Facultatea Transfrontalieră

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

REFERAT
Rezumatul cărții ,, România în anii 1866-1947’’ de Keith
Hitchins
La disciplina: ,,Interferențe confesionale și religioase în Estul
Europei’’

Realizator: Turtureanu Iuliana

A verificat: conf. Univ.dr. Silvia Corlăteanu

Chișinău, 2020

Keith Hitchins născut la 2 aprilie 1931 Schenectady, New York,este un istoric american

și membru de onoare al Academiei Române din 1991. Membru al Academiei române,
specialist în istoria noastră, pe care o tot citește în ultimii 50 de ani, cercetătorul american în
vârstă de peste 80 de ani revine în actualitate cu un excelent volum despre plaiurile mioritice,
însoțit de 17 ilustrații, 8 hărți, bibliografie și index al numelor proprii.
A publicat la Oxford University Press o istorie a românilor, în două volume, și pregătește un
al treilea volum despre perioada comunistă pentru Editura Humanitas , care le-a tradus și pe
celelalte două. A scris o istorie a României moderne în două volume: The Romanians, 1774–
1866 (Oxford University Press, 1996; ediția în limba română: Românii, 1774–1866, Editura
Humanitas, 1998, 2004, 2013), Rumania, 1866–1947 (Oxford University Press, 1994; ediția
în limba română: România, 1866–1947, Editura Humanitas, 1996, 1998, 2004, 2013). Istoria
nu este un șir de evenimente, dominate de personalități, ci mai degrabă legătura dintre
proiecte și paradigme culturale și politice, pe care nu atât autorul, cât cititorul o realizează;
astfel, Keith Hitchins face adesea incursiuni în literatura epocii, fiind un excelent ghid al
mișcărilor artistice văzute în ansamblul ideilor politice.
Keith Hitchins în acest volum a explicat cum a luat ființă România modernă.
Evoluția României moderne s-a desfășurat de-a lungul a circa două veacuri, între
a doua jumătate a secolului XVIII-lea și sfârșitul celui de-al doilea război
mondial. Bazele politice interne a României cum preferau românii să-și
numească țara, fuseseră stabilite: o constituție adoptată în 1866 va servi drept
lege fundamentală, iar ideologiile dominante ale statului modern- liberalismul și
conservatorismul erau reprezentate de partidele politice în devenire. În acele
timpuri elita politică și intelectuală a țării și-au asimilat ideea modernă de a
retrasa granițele politice în conformitate cu cele etnice. În secolele XIV-lea și
secolul XIX-lea, românii au urmat o cale de dezvoltare distinctă de cea a
vecinilor săi.
Profesorul american socotește că românii „au ocupat un loc aparte printre
popoarele din Europa de Sud-Est încă de la formarea Moldovei și Țării
Românești în secolul al XIV-lea. Keith Hitchins observă că, până târziu, în
secolul al XVIII-lea românii împărtășeau înalta cultură ecleziastică și ordinea
socială și economică agrară, comună întregii regiuni. Hitchins subliniază că
românii „se diferențiau de vecinii lor” fiindcă „aveau privirea îndreptată atât
către Apus, cât și spre Răsărit, întrucât vorbeau o limbă care se trăgea din latină
și își revendicau descendența din romani”. În această balanță dilematică, „o
componentă fundamentală a formării națiunii a fost legătura crescândă a
românilor cu Europa Occidentală”. Europenizarea românilor a început serios la
finele secolului al XVIII-lea. Fenomenul europenizării nu s-a întrerupt cu totul
în timpul comunismului. România a fost considerată cea mai bună sinteză asupra
perioadei monarhice românești.
De atunci, România 1866–1947 a devenit o lucrare clasică. Studiul lui Keith
Hitchins ne oferă tuturor o perspectivă exterioară în sensul bun al cuvântului –
adică nepărtinitoare, realistă şi integrativă – asupra istoriei ei naţionale. În
ochii specialistului american, constituirea României moderne este un proces
clasic, urmând îndeaproape etapele de formare ale tuturor celorlalte state
naţionale din Europa. Hitchins prezintă cronologic acest proces, prin
evenimentele sale politice capitale: Independenţa, domnia regelui Carol,
Primul Război Mondial, România Mare, al Doilea Război Mondial.
Tendinţele generale în evoluţia economică şi socială, ca şi modificările
percepţiei de sine a românilor sunt analizate în afara strictelor departajări
cronologice de mai sus. Ultimul capitol al cărţii tratează scurta perioadă august
1944–1947, în care, sub puterea comunistă, statul român modern a fost pur şi
simplu dezintegrat.
Lecturând acest volum, am ajuns la concluzia că ,,România’’ este o lectură
obligatorie pentru mulți specialişti şi studenţii preocupaţi de istoria României
şi a Europei de Est, dar şi pentru publicul larg și trebuie să citim acest volum
pentru a afla istoria și trecutul. Nici o altă lucrare nu acoperă domeniul cu o
asemenea competenţă, limpezime şi cuprindere intelectuală. Volumul
România reprezintă istoria cea mai bine documentată, mai clară și mai obiectivă
care s-a scris despre, probabil, cei mai complicați 200 de ani din trecutul așa
numitului teritoriu carpato-danubiano-pontic.