclist se deplasează 8km spre est, apoi 4km spre
sud, apoi 3km spre vest. Care este modulul şi orientarea
deplasării rezultante?
1.2.2.
Care este rezultanta y
sistemului de forţe din r
F2
fig.1.1.2? Se dau:
r r α r
F1 = 200 N , F2 = 100 N , F1
x
r
F3 = 200 N , α = 45o .
r
F3
Fig.1.2.2
1.2.3.
km
Un autoturism se deplasează cu viteza v = 36 în
h
direcţia est pe un timp ploios. Picăturile de ploaie cad vertical
faţă de Pământ şi lasă urme înclinate sub unghiul α = 30 o faţă
de verticală. Se cere:
a) să se determine componenta orizontală a vitezei picăturilor
de ploaie faţă de Pământ;
b) să se determine componenta orizontală a vitezei picăturilor
de ploaie faţă de autoturism;
c) să se determine viteza picăturilor de ploaie faţă de Pământ;
d) să se determine viteza picăturilor de ploaie faţă de
autoturism;
1.2.4.
Steagul de pe catargul unei nave formează un unghi
α 1 = 30 o cu direcţia de înaintare a navei, când nava are viteza
km
v = 20 . Dublând viteza navei, unghiul devine α 2 = 60 o .
h
Aflaţi viteza vântului. La ce viteză a navei steagul va sta
perpendicular pe direcţia navei?
1.2.5.
Apa unui fluviu curge de la Vest la Est. Pe fluviu
circulă două vapoare, primul în sensul de curgere iar cel de-al
doilea în sens contrar. În regiunea respectivă vântul suflă
dinspre S – V. Pe prima navă el se simte suflând dinspre S – E,
iar pe cea de a doua dinspre S – V sub unghiul α = 30 o faţă de
direcţia de curgere a apei. Cele două nave au aceeaşi viteză faţă
km
de apă, v r = 20 . Care este viteza de curgere a apei?
h
1.2.6.
O picătură de ploaie cade vertical cu viteza constantă
m
v p = 5 . Lângă suprafaţa Pământului picătura nimereşte pe
s
geamul lateral al unui autoturism lăsând o urmă înclinată cu
unghiul α = 60o faţă de verticală. Aflaţi viteza autoturismului.
1.2.7.
Un câine este legat cu un lanţ ce are la capătul opus un
inel care alunecă pe o sârmă orizontală . Poate avea inelul o
viteză mai mare decât a câinelui? ( Lanţul rămâne tot timpul
întins.)
1.2.8.
Din porturile A si B, aflate la distanţa d unul de altul,
pleacă simultan doua nave cu vitezele v1 respectiv v2
orientate ca în fig.1.1.8. Să se calculeze distanţa minimă dintre
nave în timpul mişcării.
r
r v2
v1
α β
A B
Fig.1.1.8
1.2.9.
r
În figura 1.2.9. este reprezentat vectorul acceleraţie a
al unui corp ce alunecă pe o pană. Cunoscând valoarea
r
acceleraţiei a şi unghiurile α şi β determinaţi acceleraţia
penei şi acceleraţia corpului faţă de pană.
β
α
r
a
Fig.1.1.9
1.2.1.R.
d x = d1x + d 2 x + d 3x ; d y = d1y + d 2 y + d 3y ;
d = d 2x + d 2y ; d ≅ 6,4km
dy 4
tgα = ; tgα = - ; α = 38,6 o sub axa Ox pozitivă.
dx 5
1.2.2.R.
r r r r
F = F1 + F2 + F3 ; Fx = F1x + F2 x + F3x ; Fy = F1y + F2 y + F3y
F = Fx2 + Fy2 ; F ≅ 182,71N
1.2.3.R.
Notăm: v1 – viteza picăturilor de ploaie faţă de Pământ,
v2 – viteza picăturilor de ploaie faţă de autoturism şi v –
viteza autoturismului faţă de Pământ.
a) Componenta orizontală a vitezei picăturilor de ploaie faţă de
Pământ este:
v 1x = 0
b) Componenta orizontală a vitezei picăturilor de ploaie faţă de
autoturism este:
m
v 2 x = −10
s
c) Viteza picăturilor de ploaie faţă de Pământ este dată de:
m
v1 = v 2 ⋅ cos α; v 1 ≅ 17,32
s
d) Viteza picăturilor de ploaie faţă de Pământ este dată de :

1 m
v 2 = v 2x ⋅ ; v 2 = 20
sin α s
1.2.4.R.
r r
Fie u -viteza vântului ; v1 -viteza vântului faţă de navă
r
în primul caz; v 2 -viteza vântului faţă de navă în al doilea caz;
r r r r r r
v1 = u − v; v 2 = u − 2v
uy uy
tgα1 = ; tgα 2 =
ux − v u x − 2v
km
⇒ u x = 50; u y = 17,3 ;
h
Steagul va sta perpendicular pentru: v ' = u x .
r
u
r
r uy
v2
r
v1
α2
α1
r r r
v 2⋅v ux
Fig.1.2.4.R
1.2.5.R.
km
v a = 3,12
h
1.2.6.R.
r
v
r
vp
α
r
vr
Fig.1.2.6.R
r r r
vr = vp − v
v m
tgα = ⇒ v = v p ⋅ tgα; v = 8,65
vp s
1.2.7.R.
r
Fie: v1 - viteza câinelui; v 2 - viteza inelului.
Lanţul fiind inextensibil şi întins cele două componente
ale vitezelor paralele cu lanţul trebuie să fie egale:
v 2 cos β = v1 cos α
cos α π
⇒ v 2 = v1 . Dacă 0 < α < β < ⇒
cos β 2
cos α > cos β şi v 2 > v1

r
v2 β r
v2p
r
v1
α r
v1p
Fig.1.2.7.R
1.2.8.R.
Viteza relativă a bărcii 2 faţă de barca 1 este:
r r r
v r = v 2 − v1
Distanţa minimă dintre cele două bărci este chiar
perpendiculara dusă din A pe direcţia vitezei relative:
v 2 ⋅ sin β − v1 ⋅ sin α
dm = d ⋅
v + v 22 + 2v1 ⋅ v 2 cos(α + β)
2
1
r
v2
r r
dm v1 vr β
α
A B
r
− v1
Fig.1.2.8.R
1.2.9.R.
Acceleraţia corpului faţă de pană este:
r r r
ar = a −ap
a r cos α = a p + a cos β ; a r sin α = a sin β ⇒

sin(β − α) sin β
ap = ⋅ a ; ar = ⋅a
sin α sin α
r r
ap O
− ap
x
α
β
y r r
a ar
Fig.1.2.9.R
PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE ŞI TIPURI DE FORŢE 31
2. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE ŞI

TIPURI DE FORŢE
2.1. Principiile mecanicii newtoniene
2.1.A. Breviar
Principiul inerţiei: un punct material îşi menţine

starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atâta timp
cât asupra sa nu acţionează alte corpuri care să-i schimbe
această stare de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă.
Principiul fundamental al dinamicii: vectorul forţă
este proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul
acceleraţie
r r
F = const. ⋅ m ⋅ a
Principiul acţiunii şi reacţiunii: dacă un corp
acţionează asupra altui corp cu o forţă, numită acţiune, cel de-
al doilea corp acţionează asupra primului cu o forţă egală în
modul şi opusă ca sens, numită reacţiune.
Principiul suprapunerii forţelor: dacă mai multe
forţe acţionează în acelaşi timp asupra unui punct material,
fiecare forţă produce propria sa acceleraţie în mod independent
de prezenţa celorlalte forţe, acceleraţia rezultantă fiind suma
vectorială a acceleraţiilor individuale.
32 FIZICĂ CLASA A IX-A
2.1.B. Probleme
2.1.1.
Un corp se află pe o suprafaţă orizontală netedă. Asupra
corpului acţionează o forţă constantă, după o direcţie paralelă
cu suprafaţa, care imprimă acestuia o acceleraţie a.
a) Care este valoarea acceleraţiei corpului dacă forţa îşi
dublează modulul?
b) Care este valoarea acceleraţiei corpului dacă forţa îşi
micşorează modulul de 2 ori?
c) Care este valoarea acceleraţiei corpului dacă direcţia forţei
formează cu orizontala unghiul α = 60o ?
2.1.2.
Un tractor cu masa m1 tractează accelerat o remorcă cu
masa m 2 . Dacă forţele de rezistenţă sunt proporţionale cu
greutăţile, iar tensiunea cablului de remorcare este T, calculaţi
forţa de tracţiune pe care o dezvoltă motorul tractorului.
2.1.3.
Dacă asupra unui corp de masă m = 2 kg acţionează o
m
forţă, acceleraţia imprimată este a = 1 . Pentru ce valoare a
s2
forţei acceleraţia imprimată se dublează?
2.1.4.
Dacă asupra unui corp de masă m1 = 2 kg acţionează o
m
forţă, acceleraţia imprimată este a 1 = 1 . Ce acceleraţie
s2
imprimă aceeaşi forţă dacă acţionează asupra unui corp de
masă m 2 = 4 kg ?
2.1.5.
Un cărucior, de masă m = 50 kg, este tras cu o forţă F.
Forţele de rezistenţă sunt proporţionale cu greutatea, iar
căruciorul se mişcă cu acceleraţia a = 1m / s 2 . Cu ce forţă
trebuie acţionat în sens contrar deplasării căruciorului pentru ca
mişcarea acestuia să se realizeze cu viteză constantă?
2.1.6.
Un buldozer, de masă m = 4 tone , împinge, pe o
suprafaţă orizontală, un bloc de fontă de masă M = 6 tone .
Forţa de tracţiune a buldozerului este F = 20 kN . Ştiind că
forţele de rezistenţă sunt proporţionale cu greutăţile, să se
determine forţa cu care buldozerul acţionează asupra blocului.
2.1.7.
În figura 2.1.7. este
prezentat un sistem ce se
poate deplasa pe orizontală,
într-un ghidaj(vedere de sus).
Să se determine acceleraţiile
Fig. 2.1.7.
corpurilor. ( Se neglijează frecările cu toate suprafeţele)
2.1.B. Soluţii şi indicaţii
2.1.1.R.
Iniţial avem: F = m ⋅ a
a) Dacă forţa îşi dublează modulul: F1 = 2 ⋅ F atunci
F1
acceleraţia corpului va fi: a1 = ; a1 = 2 ⋅ a
m
1
b) Dacă forţa îşi micşorează modulul de 2 ori: F2 = ⋅F
2
F2 1
atunci acceleraţia corpului va fi: a2 = ; a2 = ⋅ a
m 2
c) Dacă direcţia forţei formează cu orizontala unghiul α = 60o :
F ⋅ cos α 1
Fx = F ⋅ cos α = m ⋅ a ' ⇒ a ' = ; a' = ⋅ a
m 2
2.1.2.R.
F − T = m1 ⋅ a ⎫ ⎛ m1 ⎞
⎬ ⇒ F = T ⋅ ⎜⎜1 + ⎟⎟
T = m2 ⋅ a ⎭ ⎝ m 2⎠
2.1.3.R.
F = m⋅a ⎫
⎪
F' = m ⋅ a '⎬ ⇒ F' = 2 ⋅ F; F' = 4N
a ' = 2 ⋅ a ⎪⎭
2.1.4.R.
F = m1 ⋅ a1 ⎫ m1 ⋅ a1 m
⎬ ⇒ a2 = ; a 2 = 0,5
F = m2 ⋅ a 2 ⎭ m2 s2
2.1.5.R.
În primul caz
aplicând principiul II
obţinem:
r r r r r
F + Fr + N + G = m ⋅ a .
Proiectând pe orizontală:
F − Fr = m ⋅ a
În cel de al doilea caz Fig. 2.1.5.R.
r r r r r
aplicând principiul II obţinem: F + Fr + N + G + F1 = 0 .
Proiectând pe orizontală: F − Fr − F1 = 0 ⇒ F1 = m ⋅ a = 50 N
2.1.6.R.
Aplicând principiul II, pentru sistemul buldozer-bloc
r r r r r
obţinem: F + Fr + N + (M + m) ⋅ g = (M + m) ⋅ a .
Proiectând pe orizontală: F − Fr = (M + m) ⋅ a
Aplicând principiul II, pentru bloc obţinem:
r r r r r
f + Fr 2 + N + M ⋅ g = M ⋅ a
Fig.2.1.6.R
Proiectând pe orizontală: f − Fr 2 = M ⋅ a
Dar: Fr = k ⋅ (M + m) ⋅ g ; Fr 2 = k ⋅ M ⋅ g
Din aceste relaţii rezultă
M
f =F ; f = 12kN
M+m
2.1.7.R.
Fig.2.1.7.R
Fie f – forţa de interacţiune dintre cele două corpuri.

Pentru corpul de masă M proiectând ecuaţia principiului II pe
axa Ox se obţine:
F − f ⋅ sin α = M ⋅ a
Pentru corpul de masă M proiectând ecuaţia principiului II pe
axele Ox , respectiv, Oy se obţine:
⎧f ⋅ sin α = m ⋅ a x
⎨
⎩f ⋅ cosα = m ⋅ a y
Dar a m = a sin α şi a m = a 2x + a 2y . Rezolvând se obţine:
F F sin α
a= şi am =
2
M + m sin α M + m sin 2 α
2.2. Tipuri de forţe
2.2.A. Breviar
Greutatea unui corp de masă m într-un câmp

gravific de acceleraţie g:
G = m⋅g
Forţa elastică determinată de deformaţia x = Δl (în
domeniul de elasticitate) a unui resort de constantă k:
E ⋅S
Fe = k ⋅ x = ⋅ Δl
l
unde l şi S sunt lungimea şi, respectiv, aria secţiunii
transversale în stare nedeformată, iar E 1 este modulul de
elasticitate al barei elastice.
Forţe de frecare: “ Forţele care apar la contactul

dintre corpuri, conţinute în planul de contact şi care se opun
mişcării unui corp faţă de celalalt, se numesc forţe de frecare”
În funcţie de tendinţa de mişcare se disting forţe de frecare la
rostogolire şi forţe de frecare la alunecare.
Legile frecării la alunecare:
I “ forţa de frecare la alunecare între două corpuri nu depinde de aria
suprafeţei de contact dintre corpuri”;
II “ forţa de frecare la alunecare între două corpuri este proporţională
cu forţa de apăsare normală exercitată pe suprafaţa de contact.
Ff = μ ⋅ N; μ se numeşte coeficient de frecare la alunecare ( depinde
de natura corpurilor şi de gradul de şlefuire a suprafeţelor aflate în

contact)”
Studiul mişcării corpurilor în sisteme de

referinţă neinerţiale ( S.R.N.I.)
Pentru adaptarea
principiului II al
mecanicii la S.R.N.I.
se consideră a acţiona
asupra corpurilor,
alături de forţele reale,
r
o pseudoforţă, numită impropriu şi forţă de inerţie, Fi . Ea are
direcţia mişcării S.R.N.I., sens contrar acesteia şi modulul egal
cu produsul dintre masa corpului de studiat şi acceleraţia
r r
S.R.N.I. : Fi = −ma . Astfel pentru corpul din figură, faţă de
S.R.N.I. figurat, ecuaţia principiului II se scrie :
r r r r r r r
F + N + mg + Ff + Fi = ma r , unde a r este acceleraţia relativă
(acceleraţia corpului de studiat faţă de S.R.N.I) . Proiecţia pe
axa orizontală dă : F − Ff − ma = ma r .
Forţa centripetă ce acţionează, pe direcţia şi sens

contrar sensului razei vectoare (în raport cu centrul
circumferinţei parcurse), asupra unui corp aflat în mişcare de
r r V2 r r
rotaţie: Fcp = ma cp = − m R = −mω2 R ;
R2
1
sau modulul de elasticitate al lui Young
V2
Fcp = ma cp = m = mω2 R
R
Dacă se studiază mişcarea corpului dintr-un sistem de referinţă
solidar cu corpul, sistem de referinţă ce este neinerţial, atunci se
introduce şi pseudoforţa, numită impropriu forţă centrifugă de
r r r
inerţie, Fcf , a.î. Fcp + Fcf = 0 şi deci:
r r V2 r r
Fcf = − Fcp = m 2 R = mω2 R
R
m ⋅ v2
Fcf = = m ⋅ ω ⋅ v = m ⋅ ω2 ⋅ R
R
unde m este masa corpului, ω
şi v sunt vitezele unghiulară, şi respectiv, liniară ale mişcării de
rotaţie, iar r este raza circumferinţei parcurse.
În rezolvarea problemelor de dinamică avem două

posibilităţi echivalente, faţă de care se studiază mişcarea
corpurilor:
9 să alegem un sistem de referinţă inerţial şi să
considerăm numai forţe reale;
9 să alegem un sistem de referinţă neinerţial şi să
considerăm atât forţele reale cât şi forţele de inerţie.
Ca un ghid de rezolvare a acestor probleme vom
prezenta un posibil algoritm de rezolvare ce cuprinde următorii
paşi:
9 se alege un sistem de referinţă faţă de care se
studiază mişcarea corpurilor;
9 se identifică şi se prezintă pe desen toate forţele
care acţionează asupra corpurilor;
9 se stabileşte sensul mişcării, se figurează vectorul
acceleraţie sau vectorul viteză;
9 se alege un sistem de axe rectangulare, având o axă

în direcţia şi în sensul mişcării, şi se proiectează
forţele pe axe;
9 se aplică principiul fundamental al dinamicii pentru
fiecare corp în parte (şi/sau principiul suprapunerii
forţelor);
9 se proiectează ecuaţia principiului fundamental al
dinamicii pe cele două axe;
9 se analizează ecuaţiile obţinute introducând şi alte
date necesare;
9 se calculează mărimile cerute rezolvând matematic
sistemul de ecuaţii;
9 se verifică şi se interpretează fizic rezultatele
obţinute.
2.2.B. Probleme
2.2.1.
Care este greutatea maximă pe care o poate ridica un
om, ce are forţa musculară de 500 N , cu ajutorul unui scripete
mobil ideal?
2.2.2.
Un om are greutatea de 1000N. Care este masa omului?
⎛ m⎞
⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.3.
Asupra unui corp
acţionează o forţa
m
F = 100 N imprimându-i o acceleraţie a = 0,5 2 . Ştiind că
s
forţa face unghiul α = 60o cu deplasarea, determinaţi greutatea
corpului în condiţiile în care frecările sunt neglijabile.
⎛ m⎞
⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.4.
Două corpuri de mase m1 şi respectiv m2, m 2 > m1 ,
sunt legate printr-un fir. Sistemul este trecut peste un scripete
ideal. Să se determine acceleraţia sistemului.
2.2.5.
Care este acceleraţia cu care se mişcă un lift de masă
m = 500 kg în cazul în care tensiunea din cablul de susţinere
⎛ m⎞
este T = 5,5 kN ? ⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.6.
Care este acceleraţia cu care trebuie ridicat vertical în
sus un corp cu ajutorul unui fir astfel încât tensiunea să fie de n
ori mai mare decât greutatea corpului?
2.2.7.
Un corp de masă m = 1 kg se deplasează pe o suprafaţă
orizontală. Coeficientul de frecare la alunecare are valoarea

μ = 0,1 . Care este forţa de frecare dintre corp şi suprafaţa
⎛ m⎞
orizontală? ⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.8.
Forţa necesară împingerii unui dulap pe parchet cu
viteză constantă este de 500 N . Care este forţa de frecare ce se
exercită între dulap şi parchet?
2.2.9.
N
De un resort cu constanta elastică k = 100 se
m
suspendă un corp cu masa m = 100g . Care este alungirea
⎛ m⎞
resortului? ⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.10.
Se consideră două resorturi nedeformate cu constantele
de elasticitate k1 si k2 legate în serie. Care sunt alungirile
resorturilor în cazul în care de sistemul astfel obţinut se atârnă
un corp de masă m?
2.2.11.
Calculaţi alungirea unei bare de secţiune pătrată, cu
kg
densitatea ρ = 7,85 ⋅ 10 3 3 , cu modul de elasticitate al lui
m
N
Young E = 2,1 ⋅ 1011 şi lungime l 0 = 10m , sub acţiunea
m2
⎛ m⎞
propriei greutăţi. ⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
2.2.12.
Se consideră două resorturi nedeformante cu
constantele de elasticitate k1 şi respectiv k2 legate în paralel.
De sistemul astfel obţinut se suspendă un corp cu masa m. Care
sunt alungirile resorturilor în acest caz?
2.2.13.
Fie două corpuri de mase m1 şi m2 ce sunt prinse între
ele prin intermediul unui resort. Dacă suspendăm sistemul de
corpul cu masă m1 atunci resortul are lungimea l1 . Dacă
aşezăm sistemul astfel încât corpul cu masa m2 să fie pe sol, iar
corpul cu masa m1 este lăsat liber pe resort, sistemul are
lungimea l2 . Care este lungimea l a resortului nedeformat?
2.2.14.
Se consideră două corpuri de mase m1 = 0,1 kg şi
1
m2 = ⋅ m1 ce sunt legate prin intermediul unui fir trecut peste
2
un scripete ideal. Dacă corpul m2 este legat de fir printr-un
N
resort de masă neglijabilă şi constantă elastică k = 100 şi
m
iniţial se consideră blocat, calculaţi cu cât se alungeşte resortul.
2.2.15.
Un corp de masă m este legat la capătul unui fir
inextensibil. La celălalt capăt al firului se află un elev care
roteşte sistemul cu o viteză unghiulară, minimă ωmin, în plan
vertical, astfel încât firul să fie întins. Care este tensiunea în fir
şi lungimea acestuia în momentul când corpul trece prin
punctul inferior?
2.2.16.
Două corpuri de mase m1 = 6kg şi, respectiv, m 2 = 4kg
sunt legate printr-un fir trecut peste un scripete fix, ideal. Care
este acceleraţia sistemului şi tensiunea din fir?
2.2.17.
Două cărucioare, pentru care frecarea la rostogolire este
neglijabilă, de mase m şi, respectiv, k ⋅ m (k>1), sunt legate
printr-un lanţ de masă neglijabilă. Asupra cărui cărucior trebuie
acţionat cu o forţă de tracţiune pentru deplasarea cărucioarelor
în siguranţă?
2.2.18.
Un cărucior, pentru care frecarea la rostogolire este
neglijabilă, este tras cu o forţă. Dacă blocăm o osie cu roţi
căruciorul se mişcă cu o acceleraţie de n = 1,6 ori mai mică. De
câte ori se micşorează acceleraţia dacă blocăm ambele osii cu
roţi ale căruciorului?
2.2.19.
Două corpuri, de mase m1 = 6kg şi, respectiv,
m 2 = 4kg , sunt legate printr-un fir ideal. Ele se pot mişca, cu
frecare ( μ = 0,1 ), pe o suprafaţă orizontală. De primul corp se
trage, sub unghiul α = 30o , cu o forţă F = 20 N. Să se

determine acceleraţia sistemului şi tensiunea din fir.
2.2.20.
O ladă trasă de o forţă, ce face unghiul α = 45o cu
orizontala, se mişcă cu o anumită acceleraţie. Dacă lada este
împinsă cu o altă forţă, sub acelaşi unghi faţă de orizontală, se
mişcă cu aceeaşi acceleraţie. Ştiind unghiul de frecare la
alunecare, ϕ = 15o , să se determine raportul celor două forţe.
2.2.21.
Asupra unui corp aflat pe o suprafaţă orizontală
acţionează o forţă ce face un anumit unghi cu orizontala.
Coeficientul de frecare la alunecare dintre corp şi suprafaţa
orizontală este μ. Pentru ce valoare a unghiului acceleraţia
imprimată este maximă?
2.2.22.
Un corp, de masă m = 10kg , se poate mişca cu frecare
pe o suprafaţă orizontală. Asupra corpului acţionează o forţă
orizontală, ce depinde de timp conform legii
⎛ N⎞
F = b ⋅ t ⎜ cu b = 5 ⎟ . Să se traseze graficul forţei de frecare
⎝ s⎠
în funcţie de timp. (Coeficientul de frecare static este egal cu
m
cel dinamic μs = μ d = 0,2 şi g = 10 2 .)
s
2.2.23.
Două corpuri de mase m1 = 5kg şi, respectiv,
m 2 = 3kg sunt legate prin intermediul unui lanţ omogen de

