Bazele igienice de

sistematizare, utilare tehnico-

sanitară şi exploatare a
instituţiilor medico-sanitare
publice (IMSP)
 Subiecte
1. Sarcinile și obiectivele igienei spitalicești.
2.Schiţă istorică privind construcţia spitalelor
3.Clasificarea IMSP
4. Sistemele contemporane de construcţie a spitalelor
5. Cerinţe igienice către lotul IMSP privind:
a) amplasarea în raport cu centrul populat
b) exigenţe către lotul de spital
c) zonarea teritorială a lotului
6. Planificarea blocurilor de spital:
a) componenţa secţiei de salon
b) componenţa secţiei de spital
c) componenţa secţiei de internare
7. Particularităţile de sistematizare şi planificare a
blocului pentru boli infecţioase
8. Particularităţile de sistematizare a maternităţii
9. Particularităţile de sistematizare a blocului
chirurgical.
10. Exigenţe igienice către salubritatea şi dotarea
tehnico-sanitară a încăperilor de spital
11. Exigenţe igienice către mediul intern al
încăperilor de spital (iluminat, încălzit, zgomot,
microclimă, regim sanitar).
12. Sistemul măsurilor de profilaxie a bolilor
nosocomiale
13. Legislaţia aplicată în supravegherea igienică
asupra IMSP.
1. Sarcinile și obiectivele
igienei spitalicești.
 Igiena IMSP ( igiena spitalicească) –
ramură a igienei, care studiază problemele:

1. Păstrării sănătății personalului medical,

2. Restabilirii mai ample a sănătății
bolnavilor în sistemul “ om – mediu
spitalicesc “,
3. Elaborează cerințe și norme igienice către
mediul spitalicesc de viață , direcționate
la asigurarea condițiilor favorabile pentru
tratarea bolnavilor și crearea condițiilor
optimale de muncă a personalului
medical în IMSP
Obiectul de studiu al igienei
spitalicești este omul -
(personalul medical și
bolnavul )
și mediul spitalicesc.
 “Mediu spitalicesc “ – sistem complicat , specific și
foarte dinamic de factori printre carte se pot evidenția:
1) obiectivi :
a) topografici ( spitalele se amplasează pe teritoriu
stabilit ),
b) arhitectural – planificatori (sistema de construcție ),
c) tehnico – sanitari ,
d) de viață, sociali e.t.c.
2) subiectivi :
a) organizarea alimentației,
b) asigurarea cu apă,
c) calificarea personalului,
d) complectarea cu cadre e.t.c.
2. Schiţă istorică
 Istoria evoluţiei spitalelor are începuturi din
antichitate.
Astfel sunt cunoscute sub denumirile de:
ospiciu, - pe lângă templurile din Egipt,
asclepiu, - în Grecia,
valetudinar, - la rimleni,
casa medicului, - în Pompeia ş.a.
Mai târziu au apărut denumirile de:
hotel, - pentru pelerini,
xenohodiu, - pentru străini,
azil, - pentru schilodiţi,
refugiu a sf. Lazăr, - pentru leproţi ş. a.
 În sec. XI și până în sec.XVII funcţionau:
biserici-spitale, - pe lângă mănăstiri.
Treptat aceste aşezăminte şiau pierdut
destinaţia iniţială şi au fost transformate în:
spitale,
spitale militare,
infirmiere sau ambulanţe militare.
Ospiciu Valitudinar Casa Hotel
Asclepiu în medicului pentru
către templu în Grecia
în Egipt Roma antică în Pompeia pelerini

Xenohodiu Azil
pentru pentru
Varietăţi
pelerini schilozi
în
Refugiu a evoluţia
noţiunii Biserică-
sf. Lazăr spital către
pentru de
“spital” mănăstiri
leproşi

