PROPRIETĂłILE GIROSCOPULUI LIBER

În anul 1765 apare lucrarea „Teoria mişcării corpurilor solide” a savantului

Leonard Euler, în care se analizează mişcarea unui corp solid în jurul unui punct fix.
EcuaŃiile mişcării stabilite de Euler stau la baza teoriei giroscopului.
În anul 1852, renumitul fizician Leon Foucault a inventat acest dispozitiv pe
care l-a numit „giroscop” de la cuvintele greceşti „ghiurius”, care înseamnă rotaŃie, şi
„scopein”, care înseamnă a urmării.
Posibilitatea de folosire a giroscopului ca girocompas a fost demonstrată pentru
prima dată de Leon Foucault în anul 1882 după ce savanŃii francezi Lagrange (1788) şi
Poisson (1834) rezolvaseră unele probleme complicate ridicate de teoria girocompasului.
Giroscopul este un corp simetric, masiv, greu, care se roteşte cu o viteză foarte
mare în jurul axei de simetrie şi este prevăzut cu un sistem de suspensie, care permite
schimbarea direcŃiei axei sale în spaŃiu.
Elementul sensibil este organul principal al girocompasului, este format dintr-un
motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit, de construcŃie inversă (rotorul exterior
statorului) prevăzut la partea exterioară cu o coroană din oŃel ce constituie torul
giroscopului.
Ansamblul electromotor şi tor se numeşte giromotor. (fig. 1)

Fig. 1

1 din 20
 Statorul este constituit dintr-un miez magnetic cilindric, cu fole, cu crestături
în care se află înfăşurarea trifazată (cu trei înfăşurări în stea). Înfăşurarea este din Cu
electro-chimic 99%.

Fig 2.a. Fig 2.b

Rotorul este un pachet de tole, prevăzut cu crestături în care este turnată

înfăşurarea din aluminiu. La exteriorul rotorului se află o coroană de oŃel – torul
giromotorului.

Fig 3.a. Fig 3.b

Giromotorul este introdus într-o carcasă din silumin, (aliaj Si+Al) închisă ermetic şi
vidată. Carcasa constituie inelul cardanic orizontal (fig. 4.a).

2 din 20
 Fig 4.a. Fig 4.b.

În fig. 4.a. sunt reprezentate următoarele elemente: 1 – lagărul braŃului vaselor cu

mercur; 2 – flanşa de fixare a jumătăŃilor de carcasă; 3 – şurub pentru fixarea greutăŃilor de
echilibrare; 4 – nivelă; 5 – fereastră pentru verificarea sensului de rotaŃie; 6 – locaş de bronz
al lagărelor axului principal xx; 7 – capacul locaşului; 8 – rulmentul axului orizontal yy.
În fig. 4.b. sunt reprezentate: 1 – inelul vertical; 2 – fusurile axului orizontal
yy; 3 – lagărul de ghidare inferior; 4 – suporŃii greutăŃilor de compensare; 5 – greutăŃile
de compensare; 6 – adaosuri pentru fixarea roŃilor de contact; 7 – suporŃi pentru rotiŃele de
contact; 8 – cablu de suspensie din sârmă de oŃel.

ConsideraŃii teoretice

Giroscopul

Elementul principal la un mare număr de aparate moderne, care servesc în scopurile

navigaŃiei este giroscopul.
Se numeşte giroscop corpul simetric care se roteşte cu o viteză mare în jurul axei
sale de simetri şi este suspendat astfel încât această axă poate ocupa orice poziŃie în spaŃiu.
Termenul de giroscop provine de la cuvintele greceşti: „ghiuris”, care înseamnă
rotaŃie şi „scopein” care înseamnă a urmări.
În tehnică, giroscopul reprezintă de obicei, un volan greu a cărui masă este
distribuită uniform în raport cu axa de simetrie şi care se roteşte cu o viteză de 6000 –
30000 rot/min.
Axa în jurul căreia se roteşte giroscopul se numeşte axa propire de rotaŃie sau axa
principală. Această axă este perpendiculară pa planul giroscopului şi trece prin centrul lui
de greutate.
Pentru ca axa principală să poată lua o direcŃie dorită în spaŃiu, giroscopul se
montează într-o suspensie cardanică (fig.5).

