CRONOLOGIA NEAMULUI ROMANESC

Înaintea erei noastre:

2 000 000 – 1 800 000 Bugiuleşti.

Apariţia primilor hominizi de tip Australopithecus. Descoperirea resturilor fosile s-a făcut în
localitatea Bugiuleşti, din judeţul Vâlcea.

1 000 000 – 10 000 Paleoliticul

1 000 000 – 100 000 Paleoliticul inferior.

Popularea teritoriului României de către cete de hominizi purtători ai culturii uneltelor de prund.
Dovezi arheologice descoperite la Valea Dârjovului (Muntenia), Valea Lupului şi Ripiceni
(Moldova), Căpuşul Mic (Transilvania).

100 000 – 40 000 Paleoliticul mijlociu

Dezvoltarea culturii musteriene este atestată pe întreg teritoriul ţării: la Mitoc (Moldova), Baia de
Fier (Oltenia), în peşterile din Dobrogea sau în Transilvania. La Ohaba Ponor, în Transilvania, s-
au descoperit primele urme osteologice fosile ale omului din paleolitic – falangele unui exemplar
aparţinând omului de Neanderthal.

40 000 – 10 000 Paleoliticul superior

Folosirea peşterilor ca locuinţe şi amenajarea zonelor de locuit pe terase a lui Homo sapiens

fossilis, sunt atestate prin descoperirile făcute la Baia de Fier, Cheia, Malu Roşu – Giurgiu, “la
Adam” în Dobrogea.

În Peştera cu Oase din Anina (Banat) s-a descoperit o mandibulă veche de homo sapiens, fiind
datată cu o vechime de 40.000 de ani. Este prima dovadă de existenţă a “omului european”,
numit prin literatura de specialitate “Ion de la Anina”.

Remarcabil este faptul că tot în aceeaşi pesteră s-a mai descoperit şi un craniu aproape întreg
de homo sapiens (“Vasile”), dar mai tânăr cu 14.000 de ani decât “Ion”.

10 000 – 5 500 Mezoliticul

Oamenii timpului se foloseau de unelte din cuarţ şi silex, din os şi din corn de cerb. Săpăligile din
corn erau folosite la scoaterea rădăcinilor şi tuberculilor comestibili din solurile nisipoase,
preferate de purtătorii acestei culturi. Analizele palinologice par a evidenţia chiar un început de
cultivare  intenţionată a plantelor, demonstrabil prin creşterea în diametru a micilor grăunţe de
polen provenind de la plantele de tip cerealier, aflate într-o stare semisălbatică. Este atestată
domesticirea câinelui. Totuşi, în lipsa dovezilor directe privind cultivarea cerealelor (grăunţe
carbonizate fosilizate de cereale) şi a celor privind domesticirea unor specii producătoare de
hrană, aşezările culturii Schela Cladovei aparţin mezoliticului.

5 500 – 2 500 Neoliticul

5 500 – 3 500 Neoliticul vechi

Cetele din spaţiul carpato-dunărean încep să se organizeze în triburi şi trec la modul de viaţă
neolitic clasic: cultivarea plantelor cerealiere (grâul, orzul, meiul, etc) şi a creşterii animalelor
(oaia, capra, porcul, boul). Culturi reprezentative: Starcevo–Criş (Oltenia, Muntenia,
Transilvania), Vînca – Turdaş (sud – vestul ţării şi Oltenia), cultura ceramicii lineare (nord – vestul
ţării şi Moldova).

c. 5300-4800 In localitatea Sântana (jud.Arad) este atestată una din cele mai mari aşezari (cetate
de pamant)  a neoliticului, localitatea fiind denumită si “Troia României”. În mormintele
descoperite s-a gasit şi un schelet uman vechi de 5.500 de ani.

3 500 – 3 000 Neoliticul mijlociu

Înflorirea artei primitive de o rară originalitate. Culturi reprezentative: Dudeşti (Muntenia),

Vădastra (Oltenia), Boian (în spaţiul dintre Carpaţi şi Balcani), Petreşti (Transilvania şi Moldova),
Hamangia (Dobrogea).

3 000 – 2 500 Neoliticul târziu

Trecerea la o agricultură primitivă. Răspândirea uneltelor de cupru. Epoca ceramicii pictate.

Apariţia premiselor organizării gentilice patriarhale. Culturi reprezentative: Cucuteni (Moldova),
Gumelniţa (Muntenia, Moldova de sud-est), Sălcuţa (Oltenia), Petreşti (estul Transilvaniei), Tisa
(vestul Transilvaniei).

2 500 – 1 800 Perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca Bronzului

Apariţia primelor obiecte din bronz şi argint. Utilizarea în muncile agricole a calului şi a carului.
Culturi reprezentative: Coţofeni (Oltenia, Banat, Transilvania), Cernavodă (Dobrogea, Muntenia),
Horodiştea – Folteşti (Moldova şi Muntenia răsăriteană).

2 000 – 1 950 Marea migraţie a triburilor greceşti: ionienii. Aceştia se deplasează din stepele
pontice, care mărginesc coastele de nord-est ale Mării Negre, tranzitează teritoriul ţării noastre şi
se stabiliesc în actuala Bulgarie şi Grecia.

1 800 – 800 Epoca Bronzului

1 800 – 1 600 Epoca timpurie a bronzului

Începutul destrămări orânduirii comunei primitive. Culturi reprezentative: Cernavodă (Dobrogea)

şi Glina (Muntenia, Oltenia şi sud-estul Transilvaniei).

1 600 – 1 300 Epoca mijlocie a bronzului

Răspândirea metalurgiei bronzului în aria carpato-dunăreană, pe baza valorificării minereurilor de

cupru din Transilvania, Oltenia şi Dobrogea. Culturi reprezentative: Tei (Muntenia), Verbicioara şi
Gârla Mare (sud-estul României), Pecica (Banat), Monteoru (Muntenia de nord-est şi Moldova
centrală), Costişa (nordul Munteniei), Wietenberg (în interiorul arcului carpatic),  Periam – Pecica
(zona Mureşului) , Otomani (nord-vestul Ţării) si Lapus (Maramures)

c. 1580   Marea invazie aheeană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun peste
triburile ioniene.
c. 1500   In localitatea Cornesti (jud.Timiş) se pun bazele celei mai mari fortificaţii din Europa.
Fortăreaţa este structurată pe 3 centuri inconjurătoare ocupand peste 900 de hectare de teren.
Se pare că fortareaţa ar fi avut si a patra centura cea ce ar duce la o suprafaţă de teren ocupată
de 1722 de hectare. Fortăreaţa avea rol de aparare impotriva invaziilor triburilor grecesti.