Spital Infirmier Ambulanţă

Hospis militară
militar
 Din sec. XVII evoluţia construcţiei spitalelor a
decurs după cum urmează, trecând prin etape:
I. Spital de tip cazarmă, care prezentau:
clădire cu 1 nivel, cu saloane trecătoare pentru 20-
50 paturi:
Avantaje – tendinţa de izolare a unor categorii de
suferinzi (bolnavi internaţi) după semnele de boală.
Dezavantaje – aceste spitale prezentau focare de
infecţie periculoase pentru spital, personalul
medical şi populaţie. Ştiinţa medicală în acele
timpuri recunoştea că; cauza universală pentru
toate bolile infecţioase sunt miasmele de putregai.
II. Spital de tip pavilion, care prezintă:
Clădire cu 2-3 niveluri. La fiecare nivel amplasate 1-2
saloane pentru 20-40 paturi fiecare, având ferestre la
ambele faţade și încăperi auxiliare amplasate la părţile
laterale a clădirii. Pavilioanele (clădiile) erau amplasate în
alineament, pe cerc sau elipsă fiind unite între ele cu
treceri şopronate.
Avantaje: Saloane luminoase, bine ventilate, blocul doar
pentru 80-100 paturi, prezenţa condiţiilor de muncă
pentru personalul medical.
Dezavantaje: Continuau infecţiile intraspitaliceşti,
letalitate înaltă a celor spitalizaţi pe motiv de lipsă a
cunoştinţelor în etiologia bolilor. Savanţii acelor timpuri
considerau că cauza este ventilarea insuficientă a
saloanelor.
 III. Spitalul de tip baracă, care prezenta:
Clădiri cu un nivel, confecţionate din bârne de lemn
amplasate pe piloni de la suprafaţa solului. Fiecare
clădire deţinea un salon pentru 20-40 paturi, având
ferestre la ambele faţade şi instalaţii pentru ventilare
(clapete amplasate la duşumea şi la tavan, care
asigurau ventilare prin curent).
Avantaje: Prezenţa iluminatului natural, a instalaţiilor
cu reglare pentru ventilare, izolare a baracelor între ele.
Dezavantaje: Salon voluminos pentru bolnavi,
crearea curenților puternici de aer, costisitor în
construcţie.
 IV. Sistema de tip pavilion modificată- numită și
decentralizată, care prezentă:
Clădiri cu 2-3 nivele. Fiecare nivel deţinea coridor
amplasat pe centru. La o parte a coridorului erau
amplasate saloane pentru 2-4 paturi, la partea opusă
erau amplasate încăperi auxiliare pentru deservirea
bolnavilor şi pentru personalul medical. Au dispărut
conexiunile şopronate între clădiri.
Avantaje: Izolare satisfăcătoare a bolnavilor,
orientare liberă a clădirilor, iluminat şi ventilare bună,
condiţii satisfăcătoare pentru activitatea personalului
medical.
Dezavantaje: Costisitoare în construcție și
exploatare.
V. Etapa de diferenciere a blocurilor şi secţiilor
de spital şi a spitalelor propriu zise, iniţial după
principiul de vârstă, iar apoi şi după principiul de
izolare a bolnavilor de afecţiuni somatice şi
infecţioase.
În continuare, perfecţionarea şi modernizarea
continuă a construcţiei spitalelor efectuată în
baza cunoştinţelor ştiinţifice acumulate ne aduc
la clasificarea contemporană a spitalelor în
special și a instituţiilor medico-sanitare publice
la general.
3. Clasificarea instituţiilor
medico-sanitare publice
 La etapa contemporană destingem
următoarea clasificare a IMSP:
( care sunt la gestionarea Ministerului
Sănătății, Muncii și Protecșiei Sociale)
 Tipul Destinația

Clasificarea
IMSP
(în raport cu…)

Caracterul
Structura
organizatorică asistenței
medicale
Structura
administrativ
teritorială
după tip...
Spitale Dispensare

Instituîii de Instituții de
protecție a mamei
dispensar și
și copilului
ambulator
Tipuri de
IMSP gestionate de Instituții pentru
Instituții medicale MSMPS în RM asistență
științifice medicală de
urgență

Centre de Centre a Aziluri pentru

medicilor de
diagnostic familie
bătrâni
 Somatice Infecțioase

Pentru Pentru Pentru

Pentru copii copii
maturi maturi
După
destinație

De urgență
 La rîndul lor spitalele (după destinație) sînt:

I. Somatice
a) pentru maturi
b) pentru copii
II. Infecţioase
a) pentru maturi
b) pentru copii
III. De urgență

După structura organizatorică şi caracterul de acordare a

asistenţei medicale spitalele se mai clasifică:
 Clasificarea spitalelor în raport cu structura organizatorică şi
caracterul prestării asistenţei medicale.

Structura organizatorică Caracterul asistenţelor medicale

Spitale de circumscripţie primară

Centre a medicilor de primară

familie
Spitale raionale calificată
Centre municipale calificată
Centre orăşăneşti calificată
Centre republicane specializată
Centre ştiinţifice specializată
 În raport cu structura administrativ
teritorială

