Hidrologia uscatulu Telmatologiei

NOŢIUNI DE TELMATOLOGIE

1. GENEZA ŞI TIPILOGIA MLAŞTINILOR

Mlaştinile se formeaza în conditiile unui climat cu umiditate abundenta, evaporatie

scazuta şi în prezenta unui strat impermeabil lipsit de scurgere superficială. In aceasta
situatie rezulta un exces de apa care, de regulă, se acumuleaza in spatiile terestre cu
forme negative de relief, unde se dezvoltă o vegetatie hidrofila şi higrofila ce favorizeaza,
în ultima instanta, procesul de turbifiere. E. Pop (1960) considera mlaştina „o
formatiune acvatica neaerisita, ale cărei plante în loc sa putrezească sau sa se
mineralizeze, dupa moarte se turbifică aglomerandu-se, in cele din urma la fund, sub
forma de zacamant turbos".
In luncile raurilor, datorita inundatiilor şi reversărilor, se creaza un surplus de
umiditate care favorizează dezvoltarea unei vegetatii abundente higrofile. Aceasta, cu
timpul, este înlocuita de muşchi şi rogozuri şi transformata în mlaştini de luncă sau
mlaştini comune. Pe terenurile împadurite, tot ca urmare a excesului de umiditate,
rezultat din precipitatiile bogate, din mentinerea unei evaporatii reduse şi a unei infiltratii
aproape inexistente din cauza solurilor impermeabile, iau naştere tinoavele sau
mlaştimle oligotrofe, formate din sphagnete. Aceste mlaştini impiedică aerisirea
parterului unde se afia radăcinile arborilor, aşa încât pădurea este distrusă cu timpul. Tot
sub influenta conditiilor hidrice excedentare, mlaştinile se mai pot forma la baza
versantilor (prin aparitia la zi a nivelului freatic), pe interfluvii etc.
0 evolutie mai complexa o au mlaştinile care iau naştere în depresiunile
lacustre. Acestea, în urma intensificării procesului de colmatare, încep sa se acopere cu
vegetatie acvatica. Actiunea continuă până ce toată suprafata lacului este invadată de
vegetatia hidrofila (muşchi, rogoz, trestie, păpuriş) şi transformată într-o mlaştină
ierboasă de depresiune. Apoi, prin acumularea continuă a ierburilor moarte, se
transformă într-un zăcamant de turba, unde speciile de muşchi şi rogoz sunt înlocuite cu
tufişuri şi esenţe lemnoase. In felul acesta, mlaştina ierboasă trece în stadiul de

1
Hidrologia uscatulu Telmatologiei

impădurire sau de tranzitie. Cu timpul, vegetatia lemnoasa începe să fie în înlocuita cu

muşchiul Sphagnum, iar mlaştina trece in stadiul de sphagnete, având forma convexă,
bombată.
Dupa modul de alimentare cu apa, dupa forma suprafetei şi componenta
vegetatiei, mlaştinile se impart in trei grupe: eutrofe, mezotrofe şi oligotrofe.
● Mlaştinile eutrofe se afia raspandite pe spatiul lacurilor colmatate, in luncile
raurilor frecvent inundate şi în jurul izvoarelor lor. Suprafata lor este plană sau joasa
(concava). Se alimenteaza din precipitatiile atmosferice, din apele care se revarsa din albia
minora a raurilor şi din apele freatice bogate in saruri nutritive. Sub influenta unui substrat
suprasaturat cu apa şi bogat in substante hrănitoare se dezvolta o vegetatie de balta,
alcatuita din numeroase specii ierboase, alaturi de care cresc şi unele specii lemnoase (cu
precadere sălcii).
● Mlaştinile eutrofe se intalnesc in zona climatului temperat şi a climatului
subpolar de tundra. La noi in tara, apar in luncile unor rauri (Someş, Mureş, Crasna, Siret,
Prut, Calmăţui, Colentina), in Delta Dunarii şi in depresiunile intramontane (Giurgeu, Ciuc,
Ţara Bârsei).
● Mlaştinile oligotrofe se dezvolta in regiunile cu climat urned şi rece. La noi in
ţară sunt numite „tinoave" şi se afia situate in regiunile carpatice şi subcarpatice, intre 500
şi 1500 m. Se alimenteaza predominant din precipitatiile
atmosferice, iar solul şi apa unde acestea se formeaza sunt sarace in saruri nutritive. Din
aceasta cauza, componenta lor floristica este mai săracă. Mlaştinile
oligotrofe sunt răspandite in Europa nordica, Canada şi Alaska, iar la noi in Carpatii
Orientali (Muntii Harghita, Depresiunea Dornelor, Muntii Maramureş, Gutâi etc.) şi Muntii
Apuseni (regiunea de izvoare a Someşului Rece şi Someşului Cald).
● Mlaştinile mezotrofe ocupa o pozitie intermediara sau de tranzitie intre cele
oligotrofe şi eutrofe, atat prin componenta floristica, cat şi prin gradul de mineralizare a
apelor.