1 300 – 800 Epoca târzie  a bronzului

Perioadă de tranziţie spre epoca fierului. Culturi reprezentative: Cernavodă, Babadag,  Balta
Verde.

c. 1000    Marea invazie doriană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun peste
triburile ioniene şi aheene.

800 – 450 (300)  Prima epocă a fierului

Începuturile metalurgiei fierului pe teritoriul României. În această perioadă are loc delimitarea
ariilor lingvistice, etnice şi culturale. Începutul epocii fierului duce la o accentuare a caracterului
războinic al popoarelor.

800 – 600  Hallstattul mijlociu

Odată cu exploatarea zăcămintelor de minereu de fier apar primele centre metalurgice. Se trece
de la viaţa simplă agro-pastorală la una mai complexă: se dezvoltă şi meşteşugăritul

657/6        Data tradiţională a întemeierii, pe malul golfului Sinoe, a primei colonii greceşti

                 Istros (Histria).

600 – 450 (300)  Hallstattul final şi perioada de tranziţie la a doua epocă a fierului –

                           Latene

Perioadă de avânt a “industriei” metalurgice, axată în special pe unelte de lucru şi arme. Apariţia
roţii olarului. În izvoarele scrise greceşti apar primele  menţiuni despre geto-daci, ramura nordică
a tracilor. Începe dezvoltarea aşezărilor de la Piscul Crăşani, Tinosul, Zimnicea, Poiana, s.a.

cca.590 – 550   Herodot si Diogenes Laertius pomenesc despre existenţa unui învăţat get/scit pe
nume Anacharsis , prieten cu Solon, reformatorul statului grec

530            Anul întemeierii legendare a orasului Tomis, de catre regina Tomirys a massageţilor in
urma victoriei asupra lui Cirus cel Mare (576-529 i.Chr.)

514          Prima menţiune despre daco-geţi, “cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”,  făcută de
către Herodot cu ocazia expediţiei regelui persan Darius I la gurile Dunării, împotriva sciţilor.

c. 514-513   Regele get Antyrus se opune armatelor conduse de către regele persan Darius I.
Darius I propusese iniţial o alianţă/vasalitate între el şi Antyrus, alianţă consolidată prin
propunerea de căsătorie a lui Darius cu fiica regelui get. Antyrus refuză, ceea ce duce la un
conflict geto-persan.

470-460     Marele tragedian grec Sofocle menţionează într-un pasaj din  “Triptolem” despre un
anume rege Charnabon, “care în timpurile de faţă domneşte peste geţi”
431- 424  Sitalces rege al odrişilor, popor trac, ia în stăpânire teritoriul Dobrogei şi  implicit,
triburile getice care-l ocupau. Informaţiile date de Tucidide sunt confirmate de un mormânt
princiar tracic, descoperit în nordul Dobrogei.

  c. 341       Regele Cothelas, de asemenea cunoscut şi sub numele de Gudila,  a condus triburile
geto-dace din Dobrogea  până la portul Odessos. În acest an, el încheie un tratat cu regele
macedonean Filip al II-lea, devenind vasal al acestuia. Fiica lui Cothelas, Meda (Medopa) din
Odesa devine una dintre soţiile regelui Filip al II-lea.

   339         Expediţie organizată de către regele macedonean Filip al II-lea împotriva regelui scit
Ateas (Atais), conducător al unei populaţii situate în nordul Dunării de Jos.

c. 339          Este menţionat un conducător get pe malurile Dunării, în nordul Dobrogei, sub
numele Histrianorum Rex. Regele get a opus rezistenţă sciţilor lui Ateas (c. 341-339).

335             Lupte ale lui Alexandru cel Mare duse mpotriva tribalilor. Acestia de vor alia cu o
uniune de triburi geto-dacice, condusă de Moskon. Numele acestui bazileu apare pe câteva
monede găsite pe teritoriul ţării. Pentru prima dată în istorie, sunt mentionaţi geţii din Câmpia
Munteană.

c. 335      Sarmis/Armis Basileus este un rege dac menţionat în Transilvania pe monede

descoperite la Turda si Grădiştea Muncelului. Numele lui este similar cu numele capitalei
transilvane a dacilor, Sarmisegetusa

326            Zopyrion,  general al lui Alexandru Macedon şi guvernator al Traciei, conduce o

campanie la nordul Mării Negre. În timpul întoarcerii armatelor macedonene, sunt  surprinşi de
către geţi şi înfrânţi; Zopyrion este ucis. Presiunea triburilor geţilor nord – dunăreni şi înfrângerea
lui Zopyrion l-au determinat pe Alexandru Macedon să-şi propună un nou atac împotriva geţilor.

315             Inceputul expansiunii macedoniene la nord de Muntii Haemus. Lisimach are primele
conflicte cu uniunile de triburi trace si gete conduse de regele Seuthes

314      Cetăţile greceşti, în frunte cu Callatis, se revoltă împotriva stăpânirii macedonene. Grecii
se vor alia impotriva macedonienilor cu triburile getice si tracice invecinate. Coloniile grecesti vor
fi asediate rând pe rând de către armatele macedonene si cucerite. Batalia dintre alianta traco-
geta si macedonieni se va da undeva in Dobrogea, macedonienii fiind invingatori.

                   Pe drumul de intoarcere Lisimach va mai purta o mare batalie in trecatorile muntilor
Haemus cu traco-getii lui Seuthes, batalie nedecisa.

Sec. III       Într-un decret histrian se atestă existenţa unui rege geto-dac in Dobrogea, destul de
puternic, care putea să-şi permită să ţină ostatici 60 de cetăţeni histrieni şi să blocheze veniturile
majore ale cetăţii. Numele lui este Zalmodegikos.

cca. 300     Pătrunderea celţilor în Transilvania şi în Oltenia. O parte din ei migrează spre vestul
Europei,  iar o mică parte este asimilată de către populaţia băştinaşă.