Raionale Municipale Urbane

4. SISTEMELE CONTEMPORANE DE
CONSTRUCȚIE A SPITALELOR
Actualmente în structura spitalului contemporan se
evidențiază 10 subdiviziuni principale:
1. Secția de internare și încăperi de externare a bolnavilor,
2. Secțiile de salon,
3. Secția curativ – diagnostică,
4. Laborator,
5. Secția centrală de sterilizare,
6. Farmacie,
7. Secția alimentară,
8. Secția morfo –patologică,
9. Serviciul de administrare și gospodărire,
10. Spălătoria
 Spitalul prezintă de sine un ansamblu,
constituit din diferite secţii, care îndeplinesc
următoarele funcţii:
- curative
- profilactice
- de diagnostic
- didactice
- științifice
- administrative
- de gospodărire
La etapa contemporană s-au cristalizat 3 sisteme
de construcţie a spitalelor:
I. Decentralizată
II. Centralizată
III. Mixtă
Fiecare din aceste sisteme avînd
particularități distinctive cu avantage și
dezavantage specifice.
Schița sistemelor de construcție a spitalelor

a- decentralizată, b- mixtă, c- centralizată

 I. Sistema decentralizată
Este constituită dintr-un şir de blocuri nu prea mari
cu 1-3 nivele. Fiecare din clădiri cu destinaţie
specială:
a) staţionar pe specialităţi ( separat pe unităţi
nozologice)
b) policlinică
c) laborator și servicii curativ-diagnostice
d) servicii auxiliare (farmacie, spălătorie, bloc
alimentar, morgă, cazangerie, curte
gospodărescă etc.).
Această sistemă este benefică pentru spitalele de
boli infecţioase, de copii, de psihiatrie,
ftiziopneumologie
Avantajele sistemei decentralizate sînt:
- Izolare bună a bolnavilor
- Accesibilitate la factorii naturali
- Condiţii de linişte şi odihnă
- Orientare liberă optimală a clădirilor
- Raţionalitate de construcţie în zone seismice
Dezavantajele:
- Dublare a încăperilor auxiliare, utilajului, personalului
- Transportarea hranei pe comunicaţiile exterioare
- Magorarea suprafeței lotului
- Scumpiri pentru salubritate și comunicările subterane
- Cheltuieli mari în construcţie şi la exploatare
 II. Sistema centralizată
Constă din o clădire (un bloc), mai rar căteva clădiri
grupate într-un bloc
La această sistemă toate secţiile curativ- diagnostice sînt
amplasate într-o clădire cu multe nivele. Comun pentru
tot spitalul sînt: secţia de internare, policlinica și
încăperile administrative.
Avantaje:
- Exploatare raţională a tuturor subdiviziunilor
- Comunicări interne comode
- Posibităţi bune de salubritate
- Devine mai ieftină construcţia şi exploatarea
- Este raţională construcţia în condiţiile construcţiei dense
- Operativitate a consultaţiilor specializate pentru bolnavi.
Dezavantaje:
- aglomeraţie de vizittori
- nivel înalt de zgomot (provocat de vizitatori,
instalaţiile tehnico-sanitare, secţiile funcţionale
etc.)
- pericol avansat pentru bolile nosocomiale
- insuficienţă de teren și plantaţii verzi pentru un
bolnav
- inaccesibilitate de utilizare a grădinei de către
bolnavi
- deficiențe la planificare şi orientare a saloanelor
- inadmesibilitate de construcţie în zonele seismice
 III. Sistemă mixtă
Prezentă: Un bloc principal cu 4-5 nivele, unde
sînt amplasate secţiile de bază somatice, care nu
necesită izolare. Tot aici vor fi secţiile curativ-
diagnostice şi auxiliară.
Secţiile care cer izolare: infecţioasă, maternitate,
pentru copii – vor fi amplasate în clădiri separate
cu livadă autonomă izolată. În clădire separată va
fi : policlinica, farmacia, laboratorul clinico-
diagnostic central, încăperile administrative, ş.a.
Avantaje:
Suma avantajelor sistemei I şi II.
Dezavantajele: sunt minimalizate.
5. Exigenţe igienice către
lotul de spital.
 Exigenţe igienice privind locul de amplasare a spitalului :
a) în raport cu teritoriul centrului populat
La subiectul în cauză părerile savanţilor sînt diferite:
Unii recomandă amplasarea peste hotarele centrului
populat, alţii în centrul localităţii.
În favoarea primilor sînt:
- acţiunea (influenţa) negativă a spitalului asupra zonei
locative,
- influenţa negativă a zonei locative şi industrială asupra
spitalului,
- izolare satisfăcătoare, condiții de linişte, prezența
plantaţiilor verzi, teren liber satisfăcător.
 În favoarea altora argumentele sînt:
- principiul de bază privind acordarea
asistenței medicale – cât mai aproape de
populaţie,
- căi minime pentru asistenţa medicală de
urgenţă,
- comoditate la deservirea populaţiei la
domiciliu.
 În afara discuţiilor rămâne cerinţa
majoră:
“Locul de teren va corespunde exigenţelor
igienice specificate în: NCM C. 01.12:2018 , “Clădiri