2. REGIMUL HIDROLOGIC AL MLAŞTINILOR

Mlaştinile turboase deţin 87-97% apă şi între 3 şi 13% substantă uscată. În funcţie
de legatura pe care o are cu zăcământul de turba, apa se imparte in doua grupe: apa
libera, care circula sub influenta fortei de gravitatie şi este separate de turba şi apa

2
Hidrologia uscatulu Telmatologiei

legată de zacamantul de turba.

Apa liberă se prezintă sub forma unor lacuri, ochiuri de apă, canale, râuleţe etc.,
alimentate din ploi, zşpezi şi din revărsarea râurilor.
Apa legata de zăcământul de turba apare sub forma de apa capilara,
coloidala, osmotica şi apă de hidratare.
a) Apa capilară circula prin golurile capilare aflate între fibrele şi particulele
de turbă, sub influenta forţelor capilare. Poate fi îndepărtată din zăcământul de turba prin
procesul de evaporare.
b) Apa coloidală face parte din amestecul coloidal şi este compusă din apă şi din
particule extrem de fine de turbă. Se poate reduce prin uscarea turbei.
c) Apa osmotică se află in interiorul celulelor vegetate nedistruse şi poate fi
indepartată numai prin distrugerea chimica a acestor celule.
d) Apa de hidratare intră în compozitia turbei ca orice compus chimic.

Regirnul hidrologic al mlaştinilor se caracterizeaza prin procesul de

alimentare, prin circulatia apei şi prin variatiile de nivel.
Mlaştinile au mai multe surse de alimentare: precipitatiile atmosferice,
izvoarele şi cursurile de apa care se revarsa periodic.
Circulatia apelor depinde de permeabilitatea zacamintelor de turba şi de gradul de
descompunere a acestora. Ea are loc prin infiltrarea apelor pe verticală
şi prin şanţurile de desecare. Infiltrarea apelor este in functie de calitatea turbei
şi de grosimea acesteia. In mlaştinile cu Sphagnum (oligotrofe), cu grosimi de 1-2 m,
viteza de infiltrare va fi foarte activă în orizontui superior (2-3 cm/s) §i extrem de redusă
(0,005 cm/s) la adancimea de 1 m. In cazul mlaştinilor eutrofe, viteza de infiltrare a
apelor este foarte mare in stratul superior (50-80 cm/s) şi scade brusc la adancimea de
0.4-1 m, unde turba este mai bine tasată şi se află într-un grad de descompunere avansat
(0,01-0,02 cm/s).
Nivelul apelor din mlaştini variază de la un anotimp la altul, fiind influentat de
cantitatea de apă pe care mlaştinile o primesc prin sursele de alimentare şi de cantitatea
de apă care se pierde prin şanturile şi canalele de scurgere.

3
Hidrologia uscatulu Telmatologiei

3. RĂSPANDIREA MLAŞTINILOR ŞI IMPORTANTA LOR ECONOMICA

Mlaştinile şi turbăriile se află răspândite în toate continentele ocupând o suprafată

de circa 350 mil. ha (dupa N. Katz, 1941) sau o suprafată de 100 mil.
ha (dupa E. Pop, 1960). Cea mai mare întindere o au în Europa şi Asia (zona de tundră şi
taiga, bazinul mijiociu şi inferior al fluviului Obi).
Turbariile prezintă o importanta economică deosebită prin faptui că turba poate fi
folosită în industrie, agricultură, centrale electrice etc. Prin prelucrarea turbei se obtin
diverse produse chimice. De exemplu, prin distilarea ei, se obtine gudronul de turba, iar
prin uscarea fortată a turbei şi impregnarea ei cu petrol rezultă un foarte bun combustibil.
Turba se utilizează ca îngraşământ în agricultură, iar în constructii este folosită ca izolator
termic (la geamuri, pivnite etc.), ca aşternut absorbant sau sub forma de plăci ori
cărămizi de constructie. De asemenea, fibrele şi praful de turba sunt adesea utilizate la
ambalarea obiectelor fragile.
Pe langa acestea, zăcământul de turba are o anumită importanţă şi în medicina. În
acest sens, turbariile din jurul izvoarelor carbogazoase din tara noastră prezintă o serie de
calităţi terapeutice. Turba este utilizata mai ales ca „ bai de nămol", iar din turba de
Sphagnum se fabrică surogate de vată sau cărbune medicinal. Valoarea terapeutica a
turbariilor de la Vatra Dornei, Borsec, Malnaş este bine cunoscută şi deosebit de apreciată.
Multe zacăminte de turbă din tara noastră prezintă o mare importantă economică.
Dintre acestea, menţionăm pe cele de la Poiana Stampei, Pilugani, Călăţele, Miercurea-
Ciuc, Topliţa etc.

AUTOEVALUARE
1. Să se definească mlaştinile şi să se explice modul lor de formare?
2. Ce stint miaştinile eutrofe? Dar oligolrofe?
3. Care este ponderea apei in mlaştini şi sub ce forme se intâlneşte ea?
4. Prin ce se caracterizează regirnul hidrologic al mlaştinilor?
5. Care este răspândirea mlaştinilor pe Glob şi ce importanţă prezintă ele?