CUTII DE VITEZE

PLANETARE
[Document subtitle]

[DATE]
UNITATE SCOLARA
[Company address]
Argument
 1. Cutii de viteze planetare

Cutiile de viteze planetare se caracterizează prin aceea că unele dintre roţile dinţate execută în
acelaşi timp o mişcare de rotaţie în raport cu propria lor axă şi o mişcare de revoluţie în raport cu axa
centrală a mecanismului. Roţile dinţate sunt cilindrice şi au dinţii drepţi sau înclinaţi. Schimbarea
treptelor se face cu ajutorul unei frâne, al unui ambreiaj sau combinat (cu frână şi ambreiaj), roţile
dinţate fiind permanent angrenate.

În raport cu cutiile de viteze normale, cele planetare prezintă avantajele:

-trecerea de la o treaptă la alta se face mai uşor;

-viteza medie a automobilului creşte, schimbarea treptelor făcându-se fără pauze;

-funcţionare silenţioasă;

-se pretează la automatizare;

-permit obţinerea unor rapoarte de transmitere mari, la dimensiuni de gabarit mici.

În acelaşi timp însă, cutiile de viteze planetare au o construcţie complicată care cere precizie
mare de execuţie, echilibraj perfect, montaj de precizie.

Fig. 1. Cutia de viteze Mercedes-Benz G 260:

a – secţiune; b – chemă cinematică; 1 – arbore primar reductor cilindric; 2 şi 25 – roţi treapta I a

reductorului; 3 – sincornizator reductor pentru treptele I şi a II-a; 4 şi 24 – roţi treapta a II-a a
reductorului; 5 – sincronizator pentru treptele a III-a şi a IV-a; 6, 7, 9 şi 11 – roţi libere pe arborele
secundar; 8 – sincronizator pentru treptele I şi a II-a; 10 – sincronizator pentru treapta de mers
înapoi; 12 – arborele secundar; 13 – platou port; 14 – pinion planetar; 15 – sincronizator pentru
treptele I şi a II-a ale reductorului planetar; 16 – arbore de ieşire; 17 – satelit; 18 – carter; 19 –
coroană; 20 – ax cu pinionul pentru mers înapoi; 21, 22, 23 – roţi solidare cu arborele intermediar;
26 – arbore intermediar.
 O cutie de viteze planetară este formată din mai multe mecanisme planetare simple. Un
mecanism planetar simplu (fig. 2) se compune din pinionul central sau planetar 4 montat pe arborele
conducător 1. El angrenează cu un număr variabil (2-4) de pinioane 5 identice, numite sateliţi,
repartizaţi în mod egal pe circumferinţa sa. Pinioanele sateliţi se rotesc liber pe axele lor, care sunt
fixate pe discul 7, numit platou portsateliţi, solidarizat la rotaţie cu arborele condus 2, coaxial cu
arborele conducător 1. Sateliţii se pot roti pe circumferinţa interioară a coroanei 6, solidarizată la
rotaţie cu arborele 3, coaxial cu arborele 1.

Pentru ca un mecanism planetar simplu să poată constitui o transmisie, trebuie ca unul din cei
trei arbori să devină arbore conducător, altu arbore condus, iar al treilea să poată fi imobilizat (cu
ajutorul unei frâne sau a unui ambreiaj).

Mecanismele planetare pot fi cu angrenare interioară şi cu angrenare exterioară.

Fig. 2. Schema constructivă

a unui mecanism planetar
simplu.
 În mişcarea lor complexă, un punct de pe circumferinţa pinioanelor sateliţi descrie o curbă
epicicloidă (la angrenarea exterioară) sau hipocicloidă (la angrenarea interioară).

În figura 3 este reprezentată schema cinematică a unui mecanism planetar cu angrenare

interioară, compus din: arborele conducător 1, arborele condus 2, pinionul planetar P, platoul
portsateliţi Ps, coroana C, sateliţii S, ambreiajul A şi frâna F.

Fig. 3. Schema cinematică a unui mecanism planetar cu

angrenare interioară.