masă m 0 = 2kg . Sistemul fizic se poate deplasa pe orizontală
cu frecare. Ştiind că asupra primului corp se acţionează cu o
forţă orizontală F = 26 N , să se traseze graficul tensiunii din
lanţ în funcţie de distanţa măsurată faţă de corpul de masă m2.
Ce valoare are această tensiune la jumătatea lanţului?( Se
neglijează încovoierea lanţului)
2.2.24.
Un covor îngust, omogen, de masă m = 5kg se află ca
în fig.2.2.24, la limita
alunecării. Coeficientul
de frecare la alunecare cu
suprafaţa orizontală este
μ = 0,5 . Să se determine
tensiunea într-o secţiune
a covorului situată la
distanţa x0 de capătul
inferior, în momentul
părăsirii suprafeţei Fig. 2.2.24
orizontale. Să se demonstreze că nu există nici o valoare a lui μ
pentru care tensiunea respectivă să se anuleze.
2.2.25.
Un ciclist se învârte pe un disc orizontal de rază R.
Coeficientul de frecare depinde de distanţa r faţă de centrul O
după legea:
⎛ r⎞
μ = μ 0 ⋅ ⎜1 − ⎟
⎝ R⎠
unde μ0 este o constantă. Determinaţi raza de curbură cu
centrul în O pe care ciclistul o atinge cu viteza maximă şi
precizaţi expresia acestei viteze.
2.2.1.R.
G = 2 ⋅ F; G = 1000N
2.2.2.R.
G
G = m⋅g ⇒ m = ; m = 100kg
g
2.2.3.R.
F ⋅ cos α = m ⋅ a ⎫ g
⎬ ⇒ G = ⋅ F ⋅ cos α; G = 1000N
G = m⋅g ⎭ a
2.2.4.R.
m 2 − m1
a = g⋅
m1 + m 2
2.2.5.R.
T m
T − m⋅g = m⋅a ⇒ a = − g; a = 1 2
m s
2.2.6.R.
T − G = m ⋅ a⎫
⎪
T = n ⋅G ⎬ ⇒ a = (n − 1) ⋅ g
G = m⋅g ⎪
⎭
2.2.7.R.
Ff = μ ⋅ N ⎫
⎪
N − G = 0⎬ ⇒ Ff = μ ⋅ m ⋅ g; Ff = 1N
G = m ⋅ g ⎪⎭
2.2.8.R.
F − Ff = 0 ⇒ Ff = F; Ff = 500 N
2.2.9.R.
m⋅g
m ⋅ g = k ⋅ Δl ⇒ Δl = ; Δl = 1cm
k
2.2.10.R.
m⋅g m⋅g
Δl1 = ; Δl 2 =
k1 k2
2.2.11.R.
ρ ⋅ l 02 ⋅ g
Δl = ; Δl ≅ 1,869 ⋅ 10 −5 m
2⋅E
2.2.12.R.
m⋅g
Δl =
k1 + k 2
2.2.13.R.
În primul caz avem condiţia:
m 2 ⋅ g = k ⋅ (l1 − l )
În al doilea caz avem condiţia:

m1 ⋅ g = k ⋅ (l − l 2 )
În urma efectuării calculelor obţinem:

m 1 ⋅ l1 + m 2 ⋅ l 2
l=
m1 + m 2
2.2.14.R.
Δl = 1,6mm
2.2.15.R.
În punctul inferior al firului vom avea condiţia:
T − m ⋅ g = m ⋅ ω 2min ⋅ l
Pentru ca sfoară să fie întinsă în punctul superior vom avea

condiţia:
m ⋅ g = m ⋅ ω 2min ⋅ l
Din cele două relaţii obţinem:

⎧T = 2 ⋅ m ⋅ g
⎪
⎨ g
⎪l = ω 2
⎩ min
2.2.16.R.
Aplicăm principiul fundamental pentru fiecare corp:
r r r
⎧⎪T + m1 ⋅ g = m1 ⋅ a
⎨ r r r
⎪⎩m 2 ⋅ g + T = m 2 ⋅ a
Scripetele fiind ideal doar schimbă sensul de mişcare.
Proiectând avem:
⎧ m − m2 m
⎪ a= 1 ⋅ g; a = 2 2
m1 ⋅ g − T = m1 ⋅ a ⎫ ⎪ m1 + m 2 s
⎬⇒⎨
T − m2 ⋅ g = m2 ⋅ a ⎭ ⎪T = 2 ⋅ m1m 2 ⋅ g; T = 48N
⎪⎩ m1 + m 2
2.2.17.R.
Fig.2.2.17.R(a) Fig.2.2.17.R(b)
Primul caz:
k
F − T1 = m ⋅ a; T1 = k ⋅ m ⋅ a ⇒ T1 = ⋅F
k +1
Al doilea caz:
1
F − T2 = k ⋅ m ⋅ a; T2 = m ⋅ a ⇒ T2 = ⋅F
k +1
Se observă că: T2 < T1 . Deci este preferabil să tragem de

căruciorul cu masă mai mare.
2.2.18.R.
m⋅a m⋅g
1) F = ma; 2) F - μN1 = ; N1 − =0
n 2
m⋅a n
3) F - μN 2 = ; N 2 − m ⋅ g = 0; ⇒ x = = 4; n < 2
x 2−n
2.2.19.R.
⎧Ox : Fx − Ff 1 − T = m1 ⋅ a ⎧Ox : T − Ff 2 = m 2 ⋅ a
m1 : ⎨ ; m2 : ⎨
⎩Oy : N1 + Fy − m1 ⋅ g = 0 ⎩Oy : N 2 − m 2 ⋅ g = 0
r
r Fy
N2 r r y
r N1 F
T r
Fx
x
r r O
Ff 2 r Ff 1 r
m2 ⋅ g m1 ⋅ g
Fig.2.2.19.R
Ff 1 = μ ⋅ N1 = μ ⋅ (m1 ⋅ g − F ⋅ sin α) ⇒
F ⋅ (cosα + μ ⋅ sin α) − μ ⋅ m1 ⋅ g − T = m1 ⋅ a
Ff 2 = μ ⋅ N 2 = μ ⋅ m 2 ⋅ g ⇒ T − μ ⋅ m 2 ⋅ g = m 2 ⋅ a
Din aceste relaţii rezultă:
F
a= ⋅ (cos α + μ ⋅ sin α) − μ ⋅ g;
m1 + m 2
m
a = 0,83 şi T = 7,32N
s2
2.2.20.R.
Aplicăm principiul fundamental în cele două situaţii:
Fig.2.2.20.R
r r r r r ⎧Ox : F1 ⋅ cos α − Ff 1 = m ⋅ a
F1 + N1 + Ff 1 + m ⋅ g = m ⋅ a ⇒ ⎨
⎩Oy : N1 + F1 ⋅ sin α − m ⋅ g = 0
r r r r r ⎧Ox : F2 ⋅ cos α − Ff 2 = m ⋅ a
F2 + N 2 + Ff 2 + m ⋅ g = m ⋅ a ⇒ ⎨
⎩Oy : N 2 − F2 ⋅ sin α − m ⋅ g = 0
Condiţiile de alunecare sunt:
Ff 1 = μ ⋅ N1 şi Ff 2 = μ ⋅ N2
Ştiind că μ = tgϕ şi efectuând calculele rezultă:
F1 cos(α + ϕ) F1 1
= ; =
F2 cos(α − ϕ) F2 3
2.2.21.R.
Aplicăm principiul fundamental:
r r r r r ⎧Ox : F ⋅ cos α − Ff = m ⋅ a
F + N + Ff + m ⋅ g = m ⋅ a ⇒ ⎨
⎩Oy : N + F ⋅ sin α − m ⋅ g = 0
Condiţia de alunecare este:
Ff = μ ⋅ N
Ştiind că μ = tgϕ şi efectuând calculele rezultă:
F F cos(α − ϕ)
a= ⋅ (cos α + μ ⋅ sin α ) − μ ⋅ g = ⋅ −μ⋅g
m m cos ϕ
Vom avea acceleraţie maximă dacă:
cos(α − ϕ) = 1 ⇒ α = ϕ = arctgμ
m⋅g
cu condiţia F ≤ obţinută din N≥0
sin ϕ
2.2.22.R.
r r r r r ⎧Ox : F − Ff = m ⋅ a
F + N + Ff + m ⋅ g = m ⋅ a ⇒ ⎨
⎩Oy : N − m ⋅ g = 0
Corpul începe să alunece când: Ff = μ ⋅ N
Aceasta se întâmplă la momentul t0 dat de:
μ⋅m⋅g
b ⋅ t0 − μ ⋅ m ⋅ g = 0 ⇒ t0 = ; t 0 = 4s
b
Pentru t < t 0 corpul rămâne în repaus şi: F − Ff = 0 ⇒ Ff = b ⋅ t
Pentru t ≥ t0 vom avea
Ff = μ ⋅ N = μ ⋅ m ⋅ g
Graficul cerut este prezentat în
fig.2.2.22.R
Fig.2.2.22.R
2.2.23.R.
Fig. 2.2.23.(a)R .
m
Lanţul fiind omogen are, în orice punct, densitatea ρ = .
V
V = lS . Tăiem imaginar lanţul la distanţa x de extremitatea
stângă, iar cele două bucăţi obţinute le legăm cu un fir ideal.
Cele două porţiuni de lanţ obţinute au masele m01 şi m02 .
x
m01 + m02 = m0 . m01 = ρxS = m0 .
l
l−x
m02 = ρ(l − x )S = m0
l
Se aplică principiul fundamental pentru fiecare corp în parte,
se proiectează pe axele de coordonate şi se aplică condiţia de
alunecare pentru corpurile de masă m1 şi m2.
Înlocuind se obţine sistemul:
F − T1 − μ ⋅ m1 ⋅ g = m1 ⋅ a ⎫
T1 − Tx = m 02 ⋅ a ⎪
⎪
⎬
Tx − T2 = m 01 ⋅ a ⎪
T2 − μ ⋅ m 2 ⋅ g = m 2 ⋅ a ⎪⎭
Din care rezultă: Fig.2.2.23.(b)R.
⎧ F − μ ⋅ (m1 + m 2 ) ⋅ g
⎪⎪a = m + m + m
1 2 0
⎨
⎪T = m (a + μ ⋅ g ) + m0 ⋅ a ⋅ x
⎪⎩ x 2
l
Graficul cerut este prezentat în fig.2.2.23.(b)R.
2.2.24.R.
Se realizează modelarea din problema precedentă şi
μ
obţinem: x0 = ⋅l
1+ μ
Aplicăm principiul fundamental în momentul în care de pe
suprafaţa orizontală a alunecat o porţiune x şi obţinem:
x x ⎫
m ⋅ 0 ⋅ g − Tx 0 = m ⋅ 0 ⋅ g ⎪
l l
⎪
x x ⎪
Tx 0 + m ⋅ ⋅ g − T = m ⋅ ⋅ g ⎬ ⇒
l l ⎪
l − x0 − x l − x0 − x ⎪
T −μ⋅m⋅ ⋅g = m⋅ ⋅ g⎪
l l ⎭
x ⎛ μ⋅x ⎞
Tx0 = m ⋅ 0 ⋅ g ⋅ ⎜1 − ⎟
l ⎝ l ⎠
⎛ μ ⎞
Pentru x = l − x 0 = l ⋅ ⎜⎜1 − ⎟⎟ ajungem la:
⎝ 1+ μ ⎠
μ
Tx0 = m ⋅ ⋅ g; Tx0 = 20 N
1+ μ2
Din expresia:
x0 ⎛ μ⋅x ⎞
Tx0 = m ⋅ ⋅ g ⋅ ⎜1 − ⎟
l ⎝ l ⎠
l
se observă că tensiunea se poate anula pentru x = . Dar
μ
l l
x max = l − x 0 = <
1+ μ μ
rezultă că tensiunea nu se poate anula pentru nici o valoare a
lui μ.
Observaţie:
În momentul imediat următor părăsirii suprafeţei
orizontale, covorul fiind în cădere liberă, tensiunea este nulă în
orice secţiune a lui.
2.2.25.R.
Pentru rezolvarea acestei probleme vom da două
metode.
Metoda I:
Raportăm mişcarea ciclistului la un sistem de referinţă
inerţial (SRI) legat de Pământ.
Aplicăm principiul
fundamental al dinamicii:
r r r r
G + N + Ff = m ⋅ a unde,
r
a este acceleraţia
ciclistului faţă de Pământ.
Fig. 2.2.25.R.b.
Proiectăm ecuaţia pe axele Ox şi respectiv Oy, rezultă:
⎧Ox : Ff = m ⋅ a cp
⎨
⎩Oy : N - G = 0
v2
unde a cp = este acceleraţia centripetă. Înlocuind forţa de
r
frecare:
Ff = μ ⋅ N = μ ⋅ G
cu G = m ⋅ g în urma efectuării calculelor avem succesiv:
v2 v2
μ⋅m⋅g = m⋅ ⇔ μ⋅g =
r r
Dar, din condiţiile problemei:
⎛ r⎞
μ = μ 0 ⋅ ⎜1 − ⎟
⎝ R⎠
μ0 ⋅ g 2
aşadar vom ajunge la ecuaţia: ⋅ r − μ0 ⋅ g ⋅ r + v2 = 0
R
care este o ecuaţie de gradul II în r. Pentru a determina raza de
curbură cu centrul în O pe care ciclistul o atinge cu viteza
maximă punem în ultima relaţie condiţia Δ = 0 , deci:
μ ⋅g 1
4 ⋅ 0 ⋅ v 2max = μ 02 ⋅ g 2 ⇒ v max = ⋅ μ 0 ⋅ g ⋅ R ,
R 2
iar raza de curbură corespunzătoare acestei viteze maxime este
R
r = , adică jumătate din raza discului orizontal.
2
Metoda II:
Raportăm mişcarea ciclistului la un sistem de referinţă
neinerţial (SRN) legat de ciclist. Aplicăm principiul
r
fundamental al dinamicii adăugând forţa de inerţie Fi , care în
r r
acest caz este forţa centrifugă Fcf = m ⋅ ω2 ⋅ r . În raport cu acest
sistem de referinţă ciclistul se află în repaus, deci:
r r r r
G + N + Ff + Fcf = 0
Proiectăm ecuaţia
pe axele de coordonate
Ox şi Oy:
⎧Ox : Fcf − Ff = 0
⎨
⎩Oy : N - G = 0
Fig.2.2.25.R.c
v2
unde Fcf = m ⋅ şi Ff = μ ⋅ m ⋅ g . În urma efectuării
r
v2
calculelor obţinem: m⋅ = μ⋅m⋅g
r
⎛ r⎞
cu μ = μ 0 ⋅ ⎜1 − ⎟
⎝ R⎠
1 R
rezultă v max = ⋅ μ 0 ⋅ g ⋅ R şi r=
2 2
INTERACŢIUNI PRIN CÂMPURI FIZICE 59
3. INTERACTIUNI PRIN CAMPURI FIZICE

(GRAVITATIONALE SI ELECTRICE)
3.1. Legea atracţiei universale a lui

Newton. Forţe gravitaţionale şi
acceleraţii gravitaţionale
3.1.A. Breviar
Legea atracţiei universale a lui Newton: forţa

gravitaţională dintre două corpuri cu masele m şi M
considerate punctiforme faţă de distanţa dintre ele, situate la
distanţa r unul faţă de altul, este o forţă de atracţie care
acţionează de-a lungul liniei ce uneşte corpurile şi are valoarea:
m⋅M
F = K⋅
r2
unde K 1 este o constantă universală. Ea are aceeaşi valoare
pentru orice pereche de corpuri din Univers:
N ⋅ m2
K = 6,673 ⋅ 10−11
kg 2
1
Constanta k poate fi determinată pe cale experimentală. Pentru a determina
valoarea lui k trebuie să măsurăm forţa de atracţie dintre două corpuri care
au masele cunoscute. Prima măsurătoare a acestei constante a fost efectuată
de către Henry Cavendish în anul 1798 cu ajutorul unei balanţe de torsiune.
Forţele gravitaţionale se exercită atât între corpurile

care sunt situate la distanţe astronomice, cât şi între particulele
situate la distanţe microscopice.
Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Terrei este

dată de relaţia: M
g 0 = K ⋅ Terra
2
R Terra
Acceleraţia gravitaţională la distanţa r de centrul

Terrei este dată de
relaţia: M
g = K ⋅ Terra
r2
Valorile acceleraţiilor gravitaţionale pentru planetele din
sistemul nostru solar sunt prezentate în tab. 3.1.
Tab.3.1
Valoarea acceleraţiei gravitaţionale
Denumirea
Nr.crt. ⎡m⎤
planetei g⎢ 2⎥
⎣s ⎦
1. Mercur 3,78
2. Venus 8,60
3. Terra 9,78
4. Marte 3,72
5. Jupiter 22,88
6. Saturn 9,05
7. Uranus 7,77
8. Neptun 11,00
9. Pluto 4,30
Valorile acceleraţiilor gravitaţionale pentru
planetele situate în sistemul nostru solar
3.1.B. Probleme
3.1.1.
Cu ce forţă se atrag două corpuri de mase m1 = 107 kg
şi m 2 = 106 kg , dacă distanţa dintre centrele lor este r = 10 m ?
3.1.2.
Ce valoare are acceleraţia gravitaţională la suprafaţa
unui asteroid cu masa M = 1015 kg şi raza R = 103 m ?
3.1.3.
Stabiliţi valoarea şi unitatea de măsură a constantei
gravitaţionale, dacă se dau pentru Terra masa,
M Terra = 6 ⋅ 1024 kg , raza, R Terra = 6,4 ⋅ 106 m şi acceleraţia
m
gravitaţională la suprafaţa ei g = 9,78 .
s2
3.1.4.
Doi asteroizi identici sunt situaţi în vid la o distanţă
medie r = 10 9 m unul faţă de altul. Care este masa asteroizilor
dacă între ei se exercită o forţă gravitaţională F = 66,73N ?
3.1.5.
La ce distanţă de suprafaţa Terrei asupra unui corp cu
masa de 1kg acţionează o forţă F = 4,038 N ? Se dau: masa
Terrei M Terra = 6 ⋅ 1024 kg şi raza Terrei R Terra = 6,4 ⋅ 106 m .
3.1.6.
Care este acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Lunii
dacă R Terra = 4 ⋅ R L = 6,4 ⋅ 106 m , M Terra = 81 ⋅ M Lună şi
m
g Terra = 9,78 ?
s2
3.1.1.R.
Forţa gravitaţională care se exercită între corpurile de
mase m1 şi m2 situate la distanţa r este:
m ⋅m
F = K ⋅ 1 2 ; F = 6,673N .
r2
3.1.2.R.
Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa asteroidului este:
M m
g asteroid = K ⋅ ; g asteroid = 6,673 ⋅ 10− 2
R2 s2
3.1.3.R.
Considerăm un corp de masă m care se află pe suprafaţa
Terrei, astfel putem scrie:
2
m ⋅ M Terra R Terra N ⋅ m2
m⋅g = K⋅ ⇒K= ⋅ g; K ≅ 6,676 ⋅ 10 −11
2
R Terra M Terra kg 2
3.1.4.R.
Forţa de atracţie dintre cei doi asteroizi este:
m⋅M
F = K⋅
r2
Dar cei doi asteroizi au masele egale:
m=M
Din aceste relaţii obţinem:
F ⋅ r2 F ⋅ r2
m2 = ⇒m= ; m = 1015 kg .
K K
3.1.5.R.
r
Forţa de atracţie F ce se exercită asupra corpului de
masă m la distanţa h de Terra are valoarea:
m ⋅ M Terra
F= K⋅
(R Terra + h )2
Deci:
(R Terra + h )2 = K ⋅ m ⋅ M Terra ⇒h=

K ⋅ m ⋅ M Terra
− R Terra ;
F F
h = 2,6 ⋅ 106 m
3.1.6.R.
Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa satelitului natural
al Terrei, Luna, este:
M Lună
g Lună = K ⋅ ,
R 2Lună
iar acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Terrei este:
M Terra
g Terra = K ⋅
2
R Terra
Împărţim aceste relaţii membru cu membru şi obţinem:
M Lună
K⋅
g Lună R 2Lună M ⋅ R2
= ⇒ g Lună = Lună Terra ⋅ g Terra
g Terra K ⋅ M Terra M Terra ⋅ R 2Lună
2
R Terra
Dar din datele problemei avem R Terra = 4 ⋅ R L = 6,4 ⋅ 106 m ,

m
M Terra = 81 ⋅ M Lună şi g Terra = 9,78 ;
s2
m
rezultă g Lună ≅ 1,9315 .
s2
3.2. Forţe electrice de interacţiune între

sarcini electrice punctiforme. Legea lui
Coulomb
3.2.A. Breviar
r
Legea lui Coulomb: forţa F cu care interacţionează
două corpuri punctiforme A şi B, încărcate cu sarcinile
electrice qA şi respectiv qB, este direct proporţională cu
mărimea sarcinilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei,
r, dintre ele. Această forţă are valoarea:
q ⋅q
F = k⋅ A B
r2
unde k 2 este o constantă de proporţionalitate a cărei
valoare depinde de mediul în care se află corpurile,
1
k=
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r
unde ε r 3 este permitivitatea relativă a mediului. Permitivităţile

relative ale unor medii sunt prezentate în tab.3.2.
1 N ⋅ m2
2
pentru vid k = = 9 ⋅ 10 9 .
4 ⋅ π ⋅ ε0 C2
3
Ne arată de câte ori forţa de interacţiune dintre două corpuri încărcate
electric este mai mică în mediul respectiv decât în vid.
Tab.3.2
Substanţa Aer Petrol Hârtie Ebonită
εr 1,00059 2 ÷ 2,3 2 ÷ 2,5 3÷4
Substanţa Sticlă Glicerină Apă
εr 2 ÷ 12 43 81
Permitivitatea relativă a câtorva medii
Dacă corpurile punctiforme sunt încărcate cu sarcini

electrice de acelaşi semn, atunci între ele se exercită forţe de
respingere.
Dacă corpurile punctiforme sunt încărcate cu sarcini

electrice de semn opus, atunci între ele se exercită forţe de
atracţie.
Legea lui Coulomb este valabilă numai pentru

corpuri punctiforme fixe.
3.2.B. Probleme
3.2.1.
Care este forţa ce se exercită între doi electroni, în vid,
situaţi la distanţa de 10-10m? Sarcina electronului este
e = 1,6 ⋅ 10−19 C .
3.2.2.
La ce distanţă trebuie să se afle doi electroni plasaţi în
aer (ε r ≅ 1) pentru ca forţa coulombiană ce se exercită între ei
să fie egală cu greutatea lor? Se dau: sarcina electronului
e = 1,6 ⋅ 10−19 C şi masa electronului
⎛ m⎞
m = 9,1 ⋅ 10−31 kg . ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
3.2.3.
Două corpuri punctiforme identice sunt situate în vid la
distanţa r = 1m unul faţă de altul. Care este sarcina electrică a
corpurilor dacă ele se resping cu o forţă F = 1N ?
3.2.4.
Două bile identice sunt situate în aer (ε r ≅ 1) . Bilele,
iniţial neelectrizate, au aceeaşi masă m şi sunt suspendate prin
intermediul a două fire izolatoare, fiecare de lungime l, în
acelaşi punct.
Bilele se încarcă electric cu aceeaşi sarcină, astfel încât
forţa de respingere depărtează firele cu un unghi α. Care este
expresia sarcinii electrice q a fiecărei bile?
3.2.5.
De un fir izolator fixat la un capăt, se leagă la celălalt
capăt o bilă de dimensiuni neglijabile şi masă m, încărcată cu
sarcina Q. Pe verticala firului, la distanţa r, se află o altă bilă,
de dimensiuni neglijabile, încărcată cu sarcina electrică q. Se
consideră sistemul fizic plasat în aer (ε r ≅ 1) , a doua bilă se