civile. Clădiri şi construcţii publice” şi NCM B.01.05-
2019, “Sistematizarea şi amenajarea localităţilor
urbane şi rurale”.
b) Către cerinţe mai referim:
1. La periferia centrului populat trebuie de
amplasat spitalul de boli infecţioase.
2. Spitalul de ftiziopneumologie este bine de
amplasat în pădure.
3. Pentru spitalul de boli psihice sînt necesare
suprafeţe de teren fertil pentru aplicarea
terapiei prin muncă.
4.În teritoriul întreprinderilor industriale se
acceptă amplasarea punctului medical.
5. Spitalul de circumscripţie este raţional de
amplasat în centrul sectorului deservit
6. Spitalul central raional va fi amplasat în
centrul raional.
7. Pentru spitalul centrului populat nou
construit va fi prevăzut cartier autonom.
 c) Cerinţe igienice către lotul de spital. (1
– 14 )
1. Terenul va fi uscat, cu nivelul apelor freatice nu mai
puțin de -2m de la suprafața solului,
2. Cu pantă spre amează (mează zi) ≈0,5-1%,
3. Bine aerisit,
4. Bogat în vegetaţie,
5. Cu microclimat favorabil,
6. Cu factori de acţiune psihologică pozitivă, (bazin de
apă, păduri etc.),
7. Amplasat din bătaia vântului față de centrul populat,
8. La distanţa de la sursele de zgomot şi poluare a
aerului
şi solului,
9. Cu configuraţie spre dreptunghi cu raportul laturilor 1:2;
1:3,
10. Procentul de construcție nu va depăși 15 %,
11. Cu posibilitate de conectrare la reţelele de apeduct *,
canalizare, electrificare, teploficare, gazificare.
(* În lipsa lor obligatoriu va fi: sursă bună de apă şi
posibilitate de deversare a apelor reziduale),
12. Cu căi de acces (de dorit din străzi diferite)
13. Cu suprafaţă satisfăcătoare conform normelor igienice
14. Cu perspectivă de desfăşurare a spitalului
15. Cu posibilitate de creare a zonelor verzi, nu mai puțin
de 60% din teritoriu (din calcul 25m² la 1 pat )
 Utilitatea lotului pentru construcţie se va
stabili în baza unui şir de condiţii: medicale;
igienico-sanitare; arhitectural-constructive;
inginer-tehnice; organizatorice; economice şi
de exploatare bine închegate şi coordonate
între ele (reciproc).
Selectarea lotului se va face obligatoriu cu
inspectare (vizualizare) în natură la vizibilitate
bună, lipsit de acoperiş cu zăpadă.
 d) Cerințe privind zonarea teritoriului spitalului
La baza planificării (sistematizării) raţionale a teritoriului
se află zonarea lui, care va asigura amplasarea corectă a
clădirilor, căi şi grafice comode de deplasare.
Se disting următoarele zone funcționale:
1. De administrare și policlinică
2. Blocurilor curative:
a) somatice
b) infecţioase
c) farmacie, laborator clinico-diagnostic central.
3. Secţiilor curativ-diagnostice ( bloc radiologic)
4. Curţii de gospodărie
5. Secţia morfo-patologică
6. De livadă şi parc. Spaţiilor verzi.
Notă : Zonele obligator se vor separa între ele prin
fășie de plantații verzi cu lățime nu mai puțin de 15 m.
 1. Zona de administrare și policlinică
Secția centrală de internare și blocul
administrativ vor fi amplasate aproape de
intrare pe lotul spitalului
2. Zona blocurilor curative
Poate fi subdivizată la rîndul ei în teritoriu
pentru bolnavi de boli somatice și infecțioase.
Ambele subdiviziuni vor fi obligator izolate între
ele.
Zona blocurilor infecțioase vor avea; intrare
separată, secție autonomă de internare și
sector de parc și livadă.
 4. Zona de gospodărie ( blocul alimentar,
spălătoria, etuva de dzinfecție, cazangeria, depozitele,
garagul ș.a.)
vor fi amplasate din partea ferită de vînt în
raport cu blocurile curative. Peteritoriul ei va fi
amenajată platformă pentru recipientele de deșeuri
cu pavaj dur și intrare din partea străzii.
5. Zona morfo – patologică
Blocul morfo – patologic și căile de acces către el
vor fi amplasate astfel, ca ele să nu fie vizualizate
prin jeamurile instituțiilor curative și din zona de
parc și livadă.
 Fiecare zonă funcțională, păstrînduși legăturile
funcționale cu alte zone, trebuie să fie satisfăcător
izolată cu fășii de plantații verzi.
Trebuie să fie respectate distanțele sanitare între
clădiri.
Distanța între blocurile curative și zona de gospodărie
va fi nu mai puțin de 25 m.
Secțiile; radiologică, infecțioasă, morfo – patologică,
cuptoarele de combustie a deșeurilor urmeză de
amplasat la distanîă nu mai puțin de 50 m de la
blocurile curative.
Pe sectorul spitalului vor fi intrări separate pentru :
blocurile curative, infecțioase, deasemeni pentru blocul
morfo-patologic și zona de gospodărie.
 6. PLANIFICAREA
BLOCURILOR DE SPITAL
 Blocurile de spital structural sunt supuse