Acest mecanism planetar se poate găsi în una din următoarele situaţii:

-poziţia neutră: frâna este liberă, iar ambreiajul decuplat. Arborele conducător transmite
mişcarea de rotaţie prin pinionul planetar la sateliţi. Aceştia se rotesc în jurul axelor lor punând în
mişcare coroana. Platoul portsateliţi este imobilizat datorită rezistenţelor la înaintare ale
automobilului (arborele condus este în legătură cu roţile motoare);

-treapta de multiplicare: frâna blocată, ambreiajul decuplat. Mişcarea de la arborele conducător,

prin pinionul planetar, obligă sateliţii să se rotească în jurul axelor lor şi să ruleze pe coroană,
antrenând platoul portsateliţie şi o dată cu el şi arborele condus, care va avea o turaţie mai mică
decât arborele conducător(n2<n1);

-priza directă: frâna liberă, ambreiajul cuplat. Mişcarea de rotaţie se transmite de la arborele
conducător la sateliţi atât prin pinionul planetar, cât şi prin coroană. Aceasta determină ca sateliţii să
aibă numai o mişcare de revoluţie împreună cu întreg sistemul, care se roteşte ca un tot unitar
împreună cu platoul portsateliţi. Deci turaţia arborelui condus va fi egală cu cea a arborelui
conducător (n1=n2).

În figura 4 este reprezentată schema cinematică, a unui mecanism planetar cu angrenare

exterioară. Acest tip de mecanism planetar nu mai are coroană (eliminându-se dificultăţile la
centrarea coroanei pe arbore), din care cauză momentul de ineţie este mai mic. Mecanismul este
prevăzut cu: pinioanele planetare P1 şi P2, solidarizate la rotaţie cu arborele conducător 1, respectiv
condus 2, sateliţii dubli S1 şi S2, platoul portsateliţi P2, care poate fi imobilizat cu frâna F, iar prin
ambreiajul A, poate fi solidarizat cu arborele conducător 1.
 Fig. 4. Schema cinematică a unui mecanism
planetar cu angrenare exterioară.

Cu acest mecanism planetar se poate realiza una din următoarele situaţii:

-poziţia neutră: ambreiajul decuplat, frâna liberă. Mişcarea de la arborele conducător se

transmite, prin pinionul planetar P1 la sateliţii dubli, care se vor roti în jurul pinionului planetar P2
imobilizat de rezistenţele la înaintarea automobilului. Astfel este antrant platoul portsateliţi Ps;

-treapta de demultiplicare: ambreiajul liber, frâna blocată. mişcarea de la arborele conducător se

transmite, prin pinionul planetar P1 la sateliţii dubli, care se vor roti în jurul axelor lor proprii (platoul
portsateliţi fiind frânat), punând în mişcare pinionul planetar P2 dar cu o turaţie mai mică (n2<n1);

-priza directă: ambreiajul cuplat, frâna liberă. Mişcarea de la arborele conducător se transmite la
sateliţii dubli, atât prin pinionul planetar P1 cât şi prin platoul portsateliţi, sistemul rotindu-se ca un
tot unitar, iar pinionul planetar P2 deci arborele condus va avea o turaţie egală cu cea a arborelui
conducător (n1=n2).

Mecanismul planetar cu angrenare exterioară este folosit ca reductor la unele cutii de viteze
normale.

La cutiile de viteze planetare se folosesc, de obicei, combinaţii de mai multe mecanisme

planetare simple.

Raportul de transmitere al mecanismelor planetare se exprimă prin raportul turaţiilor arborilor

conducător şi condus.

2. Transformatorul hidrodinamic

Transformatorul hidrodinamic (sau hidrotransfromatorul) este o cutie de viteze la care raportul

de transmitere variază continuu între anumite limite (oferind o infinitate de rapoarte de
transmitere), iar modificarea acestuia se face în mod automat după cum se modifică rezistenţele la
înaintarea automobilului.
 Transformatorul hidraulic simplu monofazat. În principiu, un transformator hidraulic simplu
monofazat (fig. 5, a) este compus dintr-un rotor pompă P, solidar cu arborele de intrare 1, un rotor
turbină T, solidar cu arborele de ieşire 2 şi reactorul (difuzorul) R fix pe manşonul 3, care este fixat de
carter. Prin aşezarea în serie a celor trei elemente se închide o cavitate inelară (toroidală) în care se
introduce un ulei special de transmisie. Fiecare din cele trei elemente este prevăzut cu palete care,
spre deosebire de hidroambreiaj, sunt curbe. Elementele hidraulice se execută prin turnare de
precizie, din aliaje uşoare şi rezistente.