află situată pe un suport izolator. Care este expresia tensiunii
din fir dacă sarcinile electrice:
a) au acelaşi semn;
b) au semne contrare.
3.2.6.
Precizaţi care este alungirea resortului din fig. 3.2.6,
dacă distanţa dintre sarcini după stabilirea echilibrului
sistemului este d.
Sistemul considerat este plasat în vid, sarcina +q1 este
fixată de planul orizontal (izolator), iar sarcinile sunt
punctiforme şi de masă neglijabilă.
N
Se dau: q1 = 1μC , d = 1m şi k = 10 .
m
-q1
d
+q1
Fig.3.2.6
3.2.7.
Două sarcini electrice punctiforme( Q şi q ) sunt situate
în vid la distanţa r. Să se determine valoarea forţei de
interacţiune coulombiene asupra unei sarcini qo situată la
distanţa r1 de sarcina Q şi respectiv distanţa r2 de sarcina q,
astfel încât să fie îndeplinite condiţiile:
Q = q şi r 2 = r12 + r22
3.2.8.
Două bile identice sunt încărcate cu sarcinile q1 şi
respectiv q2 de acelaşi semn şi se află la distanţa r. Bilele se
ating şi apoi se resping la aceeaşi distanţă. Care dintre forţele
coulombiene este mai mare, cea dinainte de atingerea bilelor
sau după atingerea lor?
3.2.9.
Deasupra unei sarcini considerate fixă, cu sarcina +Q,
la o înălţime h se află un bilă de masă m şi sarcină negativă.
Care este valoarea sarcinii negative pentru ca ea să parcurgă
distanţa maximă n ⋅ h (n < 1) , în aer (ε r ≅ 1) la echilibru?
3.2.10.
Arătaţi că permitivitatea relativă ε r ne indică de câte ori
forţa coulombiană într-un mediu este mai mică în mediul
respectiv decât în vid.
3.2.1.R.
e2
F = 9 ⋅ 109 ⋅ ; F = 23,04 ⋅ 10-9 N
2
r
3.2.2.R.
1 e2
Din condiţia: F = G ⇔ ⋅ = m⋅g
4 ⋅ π ⋅ ε0 r 2
1 e2
rezultă: r= ⋅ ; r ≅ 5,03m
4 ⋅ π ⋅ ε0 m ⋅ g
3.2.3.R.
1 q2 F ⋅ r2
F= ⋅ ; (ε r ≅ 1) ⇒ q = ; q ≅ 10,54 ⋅ 10-6 C
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r r 2 9 ⋅ 10 9
3.2.4.R.
q2
9 ⋅ 109 ⋅
2
q2 ⎛ α⎞
9 ⋅ 109 ⋅ ⎜ 2 ⋅ l ⋅ sin ⎟
α F 2
r ⎝ 2⎠
tg = = = ⇒
2 G m⋅g m⋅g
2 ⎛ α⎞ α
q= ⋅ ⎜ l ⋅ sin ⎟ ⋅ m ⋅ g ⋅ tg
4 2⎠ 2
3 ⋅ 10 ⋅ 10 ⎝
3.2.5.R.
a) Dacă sarcinile electrice au acelaşi semn, atunci caz forţa
coulombiană este de respingere, deci tensiunea din fir este:
q⋅Q
T = m ⋅ g − 9 ⋅ 109 ⋅
r2
b) Dacă sarcinile electrice au semne contrare, atunci caz forţa
coulombiană este de atracţia, deci tensiunea din fir este:
q⋅Q
T = m ⋅ g + 9 ⋅ 109 ⋅
r2
3.2.6.R.
q12
k ⋅ Δl = ⇒ Δl = 0,09m
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ d 2
3.2.7.R.
Forţa rezultantă este:
π Q ⋅ qo
F = F12 + F22 + 2 ⋅ F1 ⋅ F2 ⋅ cos ; F = 9 ⋅ 109 ⋅ ⋅ r14 + r24
2 r12 ⋅ r22
3.2.8.R.
Înainte de atingere avem:
1 q ⋅q
F= ⋅ 1 2
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r r2
După atingere, fiecare bilă se încarcă cu sarcinile:
q + q2
q1' = q '2 = 1
2
După atingere avem:
F' =
1 (q + q 2 )2
⋅ 1
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r 4r 2

1 q ⋅q
⋅ 1 2
F
=
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r r2 = 4⋅
q1 ⋅ q 2
⇒
F
<1
'
F ⎛ q1 + q 2 ⎞
2
(q1 + q 2 ) 2
F'
⎜ ⎟
1 ⎝ 2 ⎠
⋅
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ ε r r2
deoarece (q1 + q 2 )2 > 4 ⋅ q1 ⋅ q 2 .

3.2.9.R.
Sarcina superioară q, negativă, se deplasează din locul
iniţial situat la distanţa h de sarcina fixă Q până la o distanţă
r = h − n ⋅ h = (1 − n ) ⋅ h de Q. La această distanţă r avem:
q⋅Q q⋅Q
m ⋅ g = 9 ⋅ 109 ⋅ ⇔ m ⋅ g = 9 ⋅ 109 ⋅
r2 [(1 − n ) ⋅ h ]2
m ⋅ g ⋅ (1 − n )2 ⋅ h 2
Rezultă q=
9 ⋅ 109 ⋅ Q
3.2.10.R.
Considerăm două sarcini electrice q şi Q aflate la
distanţa r . Plasăm aceste sarcini într-un mediu cu
permitivitatea relativă ε r şi respectiv în vid.
1 q⋅Q
⋅
Fmediu 4 ⋅ π ⋅ ε 0 ⋅ ε r r 2 F 1
= ⇒ mediu =
Fvid 1 q⋅Q Fvid εr
⋅
4 ⋅ π ⋅ ε0 r 2
3.3. Intensitatea câmpului gravitaţional

şi electric
3.3.A. Breviar
Câmpul gravitaţional este o formă de existenţă a

materiei, distinctă de substanţă, care face posibilă transmiterea
apropape din aprope a atracţiei dintre corpuri.
Sursa câmpului gravitaţional poate fi orice corp cu

masa dată.
Intensitatea câmpului gravitaţional într-un punct

reprezintă forţa de atracţie gravitaţională care se exercită pe
unitatea de masă în acel punct al câmpului şi are valoarea
F M
Γ= = K⋅
m r2
unde M este masa corpului sursă, iar r distanţa de la corpul

sursă până în punctul respectiv.
Câmpul electric este o formă de existenţă a

materiei care se manifestă în jurul corpurilor electrizate care se
manifestă prin acţiuni asupra corpurilor cu sarcină electrică.
Sursa câmpului electric poate fi orice corp încărcat

cu sarcină electrică.
Câmpul electrostatic este câmpul electric produs de

un corp electrizat aflat în repaus.
Intensitatea câmpului electric într-un punct este

r
egală cu raportul dintre forţa F cu care câmpul acţionează
asupra unui corp de probă 4 aflat în acel punct şi sarcina q a
corpului de probă
r
r F
E=
q
Modulul intensităţii câmpului electric creat de un

corp punctiform cu sarcina Q, la distanţa r, este
Q
E = k⋅ 2
r
Principiul superpoziţiei: Mai multe corpuri

punctiforme încărcate generează un câmp electric a cărui
intensitate într-un punct este suma vectorială a intensităţilor
câmpurilor produse separat de fiecare corp încărcat în punctul
respectiv.
4
corp punctiform cu sarcină pozitivă
3.3.B. Probleme
3.3.1.
Care este valoarea intensităţii câmpului gravitaţional la
o distanţă r = 107 m faţă de centrul Terrei? Se dă masa Terrei
M Terra = 6 ⋅ 10 24 kg .
3.3.2.
Care este valoarea intensităţii câmpului gravitaţional
rezultant produs într-un punct, A, de două corpuri punctiforme
m1 şi m2 situate la distanţa r unul faţă de altul. Corpul
punctiform m1 se află la distanţa r1 de punctul A, iar corpul
punctiform m2 se află la distanţa r2 de punctul A, astfel încât
este îndeplinită condiţia:
r 2 = r12 + r22
3.3.3.
Care este valoarea intensităţii câmpului electric în vid la
3cm distanţă de un corp punctual încărcat cu o sarcină electrică
q = 10μC ?
3.3.4.
Care este valoarea câmpului electric rezultant produs
într-un punct, A, de sarcinile punctiforme q1 (q 1 > 0) şi q2
(q 2 < 0) situate în vid la distanţa r una faţă de alta. Sarcina q1
se află la distanţa r1 de punctul A, iar sarcina q2 se află la
distanţa r2 de punctul A, astfel încât este îndeplinită condiţia:
r 2 = r12 + r22
3.3.5.
Două sfere cu masele m1 şi m2 sunt încărcate cu
sarcinile q1 şi q2 de acelaşi semn, sunt legate prin intermediul
unui fir izolator vertical de masă neglijabilă şi lungime l.
Sistemul se deplasează în lungul liniilor unui câmp electric
r
uniform cu intensitatea E , vezi fig.3.3.5. Care este acceleraţia
sistemului şi tensiunea din fir?
m1 q1
r
a r
l
E
m2 q2
Fig.3.3.5
3.3.6.
Să se determine valoarea acceleraţiei gravitaţionale:
a) la înălţimea H deasupra nivelului mării;
b) la adâncimea h faţă de nivelul mării.
3.3.1.R.
Intensitatea câmpului gravitaţional la distanţa r de
centrul Terrei este:
M Terra N
Γ = K⋅ 2
⇒ Γ = 4,0038
r kg
3.3.2.R.
Intensitatea câmpului gravitaţional creat de cele două
corpuri punctiforme în condiţiile problemei este:
π m12 m 22
Γ = Γ12 + Γ22 + 2 ⋅ Γ1 ⋅ Γ2 ⋅ cos ⇒ Γ = K⋅ + 4
2 r14 r2
3.3.3.R.
Intensitatea câmpului electric creat de sarcina q este:
q N
E = 9 ⋅ 109 ⋅ 2
⇒ E = 108
r C
3.3.4.R.
Intensitatea câmpului electric creat de cele două sarcini
este:
π q2 ⋅ r4 + q2 ⋅ r4
E = E12 + E 22 + 2 ⋅ E1 ⋅ E 2 ⋅ cos ⇒ E = 9 ⋅ 109 ⋅ 1 22 2 2 1
2 r1 ⋅ r2
3.3.5.R.
E ⋅ (q1 + q 2 ) q1 ⋅ q 2 E ⋅ (m1 ⋅ q1 − m 2 ⋅ q 2 )
a =g+ şi T= +
m1 + m 2 l2 m1 + m 2
3.3.6.R.
a) Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa pământului este:
Mp
go = K . Acceleraţia gravitaţională la distanţa r ( r > R p )
R 2p
de centrul Pământului este:
Mp Mp R 2p Rp
g=K =K = go ( )2
r 2
R 2p (R p + H) 2 Rp + H
Dacă H << R p se poate folosi aproximaţia: ( 1 + x ) n ≅ 1 + nx

dacă x << 1 . Astfel se obţine:
H −2 H
g = g o (1 + ) ≅ g o (1 − 2 )
Rp Rp
b) Într-un punct la o adâncime h intensitatea câmpului

gravitaţional creat de pătura sferică de grosime h este nul.
Astfel în acel punct creează câmp gravitaţional masa de pământ
din sfera de rază r = R p − h . Acceleraţia gravitaţională în acel
M 'p
punct va fi: g = K .
r2
Dacă considerăm pământul sferic densitatea lui medie va fi:
Mp 3M p
ρ= = . Aceeaşi densitate va fi şi în sfera de rază r:
Vp 4πR 3p
M 'p 3M 'p ' r3
ρ= = şi deci: M p = M p .
V 4πr 3 R 3p
M 'p r
În consecinţă: g = K = go .
2 Rp
r
4. CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL
4.1. Mişcarea rectilinie uniformă
4.1.A. Breviar
Mişcarea uniformă a punctului material: mişcarea

în care punctul material parcurge spaţii egale în intervale de
timp egale.
Dacă traiectoria punctului material este o linie

dreaptă, atunci spunem că mişcarea acestuia este rectilinie.
În mişcarea rectilinie şi uniformă avem:
r
v = const.
Legea de mişcare a unui punct material în cazul

mişcării rectilinii uniforme:
x = x 0 + v ⋅ (t − t 0 )
Dacă în condiţiile iniţiale avem x 0 = 0 şi t 0 = 0 ,

atunci:
x = v⋅t
CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL 81
4.1.B. Probleme
4.1.1.
Care este distanţa străbătută de un struţ ce se mişcă
km
rectiliniu şi uniform cu viteza v = 36 timp de o oră?
h
4.1.2.
m
Viteza sunetului în aer este vsunet ≅ 340 . La ce
s
distanţă se află liziera unei păduri, dacă ecoul se aude după
timpul t = 5s din momentul producerii sunetului?
4.1.3.
Care este timpul necesar unui semnal ce “călătoreşte”
m
cu viteza luminii în vid, c = 3 ⋅ 108 , pentru a se deplasa pe o
s
distanţă egală cu diametrul protonului 1 ? Se dă: diametrul
protonului d = 2 ⋅ 10 −15 m .
4.1.4.
Dintr-un punct pornesc simultan în mişcări rectilinii şi
uniforme trei biciclişti. Doi biciclişti se deplasează cu vitezele
m m
v1 = 4 şi respectiv v 2 = 24 pe aceeaşi direcţie şi în
s s
1
Acest timp este un interval convenabil de referinţă în fizica nucleară şi a
particulelor elementare.
acelaşi sens, iar al treilea biciclist se deplasează după o direcţie

m
perpendiculară pe direcţia celorlalte, cu viteza v3 = 8 .
s
Precizaţi care este valoarea unghiului α sub care se vede
segmentul distanţă dintre primii doi biciclişti, din punctul unde
se află al treilea biciclist, la un moment oarecare de timp.
4.1.5.
Un biciclist are de parcurs o distanţă d. Prima pătrime
m
din această distanţă o parcurge cu viteza constantă v1 = 8 .
s
Prima jumătate din cât ia mai rămas o parcurge cu viteza
km m
constantă v 2 = 36 , iar restul cu viteza constantă v 3 = 6 .
h s
Care este viteza medie a biciclistului?
4.1.1.R.
Distanţa străbătută de struţ este: d = v ⋅ t; d = 36km .
4.1.2.R.
Distanţa la care se află liziera pădurii este:
v ⋅t
x = sunet .
2
4.1.3.R.
Considerând mişcarea rectilinie şi uniformă avem:
d
d = c ⋅ t ⇒ t = ; t = 0,67 ⋅ 10− 23 s .
c
4.1.4.R.
Fie O punctul din care pornesc mobilele şi A1, A2, A3
poziţiile mobilelor la momentul t. Segmentul A1A2 se vede din
A3 sub unghiul α.
(v − v ) ⋅ v
tgα = tg (α1 − α 2 ) = 2 1 3 ; tgα = 1 ⇒ α = 45o
v1 ⋅ v 2 + v32
Α3
α1
r
v3 α2 α
r
v1
O Α1 vr 2 Α2
Fig. 4.1.4.R
4.1.5.R.
d d2 d
v1 = 1 ; v 2 = ; v3 = 3 ;
t1 t2 t3
d d 8v1v 2 v 3 m
vm = = = = 7,62
t t1 + t 2 + t 3 2 v 2 v 3 + 3v1v 3 + 3v1v 2 s
4.2. Mişcarea rectilinie uniform variată
4.2.A. Breviar
Mişcarea rectilinie uniform variată este mişcarea în

care acceleraţia punctului material rămâne constantă atât în
mărime cât şi în orientare.
r
a = const.
Legea de mişcare în cazul mişcării rectilinii

uniform variate pentru punctul material:
1
x = x 0 + v ⋅ (t − t 0 ) + ⋅ a ⋅ (t − t 0 )2
2
Legea vitezei în cazul mişcării rectilinii uniform

variate pentru punctul material:
v = v0 + a ⋅ ( t − t 0 )
Ecuaţia lui Galilei:

v 2 = v02 + 2 ⋅ a ⋅ ( x − x 0 )
Ecuaţiile mişcării punctului material în câmp

gravitaţional, pentru condiţiile iniţiale t 0 = 0 şi h 0 = 0 , sunt
prezentate în tab. 4.2.
Tab.4.2.
1
h = v0 ⋅ t − ⋅ g ⋅ t2
2
Aruncarea pe verticală de jos în sus v = v0 − g ⋅ t
v 2 = v02 − 2 ⋅ g ⋅ h
1
h = v0 ⋅ t + ⋅ g ⋅ t2
2
Aruncarea pe verticală de sus în jos v = v0 + g ⋅ t
v 2 = v02 + 2 ⋅ g ⋅ h
1
h= ⋅ g ⋅ t2
2
Căderea liberă v = g⋅t
v2 = 2 ⋅ g ⋅ h
Ecuaţiile mişcării punctului material în câmp gravitaţional
Aruncarea pe orizontală se compune dintr-o

mişcare uniformă şi rectilinie cu viteza v0 după direcţia
orizontală Ox şi o cădere liberă după axa Oy. Ecuaţia
traiectoriei este:
g
y= ⋅ x2
2 ⋅ v02
Aruncarea oblică se compune dintr-o mişcare

uniformă cu viteza v0 x = v0 ⋅ cos α după axa Ox şi o mişcare
uniform încetinită cu viteza iniţială v 0 y = v 0 ⋅ sin α şi de
acceleraţie –g după axa Oy. Înălţimea maximă la care urcă

punctul material este:
1 v02
h max = ⋅ ⋅ sin 2 α
2 g
Depărtarea maximă faţă
de punctul de aruncare
care este măsurată pe
orizontală 2 are expresia:
v02
b= ⋅ sin 2α
g
4.2.B. Probleme
4.2.1.
Un autobuz porneşte din repaus uniform accelerat şi
străbate distanţa de 100m în 10s . Ce acceleraţie are autobuzul
în acest caz?
4.2.2.
Un autoturism se deplasează uniform accelerat cu
m
acceleraţia a = 2 pe o şosea rectilinie. El atinge viteza
s2
2
Această depărtare maximă mai poartă denumirea de bătaie.
km
v = 108 într-un interval de timp de 10s . Care a fost viteza
h
autoturismului înaintea acestui interval?
4.2.3.
Un avion decolează cu acceleraţie constantă de pe un
aeroport. Ştiind că el porneşte din repaus şi parcurge pe pistă o
distanţă de 1000m în 30s, precizaţi viteza cu care decolează
avionul.
4.2.4.
km
Un tren se deplasează cu viteza v 0 = 72 .
h
Apropiindu-se de o staţie C.F.R. frânează uniform pe o
distanţă d = 100m , oprindu-se în staţie. Care este acceleraţia
cu care frânează trenul?
4.2.5.
Un corp se mişcă uniform variat parcurgând în prima
jumătate din drumul său, d=100m, în timpul t1=20s iar cealaltă
jumătate în timpul t2=10s. Care este acceleraţia corpului?
4.2.6.
Un autoturism pleacă de la un semafor cu acceleraţia
m
a = 0,8 pe care o menţine constantă timp de un minut.
s2
a) Care este viteza autoturismului după acest timp?
b) Ce spaţiu străbate autoturismul în acest timp?
4.2.7.
Un metrou porneşte din repaus dintr-o staţie şi se mişcă
m
accelerat, cu a1 = 2 , un timp t1 = 10 s . După timpul t1
s2
metroul se mişcă cu viteză constantă un timp t 2 = 30s , după
m
care frânează cu a 2 = 4 2 până când se opreşte în staţia
s
următoare. Care este distanţa dintre cele două staţii?
4.2.8.
Care este legea de mişcare a unui corp ce cade liber
dintr-un turn faţă de un al doilea corp ce cade din acelaşi turn
după un timp t0?
4.2.9
Dintr-un turn se aruncă un corp cu viteza v1 vertical în
jos. În acelaşi moment de la baza turnului se aruncă vertical în
sus un corp cu viteza v2. Care este legea de mişcare a unui corp
faţă de celălalt?
4.2.10.
Care este unghiul sub care trebuie să fie înclinat faţă de
orizontală un acoperiş neted astfel încât picăturile de ploaie să
se scurgă de pe el într-un timp cât mai scurt?
4.2.11.
Sub ce unghi trebuie aruncată o piatră faţă de orizontală
pentru ca bătaia să fie de 4 ori mai mare decât înălţimea
maximă?
4.2.12.
Un elev observă o pasăre care zboară rectiliniu şi
m
uniform cu viteza v = 2 . Unghiul sub care trebuie ca elevul
s
să arunce o piatră pentru a lovi pasărea este de 450, iar
înălţimea maximă la care ajunge piatra este h = 10m . Cu ce
viteză este aruncată piatra?
4.2.13.
Calculaţi viteza iniţială cu care a fost aruncat orizontal
un corp din vârful unui plan înclinat, de unghi α = 300, astfel
încât corpul să lovească planul la distanţa de 10 m?
4.2.14.
Un soldat ocheşte vârful unei ţinte cu înălţimea h. Dacă
glonţul iese din ţeava puştii cu viteza v0, precizaţi care este
distanţa de la care trebuie să tragă soldatul pentru a lovi baza
ţintei.
4.2.1.R.
1 ⎫
x = v0 ⋅ t + ⋅ a ⋅ t2 ⎪ 2⋅x m
2 ⎬⇒a = 2 ; a = 2 2
v0 = 0 ⎪⎭ t s
4.2.2.R.
m
v = v 0 + a ⋅ t ⇒ v 0 = v − a ⋅ t; v 0 = 10
s
4.2.3.R.
v 2 = v 02 + 2 ⋅ a ⋅ x ⎫
⎪⎪ 2⋅x m
v = v0 + a ⋅ t ⎬⇒ v = ; v ≅ 66,6
⎪ t s
v0 = 0 ⎪⎭
4.2.4.R.
v 2 = v 02 + 2 ⋅ a ⋅ x ⎫⎪ v 02 m
⎬⇒a =− ; a = −2
v=0 ⎪⎭ 2⋅x s2
Semnul “–“ arată faptul că vectorul acceleraţie are

sensul contrar mişcării, adică trenul are o mişcare uniform
încetinită.
4.2.5.R.
d 1 ⎫
= v 0 ⋅ t1 + ⋅ a ⋅ t12 ⎪
2 2
⎪
v1 = v 0 + a ⋅ t1 ⎬ pentru prima jumătate de drum
d ⎪
v12 = v 02 + 2 ⋅ a ⋅ ⎪
2 ⎭
d 1 ⎫
= v1 ⋅ t 2 + ⋅ a ⋅ t 22 ⎪
2 2
⎪
v 2 = v1 + a ⋅ t 2 ⎬ pentru a doua jumătate de drum
d ⎪
v 22 = v12 + 2 ⋅ a ⋅ ⎪
2 ⎭
Din aceste relaţii, în urma efectuării calculelor, obţinem:
⎛ t ⎞
d ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
t1 ⎠ m
a= ⎝ ; a ≅ 0,16
2
t1 ⋅ t 2 + t 2 s2
4.2.6.R.
a) Din legea vitezei:
v = v0 + a ⋅ t ⎫ m
⎬ ⇒ v = a ⋅ t; v = 48
v0 = 0 ⎭ s
b) Din ecuaţia lui Galilei:
v 2 = v 02 + 2 ⋅ a ⋅ x ⎫⎪ v2
⎬⇒ x = ; x = 1440m
v0 = 0 ⎪⎭ 2⋅a
4.2.7.R.
Ecuaţiile, pentru metrou, în timpul t1 sunt:
⎧ 1 2
⎪x1 = v 0 ⋅ t1 + 2 ⋅ a1 ⋅ t1
⎪
⎨v1 = v 0 + a1 ⋅ t1 (cu v0 = 0) - metroul pleacă din
⎪ 2 2
⎪v1 = v 0 + 2 ⋅ a1 ⋅ x1
⎩
repaus.
Pentru timpul t2 avem legea de mişcare:
x 2 = v1 ⋅ t 2
Ecuaţiile, pentru metrou, în timpul t3 sunt:
⎧ 1
⎪x 3 = v1 ⋅ t 3 + 2 ⋅ a 2 ⋅ t 3
2
⎪
⎨v 2 = v1 + a 2 ⋅ t 3 (cu v 2 = 0) - metroul se opreşte
⎪ 2
⎪v 2 = v1 + 2 ⋅ a 2 ⋅ x 3
2
⎩
în staţie.
Distanţa dintre cele două staţii este:
x = x1 + x 2 + x 3 ; x = 750m
4.2.8.R.
1
x1 − x 2 = g ⋅ t 0 ⋅ t − ⋅ g ⋅ t 02
2
4.2.9.R.
x1 − x 2 = (v1 + v 2 ) ⋅ t
4.2.10.R.
α = 450
4.2.11.R.
α = 45o
4.2.12.R.
m
v 0 = 19,14
s
4.2.13.R.
m
v 0 = 17,3
s
4.2.14.R.
⎛ 2 ⋅ v 02 ⎞
x = h ⋅⎜ − h⎟
⎜ g ⎟
⎝ ⎠
4.3. Mişcarea circulară uniformă
4.3.A. Breviar
Dacă traiectoria punctului material este un cerc 3 ,

atunci spunem că mişcarea acestuia este circulară.
Mişcarea circulară este uniformă dacă viteza

mobilului este constantă în modul, adică mobilul descrie arce
de cerc egale în intervale de timp egale.
Perioada mişcării circulare uniforme, T, este

intervalul de timp în care mobilul parcurge circumferinţa
cercului.
Frecvenţa de rotaţie 4 , υ, reprezintă numărul de

rotaţii efectuate în unitatea de timp.
Viteza unghiulară, ω, reprezintă unghiul la centru

descris de raza vectoare în unitatea de timp.
Acceleraţia centripetă:
r
r Δv v 2 R
a cp = = = v ⋅ ω = ω2 ⋅ R = 4 ⋅ π 2 ⋅ υ 2 ⋅ R = 4 ⋅ π 2 ⋅
Δt R T2
3
de rază R.
4
În practică se utilizează noţiunea de turaţie.
4.3.B. Probleme
4.3.1.
Calculaţi vitezele unghiulare ale acelor orar, minutar şi
secundar ale unui ceasornic. Precizaţi care sunt intervalele de
timp pentru care se suprapun secundarul cu minutarul şi
minutarul cu orarul.
4.3.2.
Care este perioada de rotaţie a satelitului natural al
Terrei, în jurul acesteia, ştiind că Luna se deplasează pe o
orbită circulară de rază r = 3,8km ? Se dă raza Terrei
R = 6400 km .
4.3.3.
O navă cosmică se află la înălţimea h = 161km de
suprafaţa Terrei. Care este viteza cu care trebuie să se
deplaseze naveta spaţială astfel încât cosmonautul care se află
în ea să se afle în stare de imponderabilitate?
4.3.4.
Evaluaţi masa Soarelui. Se cunosc: distanţa medie
Terra-Soare r = 1,49 ⋅ 1011 m şi perioada de rotaţie a Terrei în
jurul Soarelui T = 365zile .
4.3.5.
Exprimaţi, în funcţie de acceleraţia gravitaţională la
suprafaţa Pământului, g0, şi raza Pământului, Rp, viteza cu care
un obuz trebuie lansat vertical în sus, în absenţa rezistenţei
aerului, pentru a se ridica la o distanţă infinită faţă de suprafaţa