obligatoriu unei planificări interne,
dependentă de destinaţia lui.
Pentru blocurile curativ-profilactice
unitatea structurală şi funcţională de bază
este secţia de salon
Notă: Componenţa secţiei de salon va deţine
particularităţi în raport cu destinaţia genului de
asistenţă medicală prestată (boli somatice, infecţioase,
maternitate, bloc operatoriu, secţie de internare etc.)
 Secţia de salon a blocului curativ de boli
somatice:
1. Determină planificare internă a blocului
2. Prezintă de sine un ansamblu de: saloane,
încăperi auxiliare şi coridor destinate pentru
bolnavi cu maladii identice
3. Este locul de prezenţă (timp de 24 h) a
bolnavilor în condiţiile unui regim specific
numit regim curativ-protector.
 Esenţa şi scopul regimului curativ-protector constă
în (eliminarea) înlăturarea factorilor malefici de
mediu ambiant şi mobilizarea factorilor pozitivi, care
contribuie la stimularea tonusului psihologic şi
somatic al bolnavilor pentru restabilirea rapidă a
sănătăţii şi vitalităţii de muncă.
La planificarea secţiei este necesar de soluţionat
următoarele probleme:
1. capacitatea secţiei
2. dimensiunea saloanelor
3. numărul şi componenţa încăperilor auxiliare
4. tipul secţiei
 Numărul de paturi în secţia de salon atinge
25-35 paturi, optimal se consideră 25.
Două secţii de salon cu unităţi nozologice
identice vor constitui o secţie de spital pentru
50-60 paturi, care va avea un şir de încăperi
comune – bufet, sufragerie, verandă, terasă,
state de personal medical.
Notă: În funcţie de destinaţia secţiei de salon
se recomandă: - 10% de saloane cu 1 pat
- 20% de saloane cu 2 paturi
- 70% saloane cu 4-6 paturi
 Numărul de paturi în salon va fi dictat şi de
coeficientul de profunzime al salonului . Astfel în
salonul cu profunzimea de 6m vor fi amplasate 3-6
paturi, cu profunzimea de 4m 2-4 paturi. Distanţa
minimă între paturi şi de la pereţi va fi de 1m.
Componenţa secţiei de salon
A. Încăperi principale
1) saloane
2) coridor
3) post de gardă
4) cameră de zi
5) sufragerie
6) încăperi deschise
B. Încăperi auxiliare
1) sală de proceduri
2) sală de pansamente
3) cabinetul medicului
4) bloc sanitar: a) baie,duş
b) lavoar
c) WC (pentru bărbaţi, femei,
personalul medical)
d) cameră sanitară
Caracteristica camerei sanitare.
Destinaţia este:
• Păstrarea ustensilelor, detergenţilor, preparatelor
dezinfectante şi soluţiilor lor utilizate la îngrijirea
(dereticarea încăperilor)
• Păstrarea ustensilelor destinate îngrijirii bolnavilor
(oliţă, ploscă , urinar, muşama) şi menţinerea lor în
stare salubră;
• Păstrarea provizorie (24h) a lengeriei murdare.
• Păstrarea provizorie a materialelor destinate pentru
investigaţii de laborator (spută, urină, excremente).
 Dotarea, echiparea şi finisarea acestei încăperi este
dictată de destinaţia ei.
• Încăperea va fi cu S=6-8m²
• Pereţii finisaţi până la tavan cu teracotă
• Duşumeaua finisată cu gresie având instalat sifon
pentru evacuarea apelor reziduale
• Echipată cu cadă de baie şi lavoar cu apă rece şi caldă
• Scaun de WC pentru evacuarea conţinutului din oliţă,
ploscă, urinar
• Instalaţie pentru spălarea, dezinfectarea şi uscarea
ustensilelor de îngrijire a bolnavilor
• Nişă de ventilare cu agitație mecanică, destinată
depozitării provizorie a probelor pentru investigaţii
de laborator
• Lădiţă pentru depozitare provizorie a lengeriei
utilizate
• Conductă cu clapetă pentru evacuarea lengeriei
utilizate
• Poliţă pentru păstrarea ustensilelor, vaselor cu
soluţii, detergenţilor, preparatelor dezinfectante.
 B.Încăperi comune pentru secţia de spital
1) Cabinetul managerului secţiei
2) Biroul asistenţei medicale superioară
3) Biroul gestionarei
4) Încăperi pentru depozitarea aparatajului mobil
5) Încăperi pentru personalul medical (medici,
rezidenţi, asistenţi
6) Cabinete specializate
7) Încăperi social-sanitare pentru personalul medical
8) Loc pentru brancarde, cărucioare şi fotolii cu rotile
9) Elemente de comunicare (scară, hol,lift)
 c) Particularitățile secției de internare (SI)
I. Amplasarea secției de internare în structura
spitalului depinde de sistema de construcție a
lui:
- la sistema decentralizată SI se amplasează în
clădire separată;
- la sistema mixtă - în blocul central;
- la sistema centralizată – în clădirea comună;
 II. Componența încăperilor secției de internare:
1 . Vestibul de așteptare cu WC
2. Registratura
3. Încăperi pentu examinare și sortare a bolnavilor;
- cabinet medical
- filtru sanitar
4. Încăperi de diagnostic;
- de proceduri
