Introducere

1. Segmentele corpului uman

- Capul: parte craniană (neurocraniu) + parte facială (vicerocraniu)
- Gâtul
- Trunchiul: cavitatea toracică – diafragmă – cavitatea abdominală – diafragma perineală –
cavitatea pelviană
- Membre superioare: braț, antebraț, mână (centura scapulară: claviculă și omoplat)
- Membre inferioare: coapsă, gambă, picior (centura pelviană: 2 oase coxale)

2. Funcțiile organismului uman

I. Funcția de relație asigură integrarea organismului în mediu: sist. nervos, analizatori,
sist. endocrin, sist. locomotor: osos + muscular
II. Funcția de nutriție: sist. digestiv, sist. respirato, sist. circulator, sist. excretor
III. Funcția de reproducere: sist. reproducător: fem. și masc.

3. Axe și planuri de organizare

Celula

= unitatea structurală și funcțională a organismelor vii

- Forma: inițial – globuloasă; ulterior – stelată, fusiformă, cilindrică, cubică etc. (excepții:
cele care rămân globuloase: sangvine, cartilaginoase)

Dimensiunea celulelor – medie: = 20-30 miu

- Variază în funcție de specializarea lor, de starea fiziologică, de vârstă, de factorii de
mediu (ex. hematia = 7,5 miu, ocului = 150-200 miu, fibra musculară striată = 5-15 cm)
 Structura celulei

1. Membrana celulară = membrana plasmatică = plasmalena

- Rol – înconjoară celula, îi conferă forma specifică, separă structurile din interiorul celulei
de meiul extracelular
- Alcătuire: 2 straturi de fosfolipide + proteine
Fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât porțiunea lor hidrofilă formează un bistrat, în interiorul
căruia se află cuprinsă porțiunea lor hidrofobă. Acest miez hidrofob restricționează pasajul
transmembranar al moleculelor hidrosolubile și al ionilor.
Proteinele se pot afla pe fața externă sau internă a membranei, precum și transmembranar
(modelul mozaic fluid = proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice)
- Glucide (glicoproteine, glicolipide): pe fața externă, sunt încărcate negativ
Excepție: - la unele celule există prelungiri ale citoplasmei acoperite de plasmalenă
- Pot fi: temporare (ex. pseudopodele leucocitelor) + permanente (ex. microvilii din
epiteliul mucoasei intestinale și din tubul renal; cilii din epiteliul mucoasei traheei;
desmozomi, organele de legătură între celulele epiteliale)

2. Citoplasma = un sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată =
ansamblul de micelii coloidale
- Dpdc funcțional: parte nestructurată = hialoplasma + parte structurată = organitele
celulare
- Organite celulare
a) Comune
I. Reticulul endoplasmatic (RE): neted + rugos (ergastoplasma)
II. Ribozomii = corpusculii lui Palade
III. Aparatul Golgi = dictozomi (secreția și excreția unor substanțe)
IV. Mitocondrii
V. Lizozomii (nr. mare în leucocite și macrofage)
VI. Centrozomul – alcătuit din doi centroli cilindrici, perpendiculari unul pe celălalt și
înconjurați de centrosferă (citoplasmă densă)
b) Specifice
 I. Miofibrilele = elemente contractile din citoplasmă (=sarcoplasma) fibrelor
musculoare
II. Neurofibrilele = o rețea în citoplasma neuronului dar și în axoplasmă și dendrite
III. Corpusculii Nissl = corpii tigroizi; sunt echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula
nervoasă
c) Incluziuni citoplasmice: au caracter temporar, sunt granule de substanță de rezervă, de
produși, de secreții și pigmenți

3. Nucleul = coordonează procesele biologice celulare

- Conține materialul genetic
- Controlează metabolismul celular
- Transmite informația genetică
- Forma = ca forma celulei
- Poziția: central; excentric (periferic) – ex.: celulele adipoase, mucoase
- Nr. nucleilor: mononucleate (majoritatea), binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra
musculară striată), anucleate (hematiile)
- Dimensiuni = 3-20 miu (1/3 – 1/4 din citoplasmă)
- Structura: membrana nucleară (dublă, poroasă; structură trilaminată; prezintă ribozomi
atașați – pe fața interioară; între cele 2 membrane este spațiul perinuclear), carioplasma =
nucleoplasmă (soluție coloidală, omogenă; prezintă o rețea de filamentte = fibre de
cromatină – cromozomii (ADN, ARN, proteine histonice și nonhistomice, ioni de Ca 2+,
Mg 2+, lipide), unul sau mai mulți nucleoli – rol: sinteza de ARN

Funcția de relație – Sistemul Nervos

Clasificarea sist. nervos:

I. Dpdv topografic (localizare):
- SN central (SNC): măduva spinării, encefal
- SN periferic (SNP): nervi, ganglioni nervoși
II. Dpdv funcțional
- SN somatic = al vieții de relație
 - SN vegetativ = coordonează activitatea organelor interne = viscere (activitatea viscerală):
SN vegetativ simpatic (efect de stimulare a viscerelor) și parasimpatic (efect de inhibare)
= cele două funcționează antagonistic (inima le are pe amândouă – inervație dublă)
- Este doar o delimitare tehnică, în practică nu se pot împărți așa bine
- SN somatic este conștient; mușchi striați și schelet
- SN vegetativ este automat; mușchi netezi
SN alcătuit din organe nervoase – țesut nervos – celule gliale + nervoase = neuroni
- Celule gliale: de 10 ori mai numeroase
- Rol: susținerea neuronilor, trofic pentru neuroni, producerea de mielină
- Neuroni: corp celular + prelungiri neuronale (dendrite, axon)
- Dendrite: conduc impulsul nervos spre corpul celular = centripet
- Axon: conduce impulsul nervos de la corpul celular spre butonii terminali = centrifug
1. Teaca de mielină
2. Teaca Schwann
3. Teaca Henle

Neuronul
Sinapsa = legătura funcțională dintre 2 neuroni sau dintre un neuron și o fibră musculară (în acest
caz se numește placă motorie)
Alcătuire:
1. Element presinaptic: reprezentat de butonul terminal al axonului în butoni – vezicule cu
mediatori climici
2. Spațiul sinaptic (sau fantă sinaptică)
3. Element postsinaptic: dendrată / corpul celular, axonul neuronului 2, la nivelul Ranvier
(spațiul dintre 2 celule Schwann) nodului

Clasificarea sinapselor:
1. Chimice – prezintă cele 3 elemente, se realizează cu ajutorul mediatorilor chimici (din
butonul termincal), sensul de transmitere: unidirecțional
- Acetilcolina – cel mai frecvent mediator chimic
 2. Electrice – prezintă 2 elemente (fără spațiu sinaptic); fără mediatori chimici; transmiterea
informației nervoase = bidimensional
În miocard, un țesut excitoconducător care dă automatismul inimii cu sinapsie elctrice, în rest
marea majoritate sunt sinapse chimice

Proprietățile neuronului:
1. Excitabilitatea – proprietatea de a reacționa la un stimul (reacția neuronului =
transmiterea impulsului nervos)
2. Conductibilitatea – propreietatea de a conduce impulsul nervos (IN)
- IN prin neuron: dendrită, corp celular, axon
- Prin axonii cu mielină viteza de conducere a IN este mai mare (impulsul este condus
palpatoriu, din nod în nod); prin axonii fără mielină viteza este mai mică (de 10 ori mai
mică)
- La sinapsele chimie: sunt de trei tipuri în funcție de elementele sinapsei
1. S. axo-dendritică: axonul primul neuron – spațiu sinaptic – dendrita al doilea neuron
2. S. axo-somatică: axonul primului neuron – spațiu sinaptic – corpul celular al neuronului
al doilea
3. S. axo- axonică: axonul primului neuron – spațiu sinaptic – axonul celui de-al doilea
neuron la nivelul nodului Ranvier
- La sinapsele electrice: bidirecțională
1. Sinapsă dendrp-dendritică: dendrită primul neuron – dendrită al doilea neuron

Reflexul

= mecanismul fundamental de desfășurare a activității SN

- Numit reflexul și „act reflex”, este răspunsul dat la acțiunea stimulului
Arcul reflex: baza anatomică pe care se desfășoară reflexul, traseul urmat de informația nervoasă
până la obținerea unui răspuns

Schema arcului reflex:

Stimul – receptor – (cale renziti ? aferentă) – centru nervos – (cale motoare eferentă ?) – efector
– răspuns

Receptorul = o structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variații de potențial proporțional
cu intensitatea stimulului

Clasificarea receptorilor:
A. După localizare
1. Extroceptori ? – la nivelul pielli, primesc info din mediu extert
2. Proprioreceptori – localizați în mușchi, tendoane, articulații, p ? (membrana
conjunctivă a oaselor / epifiză = mij. Osului), pericondru (înveliș conjunctiv al
cartilajelor)
3. Interreceptori (visceroreceptori) – situați în pereții organelor interne, primesc
informațăă din mediu intern
B. După stimul
1. Mecanoreceptori – stimulați de atingere, presiune, lovire, vibrații
2. Termoreceptori – stimulați de variații de temperatură
3. Chemoreceptori – stimulați de modificarea concentrației unor substanțe
4. Fotoreceptori – stimulați de lumină

Al doilea component al arcului reflex: calea aferentă

Calea aferentă = senzitivă face legătura dintre receptori și centrul nervos

Măduva spinării

= localizată în canalul vertebral și ține de la (se întinde de la) orificiul occipital până la a doua
vertebră lombară
De la acest nivel se continuă cu: filum terminale. Acesta, împreună cu nervii spinali din regiunea
lombară și sacrală formează coada de cal.
Dpdv structural măduva spinării este alcătuită din substanță cenușie dispusă la interior și
substanșă albă așezată la exterior