3 din 20
 Definirea poziŃiei giroscopului se face în raport cu 3 axe de coordonate rectangulare
(perpendiculare una pe alta: X-X, Z-Z şi Y-Y), care se aleg în aşa fel încât punctul lor de
intersecŃie să coincidă cu centrul acestuia (0).

Fig 5

Axa X-X se consideră direcŃia de orientare a axei de rotaŃie a giroscopului. Pe ea se

află 2 lagăre ale inelului cardanic interior (2), în care se montează capetele axului
giroscopului.
La rândul său inelul cardanic interior are 2 suporŃi care se montează în 2 lagăre
dispuse pe inelul cardanic exterior (3). În acest fel inelul cardanic interior se poate roti în
jurul axei Y-Y.
Inelul cardanic exterior are şi el 2 suporŃi care se montează în 2 lagăre ale unui cadru
vertical, având deci posibilitatea de rotire în jurul axei Z-Z.
Giroscopul din fig.5 denumit „giroscop de laborator”, posedă 3 grade de libertate,
adică 3 coordonate independente care determină poziŃia lui în spaŃiu.
Prin numărul de grade de libertate se înŃelege în mecanică numărul de mărimi
independente care detrmină poziŃia corpurilor. În cazul giroscopului, asemenea mărimi
sunt unghiurile de rotaŃie ale axului său în raport cu direcŃiile celor 3 axe de coordonate: X-
X, Z-Z, Y-Y. Dacă va fi exclusă posibilitatea de rotire a axului giroscopului în jurul unei
din axele Y-Y sau Z-Z, atunci giroscopul va avea 2 grade de libertate, deoarece poziŃia lui
se va determina prin 2 unghiuri de rotire în jurul a numai 2 axe.
Dacă se exclude posibilitatea rotirii în jurul axelor Y-Y şi Z-Z atunci giroscopul va
avea un singur grad de libertate şi va deveni un corp care se va roti în jurul axei principale
X-X.
Giroscopul cu 3 grade de libertate asupra căruia nu acŃionează nici un fel de moment
ale forŃelor exterioare, se numeşte, în mod convenŃional, giroscop liber.

4 din 20
 Pentru ca giroscopul să fie liber este necesar ca el să aibă un punct de suspensie care
să coincidă cu centrul său de greutate. În acest caz, momentul forŃelor de gravitaŃie va fi
egal cu 0 pentru orice inerŃie a axelor.
Punctul de suspensie sau centrul giroscopului este chiar punctulde intersecŃie a celor
3 axe de coordonate.
În jurul acestui punct se execută:
- mişcarea de rotaŃie a giroscopului în jurul axei principale, sau în jurul axei X-X,
- mişcarea axei principale în plan vertical în jurul axei Y-Y;
- mişcarea axei principale în plan orizontal în jurul axei Z-Z.

ProprietăŃile giroscopului liber

Giroscopul liber, pus în funcŃiune, are 2 proporietăŃi: inerŃia şi precesia.

InerŃia giroscopului liber

Dacă giroscopulului i se va imprima o mişcare de rotaŃie cu o viteză mare, se va

observa că axul lui principal capătă „stabilitate”, adică îşi va menŃine direcŃia principală în
raport cu spaŃiul interstelar. În această situaŃie, în timpul rotirii suportul cu suspensia
cardanică într-o anumită direcŃie, axul principal îşi menŃine direcŃia principală, iar dacă se
aplică o forŃă de deviere a axului principal de la această direcŃie iniŃială se observă că
giroscopul va opune o rezistenŃă însemnată.
TendinŃă giroscopului de aşi păstra în mod constant poziŃia lui iniŃială în spaŃiu este
rezultatul acŃiunii legii momentelor cantităŃii de mişcare.
Prin definiŃie, în cazul giroscopului liber, momentul M al forŃelor exterioare, inclusiv
momentul produs de forŃa de gravitaŃie, trebuie să fie egală cu 0.
În această situaŃie relaŃia care exprimă legea momentelor cantităŃii de mişcare se
notează astfel:

dH = M = 0

adică viteza extremităŃii vectorului momentului cinetic este egală cu 0, deci H nu se

modifică, rămânând constant ca mărime şi direcŃie.
Acest fenomen reprezintă prima proprietate a giroscopului cunoscut sub numele de
inerŃia giroscopului.
De reŃinut că această direcŃie invariabilă a axului giroscopului se menŃine faŃă de
stele şi nu faŃă de pământ, a cărui forŃă de rotaŃie nu produce nici un moment al forŃelor
exterioare şi deci nu influenŃează cu nimic direcŃia axului.

5 din 20
 Precesia giroscopului

La un giroscop cu 3 grade de libertate se constată că, dacă este supus acŃiunii mai
multor momente deviatoare, fiecare dintre ele provoacă o mişcare de deplasare a axei
asupra căreia se exercită într-o direcŃie perpendiculară pe direcŃia forŃei care acŃionează
asupra unui din capetele axei.
Mişcarea giroscopului datorită acŃiunii momentului forŃei deviatoare exterioare, care
se transmite în direcŃie perpendiculară pe direcŃia în care acŃionează forŃa se numeşte
mişcarea de precesie sau precesia giroscopului.
Pentru înŃelegerea mişcării de precesie a giroscopului cu 3 grade de libertate, al cărui
rotor are o viteză unghiulară în jurul axei X-X şi un moment de rotaŃie Mr, se presupune că
în punctul A al inelului cardanic interior se exercită o forŃă exterioară F, al cărui moment
deviator Md = FxR, tinde să rotească axa principală X-X a giroscopului în jurul axei Y-Y
cu o viteză unghiulară ωp. Sub acŃiunea momentului deviator Md şi a momentului de
rotaŃie Mr se produce mişcarea de precesie a giroscopului, adică rotirea inelului cardanic
exterior în jurul axei Z-Z, cu viteza unghiulară ω. Deci, apare un cuplu care provoacă
această mişcare de precesie şi a cărui moment se numeşte momentul giroscopic (Mg).
Sensul mişcării de precesie (adică al vectorilor ω şi Mg) se determină, ştiind că
giroscopul tinde să-şi rotească axa sa principală în direcŃia mişcării unghiului dintre
vectorul momentului de rotaŃie Mr şi vectorul momentului deviator Md.

Fig 6
6 din 20
 AplicaŃii tehnice ale giroscopului

Efectul giroscopic în mişcarea unui tren în curbă

RoŃile unui vagon formează un giroscop cu axa orizontală, având o rotaŃie proprie
cu viteza unghiulară:
v
ω0 =
r
unde v este viteza trenului iar r este raza roŃii (fig.7). Când trenul se află într-o curbă de
rază R roŃile vagonului capătă şi o mişcare de precesie de viteză unghiulară:
v
ω1 =
R
Momentul giroscopic:
v2
M g = Jω 0ω1 = J
R⋅r
are direcŃia şi sensul de deplasare al trenului mărind presiunea (apăsarea) pe şina
exterioară şi micşorând presiunea (apăsarea) pe şina interioară cu aceeaşi forŃă F al cărei
scalar este:
Mg v2
F= =J
d R⋅r⋅d
unde d reprezintă ecartamentul căii (distanŃa între şine).

7 din 20
 Fig 7

Efecte giroscopice în mişcarea navelor şi aeronavelor

Turbina unei nave având axa ei în coincidenŃă cu axa longitudinală a vaporului

formează un giroscop având o rotaŃie proprie cu viteza unghiulară ω0 (fig. 8). La giraŃia
navei, care poate ficonsideratăro mişcare de precesie cu viteza unghiulară ω1, se produce
cuplul giroscopic de moment M g având direcŃia şi sensul indicate în fig. 8, de scalar:
M g = Jω 0ω1
efectul său fiind două forŃe:
Mg v2
F= =J
d R⋅r⋅d
care acŃionează asupra lagărelor turbinei imprimând vaporului o mişcare de tangaj (rotaŃie
în planul longitudinal al navei).