Pământului.
4.3.6.
O rachetă spaţială se roteşte în jurul Terrei pe o orbită
circulară cu perioada T0 = 88,8 min . Traiectoria rachetei se
modifică într-o nouă orbită circulară prin utilizarea
dispozitivelor de manevră ale acesteia. Noua orbită este
caracterizată prin perioada T1 = 89,6 min . De câte ori s-a
schimbat viteza rachetei?
4.3.7.
Care este unghiul α sub care trebuie înclinată o şosea
faţă de orizontală la o curbă de rază r prevăzută pentru o
circulaţie cu viteza v?
4.3.8.
Un autobuz intră într-un viraj de rază r cu viteza v. Care
este coeficientul minim de frecare la alunecare între
anvelopele autobuzului şi şosea pentru ca acesta să nu lunece?
4.3.1.R.
Viteza unghiulară a acului orar este:
π ⋅10 −2 rad
ωorar =
216 s
Viteza unghiulară a acului minutar este:
π ⋅ 10 −2 rad
ωmin =
18 s
Viteza unghiulară a acului minutar este:
π rad
ωsec =
30 s
Intervalul de timp pentru care apare suprapunerea secundarului
cu minutarul este:
2⋅π
t sec, min = ; t sec, min = 61,0016s
ωsec − ωmin
Intervalul de timp pentru care apare suprapunerea minutarului
cu orarul este:
2⋅π
t min, orar = ; t min, orar = 3924s
ωmin − ωorar
4.3.2.R.
2 M Luna ⋅ M Terra M Luna ⋅ g ⋅ R 2

M Luna ⋅ ω ⋅ r = K ⋅ = ⇒
r2 r2
r3
T = 2π ; T ≅ 27zile
g ⋅ R2
4.3.3.R.
Vom avea ecuaţia:
m ⋅ v2
G−N=
R+h
unde G este forţa de greutate ce acţionează asupra omului, N

reprezintă reacţiunea cabinei navei cosmice la greutatea
omului, iar v este viteza navei. Condiţia de imponderabilitate
este:
N=0
rezultă că forţa G este egală cu forţa de atracţie a Terrei:
m⋅M
G = K⋅
(R + h )2
Din aceste relaţii:
g km
v=R ; v = 7,99
R+h s
4.3.4.R.
M Terra ⋅ M Soare
K⋅ = M Terra ⋅ ω2 ⋅ r ⇒
2
r
ω ⋅ r3 4 ⋅ π2 ⋅ r3
2
M Soare = = ; M Soare = 2 ⋅1030 kg
K 2
K⋅T
4.3.5.R.
v = 2 ⋅ g0 ⋅ R
4.3.6.R.
Perioada de mişcare a rachetei pe orbita iniţială este:
2 ⋅ π ⋅ (R + h ) 2 ⋅ π ⋅ R 2 ⋅ g
T0 = =
v0 v30
Perioada de mişcare a rachetei pe noua orbită este:
2 ⋅ π ⋅ (R + h ) 2 ⋅ π ⋅ R 2 ⋅ g
T1 = =
v1 v13
Din aceste relaţii:
v1 T0 v1
=3 ; = 0,997
v0 T1 v 0
4.3.7.R.
v2
α = arctg
r⋅g
4.3.8.R.
v2
μ min =
r⋅g
5. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE

CONSERVARE ÎN MECANICĂ
5.1. Lucrul mecanic. Puterea mecanică
5.1.A. Breviar
r
Lucrul mecanic al unei forţe constante F care îşi
deplasează punctul de aplicaţie pe o dreaptă înclinată sub un
unghi α faţă de direcţia forţei este egal cu produsul dintre
valoarea forţei, lungimea drumului parcurs,d, şi cosinusul
unghiului dintre direcţia forţei şi direcţia de deplasare:
L = F ⋅ d ⋅ cos α
⎧ π 3π
⎪α = 2 ; α = 2 ⇒ lucru mecanic nul
⎪
⎪ π 3π
Dacă: ⎨α ∈ [0, ) U ( ,2π] ⇒ lucru mecanic motor
⎪ 2 2
⎪ π 3π
⎪α ∈ ( 2 , 2 ) ⇒ lucru mecanic rezistent
⎩
Lucrul mecanic efectuat la deformarea unui corp

este:
E ⋅ S ⋅ Δl k ⋅ x2
L = Fm ⋅ Δl = ⋅ Δl = e ,
2lo 2
TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE 101
E ⋅S
unde: k e = şi Δl = x .
lo
Lucrul mecanic al unei forţe conservative 1 are

următoarele proprietăţi:
♦ este independent de drum;
♦ este egal cu diferenţa dintre valorile finale şi
iniţiale ale unei funcţii numită energie;
♦ este complet recuperabil.
Lucrul mecanic al forţei de frecare 2 care apare la

deplasarea unui corp pe suprafaţa unui alt corp este un lucru
mecanic rezistent. Expresia în acest caz este:
L Ff = − Ff ⋅ d
r
Puterea dezvoltată de o forţă F este egală cu
raportul dintre lucrul mecanic efectuat de forţă şi timpul în care
a fost efectuat:
L
P=
t
1
Exemple de forţe conservative: forţe elastice, forţe de atracţie
gravitaţională, forţe de interacţiune electrostatică.
2
Forţa de frecare este o forţă neconservativă (disipativă).
5.1.B. Probleme
5.1.1.
Un vagon remorcă de tramvai este tractat de către
vagonul motor cu o forţă F = 15000 N . Care este lucrul
mecanic al forţei F între două staţii situate la distanţa
d = 500 m ?
5.1.2.
Ce lucru mecanic efectuează un elev care trage o sanie
cu o forţă de 30N înclinată sub un unghi de 30o faţă de
orizontală?
5.1.3.
Un elev ridică o minge cu masa de 1kg vertical şi
uniform la înălţimea de 2m. Care este lucrul mecanic efectuat
⎛ m⎞
în acest caz? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.1.4.
m
O macara ridică de pe sol cu acceleraţia a = 2 o
s2
placă cu masa m = 100kg până la înălţimea h = 5m . Care
⎛ m⎞
este lucrul mecanic efectuat de macara? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.1.5.
Să se calculeze masa unui lift care urcă cu acceleraţia
m
a=2 până la înălţimea de 10m, ştiind că lucrul mecanic util
s2
⎛ m⎞
dezvoltat de motorul acestuia este de 60kJ. ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.1.6.
Calculaţi lucrurile mecanice efectuate de forţele ale
căror reprezentări grafice în funcţie de deplasare sunt redate în
fig.5.1.6. a şi b.
F[N] F[N]
20
10 10
d[m]
d[m]
2 4 6 2 4 6
a) b)
Fig.5.1.6
5.1.7.
Asupra unui corp aflat iniţial în repaus acţionează o
singură forţă ce dezvoltă o putere constantă. Ce puteţi spune
despre mişcarea corpului în acest caz?
5.1.8.
Care este puterea medie dezvoltată de un om cu masa
m = 75kg , dacă el urcă o scară, care este situată la o înălţime
⎛ m⎞
h = 4m faţă de sol, într-un timp t = 10s ? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.1.9.
Motorul unui avion cu reacţie, care zboară cu viteza
m
v = 300 dezvoltă o forţă de propulsie de 15000N. Care este
s
puterea mecanică, în CP, produsă de motorul avionului?
5.1.10.
Una din cascadele Niagarei, deversează în fiecare
secundă 11000m3 de apă de la înălţimea de 48m. Calculaţi
kg ⎛ m⎞
puterea acestei cascade. Se dă ρapă = 1000 . ⎜ g = 10 ⎟⎟
3 ⎜
m ⎝ s2 ⎠
5.1.11.
5.1.1.R.
L = F ⋅ d; L = 7,5MJ
5.1.2.R
L = F ⋅ d ⋅ cos α ; L ≅ 25,98J
5.1.3.R.
L = m ⋅ g ⋅ h; L = 20J
5.1.4.R.
L = F⋅h ⎫
⎬ ⇒ L = m ⋅ (g + a ) ⋅ h; L = 6000N
F − m ⋅ g = m ⋅ a⎭
5.1.5.R.
L = F⋅h ⎫ L
⎬⇒m= ; m = 500kg
F − m ⋅ g = m ⋅ a⎭ (a + g ) ⋅ h
5.1.6.R.
Lucrul mecanic 3 îl vom determina de pe cele două
grafice. Valoarea numerică a lucrului mecanic total de pe cele
două grafice este 30J şi respectiv 50J.
5.1.7.R.
Mişcarea corpului va fi accelerată, acceleraţia fiind din
ce în ce mai mică.
5.1.8.R.
L m⋅g⋅h
P= = ; P = 300W
t t
5.1.9.R.
3
Lucrul mecanic este numeric egal cu aria cuprinsă între graficul forţei şi
axa deplasării.
P = F ⋅ v; P = 4,5MW
5.1.10.R.
m⋅g⋅h ρ⋅V⋅g⋅h
P= = ; P = 5,5MW
t t
5.2. Energia mecanică
5.2.A. Breviar
Energia mecanică a unui corp este egală cu suma dintre

energia cinetică Ec şi energia potenţială Ep:
E = Ec + E p
Energia cinetică a unui corp este egală cu semiprodusul

dintre masa corpului şi pătratul vitezei lui:
mv2
Ec =
2
Teorema variaţiei energiei cinetice: variaţia energiei

cinetice a unui corp este egală cu lucrul mecanic al forţei
(rezultantei forţelor) de accelerare care a acţionat asupra
lui în timpul acestei variaţii
L = ΔE c
Energia potenţială a corpului de masă m ridicat la

înălţimea h este:
Ep = m ⋅ g ⋅ h
Legea conservării energiei mecanice afirmă că într-un

sistem izolat, suma energiilor cinetice şi potenţiale ale unui
sistem de corpuri rămâne constantă, adică energia mecanică
a acestui sistem se conservă:
E = const .
5.2.B. Probleme
5.2.1.
Un alpinist are energia cinetică de 50J, iar energia
potenţială de 4950J. Care este energia mecanică a alpinistului?
5.2.2.
Care este energia cinetică a unui paraşutist cu masa de
m
80kg care cade cu viteza de 20 faţă de sol?
s
5.2.3.
Un autoturism cu masa m = 1000kg se deplasează cu
km
viteza v = 50 . De câte ori creşte energia cinetică în cazul
h
dublării vitezei autoturismului? Ce valoare are această energie?
5.2.4.
Un glonte lansat dintr-un pistol mitralieră are la un

moment dat energia cinetică E c = 250J , viteza
m
corespunzătoare acestui moment este v = 500 . Să se
s
determine masa glontelui?
5.2.5.
O forţă F = 20 N (direcţia forţei face unghiul α = 90o
cu verticala) acţionează asupra unui corp, cu masa m = 1kg ,
aflat în repaus, în decurs de t = 2s . Care este energia cinetică
finală corpului?
5.2.6.
Dintr-un tren este aruncat orizontal un corp cu viteza
m
v = 10 . Care este timpul după care energia cinetică a
s
corpului devine de 5 ori mai mare?
5.2.7.
O pisică aleargă de două ori mai repede decât un câine.
Ce relaţie există între masele lor, dacă energiile lor cinetice
sunt egale?
5.2.8.
Care este lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru a
mări viteza unui corp de masă m aflat pe o suprafaţă orizontală
de la v1 la v2 pe o distanţă d dacă forţa de frecare este Ff ?
5.2.9.
O minge este aruncată de pe sol sub unghiul α=60o faţă
de orizontală. Ştiind valoarea energiei cinetice iniţiale a mingii
Ec=100J, care este valoarea energiei cinetice a corpului la
înălţimea maximă?
5.2.10.
Un atlet ridică la înălţimea de 2m o halteră cu masa de
⎛ m⎞
100 kg. Care este energia potenţială a halterei? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.11.
Cu cât creşte energia potenţială a unei pietre cu masa
m = 1kg , dacă ea este ridicată de pe sol de un copil până la
⎛ m⎞
înălţimea h = 1m ? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.12.
Un automobil, cu masa m = 1000kg , rulează cu viteza
m
v = 10 pe o şosea aflată la înălţimea de 100m deasupra
s
nivelului mării. Care este energia mecanică a automobilului
⎛ m⎞
faţă de nivelul mării? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.13.
Un tren se deplasează rectiliniu şi uniform între două

staţii C.F.R. Dacă vântul bate în direcţie perpendiculară pe
direcţia de deplasare a trenului, ce lucrul mecanic efectuează
vântul asupra trenului? Discuţie.
5.2.14.
O piatră este aruncată vertical în sus cu viteza iniţială
m
v0 = 20 . Calculaţi înălţimea la care energia potenţială a
s
⎛ m⎞
pietrei este egală cu energia cinetică. ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.15.
Care este expresia energiei potenţiale a unei pietre
aruncate sub unghiul α, faţă de orizontală, cu energia cinetică
E c0 ?
5.2.16.
Un atlet aruncă un disc cu masa m=1kg sub unghiul
o
α=45 faţă de orizontală. Distanţa pe orizontală faţă de punctul
din care a fost aruncat discul este d=50m. Ce lucru mecanic a
⎛ m⎞
efectuat atletul? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.17.
m
O bilă este aruncată cu viteza v = 10 , în sus de-a
s
lungul unui jgheab înclinat. Care este înălţimea până la care
⎛ m⎞
poate urca bila? Se neglijează frecările. ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.18.
O bilă metalică alunecă, fără frecare, pe drumul
reprezentat în fig.5.2.18. De la ce înălţime h porneşte bila
pentru a nu părăsi drumul ştiind că raza drumului circular este
R = 1,2m şi că energia cinetică în punctul B este un sfert din
energia potenţială în acelaşi punct. (Se vor neglija frecările.)
A
h
R
Fig.5.2.18
5.2.19.
Pe o suprafaţă orizontală se află un cub de masă m
(vezi fig.5.2.19.).
a) Presupunând frecarea dintre cub şi sol suficient de mare
pentru a nu se produce alunecarea, care este energia
minimă pentru a răsturna cubul?
b) Având la dispoziţie un număr N de astfel de cuburi aşezate
unul lângă altul pe suprafaţa orizontală dată în problemă,
care este lucrul mecanic minim ce trebuie efectuat pentru a
se aşeza cuburile unul peste altul formând o coloană

verticală?
Aplicaţie numerică: l = 10 cm , m = 100 g , N = 10 ,

m
g = 10 .
s2
Fig.5.2.19
5.2.20.
O bilă cu masa m=1kg cade liber de la înălţimea h=1m
N
comprimând un arc cu constanta elastică k = 100 . Care va
m
⎛ m⎞
fi comprimarea arcului? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
5.2.1.R.
E = E c + E p ; E = 5kJ
5.2.2.R
m ⋅ v2
Ec = ; E c = 16kJ
2
5.2.3.R.
m ⋅ v 22
E c2 v 2 4 ⋅ v12
= 2 = 2 = = 4 ⇒ E c2 = 4 ⋅ E c1; E c 2 = 0,8MJ
E c1 m ⋅ v12 v12 v12
2
5.2.4.R.
m ⋅ v2 2 ⋅ Ec
Ec = ⇒m= ; m = 2 ⋅ 10−3 kg
2 2
v
5.2.5.R.
L = F⋅d ⎫
⎪
⎪
2 2 ⎪
t F t
d = a⋅ = ⋅ ⎪
2 m 2 ⎪
⎪
⇒ E =
(F ⋅ t )2 ; E = 8J
⎬ cf cf
⎪ 2m
L = ΔE c = E cf − E ci
⎪
⎪
⎪
E ci = 0 ⎪
⎪⎭
5.2.6.R.
m ⋅ v 22 m ⋅ v12 ⎫
E c 2 = 5 ⋅ E c1 ⇔ = 5⋅ ⎪
2 2 ⎪
⎪ 4 ⋅ v12
⎬⇒t = ; t = 2s
⎪ g2
v 22 = v 22 x + v 22 y = v12 + (g ⋅ t )2 ⎪
⎪⎭
5.2.7.R.
1 1 ⎫
⋅ m p ⋅ v 2p = ⋅ mc ⋅ vc2 ⎪
2 2
⎪ mp 1
⎬⇒ =
⎪ m c 4
v p = 2 ⋅ vc
⎪
⎭
5.2.8.R.
L=
1
2
( )
⋅ m ⋅ v 22 − v12 + Ff ⋅ d
5.2.9.R.
În punctul de înălţime maximă a traiectoriei avem:
m ⋅ v 2 m ⋅ v02 ⋅ cos 2 α
E cf = = = E ci ⋅ cos 2 α; E cf = 25J
2 2
5.2.10.R.
E p = m ⋅ g ⋅ h; E p = 2000J
5.2.11.R.
E p = m ⋅ g ⋅ (h 2 − h1 ); E p = 10J
5.2.12.R.
m ⋅ v2
E = Ec + E p = + m ⋅ g ⋅ h; E = 1,05MJ
2
5.2.13.R.
Lucrul mecanic în acest caz este nul.
5.2.14.R.
m ⋅ v2 ⎫
= m⋅g⋅h ⎪
2 ⎪⎪ v 02
⎬ ⇒ h = ; h = 10m
⎪ 4 ⋅ g
v 2 = v02 − 2 ⋅ g ⋅ h ⎪
⎪⎭
5.2.15.R.
E p = E c0 ⋅ sin 2α
5.2.16.R.
m ⋅ v02 m d ⋅ g
L= = ⋅ ; L = 250J
2 2 sin 2α
5.2.17.R.
m ⋅ v2 v2
= m⋅g⋅h ⇒ h = ; h = 5m
2 2⋅g
5.2.18.R.
E pB = m ⋅ g ⋅ 2 ⋅ R ⎫
⎪
⎪⎪ 1
1 ⎬ ⇒ E cB = ⋅ m ⋅ g ⋅ R
E cB = ⋅ E pB ⎪ 2
4 ⎪
⎪⎭
1 3
E tB = E pB + E cB = m ⋅ g ⋅ 2 ⋅ R + ⋅ m ⋅ g ⋅ R = ⋅ m ⋅ g ⋅ R
2 2
Din conservarea energiei mecanice:
E tA = E tB ⎫
⎪ 3
⎬ ⇒ h = ⋅ R ; h ≅ 1,8m
2
cu : E cA = 0; E pB = m ⋅ g ⋅ h ⎪⎭
5.2.19.R.
a)
E = E 2 − E1; ⎫
⎪
l 2⎬⇒
E1 = m ⋅ g ⋅ ; E 2 = m ⋅ g ⋅ l ⋅ ⎪
2 2 ⎭
⎛ 2 1⎞
E = m ⋅ g ⋅ l ⋅ ⎜⎜ − ⎟⎟; E = 0,02J
⎝ 2 2⎠
N ⋅ ( N − 1)
b) L = m⋅g⋅l⋅ ; L = 4,5J
2
5.2.20.R.
Δl = 0,15m
5.3. Impulsul mecanic
5.3.A. Breviar
Impulsul punctului material:
r r
p = m⋅v
Impulsul forţei:
r r
H = Fm ⋅ Δt
Teorema de variaţie a impulsului pentru un punct

material: variaţia impulsului punctului material este egală
cu impulsul forţei aplicate punctului material
r r
Δp = H
Legea de conservare a impulsului pentru un punct

material: impulsul unui punct material izolat se conservă,
adică punctul material izolat se mişcă uniform sau este în
repaus (în sisteme de referinţă inerţiale), adică:
r
p = const.
Impulsul unui sistem format din două puncte materiale:

r r r
P = p1 + p 2
Teorema de variaţie a impulsului pentru un sistem de

două puncte materiale: impulsul rezultantei forţelor
externe aplicate sistemului format din două puncte
materiale este egal cu variaţia impulsului sistemului celor
două puncte materiale
r r
F ⋅ Δt = ΔP
r r r
unde F = F1 + F2 este rezultanta forţelor externe.
Legea de conservare a impulsului mecanic pentru un

sistem format din două puncte materiale: impulsul
sistemului format din două puncte materiale se conservă
dacă sistemul este izolat sau dacă rezultanta forţelor externe
este în permanenţă nulă, expresia este
r
P = const.
Centrul de masă al unui sistem format din două particule:

este punctul care divide distanţa dintre cele două particule
în segmente invers proporţionale cu masele lor.
5.3.B. Probleme
5.3.1.
Un corp este tras, din repaus, cu ajutorul unei forţe
orizontale F = 1N pe o masă lucioasă. Care este impulsul
corpului după 5s?
5.3.2.
O rachetă arde m = 50g de combustibil pe minut,
m
expulzându-l sub formă de gaz cu o viteză v = 5000 . Ce
s
forţă exercită gazul asupra rachetei?
5.3.3.
Un cărucior cu masa m1 = 1 kg şi viteza iniţială
m
v1 = 1 se mişcă spre un alt cărucior cu masa m 2 = m1 şi
s
m
viteza iniţială v 2 = −2 . În urma ciocnirii cărucioarelor
s
acestea se cuplează. Analizaţi din punct de vedere fizic
sistemul nou format. Discuţie.
5.3.4.
Un corp cu masa m1, loveşte un alt corp cu masa m2
aflat în repaus. Care este fracţiunea f din energia cinetică a
corpului de masă m1 ce este transferată, în urma ciocnirii
perfect elastice a corpurilor, corpului cu masa m2 ?
5.3.5.
Intre doi pereţi plasaţi vertical la distanţa d = 1,25 m se
m
aruncă o minge de ping-pong cu viteza v = 5 dintr-un punct
s
situat între cele două plane. Să se calculeze unghiul sub care se
aruncă bila faţă de orizontală pentru ca după două reflexii
perfect elastice pe cei doi pereţi să revină în punctul din care
⎛ m⎞
este aruncată? ⎜ g = 10 2 ⎟
⎝ s ⎠
5.3.1.R.
p = m ⋅ v⎫
⎪ kg ⋅ m
v = a ⋅ t ⎬ ⇒ p = F ⋅ t; p = 5
s
F = m ⋅ a ⎪⎭
5.3.2.R.
Δp ⎫
F= ⎪ m⋅v
t ⎬⇒F= ; F = 250N
t
Δp = m ⋅ v⎪⎭
5.3.3.R.
r r r
m1 ⋅ v1 + m 2 ⋅ v 2 = (m1 + m 2 ) ⋅ v ⇒
r r
r m1 ⋅ v1 + m 2 ⋅ v 2 m
v= ; v = -0,5
m1 + m 2 s
1 m1 ⋅ m 2
Q = −ΔE c = ⋅ ⋅ (v1 − v 2 )2 ; Q = 2,25J
2 m1 + m 2
Sistemul nou format se va deplasa în sens negativ axei Ox şi
pierde o energie cinetică de 2,25J.
5.3.4.R.
m1 ⋅ m 2
f = 4⋅
(m1 + m 2 )2
5.3.5.R.
Fie α unghiul sub care este aruncată mingea. Ciocnirea
mingii cu peretele este perfect elastică, deci componenta
verticală a vitezei nu se schimbă în momentul ciocnirii, iar
componenta orizontală a vitezei îşi schimbă semnul.
Vom avea sistemul:
⎧ 1 2
⎪ y = v ⋅ t ⋅ sin α - ⋅ g ⋅ t
⎨ 2
⎪⎩2 ⋅ d = v ⋅ t ⋅ cos α
Pentru ca mingea de ping-pong să se întoarcă trebuie să fie