Sec. III      Pătrunderea celţilor întârzie unificarea politică a geto-dacilor într-un stat. Geto-dacii
sunt organizaţi în uniuni tribale. Se menţionează astfel: o uniune a triburilor de piephigi, care
ocupă teritoriul central al Munteniei, în jurul Argeşului, o uniune a triburilor de sienşi în zona
Vrancei, o uniune a triburilor din neamul buridavenşilor în Oltenia, o uniune a
triburilor ratacenşilorîn Maramureş şi pe Târnave, o uniune a triburilor predavenşilor în regiunea
Crişurilor.
300 – 299   Este menţionată o uniune de triburi geto-dace în Câmpia Munteană, sub conducerea
regelui Dromichaites. Între acesta şi Lysimachos, regele Traciei, izbucneşte un conflict de ordin
teritorial. Campania de pedepsire a geto-dacilor este condusă de către  Agathocles, fiul regelui
trac. Geto-dacii înving, iar Agathocles este luat prizonier de război.

297      Lysimachos încheie pacea cu Dromichaites. În schimbul eliberării lui Agathocles, geto-
dacii obţin restituirea unui teritoriu de peste fluviu, ocupat anterior de macedoneni.

292           O nouă campanie de “pedepsire” a geţilor, organizată de către regele Traciei,

Lysimachos, se încheie tragic pentru aceştia.

260            Coloniile greceşti Histria şi Callatis intră în conflict cu oraşul Byzantion pentru controlul
asupra coloniei Tomis. Byzantion iese învingător.

250          Apariţia monedelor de argint geto-dace, realizate după modelul  tetradrahmelor lui Filip
al II-lea şi Alexandru Macedon.

sec.2        Menţiuni făcute de către Trogus Pompeius-Iustinus despre existenţa unui rege geto-
dac în Transilvania, Oroles şi al unui şef de uniune de triburi geto-dacice, pe nume Rhemaxos,
precum si pe fiul acestuia Phradmon.

sec.2      Zoltes, şef al unor uniuni de triburi din sudul Dobrogei, este pomenit în decretul histrian
pentru Agathocles ca fiind duşman al cetăţilor greceşti din Dobrogea. Documentul specifică
asedierea de către acest conducător al cetăţii Bizone.

Sec. 2         În Transilvania este atestat regele dac Rubobostes, în timpul căruia puterea dacilor a
crescut (Incrementa Dacorum per Rubobostem regem).

Sec. 2      În vremea impăratului  chinez Wou-ti (140 – 87), dregătorul Tchang K’ian a introdus în
China viţa de vie nobilă, adusă în urma unei călătorii făcute în “ţara geţilor”.

c. 170     Artemidor Daldianul din Efes menţionează într-o carte de tălmăcit visele despre: “  la
traci sunt tatuaţi copiii nobili, iar la geţi,  sclavii. Dintre aceştia, ultimii locuiesc la nord, iar ceilalţi
la sud”.  Artemidor face clar delimitarea între geţi şi traci, inclusiv a zonei de baştină.

c. 154         Este menţionat un şef de uniune de triburi geto-dacice, pe nume Rhemaxos, în

Câmpia Munteniei,  urmaş al lui Dromichaites.

146         Trupele imperiale romane cuceresc Macedonia şi o transformă în provincie romană,

situând astfel Roma în imediata vecinătate a  Daciei.

106/9         Primul conflict dintre daci şi romani. Trupele romane staţionate la Dunăre, se implică
într-un fel nediplomatic în viaţa băştinaşilor de dincolo de Dunăre, încercând să le organizeze
viaţa paşnică după bunul lor plac. Riposta dacilor aliaţi cu ceilalţi este dură. Aceştia pătrund
adânc în teritoriul de peste Dunăre, provocând romanilor mari pagube.

                     M. Minucius Rufus, guvernatorul Macedoniei, este nevoit să grupeze multe trupe
romane pentru înfrângerea şi alungarea intruşilor.

Sec. 1      Regele Thiamarcos apare într-o inscripţie grecească, descoperită la Buridava (Ocniţa,
jud. Vâlcea), ca stăpânitor al nordul Olteniei.

82-44          Perioada de domnie a lui Burebista, “cel dintâi şi cel mai puternic dintre regii care au
domnit vreodată peste Tracia”(inscripţia lui Acornion). Regele dac uneşte triburile daco-getice,
generând formarea primului stat dac, având centrul de putere în partea de sud a Transilvaniei.
                   Din această perioadă începe să se construiască un sistem de cetăţi şi fortificaţii în
Munţii Orăştiei. Pe o suprafaţă de peste 200 kmp se vor construi cetăţile de la Grădiştea
Muncelului, Vârful lui Hulpe Prisaca, Feţele Albe, Costeşti, Piatra Roşie şi Blidaru. Acestea erau
dublate de o centură exterioară, formată din cetăţile de la Căpâlna, Tilişca, Piatra Craiului şi
Băniţa. De aici şi remarca cronicarului Florus, că „dacii stau aninaţi de munţi”.

73-71         Mithridates, rege al Pontului, îşi extinde autoritatea asupra cetăţilor de pe malul Mării
Negre. Romanii conduşi de către M.Terentius Varro Lucullus, resping armatele pontice şi îşi
arogă dreptul de stăpânitori a cetăţilor-colonie greceşti.

72             Atac masiv al geto-dacilor spre părţile din sud – estul Dunării. Trupele romane
conduse de Varro Lucullus reuşesc cu greu să respingă atacul.

62-61        Revolta antiromană a cetăţilor greceşti din Dobrogea, sustinuţi de geţi. Armata
proconsulului C. Antonius Hybrida a fost înfrantă. Stindardele romane au fost duse la cetatea
getică Genucla.

60-58       Războaie duse de către Burebista împotriva triburilor celtice şi ale boilor situaţi în sudul
Slovaciei de azi, şi împotriva anarţilor şi tauriscilor din nord-vestul Daciei. In aceasta perioada a
domniei lui Burebista si ultimele triburi celtice sunt alungate de pe teritoriul transilvan.

55               În urma unor conflicte armate, cetăţile greceşti din nordul Mării Negre, Olbia, Tyras,
Histria şi Apollonia recunosc autoritatea regelui Burebista. În următorii ani, Burebista îşi extinde
suveranitatea până la munţii Haemus din Balcani.

48               Burebista intervine în conflictul dintre Cezar şi Pompei, asigurând celui de-al doilea
alianţa sa în preajma bătăliei de la Pharsalos.

44           Burebista moare în acelaşi an cu marele lui duşman, Cezar, şi în aceeaşi conjuctură
violentă. După moartea marelui rege are loc destrămarea statului dac. Strabon afirmă că după
moartea lui Burebista,  statul dac s-a divizat în patru uniuni tribale, apoi în cinci. În zona munţilor
Orăştiei însă, se menţine un nucleu organizatoric  şi militar eficient.