- de pansamente pentru asistența chirurgicală de urgență
- cabinet reontgenologic
- sală de operații pentu intervenții chirurgicale de urgență
- laborator pentru investigații de urgență
5. Încăperi (saloane ) de izolare provizorie a bolnavilor
6. Încăperi de păstrare a dezinfectanților dotată cu minietuvă pentru
tratarea vestimentației bolnavilor cu pediculoză
Notă. Examinarea copiilor si bolnavilor și/sau suspectați de boli
infecțioase se va efectua numai în boxa de observare și internare.
După fiecare recepție a bolnavului se efectuează dezinfecția
încăperii.
 Una din funcțiile de bază a SI este
prevenirea contaminării și răspîndirii
infecțiilor nosocomiale.
Realizarea acestei funcții este deficilă în
spațiul SI din următoarele motive:
• flux major de bolnavi și vizitatori;
• Contact strîns a personalului medical cu
vizitatorii, inclusiv cu cei neexaminați si
bolnavii de boli infecțioase;
• Necesități a implicațiilor de urgență;
• Efectuării tratării sanitare primare;
• Intersecției fluxurilor “salubre” și “insalubre”.
 7. PARTICULARITĂȚILE DE
SISTEMATIZARE ȘI PLANIFICARE
A BLOCUI PENTRU BOLI
INFECȚIOASE
 La baza sistematizării spitalelor de boli
infecțioase stau principiile;
a) izolarea pacieților cu diferite boli infecțioase,
b) divizarea convențională în fluxuri “ murdare” și
“curate”, ( “ salubre” și “ insalubre” )
c) posibilitate de efectuare a măsurilor de
diagnostic și tratament,
d) tratarea sanitară și dezinfecția încăperilor,
albiturilor, utilagelor și excrementelor bolnavilor.
Indeferent de sistema de construcție a IMSP,
spitalele / secțiile de boli infecțioase vor fi
amplasate în clădire separată pe teritoriu izolat
cu prezența zonei autonome de parc-livadă.
Unitatea stucturală de bază a secției de salon
este boxa, semiboxa sau saloanele boxate.
Planul boxei. 1- marchiză, 2- cameră sanitară, 3- salon, 4- ecluză la ieșire din
secție, 5- fereastră de transmitere, 6- intrare din stradă, 7- intrare din coridor
 Boxa prezintă de sine: salon autonom cu cadă de
baie, chiuvetă dotată cu apă rece şi caldă , scaun de
WC și are intrare internă ( din coridor ) pentru
personalul medical și intrare externă (din stradă)
pentru bolnavi. La intrare în boxă din stradă
bolnavul trece prin marchiză, iar la intrare din
coridor se amenajază ecluză dotată cu chiuveta, în
care personalul îşi spală mâinile şi schimbă haina de
protecţie.
Boxa este prevăzută pentru 1 sau 2 bolnavi.
Suprafaţa boxei pentru 1 pat va fi de 22m²,
pentru 2 paturi 26m². În secţia boxată 25 % paturi
vor fi prevăzute în boxă cu 1 pat, restul cu 2 paturi
prin ce se asigură recepţia bolnavilor cu diferite
infecţii.
 Astfel, se asigură izolare maximă a bolnavilor, aflaţi
în boxă, de alţi bolnavi din secţie bolnavul se va afla
în boxă până la externare, o părăseşte prin marchiză
şi ieşirea externă. Deasemeni prin ieşirea externă a
boxei bolnavul este transportat pentru investigaţii şi
tratament în cabinetele specializate.
Notă: După externarea bolnavului boxa şi iventarul
se va supune obligator dezinfecşiei (cu preparate
dezinfectante, raze UV şi tratare la etuvă).
În boxă cu 2 paturi nu se internează un alt bolnav
până la externarea celui precedent.
Semiboxa se deosebeşte de boxă prin acea că nu
deţine ieşire externă şi bolnavii sunt internaţi prin
coridorul comun al secţiei, fiind trecuţi prin filtrul
sanitar.
 Pentru spitalul de boli infecţioase cea mai
raţională este sistema construcţiei de pavilion.
Astfel fiecare secţie de spital se va amplasa în bloc
separat şi va deservi bolnavi cu boli identice.
În spitalele de boli infecţioase cu multe
niveluri, fiecare etaj va fi destinat numai pentru o
infecţie, care va avea separat: ascensor, scară,
laborator pentru investigaţii de urgenţă, bucătărie
pentru finalizarea preparării bucatelor, încăpere
pentru sterilizare, sală pentru intervenţii
chirurgicale, depozite, ecluze pentru personal.
Bolnavii cu infecţii aerogene vor fi amplasaţi la
etagele superioare.
 La intrare în secţia de boli infecţioase pentru
personal trebuie să fie prevăzut filtru sanitar.
Intrările în secţiile de boli infecţioase trebuie să
fie separate pentru internarea şi externarea
bolnavilor.
Notă: Ambulanţa care a transportat bolnavul de
boală infecţioasă obligator va fi supusă dezinfecţiei
pe teritoriul spitalului, unde este prevăzut serviciu
special.
 8. PARTICULARITĂȚILE DE
PLANIFICARE A MATERNITĂȚII
 La soluţionarea problemelor de planificare a
maternităţii va fi strict asigurată separarea în secţii;
• fiziologică