Fig 8

Fenomene analoage se întâmplă şi în mişcarea aeronavelor (fig.9) influenŃa

cuplului giroscopic este mai mare decăt în cazul unei nave, deoarece la aeronave raportul
dintre greutatea propulsorului sau a motorului rotativ şi greutatea totală a aeronavei este
mai mare decât raportul dintre greutatea turbinei şi greutatea totală a navei.
8 din 20
 Fig 9

Efectul stabilizator antiruliu al navelor

În figura 10 este arătat principiul de funcŃionare al giroscopului marin Schlick. În

secŃiunea transversală făcută în navă în dreptul giroscopului se observă că giroscopul,
având un moment de inerŃie J3 foarte mare în jurul axei proprii de rotaŃie AB, verticale,
este fixat de o cutie care se poate roti în jurul unei axe orizontale CD în raport cu nava. Se
observă că axa giroscopului nu este perturbată în timpul giraŃiei, axa de rotaŃie rămânând în
acest caz vertcală. Nici tangajul (rotaŃia în jurul axei transversale a navei) nu va modifica
direcŃia axei giroscopului, datorită posibilităŃii cutiei de care este fixat giroscopul, de a se
roti în jurul axei CD a cărei direcŃie rămâne neschimbată în timpul mişcării de tangaj.
Singura mişcare ce perturbă axa AB a giroscopului este ruliul (rotirea în jurul
axei longitudinale a navei) şi care este cea mai periculoasă pentru stabilitatea sa. Datorită
proprietăŃii de stabilitate a axei giroscopului ea nu se va depărta de decăt foarte puŃin de
poziŃia verticală, atunci când viteza unghiulară proprie ω0 este foarte mare:
J1 ε
tgθ 0 = ⋅
2 J 1 − J 3 ω0
9 din 20
unde: θ0 – unghiul cu care se deplasează axa principală a giroscopului
J1 – momentul de inerŃie faŃă de axa Z-Z
J3 – momentul de inerŃie faŃă de axa principală a giroscopului (X-X)
ε – constantă de integrare

Fig. 10

Compasul giroscopic

Acest aparat se bazează pe pe influenŃa pe care o are rotaŃia Pământului asupra

unui giroscop obligat să se mişte într-un plan orizontal. Prin metoda coborârii centrului de
greutate sau a vaselor comunicante, giroscopul se comportă ca un pendul şi axa principală
va executa oscilaŃii cu perioada:
J1
T = 2π
J 3ω 0ωt cosϕ
unde: ω0 – viteza unghiulară de rotaŃie a giroscopului în jurul axei principale;
10 din 20
 ωt – viteza unghiulară de rotaŃie a Pământului în jurul axei proprii;
J3 – momentul de inerŃie faŃă de axa principală a giroscopului (X-X)
φ – latitudinea punctului.

Această perioadă este cu atât mai mică, cu cât ω0 este mai mare. Deci la turaŃii
foarte mari în jurul axei proprii a giroscopului el devine foarte stabil şi oscilează rapid în
jurul axei X-X, deci a direcŃiei meridianului respective N-S.