Când pompa este pusă în mişcare de rotaţie de către palete şi, ca urmare a forţei centrifuge, ia
naştere un curent de fluid care este obligat să circule în sensul săgeţilor. Din pompă, lichidul intră în
turbină şi creează pe paletele acesteia o presiune care o pune în mişcare, împreună cu arborele
condus. Din turbină, lichidul trece în difuzor, care are rolul de a-l canaliza către intrarea în pompă
sub aceeaşi direcţie, indiferent de vitezele şi direcţiile avute la ieşirea din rotorul turbină. Din cauza
acestei modificări a direcţiei de scurgere a lichidului, difuzorul este solicitat de un moment de reacţie
(preluat de carterul fix), ceea ce face ca momentul Mp la arborele 1 al rotorului pompă.

Momentul la arborele turbinei Mt este egal cu suma momentului la arborele pompei Mp şi a

momentului care acţionează asupra difuzorului Md:

M t =M p + M d .

În figura 5, b este prezentată caracteristica hidrotransformatorului simplu cu difuzorul fix; ea

conţine variaţia momentelor Mt şi Mp şi curba randamentului ηh în funcţie de turaţia turbinei nt.

Randamentul ηh are un maxim (0,86-0,87) la turaţia n’t a turbinei pentru care circulaţia lichidului
în interiorul hidrotransformatorului se face cu pierderi minime. La dreapta şi la stânga acestui punct,
scăderea randamentului este foarte rapidă, ceea ce face ca randamentul mediu al unui astfel de
hidrotransformator să fie cu mult inferior unei cutii de viteze mecanice.

Dacă se consideră că automobilul se deplasează cu o viteză constantă căreia îi corespunde o

anumită turaţie nt a rotorului turbină, la apariţia unei rezistenţe mărite la înaintare, o dată cu
scăderea vitezei şi a turaţiei turbinei are loc o sporire a momentului Mt, adică are loc o mărire
automată a raportului de transformare i’h=Mt/Mp până la valoarea necesară echilibrării rezistenţei
sporite la înaintare. În felul acesta se explică automatismul funcţionării hidrotransformatorului.

La o turaţie oarecare nt1, în stânga punctului A, momentul difuzorului Md este pozitiv şi tinde să-l
rotească în sens contrar sensului de rotire al pompei şi turbinei, iar Mt1=Mp+Md1. În punctul A,Mt=Mp,
iar Md=0.

Fig. 5. Schema
şi caracteristica
hidro-
transformatorului
simplu.
 La dreapta punctului A corespunzător turaţiei nt2, Md este negativ, adică tinde să rotească
difuzorul în acelaşi sens cu pompa şi turbina când Mt2=Mp-Md2. Această observaţie este foarte
importantă, deoarece ea stă la baza hidrotransformatorului modern, care permit trecerea acestuia la
funcţionarea în regim de hidroambreiaj.

Trecerea hidrotransformatorului în regim de hidroambreiaj este mijlocul cel mai simplu de

îmbunătăţire a randamentului în dreapta pucntului A. Ea se obţine prin montarea difuzorului pe un
mecanism cu sens unic (dispozitiv tip roată liberă, fig. 6, a), caz în care se obţine un
hidrotransformator complex.

Fig. 6. Hidrotransfomatorul
complex monofazat: a –
schema de principiu; b –
caracteristica hidrotransfor-
matorului; c – elementele
hidraulice (vedere): 1 –
arbore intrare; 2 – arbore
ieşire; 3 – manşon; 4 –
mecanism tip roată liberă; P
– pompă; R – difuzor; T –
turbină; C – carcasă.

Dispozitivul tip roată liberă 4 se blochează în sensul efectuării reacţiei, dar începe să se rotească
liber, în acelaşi sens cu pompa şi turbina, atunci când Mt≈Mp. Din acest moment,
hidrotransformatorul funcţionează ca un ambreiaj hidraulic, iar randamentul său ηh devine egal cu
randamentul ambreiajului ηa (fig. 6, b), la un consum economic de combustibil în condiţii de
funcţionare normală a automobilului.

Valoarea maximă a randamentului unei cutii de viteze hidroambreiaj moderne, în regim de

hidrotransformator, este 0,85-0,90, iar în regim de hidroambreiaj (0,97-0,98).

În figura 6, c se reprezintă elementele componente ale unui hidrotransformator complex

monofazat.
 3. Transmisii hidromecanice automate

În anumite situaţii mai grele de funcţionare a automobilului (la urcare pe pante, porniri de pe loc
etc.), raportul de transformare a hidrotransformatorului este insuficient (i’h=2,5 pentru autoturisme
şi i’h=4 pentru autocamioane). Pentru a-l mări, hidrotransformatorul este asociat cu o cutie de viteze
planetară. Acest ansamblu se numeşte transmisie hidromecanică.