îndeplinită relaţia:
2⋅g⋅d
y = 0 ⇒ sin 2α = ; α = 45o
2
v
5.4. Momentul forţei. Momentul cinetic
5.4.A. Breviar
Efectul de rotaţie produs de o forţă ce acţionează asupra

unui corp depinde de mărimea forţei, de distanţa de la
suportul forţei până la axa de rotaţie şi se măsoară cu
ajutorul unei mărimi numită momentul forţei.
Momentul forţei faţă de un punct O este egal cu produsul

vectorial dintre vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie
r r
al forţei faţă de O, r , şi vectorul forţă, F
r r r
M = r×F
Modulul momentului forţei faţă de punctul O este egal cu

produsul dintre mărimea forţei şi braţul forţei
(perpendiculara coborâtă din punctul O pe suportul forţei):
M = r ⋅ F ⋅ sin α = b·F
r r
unde α este unghiul dintre vectorii r şi F .
Cuplul de forţe 4 este un sistem de două forţe paralele, egale

ca modul şi de sensuri opuse ce acţionează asupra aceluiaşi
corp, al cărui efect este o mişcare de rotaţie a corpului.
4
Exemple de cupluri de forţe: acţiunea mâinilor asupra volanului de
automobil, asupra ghidonului de bicicletă, asupra unui tirbuşon, asupra unui
robinet etc.
Efectul de rotaţie este descris de momentul cuplului, care

are valoarea:
M C = b C ·F
unde: bC este braţul cuplului (distanţa dintre suporturile

celor două forţe) şi F este modulul forţelor.
Momentul cinetic al unui punct material în raport cu un

punct O este egal cu produsul vectorial dintre vectorul de
poziţie al punctului de aplicaţie al vectorului impuls faţă de
r r
O, r , şi vectorul impuls, p
r r r
L = r×p
Modulul momentului cinetic al punctului material faţă de

punctul O este
L = r ⋅ p ⋅ sin α = r ⋅ m ⋅ v ⋅ sin α
r r
unde α este unghiul dintre vectorii r şi p .
Teorema de variaţie a momentului cinetic pentru punctul

material: momentul forţei în raport cu un punct (pol) este
egal cu variaţia momentului cinetic în unitatea de timp, în
raport cu acelaşi punct (pol)
r r
r ΔL r dL
M= , când Δt → 0, (adică M = )
Δt dt
Teorema conservării momentului cinetic: momentul cinetic

în raport cu un pol se conservă dacă momentul forţei
rezultante în raport cu acel pol este nul
r
L = const.
5.4.B. Probleme
5.4.1.
Descrieţi modul în care poate fi mişcat mai uşor un
cărucior aflat în repaus.
5.4.2.
Explicaţi ce se întâmplă cu o barcă dacă mişcăm de
vâslele ei în sensuri opuse.
5.4.3.
Daţi un exemplu în care să se reflecte următoarea
observaţie: “Dacă se păstrează valoarea forţei, iar braţul forţei
se măreşte atunci şi momentul forţei creşte”.
5.4.4.
Un disc de rază R = 4cm se poate roti în jurul
punctului O, care se află în centrul discului, dacă este acţionat
de o forţă F = 5 N , al cărei punct de aplicaţie A este la
d = 3cm de O. dacă în timpul rotaţiei discului forţa rămâne pe
aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens, să se determine momentul

forţei faţă de punctul O în următoarele cazuri:
a) punctul de aplicaţie al forţei se află la distanţa d de centrul
discului, direcţia forţei fiind perpendiculară pe rază;
b) punctul de aplicaţie al forţei se află la distanţa d de centrul
discului, direcţia forţei fiind de-a lungul razei discului.
5.4.5.
Explicaţi cum se deschide o uşă cu un efort mai mic.
Discuţie.
5.4.6.
O uşă are lăţimea de 65cm. Clanţa uşii este la distanţa
de 5cm de margine. Pentru a deschide uşa se trage de clanţă cu
o forţă de 5N. Care este momentul acestei forţe?
5.4.7.
Asupra unui volan de autoturism pentru a-l roti cu
ambele mâini sunt necesare două forţe paralele şi de sensuri
opuse cu modulul de 40N. Dacă volanul are diametrul de
0,25m, precizaţi care este momentul cuplului de forţe în acest
caz.
5.4.8.
Să se determine momentul cinetic orbital al Terrei.
(masa Terrei M Terra = 6 ⋅ 10 24 kg , raza Terra-Soare
km
R TS = 15 ⋅ 1010 m , viteza Terrei v Terra = 30 )
s
5.4.9.
O particulă de masă m este aruncată oblic în vid cu
viteza iniţială v0 sub unghiul α faţă de orizontală. Care este
expresia momentului cinetic faţă de punctul de lansare după un
timp t.
5.4.1.R.
Apucăm roata de marginea de sus şi o împingem ca să
se rotească.
5.4.2.R.
Barca se va roti în jurul centrului de masă.
5.4.3.R.
Un posibil exemplu ar fi, în cazul în care, un lăcătuş,
pentru a înfileta mai uşor un şurub utilizează o cheie cu braţul
mai lung, acţionând cu aceeaşi forţă pe capătul cheii.
5.4.4.R.
a) M = F ⋅ OA; F = 0,1N ⋅ m
b) Momentul forţei faţă de punctul O este nul deoarece braţul

forţei este nul.
5.4.5.R.
Uşa se va deschide mai repede dacă asupra ei acţionăm
r
cu o forţă F . Dacă dorim să închidem uşa, vom acţiona asupra
r
ei cu o forţă F perpendiculară pe planul uşii care acţionează
sub clanţă. Sub acţiunea acestei forţe uşa se va roti în jurul
r
balamalei situată în punctul O, efectul de rotaţie al forţei F
r
fiind caracterizat de momentul ei M . În cazul micşorării
r
braţului forţei, F îşi va muta punctul de aplicaţie de lângă
clanţă spre balama. Pentru ca efectul de rotaţie să rămână
acelaşi la închiderea uşii forţa, care este necesară închiderii
uşii, trebuie să-şi mărească valoarea pe măsură ce aceasta se
apropie de balama. Deci, uşa se va închide cu un efort mai mic
atunci când ea este împinsă de clanţă.
5.4.6.R.
M = 3N ⋅ m
5.4.7.R.
M c = 10 N ⋅ m
5.4.8.R.
r
L = 2,7 ⋅ 10 40 N ⋅ m ⋅ s
5.4.9.R.
r 1
L = − ⋅ m ⋅ g ⋅ t 2 ⋅ v 0 ⋅ cos α 0
2
130 MANUAL APLICATIV – FIZICĂ CLASA A IX-A
6. DINAMICA SI STATICA
6.1. Teorema lui Varignon. Echilibrul

corpului sub acţiunea forţelor
6.1.A. Breviar
Enunţul teoremei lui Varignon: suma vectorială a

momentelor forţelor ce acţionează asupra unui corp,
calculate faţă de un punct, este egală cu momentul sumei
vectoriale a sistemului de forţe faţă de acelaşi punct:
n
r r r n r
∑ ri × Fi = r × ∑ Fi
i =1 i =1
Solidul rigid este un sistem de puncte materiale pentru care

distanţa dintre orice pereche de puncte nu se modifică în
cursul mişcării.
Rezultanta a două forţe paralele şi de acelaşi sens, aplicate

aceluiaşi solid, este o forţă paralelă şi de acelaşi sens cu
componentele şi are modulul egal cu suma modulelor
componentelor. Punctul de aplicaţie al acestei rezultante
împarte segmentul de dreaptă care uneşte punctele de
DINAMICĂ ŞI STATICĂ 131
aplicaţie ale componentelor în două segmente invers

proporţionale cu modulele forţelor componente.
Rezultanta a două forţe paralele şi de sens opus, aplicate

aceluiaşi solid, este o forţă paralelă care are direcţia
forţelor, sensul forţei cele mai mari şi modulul forţei este
egal cu suma modulelor componentelor.
Centrul de greutate al unui corp este un punct fix în raport

cu celelalte puncte ale corpului, prin care trece linia de
acţiune a greutăţii corpului, oricare ar fi orientarea şi locul
în care se află corpul.
Un solid rigid se află în echilibru de translaţie sub acţiunea

unui sistem de forţe dacă suma vectorială a acestora este
nulă şi ele sunt concurente.
Un solid rigid care se poate roti în jurul unui ax este în

echilibru de rotaţie dacă suma algebrică a momentelor
tuturor forţelor care acţionează asupra sa, în raport cu axul
este nulă.
6.1.B. Probleme
6.1.1.
Se dă sistemul fizic din fig.6.1.1. Pentru sistemul dat se
consideră cunoscute: greutatea barei OB, G = 100N ; lungimea
barei OB, l = 1m; lungimea segmentului OA, l = 0,5m şi
N
constantele de elasticitate ale resorturilor k1 = 1000 şi
m
N
k 2 = 2000 . Să se calculeze alungirea celor două resorturi.
m
k1 k2
O A B
Fig.6.1.1
6.1.2.
Trei resorturi identice, fiecare cu constanta elastică k,
sunt utilizate pentru a echilibra, în poziţie orizontală, trei
m m
scânduri omogene cu masele m1, m 2 = 1 şi m 3 = 2 , aşa
2 2
cum se indică în fig.6.1.2.
Să se determine alungirile celor trei resorturi.
Suporturile (a) şi (b) se află la mijlocul scândurilor respective
şi sunt de masă neglijabilă.
N m
Se dă: k = 1000 , m 1 = 1kg şi g = 10 2 .
m s
k
k
k m1
m2
m1
Fig.6.1.2
6.1.1.R.
G ⋅ l1 = Fe1 ⋅ l1 + Fe 2 ⋅ l 2 ⎫
⎪ G ⋅ l1
Fe1 = k1 ⋅ Δl ⎬ ⇒ Δl = ; Δl = 0,02m
⎪ k1 ⋅ l1 + k 2 ⋅ l 2
Fe 2 = k 2 ⋅ Δl ⎭
6.1.2.R.
Condiţiile de echilibru pentru scândura de masă m3
sunt:
r r r
G 3 + Fe3 + N 3 = 0 ⎫⎪ ⎧⎪G 3 = Fe3 + N 3
⎬⇒⎨
r r
( )
r r
( ) r r
( ) ⎩
l
M b Fe3 + M b G 3 + M b N 3 = 0⎪⎭ ⎪Fe3 ⋅ = G 3 ⋅
4
l
8
Dar:
m 3 ⋅ g m1 ⋅ g
Fe3 = k ⋅ Δl3 ⇒ Δl3 = = ; Δl3 = 125mm
2⋅k 8⋅k
Condiţiile de echilibru pentru scândura de masă m2 sunt:
⎧ l l
r r r ⎪Fe2 ⋅ 2 = G 2 ⋅ 4
G 2 + Fe2 + N 2 = 0 ⎫⎪ ⎪
⎬ ⇒ ⎨Fe2 = k ⋅ Δl 2
r r
( ) r r
( ) r r
( )
M a Fe 2 + M a G 2 + M a N a = 0⎪⎭ ⎪
m ⋅g
⎪G 2 = m 2 ⋅ g = 1
⎩ 2
m ⋅g
Δl 2 = 1 ; Δl 2 = 250mm
4⋅k
Condiţiile de echilibru pentru scândura de masă m1 sunt:

⎧ l
r r r ⎪Fe1 ⋅ l = G1 ⋅ 2
G1 + Fe1 + N1 = 0 ⎫⎪ ⎪
⎬ ⇒ ⎨Fe1 = k ⋅ Δl1
r r
( ) r r
( ) r r
( )
M o Fe1 + M o G1 + M o N1 = 0⎪⎭ ⎪
G = m1 ⋅ g
⎪ 1
⎩
De aici obţinem:
m ⋅g
Δl1 = 1 ; Δl1 = 500mm
2⋅k
6.2. Mişcarea pe plan înclinat
6.2.A. Breviar
Randamentul unui plan înclinat sub unghiul α faţă de

orizontală are expresia:
1
η=
1 + μ ⋅ ctgα
Micşorarea coeficientului de frecare dintre corpul care se

află pe planul înclinat şi suprafaţa planului sau mărirea
unghiului α duce la creşterea randamentului planului
înclinat.
Randamentul planului înclinat este subunitar.
6.2.B. Probleme
6.2.1.
Un corp de masă m = 5kg , lăsat liber pe un plan
înclinat, de unghi α = 30o , coboară uniform. Ce forţă de
tracţiune trebuie aplicată corpului, paralel cu planul înclinat,

pentru ca acesta să urce uniform?
6.2.2.
Asupra unui corp, aflat pe un plan înclinat, de unghi
α = 30 , acţionează o forţă orizontală F = G ⋅ 3 (unde G este
o
greutatea corpului). În această situaţie corpul urcă uniform pe

plan. Cu ce acceleraţie va coborî corpul lăsat liber pe plan?
6.2.3.
Care este randamentul unui plan înclinat sub unghiul
α = 45 faţă de orizontală şi coeficient de frecare μ = 0,1 ?
o
6.2.4.
Un plan înclinat are coeficientul de frecare μ şi
randamentul η. Exprimaţi în funcţie de aceste mărimi, unghiul
sub care este înclinat planul faţă de orizontală.
6.2.5.
Pentru a trage uniform de-a lungul unui plan înclinat un
corp cu masa m = 5kg este necesar să folosim o forţă
F = 50N paralelă cu planul înclinat. Care este randamentul
planului înclinat în acest caz?
6.2.6.
Un corp este lansat în sus, de-a lungul unui plan înclinat
cu un unghi α faţă de orizontală. Să se precizeze condiţia
necesară pentru cazul în care corpul rămâne pe loc după oprire.
6.2.1.R.
1) În cazul coborârii:
r r r r ⎧Ox : m ⋅ g ⋅ sinα - Ff = m ⋅ a c
m ⋅ g + N + Ff = m ⋅ a c ⇒ ⎨
⎩Oy : N - m ⋅ g ⋅ cosα = 0
Ff = μ ⋅ N = μ ⋅ m ⋅ g ⋅ cos α
a c = g ⋅ (sin α − μ ⋅ cos α )
Dar mişcarea este uniformă şi deci a c = 0 , rezultă

3
tgα = μ; μ = .
3
2) În cazul urcării:
r r r r r ⎧Ox : F - m ⋅ g ⋅ sinα - Ff = m ⋅ a u
F + m ⋅ g + N + Ff = m ⋅ a u ⇒ ⎨
⎩Oy : N - m ⋅ g ⋅ cosα = 0
Ff = μ ⋅ N = μ ⋅ m ⋅ g ⋅ cos α
F
au = − g ⋅ (sin α + μ ⋅ cos α )
m
Dar mişcarea este uniformă şi deci a u = 0 , rezultă

F = 2 ⋅ m ⋅ g ⋅ sin α; F = 50N .
6.2.2.R
r r r r r
F + m ⋅ g + N + Ff = m ⋅ a ⇒
⎧Ox : F ⋅ cosα - m ⋅ g ⋅ sinα - Ff = m ⋅ a
⎨
⎩Oy : N - m ⋅ g ⋅ cosα − F ⋅ sin α = 0
Ff = μ ⋅ N = μ ⋅ (m ⋅ g ⋅ cos α + F ⋅ sin α )
F
a= ⋅ (cos α − μ ⋅ sin α ) − g ⋅ (sin α + μ ⋅ cos α )
m
Dar mişcarea este uniformă şi deci a = 0 şi mai avem μ = tgϕ
rezultă
sin (α + ϕ) F π π
= ⇒ α+ϕ= ; ϕ= = α
cos(α + ϕ) m 3 6
deci corpul va coborî uniform.
6.2.3.R.
η = 90,90%
6.2.4.R.
1− η
α = arcctg
μ⋅η
6.2.5.R.
η = 60%
6.2.6.R.
μ > tgα
MODELE ATOMICE 141
7. MODELE ATOMICE
7.1. ALCĂTUIREA ATOMULUI. EXISTENŢA

NUCLEULUI ATOMIC. MODELUL
PLANETAR AL ATOMULUI. CUANTA DE
ENERGIE. FOTONUL
7.1.A. Breviar
Atomul este neutru din punct de vedere electric. Dacă un

atom primeşte electroni, devine ion negativ, iar dacă
cedează electroni devine ion pozitiv. Procesul prin care un
atom devine ion se numeşte ionizare.
Caracteristicile particulelor constituente ale atomului sunt

trecute în tab. 7.1.1.
Tab.7.1.1
Particula Simbolul Sarcina Masa

Electron e- q e = −e m e ≅ 5 ⋅ 10 +4 u
Proton p qp = e m p ≅ 1u
Neutron n qn = 0 mn ≅ 1u
Caracteristicile particulelor constituente ale atomului
unde e = −1,6 ⋅ 10 −19 C este sarcina electrică elementară şi

1u este unitatea atomică de masă.
Nucleul atomic este format din protoni şi neutroni.

Dimensiunile nucleului sunt de ordinul 10-15m, de 105 ori
mai mică decât dimensiunea atomului, 10-10.
Distanţa minimă la care se poate apropia o particulă α de

nucleu este:
Z ⋅ e2
rmin =
π ⋅ ε 0 ⋅ m α ⋅ v 02
energia cinetică a particulei α transformându-se în energie
potenţială electrostatică de respingere:
Modelul planetar al atomului, prin analogie cu sistemul

planetar, consideră că electronii se mişcă în jurul nucleului
pe orbite aproximativ circulare sub acţiunea forţei
electrostatice de atracţie.
Energia sistemului electron – nucleu pe o orbită staţionară

de rază r:
Z ⋅ e2
E(r ) = −
8 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ r
este constantă în timp.
Energia luminoasă este emisă sau absorbită sub forma unor

porţii de energie numite cuante de energie, iar particula
care posedă energia unei cuante de energie se numeşte
foton. Energia unei cuante de energie este:
MODELE ATOMICE 143
ε = h ⋅ν
−34
unde h = 6,626 ⋅ 10 J ⋅ s este constanta lui Planck, iar υ
este frecvenţa radiaţiei luminoase.
7.1.B. Probleme
7.1.1.
Să se determine distanţa minimă la care se poate
apropia în vid o particulă α (Z α = 2; m α = 4u ) , cu energia
cinetică E c = 5,3MeV , de un nucleu de hidrogen (Z α = 1) .
2
1 9 N⋅m
Se dă: = 9 ⋅ 10 şi
4 ⋅ π ⋅ ε0 C2
1u = 1,67 ⋅ 10 −27 kg .
7.1.2.
Să se determine energia unui foton cu frecvenţa
corespunzătoare:
a) radiaţiei violet din domeniul vizibil cu frecvenţa
ν = 5 ⋅ 1014 Hz ;
b) radiaţiei Rőntgen cu frecvenţa ν = 3 ⋅ 1018 Hz .

7.1.1.R.
2 ⋅ e2
rmin = ; rmin ≅ 0,543 ⋅ 10 −15 m
4 ⋅ π ⋅ ε0 ⋅ Ec
7.1.2.R.
a) ε ≅ 2eV
b) ε ≅ 12,4eV
MODELE ATOMICE 145
7.2. Modelul cuantificat al atomului
7.2.A. Breviar
Postulatele lui Bohr:
♦ Energia unui atom nu poate lua decât anumite valori E1,

E2, …, En, formând un şir discret, adică este
cuantificată. Stările corespunzătoare acestor valori sunt
stări staţionare, în care atomul nu absoarbe şi nici nu
emite energie. Fiecare stare energetică se reprezintă
printr-un nivel energetic. Trecerea de pe un nivel de
energie pe altul poartă denumirea de tranziţie cuantică;
♦ La trecerea de pe nivelul de energie En pe nivelul de

energie Em atomul absoarbe sau emite un foton cu
energia:
h ⋅ ν = En − Em
Relaţia de cuantificare a energiei:

1 me ⋅ e4
En = − ⋅
n 2 8 ⋅ ε 02 ⋅ h 2
unde n = 1,2,... este numărul cuantic principal.