                   Iordanes arată că după Burebista, domnia dacilor a intrat în mîna marelui preot
Deceneu, apoi continuă: „Iar după ce Deceneu a murit, l-au avut în aproape aceeaşi veneraţie pe
Comosicus, deoarece acesta nu-i era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită priceperii
sale, şi rege pentru dînşii, şi preot, şi judeca poporul ca judecător suprem. Şi după ce el a lăsat
cele omeneşti, a venit la domnie Coryllus, regele geţilor, şi timp de patruzeci de ani a stăpînit
peste neamurile din Dacia”.

44-29          Comosicus, rege şi mare preot al dacilor.

c.44-10      Menţiune despre existenţa unui conducator al triburilor est transilvanene, Coson /
Koson. Dovadă a existenţei acestui rege dac sunt miile de monede descoperite în întreg arealul
carpato-pontic.

34 – 32         Conflicte militare între regele dac  Cotiso şi romani.

31                Regii daci Cotiso si Dicomes se aliază cu Marcus Antonius împotriva lui Octavian
Augustus.

31             Declanşarea unor lupte de pedepsire a  dacilor de către Octavian August. Prima
menţiune despre gladiatorii de origine geto-dacă.
29              Invazie a bastarnilor (trib Germanic) conduşi de Deldon şi aliaţi cu geto-dacii, la sudul
Dunării, în Moesia. Armata romană, condusă de către guvernatorul provinciei, M. Aponius
Saturninus, respinge atacul.

                   Generalul roman M. Licinius Crassus conduce o campanie împotriva bastarnilor şi

aliaţilor lor – geţii. Crassus, cu ajutorul unei alte căpetenii gete – Roles, reuşeşte să-i înfrângă pe
rasculati. Drept rasplată, Roles a fost primit la Corint de însuşi împăratul Qctavianus, care-l
numeşte “prieten şi aliat al poporului roman”.

29-28      Alianţă militară între regele geto-dac Roles şi generalul roman M. Licinius Crassus
împotriva lui Dapyx si Zyraxes, şefi ai unor uniuni tribale geto-dace din centrul şi nordul Dobrogei.
În urma campaniei, cei doi şefi tribali sunt înfrânţi, iar Roles stăpâneşte Dobrogea cu
binecuvântarea imperiului roman.

16-11         Lupte ale dacilor cu romanii în Pannonia.

13-11       Pe fondul expansiunii imperiului roman, dacii transilvăneni pătrund în Pannonia şi atacă
trupele imperiale. Expediţia de pedepsire a romanilor ajunge până în inima Transilvaniei, unde,
pe Mureş, generalul Marcus Antipa înfrânge rezistenţa dacă.

10             Incursiuni ale dacilor în Câmpia Pannonică. Generalul Tiberius (viitor împărat)
respinge atacul. La scurt timp, dacii, aliaţi cu tauriscii şi anarţii, atacă din nou Pannonia.

–  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  — – — – — – –  –  –  –  –  –  –  –  –

Era noastră:

4                 Expediţie militară romană condusă de consulul Sextus Aelius Catus în Dacia.

6            În ideea protejării graniţelor imperiului faţă de “barbari”, romanii instituie un

comandament militar al Moesiei pentru apărarea graniţei dunărene. Acest fapt este văzut ca o
ameninţare în sine de către geto-daci, care răspund cu atacuri frecvente în teritoriul imperiului.

6 – 9            Racoală antiromană în Pannonia si Dalmaţia la care vor participa şi triburile dacice.
După trei ani de lupte, legiunile romane conduse de Tiberius reuşesc să pacifice ţinuturile.

11-12      Guvernatorul Cornelius Lentulus şi comandantul districtului militar moesic, Sextus

Aetilius Catus declanşează o puternică campanie militară împotriva geto-dacilor nord-dunăreni.
Strabon menţionează că în această campanie au fost distruse aşezări fortificate, iar cca. 50 000
de localnici ar fi fost strămutaţi cu forţa la sud de Dunăre.

12           Geto-dacii din Moldova de Jos atacă nordul Dobrogei şi cuceresc cetatea Aegysus
(Tulcea). Ca urmare, întreaga navigaţie comercială şi militară de la gurile Dunării este blocată.
Romanii, conduşi de Publius Vitelius, aliaţi cu odrişii regelui Rhoemetalces, reuşesc cu mari
sacrificii, să recucerească cetatea şi să-i alunge pe geto-daci peste Dunăre.

15          Trupe geto-dace atacă prin surprindere cetatea Troesmis (Igliţa), ceea ce generează un
răspuns din partea romanilor, conduşi de către Lucius Pomponius Flaccus, comandantul Moesiei.
Romanii reuşesc cu mari pierderi să-i înfrângă pe geto-daci.
8-18           În anii exilului lui la Tomis, poetul Ovidiu a consemnat numeroase atacuri ale dacilor
asupra garnizoanelor romane din cetaţile Aegysus şi Troesmis. Dacii atacau mai ales iarna, când
treceau Dunarea pe gheaţă, provocând o stare de instabilitate şi nesiguranţă în rîndul
administraţiei romane.

20             Romanii colonizează la nord de Dunăre, în Câmpia Olteniei, triburile de sarmaţi iazygi,
în ideea apărării graniţelor imperiului în faţa geto-dacilor.

46              Întemeierea provinciei Tracia. Întreaga peninsulă balcanică devine posesiune a

imperiului roman. Dobrogea este piedută de către geto-daci în favoarea romanilor, fiind cuprinsă
în provincia romană Tracia.

cca. 60    Vestitul agronom latin Columella (cca. 20 – 70), în lucrarea “Despre agricultură”,  face
referiri la creşterea oilor de către daco-geţi: “ Apoi (oile) nu numai că-i satură pe ţărani prin
belşugul brânzei şi al laptelui, ci acoperă şi mesele bogaţilor cu mâncăruri numeroase şi plăcute,
iar unor neamuri lipsite de grâu le procură toată hrana, deaceea cei mai mulţi dintre nomazi şi
geţi se numesc * băutori de lapte*”.

57 – 67         Guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus duce o campanie de

cucerire a tinuturilor aflate la nord de gurile Dunarii.

62-66     Ca represalii la frecventele atacuri ale geto-dacilor în teritoriul imperial, guvernatorul

Moesiei, Plautius Aelianus strămută din zona de la nord de gurile Dunării peste 100 000 de
transdanubieni, populaţie amestecată, formată din geto-daci, sarmaţi şi bastarni.

