ŢESUTUL NERVOS

Intră în alcătuirea organelor nervoase (creier, măduva spinării)

Este alcătuit din : CARACTERISTICILE NEURONULUI
1. Celule nervoase  nu se divide
– NEURONI – are durată lungă de viaţă
2. Celule de susţinere are nevoie de cantităţi mari de glucoză (hrană)şi
–CELULE GLIALE – oxigen şi nu poate supravieţui decât puţin timp
fără acestea (mai ales oxigen)
. NEURONUL
• Este o celulă înalt specializată
• Este unitatea de structură şi de funcţie a sistemului nervos
• Este alcătuit din
a) Corp celular - formă de stea, sferică, ovală
- alcătuit din membrană, citoplasmă, nucleu
b) Prelungiri (fibre nervoase) – 2 tipuri:
 dendrite
- scurte
- bogat ramificate
- numeroase
 axon
-unic
- lung (1m)
- ramificat terminal cu butoni terminali
ce conţin vezicule cu mediator chimic
- acoperit de mai multe teci – ex: teaca de
mielină (substanţă albă) întreruptă din loc în loc
Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:
• regiunea receptoare, receptionează și procesează informația, fiind
formată din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți
neuroni prin sinapse, dar de obicei nu se formează 
potențiale de acțiune în această regiune, ci doar potențiale locale (
potențiale postsinaptice).
• regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea
este formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din
corpul celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc
potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale.
• regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este
recodificată aici sub formă chimică prin neurotransmițători și
transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.
Forma neuronilor este variabilă:
-stelată (coamele anterioare ale maduvei),
-sferică sau ovalarâ (în ganglionii spinali),
-piramidala (zonele motorii ale scoarţei cerebrale)
-fusiformă (în stratul profund al scoarţei cerebrale).
 În funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
•  unipolari (celulele cu conuri şi bastonaşe din re­tină); au aspect globulos, cu o singură
prelungire;
•  pseudounipolari; se afla in ganglionul spinal şi au o prelungire care se divide în „T; dendrita
se dis­tribuie la periferie, iar axonul pătrunde in sistemul nervos central (SNC);
•  bipolari, de forma rotunda, ovală sau fusiforma, cele două prelungiri pornind de la polii
opuşi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti şi vestibular Scarpa, din retină şi din
mucoasa olfactivă);
•  multipolari; au o formă stelată, piramidală sau piriformâ şi prezintă numeroase prelungiri
dendritice şi un axon (scoarţa cerebrala, cerebeloasa, coarnele anterioare din măduva
spinării).
După funcţie, neuronii pot fi;
• receptori care, prin dendritele lor. recepţionează stimulii din mediul exterior sau din interiorul
organismului (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi),
• motori ai căror axoni sunt în legă­tură cu organele efectoare (somatomotori sau vis-
ceromotori),
• intercalări (de asociaţie), care fac legătură între neuronii senzitivi şi motori.
 Neuronul este format din corpul
celular (pericario- nul) şi una sau
mai multe prelungiri, care sunt
de două tipuri; dendritele, prelun-
giri celulipete (majoritatea neu­
ronilor au mai multe dendrite), şi
axonul, care, funcţion­al, este ce-
lulifug, prelungire unicâ a neuro-
nului . Corpul neuronului este
format:
Neurilemă celulei nervoase este subţire, delimi
­tează neuronul şi are o structura lipoproteică.
Neuroplasma conţine organite celulare comune
(mitocondrii. ribozomi, reticul endoplasmatic,
cu excepţia centrozomului, deoarece neuronul
nu se divi­de), incluziuni pigmentare şi organite
specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular
şi de la baza den- dritelor, cu rol în metabolismul
neuronal, şi neurofi- brilele, care se găsesc atât în
neuroplasma (corp), cât şi în prelungiri (dendrite şi
axon), având rol mecanic, de susţinere şi în conduce-
rea impulsului nervos.
Nucleul. Celulele nervoase motorii, senzitive şi de
asociaţie au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele
vegetative centrale sau periferice prezintă deseori
un nucleu excentric. Aceste celule pot avea nuclei dubli sau
multipli.
Dendritele, în porţiunea lor iniţială, sunt mai groa­se, apoi
se subţiază, in ele se găsesc neurofibrile. Acestea recepţionea-
ză impulsul nervos şi îl conduc spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga (uneori de Im) şi mai
groasa. Este format dintr-o citoplasmă specializată, numită
axoplasma, in care se găsesc: mitocondrii, vezicule ale reticu-
lului endoplasmatic şi neurofibrile. Membrana care acoperă
axoplasma se numeşte axolemâ şi are un rol important în propaga­rea impulsului nervos. De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe
direcţia sa, iar în porţiunea terminală se ramifică; ultimele ramifi­caţii — butonii terminali — conţin mici vezicule pline cu mediatori chimici care înlesnesc
transmiterea in­fluxului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai conţine neurofibrile şi mitocondrii.
 Propietati Functionale

• Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin
canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.
- Proprietate comună tuturor celulelor vii
- Proprietatea celulelor de a da un răspuns specific la acţiunea unui
excitant (mecanic, fizic, chimic); neuronul răspunde acţiunii unui
excitant prin declanşarea unui impuls nervos.
- Este maximă la nivelul neuronului

• Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele

mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele mai subțiri; iar în
cele amielinice 0.5-2m/s).
• Proprietatea specifică neuronului
• -Constă în capacitatea neuronului de a conduce impulsul nervos
• de-alungul prelungirilor sale
- Sensul impulsului nervos prin neuron este UNIC:

• de la dendrite la corpul celular la axon

- Viteza conducerii impulsului nervos variază după grosimea fibrei şi
• prezenţa tecii de mielină (0,5 m/s- 120 m/s)

• Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului.

• Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.

• Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse.
 Conectivitate
• Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase
intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum
celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni
cu alte zeci de mii de celule.
• Transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul este
posibilă deoarece neuronii sunt conectaţi între ei prin sinapse.

Într-o sinapsă neuronii NU se ating.

• La o sinapsă participă 2 neuroni:

• I neuron (presinaptic) participă cu axonul
• al II-lea neuron (postsinaptic) participă cu :
dendrita
corpul celular
axonul
B.CELULELE GLIALE
Sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii
Au prelungiri
Se divid luând locul neuronilor – sunt singurele celule care dau
naştere tumorilor din sistemul nervos central
Roluri:
1. Suport (susţinere) pentru neuroni
2. Protecţie
3. Trofic (de hrănire)
4. Cicatrizare a ţesutului nervos
5. Sinteza tecii de mielină