MIŞCAREA APARENTĂ A AXULUI PRINCIPAL AL

GIROSCOPULUI LIBER

Folosind giroscopul liber se poate observa mişcarea de rotaŃie a Pământului în

jurul axei sale. Astfel, orientând axa principală a giroscopului liber spre un astru, axa
giroscopului, păstrând neschimbată poziŃia spre astru datorită stabilităŃii pe direcŃie a
acesteia (inerŃiei), îşi va schimba azimutul şi înălŃimea faŃă de planul meridianului şi planul
orizontului. Aceste două plane se rotesc în spaŃiu solidar cu Pământul. Schimbarea de
poziŃie ale axei principale a giroscopului în raport cu meridianul şi orizontul se numeşte
mişcare aparentă.
Palnul meridianului are următoarele caracteristici:
- conŃine tot timpul axa polilor PN-PS şi se roteşte în jurul acesteia cu viteza unghiulară de
rotaŃie ωt , solidar cu Pământul;
- este perpendicular pe planul orizontului în orice punct de pe suprafaŃa Pământului.
Palnul orizontului are următoarele caracteristici:
- este tangenŃial la suprafaŃa Pământului şi se roteşte în jurul axei polilor PN-PS cu viteza
unghiulară de rotaŃie ωt , solidar cu Pământul;
- este perpendicular pe planul meridianului în orice punct de pe suprafaŃa Pământului.
Pentru a înŃelege mai bine această proprietate, vom considera giroscopul dispus
în diferite puncte de pe glob.

Giroscopul liber dispus la unul din poli cu axa principală în planul

orizontului

Considerăm la orele 00.00 axa giroscopului orientată pe direcŃia punctului “b” de

pe glob şi a astrului “A” în spaŃiu (fig. 11).
După 3 ore punctul “b” se va deplasa faŃă de axa principală care continuă să
rămână orientată pe direcŃia punctului “A”.
Observatorul va constata că în decurs de 24 de ore axa giroscopului rămâne în
planul orizontului, dar execută o rotaŃie completă în sensul acelor de ceasornic. În
11 din 20
concluzie axa principală a giroscopului execută mişcare aparentă doar faŃă de planul
meridianului, în raport cu planul orizontului nu execută mişcare aparentă deoarece axa
principală a giroscopului rămâne în plan pe timpul rotaŃiei complete a Pământului.

Fig. 11

Giroscopul liber dispus la unul din poli cu axa principală în prelungirea axei
de rotaŃie a Pământului

Observatorul nu constată mişcarea axei giroscopului care rămâne în aceeaşi

poziŃie faŃă de obiectele înconjurătoare şi faŃă de planele orizontului şi meridianului. În 24
de ore giroscopul se va roti cu o tură mai mult sau mai puŃin (în funcŃie de sensul de rotaŃie
al torului) fapt ce va trece neobservat (fig. 12).
În realitate, în ambele cazuri giroscopul se comportă astfel datorită faptului că la
pol, planul orizontului rămăne fix, iar planul meridianului se roteşte în jurul axei PN-PS cu
viteza unghiulară ωt, solidar cu Pământul.

12 din 20
 Fig. 12

Giroscopul liber dispus la Ecuator cu axa principală în planul orizontului pe

direcŃia E-W

La orele 00.00 axa principală este perpendiculară pe planul meridianului şi este

paralelă cu planul orizontului corespunzător punctului 1 din fig. 13. Datorită mişcării de
rotaŃie a Pământului şi a stabilităŃii giroscopului liber, capătul axei supus observaŃiei nu va
rămâne în planul orizontului, ci va începe să se ridice (punctul 2).
După 6 ore axa principală va fi perpendiculară pe planul orizontului (adică
capătul supus observaŃiei va îndreptat către Zenit) moment în care începe coborârea.
După 12 ore capătul supus observaŃiei coboară până în planul orizontului, însă
orientarea lui este inversă spre vest. Din acest moment urmează o nouă ieşire din planul
13 din 20
orizontului, capătul supus observaŃiei coboară. Această coborâre continuă până la orele
18.00 când din nou axa principală este perpendiculară pe planul orizontului, însă capătul
supus observaŃiei este îndreptat spre Nadir.
Începând cu orele 18.00 urmează ridicarea capătului supus observaŃiei spre planul
orizontului, astfel că după 24 de ore axa principală revine în poziŃia iniŃială.
În concluzie, în acest caz axa principală a giroscopului execută mişcare aparentă
atât faŃă de planul meridianului, cât şi în raport cu planul orizontului pe timpul rotaŃiei
complete a Pământului