În cazul autoturismelor actuale transmisiile automate se compun dintr-un hidrotransformator

complex monofazat şi o cutie de viteze planetară. În scopul reducerii consumului de combustibil al
automobilului, numărul treptelor de viteză s-a mărit, astfel că la autoturisme se utilizează transmisii
automate cu patru sau cinci trepte de mers înainte şi una de mers înapoi. Autobuzele şi
autocamioanele sunt echipate cu transmisii cu cinci sau şase trepte de mers înainte şi una sau două
de mers înapoi.

În figura 7 se prezintă transmisia automată Mercedes-Benz W 5A 030 care echipează

autoturismele din clasele E şi S cu motoare cu şase cilindri.

Fig. 7. Schema cinematică a transmisiei automate W 5A 030.

În tabelul 1 este dat programul de cuplare.

Tabelul 1

Programul de cuplare a treptelor transmisiei W 5A 030

Treapta A1 A2 A3 F1 F2 F3 F4 Cu1 Cu2 is-2

1 * * * * 3,871
2 * * * * 2,247
3 * * * * 1,436
4 * * * * 1,000
5 * * * 0,750
R * * * * -5,586

Transmisia este compusă dintr-un hidrotransformator complex monofazat (ce conţine rotorul
pompă P, solidar cu arborele de intrare 1, rotorul turbină T şi difuzorul D montat în amonte de
pompă) şi cutia de viteză planetară cu cinci trepte pentru mersul înainte şi una pentru mersul înapoi,
cu arborele de ieşire 2.
 Cuplarea treptelor se obţine cu ajutorul ambreiajelor multidisc A 1, A2 şi A3, a frânelor cu bandă F 1
şi F2 şi a frânelor cu disc F3 şi F4, precum şi cu cuplajele de unisens C u1 şi Cu2.

Datorită schimbării automate a treptelor în cutia de viteze planetară, precum şi a transformării

suplimentare a momentului transmis în hidrotransformator, raportul de transmitere variază în limite
destul de largi, asigurând regimurile necesare de deplasare a automobilului. Comanda mişcării
automobilului se face numai prin acţionarea, după nevoie, a pedalei de acceleraţie şi a celei de frână.

4. Rapoarte de transmitere într-o cutie de viteze

planetară

În acest capitol vom detalia modul de formare al rapoartelor de transmitere într-o  cutie de
viteze automată cu mecanisme planetare. Cutia de viteze (transmisia) automată supusă studiului
este 4HP20 de la ZF.
    Cutia de viteze automată 4HP20 are 4 rapoarte de transmitere (viteze) și transmite un cuplu
maxim de 330 Nm. Are în componență 2 mecanisme planetare simple, un hidrotrasformator
(convertizor de cuplu)blocabil, 2 ambreiaje, 3 frâne multidisc și un modul electrohidraulic de
comandă.
    4HP20 este de generație mai veche dar același principiu de formare al treptelor de viteză se aplică
și cutiilor automate cu 8 sau 9 rapoarte. Acestă cutie a fost utilizata pe o gamă larga de automobile:
Mercedes Benz, Renault, Peugeot, Fiat, Lancia, etc.
    În prezent constructori precum Renault sau PSA (Peugeot-Citroen) comercializează automobile ce
utilizează versiuni derivate ale acestei cutii de viteze pe piețele din Turcia, Rusia, Mexic, China,
etc. Dacia Duster cu cutie de viteze automată, comercializată pe piața din Rusia, are o cutie de viteză
similară cu 4HP20.
1. radiator (răcește uleiul de transmisie)
2. ambreiaj multidisc
3. frână multidisc
4. reductor (angrenaj final)
5. diferențial
6. hidrotrasformator (convertizor de cuplu)
7. contact multifuncțional
8. supapă aerisire
9. carcasă unitate de control electrohidraulică
10. jojă ulei de transmisie
    Hidrotrasformatorul (convertizorul de cuplu) este prevăzut cu un ambreiaj de blocare
controlat de o supapă cu comandă electrică. De obicei, în treptele de viteză 2, 3 și 4, în funcție de
regimul de funcţionare, calculatorul transmisiei comandă blocarea hidrotrasformatorului pentru a
elimina pierderile hidraulice.
    Circuitul hidraulic este prevăzut și cu un radiator de răcire. Uleiul, datorită faptului că parcurge
discurile ambreiajelor și a frânelor, la solicitare intensă, se poate încălzi foarte mult, ajungând la
temperaturi de peste 100 °C. În aceste condiții calculatorul transmisiei comandă o supapă electrică
care deschide circuitul de răcire și permite uleiului să treacă prin radiator.
1. ambreiaj de blocare hidrotransformator (convertizor de cuplu)
2. turbină
3. pompă
 4. arbore de intrare
5. roată liberă
6. stator
7. pompă ulei
8. roată dințată intrare reductor fix
9. senzor turație arbore de ieșire
10. mecanism planetar simplu 1
11. mecanism planetar simplu 2
12. senzor turație arbore de intrare
13. roată dințată intermediară reductor fix
14. roată dințată ieșire reductor fix
15. coroană diferențial
16. coroană alimentare ulei ambreiaj
    Mecanismele planetare sunt simple, de tipul Simpson. Raportul fiecarei trepte este format de
mecanismele planetare plus un reductor fix. Pentru a înțelege cum se formează treptele de viteză
trebuie să detaliem modul de funcționare al unui mecanism planetar simplu. Un mecanism planetar
este format din 4 elemente:
1. solară
2. sateliți
3. platoul port-sateliți
4. coroană