                   Scopul unei astfel de măsuri extreme – care viza, printre altele, şi diminuarea
potenţialului militar al dacilor – reflectă în fapt, incapacitatea Imperiului roman în epoca
respectivă, de a supune, prin lupte, populaţia unor întinse zone din teritoriul Daciei.

68-69        Scorilo, rege dac, refuză să atace imperiul roman aflat în plin război civil, fiind
conştient că, în caz de atac, romanii s-ar impăca şi coaliza împotriva lui. Acest rege dac se pare
că este tatăl celui care va fi marele rege dac Decebal.

69              Atacul la sud de Dunare a unei alianţe formate din geto-daci, sarmaţi, iazigi şi
roxolani, este respins de către M. Aponius Saturninus, guvernator al Moesiei.

81/86          Rege al dacilor este Duras – Diurpaneus.

85/86       Geto-dacii trec Dunărea şi atacă Moesia. C. Oppius Sabinus, guvernatorul Moesiei,
este înfrânt şi ucis, iar mare parte din armata imperială este decimată.

86           Generalul roman Cornelius Fuscus trece Dunărea cu scopul de a ajunge la

Sarmisegetuza, la acea dată capitala regatului dac. Fuscus este atras în cursă şi ucis, iar cea mai
mare parte din oaste este decimată sau luaţi prizonieri.

86/87      Din ordinul împăratului Domiţian, Moesia este împărţită în două provincii: Moesia
Superior şi Moesia lnferior, pentru a fi mai bine administrate din punct de vedere militar. Pregătiri
pentru demararea unei campanii antidacice.

                   În Dacia, Duras-Diurpaneus cedează tronul lui Decebal. Începutul intensificării

campaniei antiromane.

87/106   Domnia lui Decebal. Vast program de consolidare a teritoriului dacic, prin construcţii
civile şi militare în Dacia, în special în zona Munţilor Orăştiei.
88             Tettius lulianus conduce o altă armată romană, care pătrunde prin Banat, cu scopul de
a ajunge la capitala dacă. În defileul de la Tapae obtine o victorie asupra dacilor.

89             Se încheie o pace de compromis între Dacia şi Imperiul Roman. Decebal se

recunoaşte rege clientelar în schimbul unei subsidii anuale (ajutor bănesc pe care Imperiul
Roman se obliga să-l plătească dacilor!).  Reprezentantul dac la tratativele duse cu împaratul
roman Domiţian, este Diegis, după unii istorici, fratele lui Decebal.

99               Împăratul Traian face o vizită de inspecţie în provinciile balcano-danubiene.

100           Prin decretul din 25 octombrie, emis de către guvernatorul Moesiei Inferior, M.
Laberius Maximus, se fixează hotarele teritoriului Histria.

101-102      Primul război dacic a lui Traian.

101, mart. 25  Împăratul Traian pleacă din Roma cu destinaţia Moesia Superioară. Din dispoziţia
lui, două coloane militare se îndreaptă spre Transilvania: una traversează Dunărea pe la
Lederata, a doua, în frunte cu împăratul, trece Dunărea pe un pod de vase în zona localităţii
Drobeta.

101-102     Contraofensiva de iarnă: o armată dacă aliată cu roxolanii atacă Moesia. Se dă marea
bătălie de la Adamclisi, care se încheie cu victoria armatei romane.

102           Reluarea ofensivei romane înspre Transilvania. Încheierea unei păci cu clauze în
defavoarea regelui dac. Traian ia numele triumfal de Dacicus.

103-105    Se construieşte podul de peste Dunăre, de la Drobeta, în scopul asigurării unei

deplasări rapide a armatei romane din Moesia spre Câmpia Română şi implicit, Transilvania.
Arhitectul şi inginerul podului este vestitul Apollodor din Damasc.

105-106      Al doilea război dacic a lui Traian.

105, iun. 4  Împăratul Traian, în fruntea armatei romane, se îndreaptă spre Dacia. Începutul
ofensivei romane.

106            Asediate, cetăţile dace sunt cucerite rând pe rând de către legiunile romane. Decebal
se vede nevoit să se retragă în cetatea de scaun, Sarmisegetusa. După căderea cetăţii în mâinile
romanilor, Decebal se sinucide.

                   11 August este data care atestă încheierea războiului daco – roman. Se constituie
provincia romană Dacia.

                   În fruntea provinciei Dacia este numit un legatus Augusti propraetore, cu rang
consular, ca reprezentant al Împaratului.

107-109   Se construieşte drumul Ulpia Traiana – Apulum – Potaissa – Napoca – Porolissum.

107             Intors la Roma, Traian isi serbeaza triumful dacic, spectacolele si jocurile oferite
cetatenilor romani, dureaza timp de 123 de zile.

108          Se începe construirea capitalei provinciei, denumită, în cinstea împaratului: Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica. Primul guvernator al provinciei este numit Decimus Terentius
Scaurianus.

109          Se inaugurează la Adamclisi  monumentul triumfal – Tropaeum Traiani – în cinstea

victoriei obţinute de către legiunile romane asupra dacilor.
113 mai 12  În scopul glorificării victoriei împăratului asupra dacilor se inaugurează la Roma,
Columna lui Traian, operă a lui Apollodor din Damasc.

117             Orasul Napoca este ridicat la rang de municipiu.

117-118     Răscoale ale dacilor. Dacii din provincie, cu sprijinul dacilor liberi şi aliaţi cu sarmaţii
iazigi şi roxolanii, atacă garnizoanele romane. Se incendiază suprastructura lemnoasă a podului
de la Drobeta, în scopul blocării intervenţiei romane din Moesia. Noul împarat, Hadrian, preia
comanda trupelor staţionate în Dacia şi înfrange revolta.

119         În vederea consolidării puterii romane şi a unei  administrări mai bune, provincia se
împarte în două: Dacia Superior cu resedinta la Apulum şi Dacia Inferior, cu resedinta la Romula.

120-125       Hadrian infiinţează unitatea militară Cohors I Dacorum alcatuită din 1000 de
razboinici daci, care va fi deplasată pentru apararea graniţelor imperiului roman în Britannia.
Dacii vor duce aici alături de romani, lupte impotriva scoţilor, iuţilor si picţilor de miazanoapte.

123-124     Datorită revoltelor permanente ale populaţiei dace, provincia este reîmpărţită, de data
aceasta în trei provincii: Dacia Superior, Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis. În acest sens,
oraşele Drobeta, Napoca şi Romula obţin rang de municipium.