Fig. 13

Giroscopul liber dispus la Ecuator cu axa principală în planul orizontului pe

direcŃia N-S

Giroscopul este dispus cu axa principală inclusă în planul meridianului şi este

paralelă cu planul orizontului corespunzător punctului 1 din fig. 14. Se observă că pe
timpul mişcării de rotaŃie complete a Pământului, axa principală a giroscopului îşi
păstrează poziŃia constantă faŃă de cele două plane, al meridianului şi al orizontului.
14 din 20
 În 24 de ore giroscopul execută o rotaŃie mai mult sau mai puŃin (funcŃie de
sensul de rotaŃie), fapt ce trece neobservat.
În realitate, în ambele cazuri, giroscopul se comportă astfel datorită faptului că la
Ecuator planul orizontului se roteşte în jurul liniei N-S cu viteza unghiulară de rotaŃie a
Pământului, iar planul meridianului rămâne fix, faŃă de linia verticală şi de linia N-S.

Fig. 14

Giroscopul liber dispus la o latitudine oarecare cu axa principală în planul

orizontului pe direcŃia N-S

Giroscopul este dispus cu axa principală inclusă în planul meridianului şi este

paralelă cu planul orizontului corespunzător punctului 1 din fig. 15. Datorită mişcării de
rotaŃie a Pământului, capătul supus observaŃiei se va ridica faŃă de planul orizontului şi se
va deplasa spre est ieşind din meridian.
După 12 ore axa revine în meridian dar unghiul faŃă de planul orizontului este
maxim, βmax. Din acest moment capătul supus observaŃiei iese din nou din meridian, însă
spre vest şi în acelaşi timp începe să coboare spre planul orizontului. După 18 ore se va
constata ieşirea maximă din meridian spre vest şi o continuă coborâre a axei spre orizont.
După o rotaŃie completă se revine la poziŃia iniŃială.
Există şi un caz particular, atunci când axa giroscopului liber instalat la o
latitudine oarecare este orientată pe direcŃia stelei Polare (adică axa principală a
15 din 20
giroscopului este paralelă cu axa de rotaŃie a Pământului). În acest caz nu se observă
mişcarea aparentă a giroscopului liber.

Fig. 15

În concluzie mişcarea aparentă, diurnă a axei principale a giroscopului liber este

o consecinŃă a mişcării diurne a Pământului şi a proprietăŃii de inerŃie a axei principale a
giroscopului liber.

Componentele vitezei unghiulare de rotaŃie a Pământului

Pentru a înŃelege mişcarea aparentă, diurnă a axei principale a giroscopului liber

ca o consecinŃă a mişcării diurne a Pământului terbuie să întelegem influenŃa mişcării
diurne a Pământului asupra axei principale a giroscopului liber.
Pământul execută o mişcare de rotaŃie diurnă în jurul axei polilor cu viteza
unghiulară ωt (fig. 16).
Conform dinamicii corpului solid orice punct de pe suprafaŃa Pământului are
aceeaşi viteză unghiulară de rotaŃie ωt dispusă pe o axă paralelă cu axa Pământului în
punctul de latitudine φ.
r r
Vectorul ωt se descompune în două componente: una orizontală ω0 dispusă pe
r
direcŃia N-S şi una verticală ωv dispusă pe verticala locului.

16 din 20
 Mişcarea de rotaŃie diurnă poate fi studiată şi utilizând sistemul de coordonate
orizontale ONEZn legat de Pământ şi care este reprezentat faŃă de sfera cerească pentru un
observator aflat la latitudinea φ nordică.