• de obstetrică patologică
• de observare (pentru parturienta cu
febră, boli purulente ş.a.)
Condiţiile obligatorii pentru executare vor fi:
a) Ciclicitatea acoperirii paturilor (separate blocului de
naştere în 2 secţii –fiziologică și patologică)
b) Prezenţa saloanelor de rezervă în secţiile pentru
lăuze şi secţia de nou născuţi.
c) Izolarea parturientelor şi a lăuzelor, care se
internează în secţia fiziologică şi de observaţie.
Secţia de naştere are următoarele încăperi:
I. pentru primirea naşterii ;
- de internare şi examinare
- prenatală
- de naştere
- de toaletă şi manopere
- de sterelizare
- salon de terapie intensivă
- sală chirurgicală mică
II. Săli chirurgicale (de operaţie)
 III. Încăperi auxiliare
Actualmente este raţional de organizat saloane individuale
pentru naşteri, care întrunesc funcţiile încăperilor ;
▪ prenatale,
▪ de naştere,
▪ mică de intervenţii chirurgicale
▪ de toaletă şi manopere.
În încăperile de internare şi examinare obligator va fi filtru
sanitar, în care se efectuează: termometria, anamneza, date
epidemiologice, identificarea bolilor purulente, alte examene,
după care parturienta este adresată către examinare.
Încăperi de examinare vor fi obligator 2. Una pentru
parturientele secţiei de fiziologie şi de obstetrică patologică şi
alta pentru secţia de observaţie.
După examinare parturientele sunt adresate în încăperi
pentru tratare sanitară şi apoi în secţie.
 IV. Secţia postnatală ,
poate fi organizată de 3 tipuri:
1. centralizat (aflarea separată a lăuzelor şi
nounăscuţilor);
2. decentralizat (nounăscutul împreună cu
mama (lăuza) se află într-un salon);
3. învecinat (2-4 nounăscuţi se află în salon
separat amplasat în vecinătatea saloanelor
pentru mame (lăuze).
Încăperile de externare a lăuzelor din secţiile
postnatală fiziologică şi de observaţie vor fi
separate.
 9. PARTICULARITĂȚILE DE
SISTEMATIZARE A BLOCULUI
CHIRURGICAL
 Blocurile chirurgicale (de operaţie)
Se recomandă a fi amplasate în clădiri separate,
unite între ele cu treceri şopronate.
Se permite amplasarea la ultimul etaj al clădirii,
dar obligator, în zona de capăt (moartă) pe
verticală şi orizontală.
Condiţia de bază privind amplasarea blocului
chirurgical este: izolare sigură de alte subdiviziuni
şi servicii ale spitalului cu păstrare a legăturilor
comode cu secţia de anestiziologie, secţiile de
salon cu profil chirurgical şi secţia centrală de
sterilizare.
 Blocurile chirurgicale vor avea obligator două
secţii izolate impracticabile (lipsite de comunicare)
“aseptică” şi “septică”.
La amplasarea pe verticală secţia “septică” va fi
amplasată mai sus de cea “aseptică”.
La planificarea blocului operator va fi respectat
principiul de separare a încăperilor în 4 zone în
raport cu regimul de spital:
I. sterilă
II. cu rejim strict
III. cu rejim limitat
IV. generală de spital
 În I zonă vor fi amplasate numai sălile de operaţii
(chirurgicale)
În a II-a - încăperi de pregătire a bolnavului şi
personalului către operaţie și saloane
postoperatorii
În a III-a – încăperile auxiliare şi jumătatea
“salubră” (curată) a ecluzelor şi filtrelor sanitare
În a IV-a – cabinetele personalului, încăperi de
pastrare a sîngelui, gipsului ș.a.
Notă: Zona a IV va fi divizată de zona III prin
ecluză și filtru sanitar.
Intrarea în blocurile chirurgicale va fi organizată
prin filtre sanitare pentru personal şi ecluze pentru
bolnavi.
.
 Sala de operaţii va fi dotată cu o masă de operaţie
prevăzută la 30 paturi de profil chirurgical. Numărul
sălilor de operaţii în blocul chirurgical va depinde de
capacitatea şi profilul secţiilor chirurgicale din spital.
Suprafaţa sălii pentru profilul chirurgical general va
fi de 36m², la profil specializat – nu mai puţin de 48m²
şi înălţimea nu mai puţin de 3,5m.
La prezenţa secţiilor separate de anestiziologie şi
reanimare nu vor fi prevăzute saloane postoperatorii.
În lipsa lor aceste saloane vor fi amplasate în zona II –
cu regim strict într-o secţiune izolată cu ecluză, care
deţine legătura funcţională comodă cu blocul
chirurgical.
10. EXIGENȚE IGIENICE CĂTRE
SALUBRITATEA ȘI DOTAREA
TEHNICO – SANITARĂ A
ÎNCĂPERILOR DE SPITAL
(explicații)
 11. EXIGENȚE IGIENICE CĂTRE
MEDIUL INTERN AL ÎNCÎPERILOR
DE SPITAL
( iluminat, încîlzire, zgomot, microclimă,
regim sanitar)
(explicații)
12. SISTEMUL DE PROFILAXIE
A BOLILOR NOSOCOMIALE
 Profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti
(nosocomiale)
Imunodiagnostica şi
Profilaxia nespecifică Profilaxia specifică
imunocorecţia