132-133      Inaugurarea apeductului coloniei Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

139            Este atestată exploatarea minieră de la Alburnus Major (Roşia Montana). Apariţia
primelor tăbliţe triptice scrise în limba latină vulgară ca acte administrative a exploatării miniere.
Tablițele aduc dovada exploatarii minelor pe o durata de  31 de ani, intre 139 si 167 d.Chr.

139            În timpul împăratului Antonius Pius se produc din nou tuburări grave în Dacia.
Răscoalele declanşate de daci cuprind o mare parte a  provinciei. Împăratul roman se vede
nevoit să întărească armata din teritoriul dac.

143            Dacii liberi au atacat provincia Dacia, dar au fost respinşi.

cca. 144  Scriitorul latin Apuleius, în lucrarea sa «Apologia»,face referire la furia războinică a
geţilor, numind-o : «nebunia geţilor».Concluzia este aferentă stării de insecuritate indusă de daci
în provincia romană Dacia, prin diferite atacuri din exterior sau răscoale ale populaţiei băştinaşe.

145          Atestarea unei diplome acordată unui călăreţ geto-dac lăsat la vatră (de la
Amblogama), în urma efectuării servicului militar în trupele romane ‘’Alla ‘‘ de călăreţi. Încă din
timpul împăratului roman Hadrianus (117-138), din Dacia au fost recrutate importante trupe de
auxiliari ‘’călăreţi’’, care au fost dislocate în Spania şi Insulele Britanice.

156-157    În urma puternicelor atacuri ale dacilor liberi,  romanii construiesc un “val”  de pământ
şi piatră (zid de apărare), întărit din loc în loc cu castre şi fortificaţii, închizând lanţul carpatic la
nord, între văile Crişului şi a Someşului (Limes Porolisensis). Totodată, iau măsura întăririi
fortificaţiilor cu noi trupe aduse din Moesia.

157-158            Puternica rascoală a dacilor in Dacia Porolissensis sprijinită de costoboci si carpi.

Legiunile romane reuşesc cu greu să înfrangă revolta.

164           Împaratul MarcAureliu respinge noi atacuri ale geto-dacilor asupra provinciei romane
Dacia.

167          Costobocii (dacii liberi din Carpatii nordici), aliaţi cu sarmaţii iazigi şi bastarnii, atacă
Dacia romană,  invadând apoi Macedonia şi Grecia.
168             Înfrângerea coaliţiei daco-sarmato-bastarnă.

168-169    Reorganizarea administrativă şi militară a celor trei provincii dacice. Pentru

consolidarea puterii, Legiunea a V-a Macedonica este transferată de la Troesmis în Dacia, la
Potaissa.

170          Raid al costobocilor în provinciile romane. Costobocii pătrund până în Moesia lnferior,
devastează regiunile pontice, ajungând până în Grecia (unde sunt înfrânţi). Guvernatorul M.
Claudius Fronto moare în timpul acestor lupte.

cca.170          Pieporus este  rege al costobocilor (Piepori regis / Coisstobocensis) Inscripţia mai

mentioneaza si numele soţiei acestui rege dac, Ziai si a nepoţilor lui, Natoporus şi Dirigisa .

180-192    În timpul domniei împăratului Commodus, localităţile Appullum şi Napoca sunt ridicate
la rangul de colonie.

180             Împăratului Commodus, încearcă realizarea unui tratat de pace cu dacii liberi, care
eşueaza datorită nerespectarii caluzelor contractuale de catre romani

180-184      Romanii poartă lupte grele cu dacii liberi din nord-estul provinciei Dacia. Dacii
bastinasi din provincie declanseaza o serie de rascoale anti-romane sincronizate cu atacurile
dacilor liberi.

193-211    În timpul domniei împăratului Septimius Severus, localitatea Ampelum este ridicată la
rang de municipium.

205             Prima mentiune documentară a municipiului “Septemium Apulense”

213-214     Vizita împăratului roman Caracalla în Dacia. Trupele imperiale poartă război împotriva
carpilor, pe fondul intervenţiei acestora în Dacia romană.

217-218      Dacii liberi ocupă, pentru un timp, o mare parte a provinciei romane Dacia.

219           Inscripţie de un mormânt din Banna, Anglia, care menţionează despre existenţa unui
“tribun dac” Menander care conducea unitaţile dace cantonate la frontiera dintre Anglia si Scotia.
În afară de această inscripţie au mai fost descoperite multe altele care se remarcă prin figurarea
în piatra a sabiei specifice dacilor “sica”.

222-235    Concilium Daciarum Trium (Consiliul celor trei Dacii) – adunare provincială
reprezentativă a celor trei Dacii. Este formată din delegaţii oraşelor şi districtelor rurale şi se
întrunea la Ulpia Traiana.

236           Dacii liberi şi sarmaţii iazigi atacă Moesia Inferior. Împăratul Maximin Tracul, dac de
origine, înfrânge invadatorii, luându-şi titlul de Dacicus Maximus.

237               Inscripţia de pe zidul cetaţii Histria menţioneaza pe lângă cetatenii romani si pe

băştinaşi daci, cu numele de lai.

238           Invazie în zona Dunării de Jos a carpilor (dacii liberi din Moldova), aliaţi cu goţii.
Coaliţia este înfrântă de către guvernatorul Moesiei Inferior, Tullius Menophilus.

cca. 240    Quintus Septimius Florens Tertullianus, zis “Tertulian” (cca. 150; † cca. 250), scriitor
creştin, enumeră între popoarele creştinate pe: sarmaţi, daci, goţi şi sciţi.

242             Invazie în Moesia şi Tracia a carpilor, aliaţi cu goţii.

245-247   Atac în forţă al carpilor în Dacia. Luptele duse pe parcursul a doi ani se finalizează cu
victoria trupelor romane, conduse de împăratul Filip Arabul. Se adoptă o nouă politică de
consolidare a puterii militare,  prin fortificarea unor centre urbane: Sucidava, Romula, Drobeta,
s.a.

242             Împaratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a-şi bate moneda proprie. Pe monede
este efigia împaratului pe o parte iar pe cealalta reprezentarea provinciei , sub chipul unei femei
ţinând emblemele celor doua legiuni staţionate în Dacia.

248            O puternică coaliţie, alcătuită din carpi, goţi şi taifali invadează Dobrogea. Cu această
ocazie este distrus oraşul Histria.

249          Împăratul roman Decius duce lupte împotriva dacilor liberi; învingător, îşi ia titlurile de
Dacicus Maximus şi Restitutor Daciarum.

