Sunteți pe pagina 1din 3

Speciile reactive de

oxigen - un rau
necesar?
MARTI, 30 MARTIE 2010 ANDREI SANDU
Evaluare articol: / 140
Evaluare
Cel mai slab Cel mai bun
Corpul uman este alcatuit in proportie de 99% din sase elemente chimice
fundamentale, si anume: O, C, H, N, Ca si P. Fiind compusi din 70% apa, in urma
unui calcul matematic se poate concluziona ca mai mult de jumatate din masa
corporala este reprezentata de oxigen – aproximativ 63%. Ocupand un rol vital in
organism prin reglarea proceselor metabolice celulare, oxigenul este responsabil, de
asemeni, de producerea energiei necesare desfasurarii mecanismelor de tip imun,
gandirii si memorarii. Conform savantilor, 90% din totalul de energie este furnizat de
oxigen, in contrast cu apa sau alimentele ingerate care nu au un aport decat de 10%
in asigurarea resurselor energetice ale organismului. Cu toate acestea, oxigenul nu
constituie aliatul perfect deoarece este responsabil de producerea de specii reactive
ce pot manifesta efecte daunatoare la nivel celular asupra proteinelor, lipidelor si
acizilor nucleici.
Speciile reactive de oxigen (SRO) sunt reprezentate de radicali de oxigen (superoxid,
hidroxil, peroxid) precum si de derivati non-radicalici ai oxigenului (peroxid de
hidrogen, oxigen singlet, peroxinitrit). Formele active radicalice reprezinta stari
chimice ale oxigenului caracterizate prin prezenta unui electron neimperecheat in
orbitali atomici sau moleculari. Datorita dubletului electronic incomplet, sunt molecule
extrem de instabile din punct de vedere chimic, care manifesta tendinta de a extrage
un electron din cadrul altei molecule, ce implicit va fi oxidata.
SRO se formeaza atat sub influenta radiatiilor ionizante (raze X, gamma), cat si in
timpul unor procese fiziologic normale precum respiratia celulara. Asadar in cadrul
lantului respirator, in mod inevitabil, unii electroni aflati in trecere prin complexul III,
reprezentat de Coenzima Q (CoQ), sunteaza calea clasica si actioneaza direct
asupra oxigenului, pe care il reduc la anion superoxid. O alta cale de sinteza a SRO
se datoreaza activitatii NADPH oxidazei si mieloperoxidazei, enzime ce intra in
constitutia neutrofilelelor si macrofagelor – celule cu functie fagocitara implicate in
realizarea raspunsului imun.
Prin reducerea monovalenta a oxigenului molecular sub actiunea NADPH oxidazei
sau xantinoxidazei se produce anionul superoxid (O?? ), care adesea se combina cu
oxidul nitric pentru a forma anionul peroxinitrit ce, in urma descompunerii, va genera
radicalul hidroxil (OH?). Fiind SRO cel mai des implicata in patologie, radicalul
hidroxil reprezinta o adevarata amenintare la adresa organismului, deoarece nu
exista sisteme enzimatice care sa ii combata activitatea. Reducerea anionului
superoxid sub actiunea superoxid dismutzei (SOD) conduce la formarea peroxidului
de hidrogen (H2O2), cunoscut si sub denumirea de apa oxigenata. Apa oxigenata
sta la rascrucea mai multor cai biochimice, astfel incat in functie de produsul care
catalizeaza reactia poate produce efecte benefice sau, din contra, distructive. Prin
oxidarea Fe2+ la Fe3+ vor fi generati radicali de tip hidroxil, insa sub actiunea
enzimelor cu caracter antioxidant (catalaza, glutation peroxidaza) peroxidul de
hidrogen va fi convertit la H2O.
Cat timp nu se acumuleaza in exces, SRO au efecte pozitive in organism, fiind
implicate in diverse mecanisme celulare. De exemplu, biosinteza hormonilor tiroidieni
presupune formarea de peroxid de hidrogen, in vederea atasarii iodului de
tireoglobulina, pentru a se sintetiza tiroxina. Pe de alta parte, in cadrul raspunsului
imun, la nivelul neutrofilelor si macrofagelor, prin internalizarea structurilor antigenice
de tip bacterian se activeaza NADPH oxidaza care catalizeaza formarea de anion
superoxid. Procesul este finalizat in urma actiunii SOD, ce va produce peroxidul de
hidrogen care va induce liza bacteriei.
Cu toate acestea, excesul de SRO determina disfunctii la nivelul membranelor
celulare, modificari conformationale ale proteinelor, pierderea rolurilor enzimelor
alaturi de ruperea lanturilor de ADN si aparitia maladiilor neurodegenerative de tip
Alzheimer si Parkinson. Membranele celulare, datorita continutului bogat in acizi
grasi polinesaturati, prezinta un grad ridicat de susceptibilitate la actiunea SRO,
suferind modificari in fluiditate si permeabilitate. La nivelul ADN este favorizata
aparitia mutatiilor sau alterarea exprimarii corecte a genelor prin modificarea tipului
de baze azotate, oxidarea dezoxiribozei, ruperea catenelor si realizarea de cross-
linkari intre nucleotide si proteine. Efectele actiunii SRO asupra ADN-ului
mitocondrial consta in remodelarea structurii acestuia cu generarea de complexe
anormale ale lantului respirator, ceea ce va conduce la o directionare haotica a
electronilor. Este favorizata asadar printr-un mecanism de feed back pozitiv formarea
unui numar cat mai mare de specii radicalice care ar putea induce aparitia cancerului
sau accelerarea procesului de imbatranire.
Recent, lumea stiintifica teoretizeaza faptul ca SRO pot reprezenta componente
cheie din cadrul cailor de semnalizare, fiind raspunzatoare de inductia sau supresia
proliferarii celulare, precum si de declansarea sau inhibarea apoptozei.
Organismul dispune totusi de mecanisme enzimatice (SOD, glutation peroxidaza,
catalaza) si neenzimatice (glutation, vitaminele A, B, C, E) care previn actiunea
nociva a SRO prin mentinerea procesului de peroxidare la un nivel scazut. Sistemele
antioxidante sunt interconectate metabolic pentru a-si asigura regenerarea si
actioneaza in cupluri, completandu-se reciproc. Principalele modalitati de actiune
sunt reprezentate de inhibarea generarii radicalilor liberi sau descompunerea celor
deja sintetizati.
In concluzie, SRO se produc in mod inevitabil in organism, fiind implicate in cai
fiziologice diverse, insa in acelasi timp constituie un trigger deloc neglijabil in aparitia
unor afectiuni cat mai diverse.

Bibliografie
Maria Mohora - „Biochimie medicala” (Ed. Niculescu), Bucuresti 2008, pag. 227-229
http://en.wikipedia.org/wiki/Oxidative_stress
http://users.rcn.com/jkimball.ma.ultranet/BiologyPages/R/ROS.html#ROS_are_Essen
tial
http://oxygeninc3.brinkster.net/page2.html
http://www.ias.ac.in/currsci/sep10/reviewarticle.pdf
http://www.biochemsoctrans.org/bst/029/0345/0290345.pdf