Fig. 16

r
Vectorul vitezei unghiulare de rotaŃie al Pământului ωt dispu pe axa lumii PN-PS.
Sistemul de axe ONEZn execută o mişcare de rotaŃie în spaŃiu împreună cu Pământul cu
r
viteza ωt .
Această mişcare de rotaŃie poate fi considerată ca mişcare compusă formată din:
- mişcarea de rotaŃie a axelor ZnNd şi EW împreună cu planele meridianului şi orizontului
r
în jurul axei NS cu viteza unghiulară ω0 ;
- mişcarea de rotaŃie a axelor NS şi EW împreună cu planele meridianului şi primului
r
vertical în jurul axei ZnNd cu viteza unghiulară ωv .
Din figura 17 reiese că ω0 = ωt cos φ şi ωv = ωt sin φ.
r
Componenta orizontală ω0 de rotaŃie a Pământului reprezintă viteza unghiulară
de rotaŃie a planului orizontului în jurul direcŃiei N-S (estul coboară, vestul se ridică).
r
Componenta orizontală ωv de rotaŃie a Pământului reprezintă viteza unghiulară
de rotaŃie a planului meridianului în jurul direcŃiei ZnNd (nordul se deplasează spre vest).

17 din 20
 Fig. 17

Mişcarea aparentă a axului principal al giroscopului liber

În figura 18 este prezentată mişcarea aparentă a axului giroscopului liber dispus

pe sfera terestră la o latitudine φ nordică, cu axa principală în planul orizontului şi înclinată
cu un unghi α faŃă de meridian.
r r
Proiectăm vectorii ω0 şi ωv ai vitezelor unghiulare de rotaŃie a planelor
orizontului şi meridianului, pe axele OY şi OZ, obŃinem:
β& = ω o sin α = ωt cosϕ sin α = ωoy → V1
α& = ω v = ω t sin ϕ = ω vz → V 2
unde α este unghiul de deviere a axului principal a giroscopului din planul meridianului,
respectiv β este unghiul de ridicare (coborâre) a axului principal a giroscopului din planul
orizontului.
Expresiile anterioare determină vitezele unghiulare ale rotirii adevărate a
planurilor orizontului şi meridianului în raport cu axa principală fixă în spaŃiu a
18 din 20
giroscopului liber şi reprezintă vitezele unghiulare a variaŃiei aparente ale înălŃimii şi
azimutului polului giroscopic.
Ca urmare axa principalăr a giroscopului liber va executa o mişcare aparentă faŃă
r
de planul orizontului cu viteza V1 dată de viteza unghiulară ωoy şi una faŃă de planul
r r
meridianului cu viteza V2 dată de viteza unghiulară ωvz .

r Fig. 18
Viteza liniară aparentă V1 a axului giroscopului are sensul de ridicare pentru
înclinarea axului spre est faŃă de meridian şi sens de coborâre când axa este înclinată spre
r orizontului depinde de unghiul α (azimut).
vest, viteza de înclinare faŃă de planul
Viteza liniară aparentă V2 a axului giroscopului are sensul spre est pentru
latitudine nordică şi spre vest pentru latitudine sudică, viteza de înclinare faŃă de planul
meridianului este constantă pentru o anumită latitudine.
În figura 19 giroscopul este dispus la latitudinea φ nordică, în momentul iniŃial
având axa principală (în planul orizontului) şi pe direc
r Ńia nord (în planul meridianului).
Giroscopul, datorită mişcării aparente V2 , nu va rămâne în planul meridianuluici
r
se va deplasa spre est, imediat ce axa a ieşit din meridian apare mişcarea aparentă V1 de
înclinare faŃă de planul orizontului şi axa se va ridica, astfel că după 6 ore axa va fi
înclinată spre est cu unghiul α şi ridicată faŃă de planul orizontului cu unghiul β.
După 12 ore axa revine în planul meridianului, dar este ridicată cu unghiul 2β
faŃă de planul orizontului, după 18 ore axa se deplasează spre vest faŃă de meridian cu

19 din 20
unghiul α şi coboară spre planul orizontului fiind ridicată cu unghiul β faŃă de orizont.
După 24 de ore axa revine în poziŃia iniŃială.
În concluzie chiar dacă iniŃial giroscopul a fost cu axa în planul meridianului şi
planul orizontului, acesta a executat oscilaŃii atât faŃă de planul orizontului cât şi faŃă de
planul meridianului, oscilaŃii cu durata de 24 de ore.

Fig. 19

20 din 20