251           Armata gotă, condusă de către regele Kniva şi aliaţi cu triburi dacice, înving armata
romană în faţa localităţii Abrittus (Razgrad în Bulgaria). Însuşi împăratul Decius şi fiul său sunt
ucişi şi călcaţi în picioare de cai, trupurile lor nemaifiind găsite. Rămăşiţele armatei romane se
retrag spre Grecia, alegându-şi un nou împărat în persoana lui C. Vibius Treborianus Gallus.
Cronicarul Lactantius prezintă într-un mod foarte plastic evenimentele, precizând cauza şi efectul:
„Căci plecând împotriva carpilor (împăratul Decius) care ocupaseră atunci Dacia şi Moesia, a fost
îndată înconjurat de către barbari şi nimicit împreună cu o mare parte a armatei sale şi nu i s-a
putut face nici măcar cinstea unei înmormântări, ci dezbrăcat şi gol a zăcut pe pamânt, servind
drept hrană fiarelor şi păsărilor”. Este primul împărat roman care moare în luptă.

253           Noua invazie a aliaţilor carpi şi goţi la Dunăre. Trupele romane, conduse de M.
Aemilius Aemilianus, guvernatorul Moesiei, reuşesc să înfrângă coaliţia carpo-gotă.

255/258      Ultimul document epigrafic descoperit la Sarmisegetuza. Orasul intră, in timpul

domniei imparatului Gallienus, într-un pronunţat declin.

257         Invaziile  dacilor liberi în Dacia îl obligă pe împăratul roman Gallienus să ia măsuri atât
defensive, cât şi ofensive. În urma victoriei îşi arogă titlul de Dacicus Maximus.

259             Comandantul legiunilor romane staţionate in Pannonia, Ingenuus, dac născut în

provincia Dacia  se auto-intituleaza împarat al Imperiului Roman

260             Bătălia de la Mursa , Gallienus îl infrange pe Ingenuus, acesta fiind ucis in luptă

260            Publius Cornelius Regalianus, guvernator al Moesiei, este făcut Împărat de către
armatele de la Dunăre. Acesta se considera membru al familiei regale dacice, afirmând că este
rudă cu însuşi Decebal.

263 – 267    Atacuri ale alianţei carpo – gote în provinciile romane la sud de Dunăre.

268          Regalianus este ucis prin trădare de către romani în urma tradarii aliatilor săi  roxolani.

269           Marea invazie gotă si a aliaţilor lor in Grecia, Creta si Moesia se termină cu
înfrangerea lor în bătălia de la Naissus.

270         Împăratul roman Aurelian duce tratative cu şefii dacilor carpi, în care se “leagă” să
recunoască independenţa Daciei.

271       Împăratul  Aurelian renunţă la provincia Dacia şi retrage administraţia şi  legiunile romane
la sud de Dunăre, într-o nouă provincie, pe care o denumeşte tot Dacia (?). Noua provincie este
împărţită în două: Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) şi Dacia Mediterranea (cu capitala la
Serdica) – oraşe din actuala Bulgarie.

                   Majoritatea covârşitoare a populaţiei băştinaşe din Dacia, având ca principală formă
de organizare  obştea sătească, rămâne pe loc, continuându-şi viaţa de zi cu zi.

                   Ocuparea Daciei de către romani, care a durat 165 de ani, se încheie cu acest gest
de neputinţă al împăratului roman.

273           Un atac la sud de Dunăre al carpilor este respins de armata romană, condusă de
împăratul Aurelian. Împăratul şi-a luat titlul de Carpicus Maximus

275             Dacii situaţi in Câmpia Tisei, atacă provinciile romane. Armatele conduse de 
împaratul Aurelian, reuşesc să-i înfrangă.  Aurelian işi va lua titlul de Dacicus Maximus

284-305    În timpul împăratului Diocleţian, teritoriul Dobrogei este separat de Moesia Inferior şi
transformată în provincie independentă, sub numele de Scythia Minor, cu capitala la Tomis.  
Carpii vor ataca frecvent nou provincie.

286-293     Împăratului Diocleţian si Galerius, luptă împotriva iazigilor sarmaţi în Banat şi

Pannonia.

290           La Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) sunt menţionaţi primii martiri creştini din Dobrogea
(Astion şi Epictet).

293             Instituirea sistemului tetrarhiei în Imperiul Roman, Galerius devine cezar.

296.297         Lupte între carpi aliaţi cu goţii şi armatele romane conduse de cezarul Galerius.
Învingător de 6 ori, primeşte titlurile triumfale de Carpicus Maximus si Gothicus
Maximus. Galerius va coloniza carpii prizonieri, in Pannnonia.

297 – 298    Campania lui Galerius în Persia. În această campanie vor fi prezente şi trupe
alcatuite din daci. Galerius îl va infrânge in mod decisiv pe Narses, regele persan.

299             Începutul unui război de durata al sarmaţilor iazigi si al triburilor carpilor împotriva
romanilor. Galerius preia comanda trupelelor romane din Balcani.

c. 300-350   Alianţa a  carpilor si goţilor indreptată împotriva Imperiului Roman.

Sec. IV      Se menţionează despre existenţa unei populaţii creştine în Dacia, la Biertan (jud.
Sibiu). Un anume Zenovius donează unei mănăstiri creştine, aflată în această zonă,  un obiect de
cult din bronz, cu monograma lui Isus Hristos.

301               Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
aceştia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus II si Carpicus Maximus II

302               Atacurile triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman sunt oprite de catre
Constantius Chlorus, care primeşte titlurile de Germanicus Maximus III si Carpicus Maximus III

303               Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
acestia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus IV si Carpicus Maximus IV

304               Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu
acestia Galeriu primeşte titlurile de Germanicus Maximus V si Carpicus Maximus V

303-304     Persecuţiile anticreştine ale împăratului Diocleţian afectează şi localnicii din Tomis,
Durostrum, Axiopolis, s.a., înregistrându-se un mare număr de martiri.
305             Galerius devine Împarat al Imperiului Roman de Răsărit.

306            Romanii  anexează o regiune la nord de Dunăre, pentru consolidarea zonei de

graniţă. În acest sens, sunt reactivate fortificaţiile de la Drobeta, Sucidava şi Romula (redenumită
Constantiniana).  Se incearca creerea unui tampon de siguranţă între imperiul roman, Dacia şi
“barbari din nord”.

307             Galerius aflat in conflict cu Maxentiu, Maximianus Herculius si Constantin, atacă

Roma. Nereuşind ocuparea oraşului, Galerius se va retrage în Balcani.