Foto: Mecanism planetar simplu – componente și schemă cinematică

    În documentația tehnică pentru a reprezenta un mecanism planetar se utilizează schema
cinematică. De asemenea, datorită faptului ca este simetrică, pentru simplitate, doar jumătate este
utilizată pentru a reprezenta lanțul cinematic al transmisiei automate.
    Avantajul unui mecanism planetar simplu, comparativ cu un mecanism cu roți dințate uzual utilizat
la cutiile de viteze manuale, este faptul că poate furniza mai multe rapoarte de transmitere. Practic
dintr-un mecanism planetar simplu se pot obține 4 rapoarte de transmitere și teoretic tot atâtea
trepte de viteză.

Foto: Animație mecanism planetar simplu (intrare – solara, ieșire – coroana, blocat – platou port-
sateliți)
    Un mecanism planetar simplu are în componență 3 roți dințate: solara, sateliții și coroana. Prin
blocarea unui element și utilizarea celorlalte două ca intrare și ieșire se pot obține mai multe trepte
de viteză. Tabelul de mai jos sintetizează rapoartele de transmitere obținute dintr-un mecanism
planetar simplu care are în componență o roată dințată solară cu zS = 32 de dinți și o coroană cu zC =
68 de dinți. Numărul de dinți ai sateliților nu intră în calculul raportului de transmitere.

Treapta de Formulă de Raport de

viteză Intrare Ieșire Blocat calcul transmitere
Platou port-
A Solara sateliți Coroana 1 + zC/zS 3.125
Platou port-
B sateliți Coroana Solara 1 / (1 + zS/zC) 0.680
 Platou port-
C Solara Coroana sateliți - zC/zS 2.125

    În cazul în care se rigidizează solara de coroană, prin intermediul unui ambreiaj multidisc, întregul
mecanism se va roti unitar, raportul de transmitere în acest caz va fi de 1.000 (priză directă).
    Evident nu toate rapoartele de transmitere sunt utilizabile direct. Cu alte cuvinte un singur
mecanism planetar nu este suficient pentru a realiza etajarea treptelor de viteză a unei transmisii
automate. Însă, prin combinarea a două mecanisme planetare simple, se pot obține 4 rapoarte de
mers înainte și unul de mers înapoi.

C1 – coroană mecanism planetar 1

PS1 – platou port-sateliți mecanism planetar 1
S1 – solară mecanism planetar 1
C2 – coroană mecanism planetar 2
PS2 – platou port-sateliți mecanism planetar 2
S2 – solară mecanism planetar 2
    Transmisia automată 4HP20 conține două mecanisme planetare simple cuplate. Coroana primului
mecanism planetar (C1) este cuplată rigid cu platoul port-sateliți (PS2) al mecanismului planetar 2.
De asemenea platoul port-sateliți (PS1) al primului mecanism planetar este cuplată rigid cu coroana
(C2) a mecanismului planetar 2.
    În manualele de reparație se utilizează des schema cinematică a transmisiei automate. Acesta
conține simbolizarea hidrotransformatorului si a mecanismelor planetare împreună cu elementele
de cuplare (ambreiaje și frâne multidisc). Pentru simplitate schema cinematică este reprezentată
doar pe jumatate, partea superioară a axei longitudinale, deoarece partea inferioară este simetrică.
Foto: Transmisia automată 4HP20 – schema cinematică
1. arborele de intrare în cutia de viteze (cuplat rigid cu arborele cotit al motorului)
2. roată dințată intrare reductor fix (ieșire din cutia de viteze)
3. hidrotransformator (convertizor de cuplu)
4. ambreiaj de blocare hidrotransformator
S1 – solară mecanism planetar 1
PS1 – platou port-sateliți mecanism planetar 1
C1 – coroană mecanism planetar 1
S2 – solară mecanism planetar 2
PS2 – platou port-sateliți mecanism planetar 2
C2 – coroană mecanism planetar 2
B, E – ambreiaje multidisc
C, D, F – frâne multidisc
    Fiecare transmisie automată are un program de schimbare a treptelor de viteză. Acest program
descrie ce elemente (ambreiaje, frâne) trebuie acționate pentru a realiza un anumit raport de
transmitere final deci o anumită treaptă de viteză.