Energia nivelului fundamental pentru atomul de hidrogen este:
me ⋅ e4
E1 = − = −13,6eV
8 ⋅ ε 02 ⋅ h 2
Aşadar:
1
En = ⋅ E1
n2
9 Relaţia de cuantificare a orbitelor staţionare:

rn = n 2 ⋅ r1
unde r1 = 0,53 ⋅ 10 −10 m este raza nivelului fundamental pentru

atomul de hidrogen.
7.2.B. Probleme
7.2.1.
Să se calculeze energia minimă de ionizare a atomului
de hidrogen care se află în stare excitată pe nivelul energetic
n = 3.
7.2.2.
Să se calculeze raza orbitei pe care se află electronul în
atomul de hidrogen având energia corespunzătoare nivelului
energetic n = 2 .
MODELE ATOMICE 147
7.2.3.
Să se calculeze energia fotonului emis la tranziţia
atomului de hidrogen din starea excitată n = 4 în starea
excitată n = 2 .
7.2.4.
Între care nivele de energie are loc tranziţia atomului de
hidrogen astfel încât să emită cea mai mică cuantă de energie a
seriei Balmer? Argumentaţi răspunsul.
7.2.1.R.
1
E ioniz = − E 3 ; E ioniz = − ⋅ E1 ; E ioniz ≅ 1,51eV
32
7.2.2.R.
r2 = 4 ⋅ r1 ; r2 = 2,12 ⋅ 10 −10 m
7.2.3.R.
⎛ 1 1 ⎞
h ⋅ ν = E 4 − E 2 = ⎜⎜ − ⎟⎟ ⋅ E1 ; h ⋅ ν = 2,55eV
⎝ 42 22 ⎠
7.2.4.R.
⎛ 1 1 ⎞
h ⋅ ν = E 3 − E 2 = ⎜⎜ − ⎟⎟ ⋅ E1 ; h ⋅ ν = 1,88eV
2
⎝3 22 ⎠
8. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE!
8.P. Probleme recapitulative
8.P.A. Enunţuri
8.P.1.
Un punct material se deplasează în planul xOy, vectorul
său de poziţie modificându-se în timp conform legii:
r r r
r = α ⋅ t ⋅ i + β ⋅ t2 ⋅ j
r r
unde α, β sunt constante pozitive, iar i şi j sunt versorii
axelor Ox şi Oy. Determinaţi:
a) ecuaţia traiectoriei y = y( x ) ;
b) vectorul şi modulul vitezei medii în primele t secunde de
mişcare;
c) vectorul şi modulul pentru viteza şi acceleraţia
momentană;
d) unghiul dintre vectorul acceleraţie şi vectorul viteză în
funcţie de timp.
8.P.2.
Se dă legea de mişcare a unui punct material prin
ecuaţiile:
x = t 2 + 3t + 2 şi y = 2 t 2 + 4t + 1
VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE 149
Să se determine:
a) modulul vitezei punctului material la momentul t = 2s ;
b) modulul acceleraţiei punctului material.
8.P.3.
Un mobil se deplasează în planul xOy cu viteza
m
constantă în modul v = 3 . Ştiind că ecuaţia traiectoriei este:
s
x 2 y2
+ = 1,
4 9
calculaţi:
a) acceleraţia mobilului în punctul x = 0 ;
b) raza de curbură a traiectoriei.
8.P.4.
O picătură de ploaie cu masa m = 2g , cade vertical cu
viteză constantă. Care este valoarea forţei de rezistenţă ce
acţionează asupra picăturii? Cui se datorează această această
rezistenţă?
8.P.5.
Două autovehicule pleacă din acelaşi punct în aceeaşi
direcţie cu vitezele v1 şi respectiv v2 (v 2 > v1 ) .
a) Cum depinde distanţa dintre autovehicule în funcţie de
timp? Discuţie.
b) Care este distanţa dintre autovehicule în momentul în care
primul autovehicul a parcurs distanţa x1?
8.P.6.
Un autoturism are de parcurs o anumită distanţă.
Şoferul autoturismului împarte această distanţă în n părţi egale,
fiecare dintre ele urmând a fi parcursă cu vitezele constante
v1, v 2 , v3 , ... , v n .
a) Care este expresia vitezei medii a autoturismului pe toată
distanţa?
b) Cunoscând timpul t1, în care autoturismul a parcurs prima
porţiune de drum, precizaţi care sunt timpii în care sunt
parcurse celelalte distanţe.
c) Care este distanţa totală parcursă de autovehicul în
condiţiile de la punctul b)?
8.P.7.
Două bărci A şi B pleacă, simultan, de lângă o
geamandură situată în mijlocul unui râu, cu lăţime suficient de
mare, deplasându-se de-a lungul unor drepte perpendiculare,
barca A în josul râului, iar barca B traversează râul. După ce s-
au îndepărtat de geamandură cu aceeaşi distanţă faţă de
aceasta, bărcile revin în acelaşi loc.
t
Care este raportul duratelor mişcărilor A , dacă viteza
tB
fiecărei bărci în raport cu apa este de n = 2 ori mai mare decât
cea a apei?
8.P.8.
O barcă se deplasează pe un râu, astfel încât viteza ei
este de 2 ori mai mică decât viteza apei. Sub ce unghi trebuie
să se deplaseze barca pentru a fi cât mai puţin deplasată de

curent?
8.P.9.
Trei puncte materiale sunt plasate în vârfurile unui
triunghi isoscel (laturile egale au lungimea l). Punctele
r
materiale se pun simultan în mişcare cu o viteza constantă v ,
în modul, astfel încât primul îl urmăreşte pe al doilea constant,
al doilea pe al treilea şi al treilea pe primul. După cât timp se
vor întâlni?
8.P.10.
De tavanul unui lift este atârnat un scripete ideal peste
care este trecut un fir ce are la capete două corpuri de mase
m1 = 1kg şi m 2 = 2kg . Liftul urcă cu acceleraţia constantă
m ⎛ m⎞
a0 = 2 . ⎜ g = 10 ⎟⎟ .
2 ⎜
s ⎝ s2 ⎠
Să se calculeze:
a) acceleraţia corpului de masă m1 faţă de lift şi faţă de
Pământ.
b) forţa cu care scripetele acţionează asupra tavanului liftului.
8.P.11.
Un ciclist se învârte pe un disc orizontal de rază R.
Coeficientul de frecare depinde de distanţa r faţă de centrul O
după legea:
⎛ r⎞
μ = μ 0 ⋅ ⎜1 − ⎟
⎝ R⎠
unde μ0 este o constantă. Determinaţi raza de curbură cu

centrul în O pe care ciclistul o atinge cu viteza maximă şi
precizaţi expresia acestei viteze.
8.P.12.
Se consideră sistemul fizic din fig.8.P.12 determinaţi
acceleraţia corpului m1 dacă suprafaţa orizontală este netedă,
scripeţii sunt ideali şi se cunosc masele corpurilor m, m1 şi m2.
Discuţie.
m
m1 m2
Fig.8.P.12.
8.P.13.
Care trebuie să fie acceleraţia minimă imprimată pe
orizontală Platformei P, din fig.8.P.13, pentru ca pisica de masă
m1 şi câinele de masă m2 să nu se deplaseze în raport cu P?
Câinele şi pisica au aceeaşi masă, coeficientul de frecare între
platformă şi cele două animale este μ, iar scripetele se
consideră a fi ideal.
m2
P
m1
Fig.8.P.13.
8.P.14.
Un elev se află în mijlocul unui patinoar. Coeficientul
de frecare dintre gheaţă şi picioarele sale este mic dar diferit de
zero.
Elevului i s-a predat principiul acţiunii şi reacţiunii.
Deoarece legea spune că fiecărei acţiuni îi corespunde o
reacţiune egală şi opusă, suma tuturor forţelor este nulă. El
presupune astfel că nici o forţă nu-l poate accelera către
marginea patinoarului şi atunci ar trebui să rămână în centrul
lui.
Alt elev stă pe marginea patinoarului.
a) Ce trebuie să-i explice al doilea elev primului pentru ca
acesta să ajungă la margine?
b) Odată ajuns la margine, ce-i spune al doilea elev primului
despre principiul fundamental al dinamicii şi despre
principiul acţiunii şi reacţiunii?
c) În continuare, cei doi elevi se află în repaus pe gheaţă
ţinând în mâini capetele unei sfori întinse, netensionate,
inextensibile şi de masă neglijabilă. La un moment dat
primul elev începe să tragă de sfoară cu acceleraţie
constantă. Să se determine tensiunea din sfoară şi
acceleraţia faţă de gheaţă a celui de al doilea elev dacă
neglijăm frecarea dintre ambii elevi şi gheaţă.
Aplicaţie numerică: primul elev are masa m1 = 60kg , al doilea
elev are masa m 2 = 40kg , primul patinator trage de sfoară cu
m
acceleraţia a = 2 .
s2
8.P.15.
Un corp de masă m este aşezat pe o prismă căreia i se
r
imprimă o acceleraţie orizontală a 0 spre stânga.
Pentru ce valoare maximă a acceleraţiei, corpul va

rămâne încă imobil în raport cu prisma?
Coeficientul de frecare între corp şi prismă este
μ < ctgα .
8.P.16.
Pe o suprafaţă orizontală se află o prismă de masă
m1 = 2kg şi de unghi α = 45o , pe care alunecă un corp de
masă m 2 = 1kg . Presupunând frecarea neglijabilă, calculaţi
⎛ m⎞
acceleraţia prismei. ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
8.P.17.
Se consideră dispozitivul din fig.8.P.17. Masa
m = 150g este lăsată liberă de la distanţa d = 1,22m deasupra
bazei lui M = 1650g . După cât timp va ajunge m la baza lui M?
Frecările sunt neglijabile, iar scripeţii se consideră ideali.
m
M
Fig.8.P.17
8.P.18.
Un punct material coboară liber din vârful unui plan
r
înclinat, de unghi α, cu acceleraţia a1 . Accelaşi corp fiind
aruncat de la baza planului, de-a lungul lui, urcă cu acceleraţia
r
a 2 . Care este expresia coeficientului de frecare dintre punctul
material şi planul înclinat?
8.P.19.
Un corp se află pe un plan înclinat de unghi α pe care
r
poate să coboare cu acceleraţia a . Planul înclinat începe să se
r
mişte cu acceleraţia orizontală a 0 , astfel încât corpul să nu mai
r
apese pe plan. Dacă am micşora puţin acceleraţia a 0 , atunci
corpul ar începe să apese planul înclinat.
a) Care este acceleraţia corpului faţă de plan?
r
b) Dacă acceleraţia a 0 ar avea sens contrar, ar putea să urce
corpul pe plan?
8.P.20.
Un corp de masă M se află pe un plan orizontal. Alt
corp de masă m1 se află pe corpul de masă M. Corpul de masă
m1 este legat prin intermediul unui fir de un corp de masă m2.
Firul, inextensibil şi de masă neglijabilă, este trecut
peste un scripete ideal, astfel încât firul de la corpul de masă
m1 la scripete este perfect întins şi orizontal.
Dacă se consideră frecare doar între corpurile de masă
m1 şi respectiv M, coeficientul de frecare fiind μ, să se
determine:
a) valoarea maximă a lui m2 pentru care corpul de masă m1
nu alunecă încă pe corpul de masă M;
b) valoarea forţei de frecare dacă este îndeplinită condiţia
1
m2 = ⋅ m 2 max ;
2
c) tensiunea din fir dacă este îndeplinită condiţia
m 2 = 2 ⋅ m 2 max .
8.P.21.
Pe un plan înclinat, de unghi α = 45o se poate deplasa
cu frecare un corp cu masa m 2 = 2kg . Coeficientul de frecare
dintre corp şi plan este μ = 0,2 . Corpul de masă m2 este legat
prin intermediul unui fir trecut peste un scripete ideal fixat în
vârful planului. De celălalt capăt al firului este suspendat un
⎛ m⎞
corp de masă m1. ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
a) Care sunt valorile masei m1 pentru care deplasarea
sistemului format din cele două mase este uniformă?
b) Care sunt valorile masei m1 pentru care sistemul se
m
deplasează cu acceleraţia a = 2 ?
s2
c) Calculaţi tensiunea din fir precum şi forţa la care este supus
scripetele, în condiţiile de la punctul b).
8.P.22.
În urma străpungerii unui blindaj viteza unui proiectil
scade de la valoarea v1 la valoarea v2. Grosimea blindajului
este x. Să se determine:
a) timpul necesar proiectilului pentru a străpunge blindajul;
b) acceleraţia proiectilului la deplasarea în blindaj, dacă
aceasta se consideră uniform variată;
c) grosimea maximă a blindajului pe care îl poate străpunge

acest proiectil.
8.P.23.
Un punct material este supus simultan la două mişcări
π
după două direcţii ce formează între ele unghiul α = . Să se
3
determine acceleraţia traiectoriei mobilului dacă mişcările sunt:
r m r m
a) uniforme, de viteze v1 = 4 şi v 2 = 3 ;
s s
r m r m
b) de acceleraţii constante a1 = 2 şi a 2 = 1 ;
2
s s2
r m
c) o mişcare uniformă cu viteza v = 5 şi o mişcare
s
r m
accelerată cu acceleraţia a = 3 şi fără viteză iniţială.
s2
π
Caz particular: α = .
2
8.P.24.
De pe suprafaţa Pământului este aruncat vertical în sus
r
un corp cu viteza iniţială v 0 . După un interval de timp 2 ⋅ t 0 se
aruncă vertical în sus un al doilea corp cu aceeaşi viteză iniţială
r
v0 . La intervalul de timp t 0 faţă de momentul iniţial este lăsat
să cadă liber un al treilea corp. Se cere:
a) să se determine de la ce înălţime trebuie să fie lăsat să cadă
cel de-al treilea corp astfel încât, la un moment dat, toate
cele trei corpuri să se găsească la aceeaşi înălţime;
b) să se determine momentul de timp t’ pentru care este

îndeplinită condiţia de la punctul a), discuţie;
c) să se precizeze care este este ordinea sosirii la sol a celor 3
corpuri.
8.P.25.
Un corp cu masa m este lansat pe verticală în jos de la
r
înălţimea h cu viteza iniţială v0 şi pătrunde în sol pe o
adâncime x (x << H ) . Să se determine:
a) energia totală a corpului după un timp t (t < t cadere ) ;
b) viteza cu care corpul atinge solul;
c) forţa medie de rezistenţă a solului;
d) căldura degajată prin ciocnirea cu solul.
8.P.26.
Un automobil cu masa m = 1000kg se mişcă, într-un
plan orizontal, pe un drum circular de rază R = 100 m . Distanţa
dintre roţile autoturismului este x = 160cm , iar centrul de masă
al autoturismului este situat la înălţimea h = 40cm faţă de sol.
Coeficientul de frecare dintre anvelopele autoturismului şi sol
⎛ m⎞
este μ = 0,4 . ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
Să se calculeze:
a) viteza minimă la care s-ar produce alunecarea laterală a
autoturismului;
b) viteza minimă la care s-ar produce răsturnarea
autoturismului;
c) lucrul mecanic consumat de automobil pentru a se răsturna

π
la un unghi α = ;
2
d) momentul cinetic al automobilului, considerându-l punct
material, faţă de centrul cercului în momentul alunecării;
e) momentul cinetic al automobilului, considerându-l punct
material, faţă de centrul cercului în momentul răsturnării.
8.P.27.
r
O forţă constantă F acţionează asupra unui corp cu
masa m un timp t. Care este lucrul mecanic efectuat în
următoarele cazuri:
r
a) forţa F este orizontală şi corpul este deplasat fără frecare;
r
b) forţa F este orizontală şi corpul este deplasat cu frecare,
coeficientul de frecare la alunecare este μ1;
r
c) forţa F formează cu orizontala unghiul α1 , iar deplasarea
corpului se face cu frecare, coeficientul de frecare la
alunecare fiind μ1;
r
d) forţa F formează cu orizontala unghiul α 2 , iar deplasarea
corpului se face cu frecare, coeficientul de frecare la
alunecare fiind μ1;
r
e) forţa F acţionează pe direcţie verticală;
r
f) forţa F urcă corpul pe un plan înclinat, cu unghiul β faţă
de orizontală, fiind paralelă cu planul, iar deplasarea
corpului se realizează fără frecare;
r
g) forţa F urcă corpul pe un plan înclinat, cu unghiul β faţă
de orizontală, fiind paralelă cu planul, iar deplasarea
corpului se realizează cu frecare, coeficientul de frecare

fiind μ2;
r
h) forţa F urcă corpul pe un plan înclinat, cu unghiul β faţă
de orizontală, fiind înclinată sub un unghi α faţă de
direcţia planului înclinat, iar deplasarea corpului se
realizează fără frecare;
r
i) forţa F urcă corpul pe un plan înclinat, cu unghiul β faţă
de orizontală, fiind înclinată sub un unghi α faţă direcţia
planul înclinat, iar deplasarea corpului se realizează cu
frecare, coeficientul de frecare fiind μ2.
8.P.28.
Un corp este aruncat pe verticală de jos în sus. Care este
variaţia energiei cinetice a corpului în ultima secundă a urcării?
Care este variaţia energiei cinetice a corpului în penultima
secundă a urcării? Dar în antepenultima? Generalizare. Se vor
neglija frecările cu aerul.
8.P.29.
Un corp cu masa m = 400g cade liber de la o înălţime
h = 20 m . Neglijând frecarea cu aerul, să se calculeze:
a) viteza cu care corpul ajunge la sol;
b) timpul după care corpul atinge solul;
c) energia cinetică a corpului în momentul impactului cu
solul;
d) energia potenţială a corpului în momentul impactului cu
solul;
e) viteza corpului după o secundă de la începerea mişcării;
f) energia cinetică a corpului după o secundă de la începerea

mişcării;
g) energia potenţială a corpului după o secundă de la
începerea mişcării;
⎛ m⎞
⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
8.P.30.
Un corp paralelipipedic de masă m este împins cu o
r
forţă F în sus de-a lungul unui plan înclinat, de unghi α faţă de
r
orizontală, pe o distanţă x. Forţa F acţionează paralel cu
planul, iar coeficientul de frecare dintre corp şi plan este μ.
Să se determine:
r
a) lucrul mecanic al forţei F ;
b) creşterea energiei cinetice a corpului;
c) creşterea energiei potenţiale a corpului;
d) lucrul mecanic consumat pentru a învinge frecarea;
8.P.31.
Un corp cu masa m = 4kg este urcat pe un plan înclinat
de înălţime h = 5m şi lungime l = 10m . Coeficientul de
⎛ m⎞
frecare dintre corp şi plan este μ = 0,4 . ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
Se cere:
a) reprezentaţi forţele ce acţionează asupra corpului;
b) calculaţi randamentul planului înclinat;
c) calculaţi viteza corpului la baza planului înclinat, dacă el
este lăsat liber din vârful acestuia?
d) energia cinetică a corpului în momentul în care acesta

ajunge la baza planului înclinat în condiţiile de la punctul
c).
8.P.32.
Două sfere mici A şi B, fiecare cu masa m = 0,1 kg au
sarcinile egale şi de semn contrar, de modul q = 10-5 C .
Sfera A este suspendată de un resort izolator cu
N
constanta de elasticitate k = 9,8 , deasupra sferei B, aşa cum
m
se indică în fig.8.P.32.
La momentul iniţial
forţa de interacţiune
electrostatică dintre sfere
este egală cu 4 ⋅ m ⋅ g .
Capătul superior al resortului
începe să urce lent. Pe ce
distanţă trebuie să se
deplaseze punctul O pentru
ca tensiunea din firul izolator
şi inextensibil BC să se
⎛ m⎞ Fig. 8.P.32.
anuleze? ⎜⎜ g = 10 ⎟⎟
⎝ s2 ⎠
Fig.8.P.32
8.P.33.
Se consideră sistemul fizic din fig.8.P.33, plasat în aer
N ⋅ m2
( k aer = 9 ⋅ 109 ), în care resorturile sunt nedeformate,
C2
iar firul ce leagă bilele mici, identice este inextensibil şi

tensionat.
Resorturile, identice, cu constanta de elasticitate
N
k o = 20 , firul şi planele netede orizontal şi verticale sunt
m
izolatoare. Bilele au masele m1 = m 2 = 100g şi sunt încărcate
cu sarcinile q1 = q 2 = 0,2μC . Firul ce leagă bilele are
lungimea d o = 4cm .
A B
Fig.8.P.33
a) Care este valoarea forţei electrostatice ce se manifestă între
cele două bile în cazul în care resorturile sunt nedeformate?
b) La ce distanţă de punctul A intensitatea câmpului
electrostatic este nulă?
c) Care este valoarea intensităţii câmpului electrostatic într-un
punct M situat pe mediatoarea firului de lungime do la o
d
distanţă o de acest fir?
2
d) Se taie firul şi la stabilirea echilibrului sistemului
resorturile sunt comprimate cu Δl = 1cm . Care este
valoarea forţei de frecare dintre o bilă şi suprafaţa
orizontală?
8.P.34.
Se dă sistemul din fig.8.P.34, unde m = 1kg, greutatea
barei rigide AB este G = 90 N , lungimea acesteia l = 4m şi
q1 = 1μC .
Distanţa pe verticală dintre sarcinile electrice
punctiforme q1 şi q2 este r = 1m.
a) Să se calculeze valoarea sarcinii punctiforme q2 astfel încât
bara să rămână în poziţie orizontală în echilibru, corpul de
masă m aflându-se la distanţa d = 1m de capătul A al barei.
b) Corpul de masă m începe să se mişte cu viteza constantă
m
v =1 spre capătul B. Care va fi viteza de apropiere a
s
sarcinii q2 de sarcina q1, pentru ca sistemul să rămână în
echilibru (bara să nu se rotească, iar q2 are valoarea
calculată la punctul (a))?
q2
A m q1
B
Fig.8.P.34
c) Considerând distanţa dintre sarcini constantă, care va fi

viteza de creştere a sarcinii q pentru ca bara să nu se
rotească în condiţiile în care corpul de masă m se mişcă ca
la punctul (b).
8.P.35.
În fig.8.P.35, bara OA se poate roti în plan vertical în
jurul punctului O fără frecare. În punctele A şi B sunt fixate
două corpuri mici, electrizate fiecare cu sarcina Q. Aflaţi Q
astfel încât unghiul α = 60o.
Se consideră OA = AB = l, masa corpului din A, m2,
masa barei, m1, iar sistemul este plasat în vid.
A
Q
l
α
O B
Fig.8.P.35
8.P.36.
Un autoturism cu masa m trece cu aceeaşi viteză pe
două sectoare de drum: unul concav şi unul convex (raza de
curbură a celor două sectoare este R). Pe sectorul concav,
apăsarea exercitată de autoturism asupra şoselei este cu ΔF mai
mare decât pe sectorul convex. Ştiind că motorul
autoturismului dezvoltă aceeaşi putere P pe ambele sectoare,
care este expresia forţei de tracţiune a motorului
autoturismului?
8.P.37.
O minge de tenis loveşte solul, considerat neted, cu
viteza vo=100m/s sub unghiul α=60o faţă de orizontală. Dacă
prin ciocnirea mingii cu solul mingea pierde o fracţiune f=0,1
din energia sa cinetică, care este distanţa maximă la care
mingea de tenis va lovi din nou solul?
8.P.38.
Un corp cu masa m1 este aruncat de jos în sus cu viteza
v 01 , iar de la înălţimea h este lăsat să cadă liber pe aceeaşi
verticală un alt corp cu masa m 2 (m2>m1). Ciocnirea dintre
cele două corpuri este plastică.
Să se determine:
a) timpul după care cele două corpuri se ciocnesc;
b) înălţimea faţă de sol la care se ciocnesc cele două corpuri;
c) viteza comună de deplasare a corpurilor după ciocnire;
d) viteza pe care o au corpurile în momentul impactului cu
solul, precum şi timpul după care din momentul ciocnirii
corpurilor revin la sol;
e) spaţiul pe care îl parcurg corpurile în ultima secundă.
Analizaţi şi interpretaţi relaţiile obţinute.
8.P.39.
Pe o masă de biliard, netedă şi infinită, se află N bile
identice de biliard. Lovind o bilă, cu tacul, ea se opreşte, după
mai multe ciocniri, în punctul din care a început să se mişte.
Dacă ciocnirile dintre bile se consideră perfect elastice,
precizaţi care este numărul minim de bile pentru care este
posibilă această situaţie? Discuţie.
8.P.B. Soluţii şi indicaţii
8.P.1.R.
a) Expresia analitică a vectorului de poziţie este:
r r r ⎧x = α ⋅ t β
r = x⋅ i + y⋅ j ⇒ ⎨ ⇒ y= ⋅ x2 ,
⎩y = β ⋅ t α 2
care reprezintă ecuaţia traiectoriei.