Măsuri sanitaro- Măsuri arhitectural- Măsuri sanitaro-

topografice planificative tehnice

Măsuri organizator- metodice privind dirijarea activităţii

(muncii) şi perfecţionării calificării personalului în
probleme de profilaxie

Măsuri de Măsuri sanitaro- Măsuri de Măsuri

control şi antiepidemice executare şi curativ-
coordonare (profilactice) informare diagnostice

Măsuri de igienă Analiza retrospectivă şi

Deminuarea poluării şi
Măsuri de dezinfecţie şi personală şi spitalicească evidenţa operativă a
optimizarea factorilor
sterilizare şi a regimului tuturor cazurilor de
mediului spitalicec
antiepidemic infecţii spitaliceşti

Evaluarea igienică, epidemiologică şi bacteriologică

de eficacitate a măsurilor profilactice înfăptuite
13. Legislaţia aplicată în
supravegherea sanitară
asupra IMSP
1) “Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă
pentru instituţiile medico-sanitare ”. Aprobat prin
Hot. Guv. Nr.663 din 23. 07.2010
2) NCM C.01.12:2018 “ Clădiri civile. Clădiri şi
construcţii publice”
3) NCM B.01.05-2019 “ Urbanism. Sistematizarea şi
amenajarea localităţilor urbane şi rurale”.
4) NRC 2.04.01-85 “Aprovizionarea cu apă. Reţelele şi
instalaţiile externe
5) NCM 2.04.05-91 “Încălzitul, ventilarea şi
condiţionarea aerului”
6) NCM C.04.02-2017 “ Exigențe funcționale.
luminatul natural şi artificial”
7) NCM E. 04.02-2006 “Protecţia contra zgomotului”
8) NRC 2.04.01-85 “Apeductul şi canalizarea internă a
clădirilor”
9) NCM G. 03.03-2015 “Instalațiile interioare de
alimentare cu apă și canalizare ”.
10) NCM G. 03.02-2015 “ Rețelele și Instalațiile
exterioare de canalizare ”.
11) HG nr. 696 din 11.07.2018 “Regulamentul sanitar
privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activitate medicală”.