Expertiza în cercetările

biomedicale
Expertiza în cercetările biomedicale

• Noţiunea de expertiză.
• Tipurile de expertiză.
• Expertul și funcțiile sale.
• Expertiza etică și bioetică.
 Noţiunea de expertiză
1. Raport întocmit de un expert asupra
cercetărilor făcute. 
2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a)
stabilire, în urma unui examen medical, a
capacității de muncă în condițiile solicitărilor
fizice și psihice din diferite profesii; 
b) consultație sau autopsie efectuată de medicul
legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire,
omor etc. – Din fr. expertise. 
 Noţiunea de expertiză – esenţa şi
conţinutul
• Expertiza (franc.expertise, de la lat. expertus -
experimentat), cercetare de către specialist (expert) a unor
probleme, rezolvarea cărora necesită cunoştinţe speciale în
domeniul ştiinţei, tehnicii, artei etc. Cel mai frecvent se
realizează expertize economice, contabile, medicale,
medico-legale. Concluzia expertizei medico-legale se
consideră ca o dovadă importantă în dosarul judiciar.
• Conştiinţa ştiinţifică se deosebeşte de cea comună prin
faptul, că ea nu poate să se bazeze numai pe caracterul
evident. În ştiinţă în calitate de valabile se recunosc numai
acele afirmaţii, care au suportat procedura demonstrării.
Orice dovadă are scopul de a elucida veridicitatea sau
falsitatea tezei examinate.
 Tipurile de expertiză
• а) Confirmarea şi demonstrarea inovaţiei ştiinţifice (critica
constructivă, dezminţirea indirectă a disertatului);
• b) Analiza şi respingerea postulatelor principale ale
concepţiei autorului (critica destructivă, dezminţirea directă
a tezelor).
• Se poate de evidenţiat şi tipul combinat de expertiză, care
include în sine ambele abordări.
• În lumea ştiinţifică există într-o formă neevidentă principiul
neîncrederii (dubitabilităţii), sensul căruia constă în faptul,
că nici o afirmaţie nu este indubitabilă.
• Orice savant trebuie de sine stătător să-şi apere poziţiile şi
viziunile sale. Ca urmare, când disertatul şi oponentul îşi
apără tezele lor, ei trebuie nu numai să le enunţe în mod
formal, dar şi să fundamenteze în mod argumentat
postulatele înaintate.
 Expert
• Persoană care posedă cunoștințe temeinice și
experiență într-un anumit domeniu; specialist
de mare clasă.
•  Persoană competentă într-un anumit
domeniu, numită de un organ de stat sau de
părțile interesate pentru a face o expertiză.
 Noţiune de expert
• Expertul – este un cunoscător profund al domeniului său
de activitate, un specialist îngust, decizia sa în fiecare caz
concret are o pondere mult mai mare decât opinia unui
neiniţiat. El este în primul rând un analitic, nivelului său
de pregătire profesională i se înaintează exigenţe sporite.
El trebuie să cunoască concepţiile ştiinţifice actuale, de
asemenea să fie competent în domeniul istoriei şi
filosofiei ştiinţei. Ca specialist de înaltă calificare– să
poată aprecia gradul de inovaţie şi de eficienţă a
materialelor de autor ale tânărului cercetător.
• Funcţia de bază a fiecărui expert o constituie perfectarea
unei concluzii obiective, prin care se înţelege exprimarea
unei judecăţi apreciative, formulate ori în formă
cantitativă, ori în formă calitativă.
 Noţiune de expert
• Оbiectivitatea expertizei şi a aprecierii - constituie
una din exigenţele metodologice de bază, însă în
sfera socio-umană a cunoştinţelor domină opinia
subiectivă a expertului. Contradicţia metodei de
expert anume şi constă în faptul, că el (expertul) este
chemat să dea o apreciere obiectivă, însă de cele mai
multe ori exprimă numai o judecata subiectivă. Nici
un expert nu poate să aprecieze inovaţia ştiinţifică a
necunoscutului, ci ceea, cei este lui cunoscut, deja
aceasta, nefiind o noutate pentru el.
 Funcţiile expertului
• Expertul trebuie:
- а) să aprecieze ideea principală (concepţia) a
cercetării prezentate;
- b) să controleze metodica colectării materialului
factologic şi să realizeze analiza cantitativă a
datelor empirice;
- c) să realizeze analiza calitativă a concluziei
ştiinţifice în scopul corespunderii ei exigenţelor
metodologice contemporane.
 Expertiza etică
• Expertiza etică – este o activitate axată pe controlul etico-
umanitar, analiza şi aprecierea conţinutului, scopului , volumului
de lucru, a rezultatelor scontate şi influenţelor asupra omului.
Expertiza etică se realizează în cadrul tuturor cercetărilor
ştiinţifice.
• Scopul realizării expertizei etice constă
în inadmisibilitatea cazurilor de intervenţie inoportună în
morfofiziologia omului,
utilizarea unor metode neetice
(inumane) de cercetare, activizarea
elaborării şi implementarea metodelor
etice alternative.
 Expertiza bioetică
• Expertiza bioetică - o activitate îndreptată
asupra verificării etico-umanitare a analizei și
evaluării conținutului, a obiectivelor
domeniului de activitate, rezultatelor așteptate
și impactul asupra omului.
• Expertiza bioetică se efectuează pentru toate
cercetările științifice biomedicale.
 Expertiza şi Comitetele de Etică
• Expertiza cercetărilor clinice realizată de către consilii
speciale sau comitetele de etică a devenit o condiţie
indispensabilă a organizării exemplare a activităţii
ştiinţifice în domeniul cercetărilor biomedicale.
În practica medicală cotidiană deciziile le adoptă două
părţi – medicul şi pacientul. Acesta-i un dialog bipartit.
Elaborarea noilor metodici şi preparate medicamentoase,
evoluţia structurii morbidităţii, impune adresarea după
ajutor la o terţă parte. Această terţă parte este chemată să
devină Comitetul de Etică, care realizează expertiza etică.