b) Proiecţiile vectorului viteză medie pe axele Ox şi Oy sunt:
⎧ Δx α ⋅ t − 0
⎪⎪v mx = Δt = t − 0 = α
⎨ 2
⎪v = Δy = β ⋅ t − 0 = β ⋅ t
⎪⎩ my Δt t−0
Expresia analitică a vectorului viteză medie este:
r r r
v m = v mx ⋅ i + v my ⋅ j
Din relaţiile anterioare ajungem la:

r r r
⎧v m = α ⋅ i + β ⋅ t ⋅ j
⎪
⎨r 2 2 2 2 2
⎪⎩ v m = v mx + v my = α + β ⋅ t
c) Proiecţiile vectorului viteză momentană pe axele de

coordonate sunt:
⎧ dx
⎪⎪v x = dt = α
⎨
⎪v = dy = 2 ⋅ β ⋅ t
⎪⎩ y dt
Pentru vectorul viteză momentană vom avea:

r r r r r
⎧v = v x ⋅ i + v y ⋅ j = α ⋅ i + 2 ⋅ β ⋅ t ⋅ j
⎪
⎨r
⎪⎩ v = v 2x + v 2y = α 2 + 4 ⋅ β2 ⋅ t 2
În cazul vectorului acceleraţie momentană:

dv x ⎫ r r r
ax = = 0 ⎪ ⎧ar = a ⋅ i + a ⋅ j = 2 ⋅ β ⋅ j
dt ⎪ ⎪ x y
⎬⇒ ⎨r
dv y 2 2
ay = = 2 ⋅ β⎪ ⎪⎩ a = a x + a y = 2 ⋅ β
dt ⎪⎭
d) Unghiul dintre vectorul viteză şi vectorul acceleraţie este

v α
dat de relaţia: tgθ = x =
vy 2 ⋅ β ⋅ t
8.P.2.R.
a) v x = 2 t + 3; v y = 4 t + 4; v = v 2x + v 2y ;
m
pentru t = 2s ⇒ v ≅ 13,892
s
m
b) a x = 2; a y = 4; a = a 2x + a 2y ⇒ a ≅ 4,472 .
s2
8.P.3.R.
a) Din ecuaţia traiectoriei prin derivare în raport cu timpul
2 ⋅ x dx 2 ⋅ y dy x y
obţinem: ⋅ + ⋅ = 0 ⇔ ⋅ vx + ⋅ vy = 0 ⇒
4 dt 9 dt 4 9
9⋅x
vy = − ⋅ vx
4⋅ y
Printr-o nouă derivare în funcţie de timp obţinem:

1 2 x dv x 1 2 y dv y
⋅ vx + ⋅ + ⋅ vy + ⋅ =0⇔
4 4 dt 9 9 dt
1 2 x 1 y
⋅ v x + ⋅ a x + ⋅ v 2y + ⋅ a y = 0
4 4 9 9
Modulele vectorilor viteză momentană şi acceleraţie
momentană sunt:
v = v 2x + v 2y şi a = a 2x + a 2y
În urma efectuării calculelor, pentru x = 0 ⇒ y = 3 , deci
⎧ m
⎪⎪v x = 3 2 ; v y = 0; v = v x
s
⎨
⎪a = 0; a = − 27 m ; a = a
⎪⎩ x y
4 s2
y
b) În punctul x = 0 avem a = a y , deci:
v2 v2 4
a= ⇒R= ; R= m
R a 3
8.P.4.R.
Fr = m ⋅ g; Fr = 0,02 N
8.P.5.R.
a) Ecuaţiile de mişcare pentru cele două autovehicule sunt:
⎧x1 = v1 ⋅ t pentru primul autovehicul

⎨
⎩x 2 = v 2 ⋅ t pentru al doilea autovehicul
Distanţa dintre cele două autovehicule este dată de expresia:

d = x 2 − x1 = v 2 ⋅ t − v1 ⋅ t = (v 2 − v1 ) ⋅ t
Se observă că distanţa d, dintre cele două autovehicule, variază
în timp la fel ca şi cum primul autovehicul ar sta pe loc, iar al
doilea autovehicul s-ar mişca cu o viteză v = v 2 − v1 faţă de
acesta.
b) Primul autovehicul a parcurs distanţa x1 în timpul:
x
t= 1
v1
Distanţa dintre cele două autovehicule după momentul de timp

x
t este: d = (v 2 − v1 ) ⋅ t = (v 2 − v1 ) ⋅ 1
v1
8.P.6.R.
a) Vom avea relaţiile:
⎫
⎪
d ⎪
vm = ;
t ⎪
t = t1 + t 2 + t 3 + ... + t n ; ⎪
⎪
d ⎪
d1 = d 2 = d 3 = ... = d n = ; ⎬
n ⎪
d1 d d d ⎪
t1 = = ; t2 = 2 = ; ⎪
v1 n ⋅ v1 v2 n ⋅ v2
⎪
d d dn d ⎪
t3 = 3 = ; ... ; t n = = ;⎪
v3 n ⋅ v3 vn n ⋅ vn ⎭
De aici obţinem viteza medie:
n ⋅ v1 ⋅ v 2 ⋅ v3 ⋅ ... ⋅ v n
vm =
v1 ⋅ v 2 ... ⋅ v n −1 + v1 ⋅ v 2 ⋅ ... ⋅ v n − 2 ⋅ v n + ... + v 2 ⋅ v 3 ⋅ ..v n
b) Cunoscând timpul t1 în care este parcursă prima porţiune de
drum vom avea relaţia:
d
d1 = = v1 ⋅ t1 rezultă:
n
⎧ d2 d v1 ⋅ t1
⎪t 2 = v = n ⋅ v = v ;
⎪ 2 2 2
⎪ d3 d v ⋅t
⎪t 3 = = = 1 1;
⎨ v3 n ⋅ v3 v3
⎪.......................................
⎪
⎪ dn d v1 ⋅ t1
⎪t n = v = n ⋅ v = v
⎩ n n n
c) Distanţa totală parcursă de autoturism este:

d = d1 + d 2 + d 3 + ... + d n = n ⋅ d1 = n ⋅ v1 ⋅ t1
8.P.7.R.
tA n tA
= ; ≅ 1,154
tB n2 −1 tB
8.P.8.R.
⎛1⎞ π
α = arcsin⎜ ⎟ + ; α = 120o
⎝n⎠ 2
8.P.9.R.
2 l
t= ⋅
3 v
8.P.10.R.
m 2 − m1 m
a) a1r = ⋅ (g + a 0 ); a1r = 4 ;
m1 + m 2 s2
m 2 − m1 m − m1 m
a1 = ⋅g + 2 ⋅ 2a 0 ; a1 = 4,6 ;
m1 + m 2 m1 + m 2 s2
4 ⋅ m1 ⋅ m 2
b) F = ⋅ (g + a 0 ); F = 32N .
m1 + m 2
8.P.12.R.
Vom raporta mişcarea corpurilor la un SRI legat de
Pământ şi aplicăm principiul fundamental al dinamicii:
r
r
a
N
r O x
2⋅T
m
r
m⋅g
r
2⋅T r
a
y r r O
T T
m m y
O 1 2
r r
m1 ⋅ g m2 ⋅ g
Fig.8.P.12.R.
pentru corpul (m):

r r r r
⎧2 ⋅ T + N + m ⋅ g = m ⋅ a
⎨
⎩Ox : 2 ⋅ T = m ⋅ a
pentru corpul (m1):
r r r
⎧T + m1 ⋅ g = m1 ⋅ a1
⎨
⎩Oy : − T + m1 ⋅ g = m1 ⋅ a1
pentru corpul (m2):
r r r
⎧T + m 2 ⋅ g = m 2 ⋅ a 2
⎨
⎩Oy : − T + m 2 ⋅ g = m 2 ⋅ a 2
Din compunerea acceleraţiilor rezultă:
⎧a1 = a − a1 '
⎨
⎩a 2 = a + a 2 '
unde:
9 a1 este acceleraţia absolută a corpului (m1) faţă de
Pământ;
9 a2 este acceleraţia absolută a corpului (m2) faţă de
Pământ;
9 a1’ este acceleraţia relativă a corpului (m1) faţă de
corpul (m);
9 a2’ este acceleraţia relativă a corpului (m2) faţă de
corpul (m).
Dar
a1 ' = a 2 '
Din ultimele relaţii obţinem:
a1 + a 2 = 2 ⋅ a
unde a este acceleraţia corpului (m) faţă de Pământ, adică
acceleraţia de transport pentru corpurile (m1) şi (m2).
În urma efectuării calculelor rezultă:
⎧ 2 ⋅ m1 ⋅ m 2 ⋅ g
⎪T = m ⋅m
⎪ m1 + m 2 + 4 ⋅ 1 2
⎨ m
⎪ ( )
m1 − m 2 + 4 ⋅ m1 ⋅ m 2
⋅g
⎪a1 =
⎩ (m1 + m 2 ) ⋅ m + 4 ⋅ m1 ⋅ m 2
8.P.13.R.
Studiem mişcarea animalelor în raport cu un SRI legat
de Pământ şi vom aplica principiul fundamental al dinamicii
pentru ambele animale.
Pentru câine:
r r r r r ⎧Ox : T − Ff 2 = m 2 ⋅ a 2 x
T + G 2 + N 2 + Ff 2 = m 2 ⋅ a 2 ⇒ ⎨
⎩Oy : N 2 − G 2 = m 2 ⋅ a 2 y
r
unde a 2 este acceleraţia câinelui faţă de Pământ şi are
proiecţiile a 2 x = a 2 şi a 2y = 0 .
Pentru pisică:
r r r r r ⎧Ox : N1 = m1 ⋅ a1x
T + G1 + N1 + Ff 1 = m1 ⋅ a1 ⇒ ⎨
⎩Oy : G1 − T − Ff 1 = m1 ⋅ a1y
r
unde a 1 este acceleraţia pisicii faţă de Pământ.
r
N2 r
T
m2
r r r
Ff 2 m2 ⋅ g a0
r
r T r
Ff 1 N1
m1
P r
m1 ⋅ g
Fig.8.P.13.R
Relaţiile de compunere a acceleraţiilor sunt:

r r r
⎧a1 = a 0 + a1r
⎨r r r
⎩a 2 = a 0 + a 2r
unde:
r
9 a 0 este acceleraţia platformei P faţă de Pământ;
r
9 a 1r este acceleraţia relativă a pisicii faţă de platforma P;
r
9 a 2 r este acceleraţia relativă a câinelui faţă de platforma
P.
Datorită faptului că pisica şi câinele nu se deplasează în
raport cu platforma P, rezultă:
a1r = 0 şi a 2r = 0
Deci
r r r r
a1 = a 0 şi a 2 = a 0
adică
⎧a1x = a 0 ⎧a 2 x = a 0
⎨ şi ⎨
⎩a1y = 0 ⎩a 2 y = 0
Ţinând cont că Ff 1 = μ ⋅ N1 şi Ff 2 = μ ⋅ N 2 şi efectuând
calculele obţinem sistemul:
T − μ ⋅ m2 ⋅ g = m2 ⋅ a 0 ⎫ m1 − μ ⋅ m 2
⎬ ⇒ a0 = ⋅g
m1 ⋅ g − μ ⋅ m1 ⋅ a 0 − T = 0⎭ m 2 + μ ⋅ m1
Din datele problemei avem m1 = m 2 , deci platformei P i se

poate imprima, pe orizontală, acceleraţia:
1− μ
a0 = ⋅g
1+ μ
astfel încât pisica şi câinele să nu se poată deplasa în raport cu
ea.
8.P.14.R.
a) În timpul foarte scurt Δt elevul aflat la mijlocul

r
patinoarului poate arunca cu o mare viteză v o un obiect de
masă apreciabilă, m. În sistemul format de m, m1 (m1-masa
r
elevului) cu impulsul p , avem:
r
dp r r r
= F ⇒ dp = F ⋅ dt
dt
r
Când dt → 0 , dp → 0 , deci putem socoti că în timpul dt
r r
practic p se conservă. Iniţial p = 0 , iar apoi avem:
r r
m1 ⋅ v + m ⋅ v 0 = 0 ,
m m
de unde v = ⋅ v 0 . Dacă nu este foarte mic, m1 va porni
m1 m1
r
spre marginea patinoarului cu viteza v destul de mare.
Dacă gheaţa are suprafaţa orizontală atunci forţa de
frecare este μ ⋅ m1 ⋅ g . Pentru mişcarea uniform încetinită a lui
r
m1 cu acceleraţia a = μg , vom găsi, utilizând ecuaţia lui
Galilei drumul până la oprire:
v2 v2 1 m 2 ⋅ v 02
l= r = = ⋅
2⋅ a 2⋅μ ⋅g 2⋅μ⋅g m12
Pentru cazul în care μ este foarte mic l este apreciabil. În
cazul în care l este foarte mic se repetă procedeul până când
l1 + l2 + ... + lk = distanţa din centru până la marginea
patinoarului. Masele m se pot eventual arunca de către
altcineva, de exemplu al doilea elev, cu grijă de la marginea
r
patinoarului, spre m1 care le prinde şi apoi le aruncă cu v 0
foarte mare, dar cu mare eficienţă.
b) În notaţiile cunoscute avem:
r d (m ⋅ vr )
F=
dt
pentru principiul fundamental al dinamicii şi
r r
F12 = − F21
pentru principiul acţiunii şi reacţiunii 1 .

r
Trebuie subliniat faptul că F este generată de o variaţie
r r
de impuls. Deasemenea F12 şi F21 acţionează asupra unor
corpuri diferite şi la aplicarea principiului fundamental al
dinamicii pentru m1 trebuie considerată doar forţa care
acţionează asupra lui m1. Forţa egală şi opusă influenţează
numai mişcarea celuilalt corp. După timpul Δt foarte mic
r
necesar pentru a se obţine v asupra lui m1 acţionează doar
forţa de frecare pe direcţia de mişcare.
c) Se aplică principiul fundamental al dinamicii:
pentru m1:
r r r r
T + G1 + N1 = m1 ⋅ a1 ,
iar pentru m2:
r r r r
T + G2 + N2 = m2 ⋅ a 2 .
y
r r
N1 r r N2
T T O x
m1 m2
r r
G1 G2
Fig.8.P.14.R
1
Pe principiul acţiunii şi reacţiunii se bazează conservarea impulsului. Noi
am utilizat oarecum reciproca acestei afirmaţii: dacă impulsul se conservă
r
apare reculul lui m1 cu viteza v de care am vorbit mai sus.
Dacă descompunem acest relaţii după axele de

coordonate vom avea pentru m1:
⎧Ox : T = m1 ⋅ a1
⎨
⎩Oy : N1 - G1 = 0
pentru m2:
⎧Ox : T = m 2 ⋅ a 2
⎨
⎩Oy : N 2 - G 2 = 0
Ecuaţia de compunere a acceleraţiilor este:
r r r
a1 = a + a 2
deci:
a1 = a − a 2
din aceste relaţii obţinem:
⎧ m1 ⋅ m 2
⎪T = m + m ⋅ a; T = 48N
⎪ 1 2
⎨
⎪a = m 1 m
2 ⋅ a; a = 1,2
⎪⎩ m1 + m 2 s2
8.P.15.R.
Alegem un SRI, legat de Pământ, faţă de care studiem
mişcarea corpurilor. În acest sistem de referinţă:
r
9 prisma are acceleraţia a 0 ;
r
9 corpul are acceleraţia a .
y
r
N m
r
a0 r
x
Ff
r
G
Fig.8.P.15..
Între acceleraţii vom avea relaţia:

r r r
a = a0 + ar
r
unde a r este acceleraţia corpului faţă de prismă 2 . În cazul
nostru vom avea:
ar = 0
deoarece corpul rămâne imobil faţă de prismă. Astfel:
r r ⎧a x = a 0
a = a0 ⇒ ⎨
⎩a z = 0
Ecuaţia principiului fundamental al dinamicii pentru corpul de
masă m, în SRI se scrie:
r r r r
N + G + Ff = m ⋅ a
iar proiectând pe axe:
2
Acceleraţia relativă
⎧Ox : N x + Ffx = m ⋅ a x
⎨
⎩Oy : N y − G − Ffy = m ⋅ a y
unde:
⎧ N x = N ⋅ sin α
⎪ N = N ⋅ cos α
⎪ y
⎪
⎨Ffx = Ff ⋅ cos α
⎪F = F ⋅ sin α
⎪ fy f
⎪⎩Ff = μ ⋅ N

sin α + μ ⋅ cos α 1 + μ ⋅ ctgα
a0 = ⋅g = ⋅g
cos α − μ ⋅ sin α ctgα − 1
8.P.16.R.
Alegem un SRI, legat de Pământ, faţă de care studiem
mişcarea corpurilor. Astfel, acceleraţia corpului de masă m2
faţă de SRI este:
r r r
a 2 = a1 + a 21
unde:
r
9 a1 este acceleraţia prismei în raport cu SRI ales;
r
9 a 21 este acceleraţia relativă a corpului de masă m2
faţă de prismă.
Proiectând această relaţie pe axele Ox şi Oy ale unui
sistem de axe xOy obţinem:
Ox : a 2 x = −a1x + a 21x = −a1 ⋅ cos α + a 21 ⎫

⎬⇒
Oy : a 2y = −a1y + a 21y = −a1 ⋅ sin α + 0 ⎭
⎧a 2 x = −a1 ⋅ cos α + a 21
⎨
⎩a 2y = −a1 ⋅ sin α
Aplicăm principiul
fundamental al dinamicii
pentru corpul de masă m2:
r r r
N + G 2 = m2 ⋅ a 2 Fig. 8.P.16.R.
Proiectăm această ecuaţie pe axele Ox şi respectiv Oy:
⎧Ox : G t2 = m 2 ⋅ a 2 x
⎨
⎩Oy : N - G n2 = m 2 ⋅ a 2 y
unde:
⎧G t 2 = m 2 ⋅ g ⋅ sin α
⎨
⎩G n 2 = m 2 ⋅ g ⋅ cos α
Din aceste relaţii ajungem la:
⎧m 2 ⋅ g ⋅ sin α = m 2 ⋅ (a 21 − a1 ⋅ cos α )
⎨
⎩ N − m 2 ⋅ g ⋅ cos α = −m 2 ⋅ a1 ⋅ sin α
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii pentru prismă:
r r r
N + G1 = m1 ⋅ a1
şi proiectăm aceatsă ecuaţie pe o axă orizontală Ox:
Ox : N x = m1 ⋅ a1 ⇔ N ⋅ sin α = m1 ⋅ a1
În urma efectuării calculelor ajungem la:
m 2 ⋅ sin α ⋅ cos α m
a1 = ⋅ g; a1 = 2 2
m1 + m 2 ⋅ sin α2
s
8.P.17.R.
Masele M şi m se deplasează spre dreapta ca un întreg,
deci:
( M + m) ⋅ a = 2 ⋅ T
unde a este acceleraţia mişcării orizontale, iar T reprezintă
tensiunea din fir. Corpul m se deplasează vertical, în jos, cu
acceleraţia a1, dată de ecuaţia:
m ⋅ a1 = m ⋅ g − T
La deplasarea ramei spre dreapta cu distanţa x, masa m cade pe
verticală pe distanţa:
y = 2⋅x
deci
a1 = 2 ⋅ a
In urma efectuării calculelor obţinem:
4⋅m⋅g
a1 =
M + 5⋅m
Distanţa d va fi parcursă în timpul:
2⋅d
t= ; t ≅ 1s
a1
8.P.18.R.
a + a2
μ= 1 tgα
a 2 − a1
8.P.19.R.
a) În sistemul de referinţă neinerţial legat de corp,
acceleraţia corpului faţă de plan are valoarea:
( )
1
a = a 02 + g 2 2
b) Corpul ar putea să urce pe plan cu acceleraţia:

a 0 ⋅ cos(α + ϕ) − g ⋅ sin (α + ϕ)
a1 =
cos ϕ
Pentru a1 > 0 (corpul să urce pe plan) avem condiţia:
a0
tg(α + ϕ) <
g
8.P.20.R.
a) Dacă nu există alunecare, atunci acceleraţia sistemului va fi:
m2
a= ⋅g
m1 + m 2 + M
Corpul de masă M poate avea acceleraţia maximă:
m1
a M max = μ ⋅ ⋅g
M
Vom avea o deplasare solitară a corpurilor de mase M
şi m1 doar dacă este îndeplinită condiţia:
a ≤ a M max
deci
m2 m
⋅g ≤ μ⋅ 1 ⋅g
m1 + m 2 + M M
Efectuând calculele vom obţine condiţia:
m1 + M
m 2 ≤ μ ⋅ m1 ⋅
M − μ ⋅ m1
Valoarea maximă a lui m2 este:
m1 + M
m 2 = μ ⋅ m1 ⋅
M − μ ⋅ m1
b) Forţa de frecare pentru care este îndeplinită condiţia din
problemă este:
M ⋅ m1
Ff = μ ⋅ ⋅g
2M − μ ⋅ m1
c) Pentru îndeplinirea condiţiei din problemă tensiunea din fir
va fi:
T = 2 ⋅ μ ⋅ m1 ⋅ g ⋅
(m1 + M ) ⋅ (1 + μ )
M(2 ⋅ μ + 1) + μ ⋅ m1
8.P.21.R.
a) Valorile masei m1 pentru care deplasarea sistemului format
din cele două mase este uniformă sunt:
m
m1urcare = m 2 ⋅ (sin α − μ ⋅ cos α ); m1urcare ≅ 1,131
s2
m
m1coborâre = m 2 ⋅ (sin α + μ ⋅ cos α ); m1coborâre ≅ 1,697
s2
b) Valorile masei m1 pentru care deplasarea sistemului format
r
din cele două mase este cu acceleraţia a sunt:
m1' urcare =
(sin α − μ ⋅ cos α ) ⋅ g − a ⋅ m m1' urcare ≅ 0,609
m
2;
g+a s2
m1' coborâre =
(sin α + μ ⋅ cos α ) ⋅ g + a ⋅ m ; m ' m
2 1coborâre ≅ 1,747 2
g−a s
r
c) În condiţiile punctului b), tensiunea din fir T are valorile:
Turcare = m1' urcare ⋅ (g + a ); Turcare ≅ 7,308N
Tcoborâre = m1' coborâre ⋅ (g − a ); Tcoborâre = 13,976 N
r
În condiţiile punctului b), forţa F la care este supus scripetele
are valorile:
⎡ ⎛π ⎞⎤ ⎛π α⎞
Furcare = 2 ⋅ Turcare
2
⋅ ⎢1 + cos⎜ − α ⎟⎥ = 2 ⋅ Turcare ⋅ cos⎜ − ⎟;
⎣ ⎝2 ⎠⎦ ⎝4 2⎠
⎡ ⎛π ⎞⎤ ⎛π α⎞
Fcoborâre = 2 ⋅ Tcoborâre
2
⋅ ⎢1 + cos⎜ − α ⎟⎥ = 2 ⋅ Tcoborâre ⋅ cos⎜ − ⎟;
⎣ ⎝2 ⎠⎦ ⎝4 2⎠
8.P.22.R.
a) Timpul necesar proiectilului pentru a străpunge blindajul
este:
2⋅x
t=
v1 + v 2
b) Acceleraţia cerută este:
v 2 − v1 v 22 − v12
a= = <0
t 2⋅x
c) Grosimea maximă a blindajului străpuns de proiectil este:
v12 v2
x max = = 2 1 2
2⋅ a v 2 − v1
8.P.23.R.
a) Considerăm, de exemplu, v1 după axa Ox:
x = (v1 + v 2 ⋅ cos α ) ⋅ t ⎫
⎬⇒
y = v 2 ⋅ t ⋅ sin α ⎭
v 2 ⋅ sin α
y= ⋅ x (dreaptă ); y = 0,4 ⋅ x
v1 + v 2 ⋅ cos α
Viteza cu care se deplasează punctul material este:
m
v = v12 + v 22 + 2 ⋅ v1 ⋅ v 2 ⋅ cos α ; v ≅ 6,082
s
Spaţiul parcurs este dat de relaţia:
d = v⋅t
b)
v1 = a1 ⋅ t ⎫
v2 = a 2 ⋅ t ⎪
⎪
⎬⇒
a = a12 + a 22 + 2 ⋅ a1 ⋅ a 2 ⋅ cos α ⎪
⎪
v = a⋅t ⎭
( )
1
2 2
v = a1 + a 2 + 2 ⋅ a1 ⋅ a 2 ⋅ cos α 2 ⋅ t
1 1
d= ⋅a ⋅ t2 = ⋅ v ⋅ t
2 2
a ⋅ t 2 a 2 ⋅ cos α 2 ⎫
x= 1 + ⋅t ⎪
2 2 ⎪
⎬⇒
a 2 ⋅ sin α 2 ⎪
y= ⋅t ⎪⎭
2
y a 2 ⋅ sin α 3
= (dreapta); y = ⋅x
x a1 + a 2 ⋅ cos α 5
c)
a ⋅ cos α 2 ⎫
x = v0 ⋅ t + ⋅t ⎪
2 ⎪ 2⋅ y
⎬ ⇒ x = v0 ⋅ + y ⋅ ctgα
a ⋅ sin α 2 ⎪ a ⋅ sin α
y= ⋅t ⎪⎭
2
π a 3 2
α= ⇒y= ⋅ x 2 (parabola); y = ⋅x
2 2 ⋅ v0
2
5
8.P.24.R.
a) Avem sistemul
⎧ 1
⎪ y1 = v 0 ⋅ t − 2 ⋅ g ⋅ t
2
⎪
⎪ 1
⎨ y 2 = v 0 ⋅ (t 0 − 2 ⋅ t 0 ) − ⋅ g ⋅ (t 0 − 2 ⋅ t 0 )
2
⎪ 2
⎪ 1
⎪ y 3 = h − 2 ⋅ g ⋅ (t 0 − 2 ⋅ t 0 )
2
⎩
La momentul întâlnirii:
y1 (t1 ) = y 2 (t1 ) = y3 (t1 )
deci:
1 ⎫
h− ⋅ g ⋅ t 02 = (v 0 − g ⋅ t 0 ) ⋅ t1 ⎪⎪
2 v 02 1
⎬ ⇒ h = − ⋅ g ⋅ t 02
3 g 2
h = (v 0 + g ⋅ t 0 ) ⋅ t1 − 2 ⋅ v 0 ⋅ t 0 − ⋅ g ⋅ t 02 ⎪
2 ⎪
⎭
b)
v0
t1 = t 0 +
g
Avem condiţia:
v0 v
2 ⋅ t0 < 2 ⋅ ⇒ t0 < 0
g g
c) La momentul de timp t = t1 corpurile 1 şi 3 coboară, iar

corpul 2 urcă. Avem condiţia:
v3 = g ⋅ (t1 − t 0 ) = v 0 > v1
deci, corpurile ajung la sol în ordinea 3, 1, 2.
8.P.25.R.
a) Energia tortală a corpului dup timpul t < t cadere se exprimă
prin relaţia:
1
E= ⋅ m ⋅ v 02 + m ⋅ g ⋅ h
2
b) Viteza cu care corpul atinge solul este:
( )
1
v = v 02 + 2 ⋅ g ⋅ h 2
c) Forţa medie de rezistenţă a solului este dată de:

1 m ⋅ v2
Fr med = ⋅
2 x
d) Căldura degajată prin ciocnirea cu solul este:
Q≅E
8.P.26.R.
a) Alunecarea laterală a automobilului se produce pentru
viteza minimă:
1 m
v1 min = (μ ⋅ R ⋅ g )2 ; v1 min = 20
s
b) Răsturnarea automobilului se produce pentru viteza
minimă:
1
⎛ R ⋅ g ⋅ x ⎞2 m
vr min =⎜ ⎟ ; vr min = 44,72
⎝ 2⋅h ⎠ s
c)
⎡ 2 1
⎤
⎢ ⎛ d ⎞
L max = m ⋅ g ⋅ ⎜⎜ − h ⎟⎟ − h ⎥; L max = 4,94kJ
2
2
⎢⎝ 4 ⎠ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
⎛d ⎞
L net = m ⋅ g ⋅ ⎜ − h ⎟; L net = 4kJ
⎝2 ⎠
d)
r r r r
LO l = R × m ⋅ v l min ; L O = 2MJ ⋅ s
e)
r r r r
L O r = R × m ⋅ v r min ; L O = 4,47 MJ ⋅ s
8.P.27.R.
1 (F ⋅ t )
2
a) La = ⋅
2 m
1 (F − μ1 ⋅ m ⋅ g ) ⋅ F ⋅ t 2
b) L b = ⋅
2 m
1 [F ⋅ cos α 1 − μ1 ⋅ (m ⋅ g − F ⋅ sin α 1 )] ⋅ F ⋅ cos α 1 2

c) L c = ⋅ ⋅t
2 m
1 [F ⋅ cos α 2 − μ 2 ⋅ (m ⋅ g − F ⋅ sin α 2 )] ⋅ F ⋅ cos α 2 2

d) L d = ⋅ ⋅t
2 m
Pentru α 2 > α1 ⇒ L d < L c
1 (F − m ⋅ g ) ⋅ F ⋅ t 2
e) L e = ⋅
2 m
1 (F − m ⋅ g ⋅ sin β ) ⋅ F ⋅ t 2
f) L f = ⋅
2 m
1 [F − m ⋅ g ⋅ (sin β + μ 2 ⋅ cos β)] ⋅ F 2

g) L g = ⋅ ⋅t
2 m
1 [F ⋅ cos α − m ⋅ g ⋅ sin β] ⋅ F cos α 2

h) L h = ⋅ ⋅t
2 m
i) Li =
[F(cos α + μ 2 ⋅ sin α ) − mg(sin β + μ 2 cos β)] ⋅ F cos α ⋅ t 2
2m
8.P.28.R.
1
m ⋅ (g ⋅ t ) , ΔE c 2 = 3 ⋅ ΔE c1 , ΔE c3 = 5 ⋅ ΔE c1 ,…,
2
ΔE c1 =
2
ΔE cn = (2 ⋅ n − 1) ⋅ ΔE c1 ,
unde t = 1s .
8.P.29.R.
a) Viteza cu care corpul atinge solul este:
m
v = 2 ⋅ g ⋅ h ; v = 20
s
b) Timpul după care corpul atinge solul este:

v
t= ; t = 2s
g
c) Energia cinetică a corpului în momentul impactului cu
solul are valoarea:
1
Ec = ⋅ m ⋅ v 2 ; E c = 80J
2
d) Energia potenţială a corpului în momentul impactului
cu solul are valoarea:
Ep = 0
e) Viteza corpului după o secundă de la începerea mişcării

este:
m
v1 = g ⋅ t1; v1 = 10
s
f) Energia cinetică a corpului după o secundă de la
începerea mişcării are valoarea:
1
E c1 = ⋅ m ⋅ v12 ; E c1 = 20J
2
g) Energia cinetică a corpului după o secundă de la
începerea mişcării are valoarea:
⎛ 1 ⎞
E p1 = m ⋅ g ⋅ (h − h1 ) = m ⋅ g ⋅ ⎜ h − ⋅ g ⋅ t12 ⎟; E p1 = 60J
⎝ 2 ⎠
8.P.30.R.
r
a) Lucrul mecanic al forţei F este:
L = F⋅ x
b) Creşterea energiei cinetice a corpului este:
ΔE c =
1
2
( )
⋅ m ⋅ v 22 − v12 = max = [F − m ⋅ g ⋅ (sin α + μ cos α )] ⋅ x
c) Creşterea energiei potenţiale a corpului este:

ΔE p = m ⋅ g (h 2 − h 1 ) = m ⋅ g ⋅ x ⋅ sin α
d) Lucrul mecanic consumat pentru a învinge frecarea se

transformă în căldură şi este dat de expresia:
L Ff = μ ⋅ m ⋅ g ⋅ x ⋅ cos α
8.P.31.R.
b) Randamentul planului înclinat are valoarea:
η = 83,33%
c) Viteza corpului la baza planului înclinat este:
m
v ≅ 12,649
s
d) Energia cinetică a corpului la baza planului înclinat are

valoarea:
E c ≅ 320J
8.P.32.R.
1 q2 3mg
Δd = − ; Δd ≅ 0,2m
2 4πεo mg k
8.P.33.R.
a) FC = 0,225N ;
d0
b) x = ; x = 2cm ;
2
q ⋅ 2 N
c) E M = 9 ⋅ 109 ⋅ 1 ; E M = 3,1819 ⋅ 106 ;
d 02 C
2
q2
d) Ff = k ⋅ Δl − k aer ⋅ ; Ff = 0,1N .
d2
8.P.34.R.
a) q 2 ≅ 5,2 ⋅ 10−3 C ;
m
b) pentru t = 1s, avem v q 2 ≅ 0,05 ;
s
c) Δq ≅ 0,8 ⋅ 10−3 C.
8.P.35.R.
1
⎡ 3g (m1 + m 2 )⎤2
Q=⎢ ⎥
⎣ 6k ⎦
8.P.36.R.
1
⎛ 2 ⋅ m ⎞2
Ft = P ⋅ ⎜ ⎟
⎝ R ⋅ ΔF ⎠
8.P.37.R.
În urma ciocnirii mingii cu solul joc avem relaţiile:
1 1 1
⋅ m ⋅ v 02 = ⋅ m ⋅ v 2 + f ⋅ ⋅ m ⋅ v 02 ⇒ v = v 0 ⋅ 1 − f
2 2 2
v0
m ⋅ v 0 ⋅ sin θ = m ⋅ v ⋅ sin θ' ⇒ sin θ' = ⋅ sin θ
v
De aici ajungem la:
sin θ
sin θ' =
1− f
Distanţa maximă la care mingea loveşte din nou solul este:
2v 2 ⋅ sin θ'⋅ cos θ' 2v 02 ⋅ sin θ ⋅ cos 2 θ − f

x= = ; x ≅ 1341,64m
g g
8.P.38.R.
a) Timpul t după care cele două corpuri se ciocnesc se deduce
din:
h
h1 + h 2 = v01 ⋅ t ⇒ t =
v 01
b) Înălţimea faţă de sol la care se ciocnesc cele două corpuri
este:
1
h1 = v 01 ⋅ t − ⋅ g ⋅ t2
2
c) Vitezele corpurilor înainte de ciocnire sunt:
v1 = v 01 − g ⋅ t
v2 = g ⋅ t
Viteza de deplasare a corpurilor după ciocnirea plastică este:

r r
m 2 ⋅ v 2 + m1v1
v=
m1 + m 2
d) În momentul impactului cu solul corpurile au viteza v’.
După ciocnirea plastică sistemul ajunge la sol în timpul t’.
v ' = v 2 + 2 ⋅ g ⋅ h1
v'-v
t' =
g
8.P.39.R.
Numărul minim de bile necesar pentru a îndeplini
cerinţele din enunţ este:
N min = 6
8.T. Teste
8.T.A. Enunţuri
8.T.1.
Domeniul evaluat: Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri
de forţe
Instrucţiuni:
Ai în faţă o listă de enunţuri. Citeşte cu atenţie şi
execută tot ce se cere.
a) La enunţul 2 trebuie să alegi răspunsurile corecte din cele
cinci variante posibile şi să completezi tabelul alăturat
problemei .
b) La enunţurile 1,3-5 vei da răspunsul corect(îl vei construi
completând spaţiile libere).
8.T.1.1. Să se enunţe principiul fundamental al mecanicii.
8.T.1.2. Referitor la forţa elastică sunt valabile afirmaţiile:

a) este proporţională cu valoarea deformaţiei şi a)
orientată în sens opus creşterii deformaţiei; b)
b) este invers proporţională cu valoarea deformaţiei; c)
c) nu se poate reprezenta grafic;
d)
d) are ca unitate de măsură, în SI, newtonul;
e) nici un răspuns nu este corect. e)
8.T.1.3. Un corp de masă m = 1kg se deplasează pe o suprafaţă

orizontală. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corp şi
suprafaţă este μ = 0,1 . Să se calculeze valoarea forţei de
frecare.
8.T.1.4. Un corp cu masa m = 5kg, sub acţiunea unei forţe a

m
căpătat acceleraţia a 1 = 4 2 . Ce acceleraţie va căpăta un corp
s
de masă m2 = 20kg sub acţiunea aceleiaşi forţe?
8.T.1.5. Două corpuri de mase m1 = 1kg şi respectiv

m 2 = 1,5kg sunt legate printr-un fir. Sistemul este trecut peste
un scripete ideal. Calculaţi acceleraţia sistemului şi tensiunea
m
din fir. (Se dă: g = 10 2 .)
s
8.T.2.
Domeniul evaluat: Teoreme de variaţie şi legi de conservare
în mecanică.
Instrucţiuni:
a) La enunţurile 1-5 trebuie să alegi răspunsurile corecte din

cele trei variante posibile şi să completezi tabelul alăturat
problemei .
b) La enunţul 6 vei da răspunsul corect(îl vei construi
8.T.2.1. Momentul cuplului de forţe, cu modulul forţelor de

20N, determinat de acţiunea mâinilor asupra volanului, cu
diametrul de 0,25m, al unui automobil are valoarea:
a) 10N·m; a)
b) 50N·m; b)
c) 5N·m. c)
8.T.2.2. Un om cu masa de 75kg urcă în 3min la 18m înălţime.

m
Dacă g = 9,8 2 atunci puterea dezvoltată de om este:
s
a) 73,6W; a)
b) 74W; b)
c) 10W. c)
8.T.2.3. Un corp cade liber de la o anumită înălţime. Dacă se

neglijează frecarea atunci:
a) energia cinetică nu se transformă în energie
a)
potenţială;
b) energia potenţială nu se transformă în energie
b)
cinetică;
c) energia mecanică este constantă. c)
8.T.2.4. Un măr cade liber de pe o creangă aflată la o înălţime

m
de 4m faţă de sol. Dacă g = 10 2 , atunci viteza cu care mărul
s
atinge Pământul este:
m
a) 4 5 ; a)
s
m b)
b) 4 ;
s
m
c) 10 . c)
s
8.T.2.5. Energia cinetică a unui automobil creşte de la valoarea

115000J la valoarea 120000J. Lucrul mecanic efectuat de forţa
de tracţiune a motorului în acest interval de timp este:
a) 10kJ; a)
b) 20kJ; b)
c) 5kJ. c)
8.T.2.6. Un automobil are puterea P = 100CP şi se mişcă cu

km
v = 72 .
h
a) Care este forţa de tracţiune exercitată de motor asupra
automobilului?
b)Ce lucru mecanic efectuează această forţă dacă automobilul

se deplasează 10min?
8.T.3.
Domenii evaluate: Interacţiuni prin câmpuri fizice.
Cinematica punctului material. Teoreme de variaţie şi legi de
conservare în mecanică.
Instrucţiuni:
cele trei variante posibile şi să completezi tabelul alăturat
problemei .
b) La enunţul 3-5 vei da răspunsul corect(îl vei construi
8.T.3.1. Legea atracţiei universale:

a) implică ideea că corpurile nu au greutate; a)
b)implică ideea că forţa gravitaţională dintre corpuri
b)
este independentă de prezenţa altor corpuri;
c)implică ideea că forţa gravitaţională dintre corpuri
este independentă de proprietăţile spaţiului dintre c)
corpuri;
d) nu poate fi exprimată matematic; d)
e) nici o variantă nu este corectă. e)
8.T.3.2. Acul vitezometrului de la bordul unui automobil ne
indică:
a) modulul vitezei momentane; a)
b) modulul vitezei medii; b)
c) modulul acceleraţiei medii; c)
d) modulul acceleraţiei momentane; d)
e ) nici un răspuns nu este corect. e)
km
8.T.3.3. Un automobil rulează cu o viteză constantă de 72
h
pe o şosea rectilinie. Ce distanţă parcurge în 10s? Cât timp îi
trebuie automobilului pentru a parcurge 25km?
8.T.3.4. O locomotivă de M = 105 kg este frânată în

km
momentul în care are viteza v = 36 , frânarea determinând o
h
m
acceleraţie a = −1 2 . Determinaţi:
s
a) forţa de frecare;
b) distanţa parcursă din momentul începerii frânării până la

oprirea sa;
c) intervalul de timp corespunzător punctului b).
8.T.3.5. Până la ce înălţime poate urca un corp care este lansat

vertical în sus, de pe suprafaţa Pământului, cu viteza iniţială
km m
v = 18 ? Se neglijează frecările, iar g = 10 2 .
h s
8.T.4.
Domenii evaluate: Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri
de forţe. Cinematica punctului material.
Instrucţiuni:
cele cinci variante posibile şi să completezi tabelul
alăturat problemei .
b) La enunţul 1 vei da răspunsul corect(îl vei construi
8.T.4.1. Enunţaţi principiul acţiunii şi reacţiunii. Formulaţi

două exemple.
8.T.4.2. În mişcarea rectilinie şi uniformă:

a) acceleraţia este constantă; a)
b) viteza variază uniform; b)
c) coordonata mobilului e o funcţie liniară de timp; c)
d) viteza este o funcţie liniară de timp; d)
e) nici o variantă nu este corectă.
e)
m
8.T.4.3. Greutatea unui elev este de 450N( g = 10 ). Masa lui
s2
va fi:
a) 450kg; a)
b) 45kg; b)
c) 45N; c)
d) 50kg;
d)
e) 50N.
e)
N
8.T.4.4. Se dă un resort cu constanta elastică k = 200
care
m
se alungeşte cu 5 cm dacă de resort suspendăm un corp.
Greutatea corpului va fi deci:
a) 10kg; a)
b) 10N; b)
c) 100N; c)
d) 100kg;
d)
e) 0,01N.
e)
8.T.4.5. Viteza unghiulară a minutarului unui ceasornic este:
rad
a) 0,105 ; a)
s
rad
b) 0,145 ; b)
s
rad
c) 1,75 ; c)
s
rad
d) 0,00175 ; d)
s
rad
e) 1,45 ⋅10 − 3 . e)
s
8.T.B. Soluţii şi indicaţii
8.T.1.R.
Domeniul evaluat: Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri
de forţe.
8.T.1.1.R.
Principiul fundamental al dinamicii: vectorul forţă este
proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul acceleraţie:
r r
F = const. ⋅ m ⋅ a
8.T.1.2.R.
Răspunsurile corecte sunt a) şi d).
8.T.1.3.R.
Ff = μ ⋅ m ⋅ g; Ff = 1N
8.T.1.4.R.
F = m1 ⋅ a1 ⎫ m1 ⋅ a1 m
⎬ ⇒ m1 ⋅ a1 = m 2 ⋅ a 2 ⇒ a 2 = ; a2 = 1 2
F = m2 ⋅ a 2 ⎭ m2 s
8.T.1.5.R.
m 2 − m1 m
a = g⋅ ; a=2 2
m1 + m 2 s
m1 ⋅ m 2
T = m1 ⋅ (g + a ) = 2 ⋅ g ⋅ ; T = 12N
m1 + m 2
8.T.2.R.
Domeniul evaluat: Teoreme de variaţie şi legi de
8.T.2.1.R.
Răspunsul corect este c).
8.T.2.2.R.
Răspunsul corect este a).
8.T.2.3.R.
8.T.2.4.R.
8.T.2.5.R.
8.T.2.6.R.
P
a) P = F ⋅ v ⇒ F = ; F = 3680 N
v
L
b) P = ⇒ L = P ⋅ t; L = 4416kJ
t
8.T.3.R.
Domenii evaluate: Interacţiuni prin câmouri fizice.

Cinematica punctului material. Teoreme de variaţie şi legi de
8.T.3.1.R.
8.T.3.2.R.
8.T.3.3.R.
d1 = v ⋅ t; d1 = 200m
d
d = v⋅t ⇒ t = ; t = 1250s
v
8.T.3.4.R.
a) Avem expresia: − Ff = M ⋅ a; Ff = 105 N
b) Din ecuaţia lui Galilei:
v f2 = v 2 + 2 ⋅ a ⋅ d ⎫ v2
⎬ ⇒ d = ; d = 50m
vf = 0 ⎭ − 2⋅a
c) Aplicăm legea vitezei:
vf = v + a ⋅ t ⎫ v
⎬ ⇒ t = − ; t = 10s
vf = 0 ⎭ a
8.T.3.5.R.
v f2 = v 2 − 2 ⋅ g ⋅ h ⎫ v2
⎬ ⇒ h = ; h = 1,25m
vf = 0 ⎭ 2⋅g
8.T.4.
Domenii evaluate: Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri

de forţe. Cinematica punctului material.
8.T.4.1.R.
Principiul acţiunii şi reacţiunii: dacă un corp
acţionează asupra altui corp cu o forţă, numită acţiune, cel de-
al doilea corp acţionează asupra primului cu o forţă egală în

modul şi opusă ca sens, numită reacţiune.
8.T.4.2.R.
8.T.4.3.R.
Răspunsul corect este b).
8.T.4.4.R.
8.T.4.5.R.
Răspunsul corect este d).

Aplicatii 9 Marimi Fizice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicatii 9 Marimi Fizice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MĂRIMI FIZICE VECTORIALE 7

1. MĂRIMI FIZICE VECTORIALE

1.1. Vectori. Mărimi fizice vectoriale.

Vectorii sunt segmente de dreaptă orientate,

Vectorii liberi sunt vectorii al căror punct de

Unghiul dintre doi vectori este unghiul inferior lui

Mărimea vectorului sumă se calculează cu relaţia:

Modulul vectorului diferenţă este:

Viteza r Δθ radian rad

Câteva mărimi fizice vectoriale

trei direcţii perpendiculare. Calculaţi mărimea rezultantei celor

înspre vest cu axa nord, iar vectorul să facă unghiul de 45o

1.1.C. Soluţii şi indicaţii

R = F12 + F22 + 2 ⋅ F1 ⋅ F2 ⋅ cos α ; R = ( 7N; 6,08N; 5N; 1N);

D = F12 + F22 − 2F1F2 cos α ; D = ( 1N; 3,6N; 5N; 7N) .

R = a 2 + b 2 + 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos α ; R = (14; 13,53;12,17; 10; 2);

R = a 2 + b 2 + 2 ⋅ a ⋅ b ⋅ cos α ⎫⎪ ⇒ cos α = − 1 ; α = 120 o

⎧A1x = A1 ⋅ cos 20o

⎧⎪A1 ⋅ cos 20o − B1 ⋅ cos 40o = 0

b) Dacă vectorul sumă este coliniar cu vectorul diferenţă,

1.2. VITEZA ŞI ACCELERAŢIA RAPORTATE

Ansamblul format dintr-un corp, luat ca reper, o

1.2.C. Soluţii şi indicaţii

F = Fx2 + Fy2 ; F ≅ 182,71N

d) Viteza picăturilor de ploaie faţă de Pământ este dată de :

cos α > cos β şi v 2 > v1

a r cos α = a p + a cos β ; a r sin α = a sin β ⇒

2. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE ŞI

2.1. Principiile mecanicii newtoniene

Principiul inerţiei: un punct material îşi menţine

corpurilor. ( Se neglijează frecările cu toate suprafeţele)

2.1.B. Soluţii şi indicaţii

Fie f – forţa de interacţiune dintre cele două corpuri.

2.2. Tipuri de forţe

Greutatea unui corp de masă m într-un câmp

Forţe de frecare: “ Forţele care apar la contactul

de natura corpurilor şi de gradul de şlefuire a suprafeţelor aflate în

Studiul mişcării corpurilor în sisteme de

Forţa centripetă ce acţionează, pe direcţia şi sens

În rezolvarea problemelor de dinamică avem două

9 se alege un sistem de axe rectangulare, având o axă

orizontală. Coeficientul de frecare la alunecare are valoarea

trage, sub unghiul α = 30o , cu o forţă F = 20 N. Să se

m 2 = 3kg sunt legate prin intermediul unui lanţ omogen de

2.2.C. Soluţii şi indicaţii

În al doilea caz avem condiţia:

În urma efectuării calculelor obţinem:

Pentru ca sfoară să fie întinsă în punctul superior vom avea

Din cele două relaţii obţinem:

Se observă că: T2 < T1 . Deci este preferabil să tragem de

3. INTERACTIUNI PRIN CAMPURI FIZICE

3.1. Legea atracţiei universale a lui

Legea atracţiei universale a lui Newton: forţa

Forţele gravitaţionale se exercită atât între corpurile

Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Terrei este

Acceleraţia gravitaţională la distanţa r de centrul

3.1.C. Soluţii şi indicaţii

(R Terra + h )2 = K ⋅ m ⋅ M Terra ⇒h=

Dar din datele problemei avem R Terra = 4 ⋅ R L = 6,4 ⋅ 106 m ,

3.2. Forţe electrice de interacţiune între

unde ε r 3 este permitivitatea relativă a mediului. Permitivităţile

Permitivitatea relativă a câtorva medii

Dacă corpurile punctiforme sunt încărcate cu sarcini