    Pentru a realiza treapta 1 de viteză ambreiajul (B) și frâna (F) sunt acționate. Prin ambreiajul (B) se
transmite mișcarea de la turbina hidrotransformatorului la solara (S2) a mecanismului planetar 2.
Frâna (F) fixează solara (S1) a mecanismului planetar 1. Ieșirea se realizează prin platoul port-sateliți
(PS1) care antrenează roata de intrare (PS0) a reductorului fix.

Foto: Schema cinematică a transmisiei automate 4HP20 – treapta 1

roșu – elemente în mișcare
albastru – elemente fixe
    Pentru a trece din treapta 1 în treapta 2, conform programului de schimbare, se decuplează
ambreiajul (B) și se cuplează ambreiajul (E). În acest caz turbina hidrotransformatorului va fi cuplată
cu patoul port-sateliți (PS2). Solara (S1) a mecanismului planetar 1 este în continuare fixată de frâna
(F). Ieșirea se realizează tot prin platoul port-sateliți (PS1) care antrenează roata de intrare (PS0) a
reductorului fix.

Foto: Schema cinematică a transmisiei automate 4HP20 – treapta 2

roșu – elemente în mișcare
albastru – elemente fixe
    Pentru trecerea din treapta 2 în treapta 3 se decupleazî frâna (F) și se cuplează ambreiajul (B).
Ambreiajul (E) ramâne în continuare cuplat. Ambele ambreiaje (B) și (E) fiind cuplate, solara (S2) este
cuplată rigid de platoul port-sateliți (PS2), mecanismul planetar 2 se rotește unitar, fără mișcare
relativă între elemente. Prin conexiunea coroană (C2) la platoul port-sateliți (PS1) se transmite
mișcarea către mecanismul planetar 1. Acesta, neavând elemente blocate, se rotește de asemenea
unitar, raportul de transmitere final fiind 1.000 (treapta de priză directă).

Foto: Schema cinematică a transmisiei automate 4HP20 – treapta 3

roșu – elemente în mișcare
albastru – elemente fixe (nu există)
    Treapta 4 se obține prin cuplarea frânei (C) și decuplarea ambreiajului (B). Ambreiajul (E) rămâne
cuplat. Intrarea se face prin platoul port-sateliți (PS2) și prin coroana (C1). Solara (S2) este fixată iar
ieșirea este platoul port-sateliți (PS1).

Foto: Schema cinematică a transmisiei automate 4HP20 – treapta 4

roșu – elemente în mișcare
albastru – elemente fixe
    Treapta de mers înapoi se realizează prin activarea frânei (D). Acesta fixează platoul port-sateliți
(PS2) și coroana (C1). Intrarea se face prin solara (S2) care este cuplată la turbina
hidrotransformatorului de ambreiajul (B). Platoul port-sateliți (PS1) și coroana (C2), datorită faptului
că platoul port-sateliți (PS2) este fix, se vor roti în sens invers realizând astfel treapta de mers înapoi.
Foto: Schema cinematică a transmisiei automate 4HP20 – treapta de mers înapoi
roșu – elemente în mișcare
albastru – elemente fixe
    După cum observați mecanica unei cutii de viteze automate este mult mai complexă comparativ
cu cea a unei cutii de viteze manuală. De asemenea raportul de transmitere se realizează prin
combinarea mai multor mecanisme planetare. Blocarea sau cuplarea elementelor mecanismelor
planetare se realizează prin activarea frânelor și a ambreiajelor multidisc.
    Modulul de comadă hidraulic realizează controlul ambreiajelor și a frânelor multidisc. Despre
funcționarea acestuia vom discuta pe larg într-un articol viitor.