308               Atacuri ale triburilor carpilor în Imperiul Roman. În uma bătăliilor purtate cu aceştia
Galeriu primeşte titlul de Carpicus Maximus VI

310               Conflict militar între romani si triburile carpilor. Flavius Galerius Valerius Licinianus
Licinius reuşeste să-i înfrangă şi să-i oblige să se retraga la sud de Dunăre

311            Galerius promulgă, cu câteva zile înaintea morţii lui,  30 aprilie 311, un edict de
toleranţă faţă de creştini. Este primul edict de toleranţă faţă de creştini dat de un împărat roman,
mult premergator lui Constantin cel Mare.

315-316    Constantin cel Mare respinge atacurile goţilor aliaţi cu carpii. Împăratul a adoptat
titlurile de Gothicus Maximus şi Carpicus Maximus.

315              25 iunie. Se inaugureaza la Roma arcul de triumf, construit în onoarea lui Constantin
cel Mare. Arcul de triumf este decorat cu statui gigantice de daci.

316             Se reconstruieşte cetatea Tropaeum Traiani, distrusă de către goţi.

316             Întemeierea pe malul stâng al Dunării în regiunea de vărsare a Argeşului a cetaţii

Constantin Dafne. .

322-324      Dupa acţiunea de pacificare a sarmaţilor, Constantin cel Mare comandă construirea
unui uriaş val de apărare împotriva intruziunii dacilor pe linia sud – nord de la  Viminacium
(Serbia)  – Nyiretyhaza (Ungaria), numit simbolic Digo del Diavolo, Digul Diavolului.

                        În aceaşi perioadă se începe şi construirea valului de apărare, între Dunăre şi

Munţii Carpaţi, numit Brazda lui Novac.

328          În efortul de a-şi securiza graniţele şi de a asigura o bună intervenţie spre nord, romanii
construiesc un pod peste Dunăre, în dreptul localităţii Sucidava (Corabia de astăzi).

330          mai 12. Inaugurarea noii capitale a imperiului bizantin ; vechiul Bizant primeste numele
de Orasul lui Constantin, Costantinopol.

331-332 (iarna)  Afectaţi de intruziunea romană la nord de Dunăre, goţii ripostează. Imperiul
roman încheie cu aceştia un tratat prin care le acordă calitatea de aliaţi (foederati).

335-336    După încheierea tratatului de pace cu goţii, Constantin cel Mare organizeaza o
campanie militară la nord de Dunăre, îndreptata contra dacilor, cu scopul  de a recuceri Dacia. În
ciuda faptului că dacii vor infrange legiunile romane, Constantin cel Mare isi va totuşi lua titului de
Dacicus Maximus.

337           Trupele romane cazarmate la nord de Dunăre (începând din 206)  sunt mutate în
Moesia. Romanii renunţă să mai “supravegheze” provinciile nord dunărene.
348        Wulfila, misionar creştin, se refugiază în Împeriul Roman. Wulfila, celebrul traducător al
Bibliei în limba goţilor, este cel care creştinează populaţia de la nord de Dunăre până în acest an.
Persecutat de conducătorul goţilor, Athanaric, îşi salvează viaţa cerând protecţie bizantină. 
Wulfila îşi  va continua misiunea de creştinare în Moesia.

cca.340-360      Datarea primei biserici creştine de pe teritoriul României, la Slăveni din Oltenia.
Biserica a fost construită peste urmele castrului roman distrus in 247. Dimensiunile construcţiei
sunt de 16 m lungime pe 7 m laţime.

cca. 350     Se naşte călugărul Gherman, numit daco-românul (350 – c. 404), cel care va fi
mentorul lui Ioan Casian.

357-359      Conflicte ale romanilor în Pannonia cu triburile sarmatice şi dacice. În prima faza
sarmaţii aliaţi cu dacii reuşesc să-i înfrangă pe romani. “Triburile nordice” sunt însă înfrânte fiind
obligate să cadă la pace cu romanii. În rândurile “barbarilor” sunt menţionaţi conducatorii: Zizais,
Rumon, Zinafer, Usafer si Fragiledus.

360          Se naşte Ioan Cassian în Dobrogea de azi (pe Valea Casimcei, jud. Constanţa).
Hirotonisit preot de către papa Leon, va fi trimis de către acesta cu misiunea de creştinare a
popoarele galice. Moare în jurul anului 430, fiind ulterior declarat  “sfânt” de către Biserica
Ortodoxă şi “fericit” de către Biserica Catolică.

361-363     Împaratul Iulian Apostatul, ia masuri pentru intărirea cetaţilor şi a fortificaţiilor de la

Dunăre.

367-369      Lupte ale vizigoţilor şi romanilor în timpul împăratului Valens in zona Dunării de Jos.
Cu acesta ocazie este menţionat un sat al carpilor “ vicus carporum” undeva lânga Hârşova,
precum si dacii bastinaşi de care romanii aveau o frică deosebită.

376           Marea invazie a hunilor în spaţiul carpatic. În urma luptelor purtate între huni şi  goţi,
aceştia din urmă sunt constrânşi să ceară azil în Imperiul roman, beneficiind de statutul de aliaţi
ai romanilor.

381           Carpodacii, aliaţi cu sarmaţii, sunt înfrânţi de către împăratul Teodosiu I cel Mare şi
alungaţi la nord de Dunăre.

386             Goţii sprijiniţi de daci încearcă să pătrunda prin forţa, pe cale fluviala, în Imperiul
Roman pentru a-şi asigura protecţie imperială faţă de huni. Generalul  Flavius Promotus
intercepteaza flotila de 3.0000 de bărci monoxile, undeva în zona Isaccei, şi-i masacrează pe goţi
şi aliaţii lor.

391               Carpii aliaţi cu goţii pătrund în Imperiul roman, devastând Moesia Secunda, Scythia
si Thracia. În urma luptelor duse generalul roman Flavius Promotus este ucis, luptele cu alianţa
“barbară” fiind continuate de generalul roman de origine vandală, Stilicho

395          După moartea împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman se împarte în două, între cei doi
fii ai împăratului. Flavius Honorius devine împărat (395-423) al provinciilor din Occident, cu
capitala la Ravenna, iar Flavius Arcadius (395-408) al provinciilor din Orient, cu capitala la
Constantinopole. Dobrogea şi provinciile sud-dunărene sunt incluse în graniţele Imperiului
Roman de Răsărit.

435             Noii conducatori ai hunilor, Bleda si Attila semneaza un tratat de pace cu Imperiul
Bizantin in localitatea Margus (?) din nordul Transilvaniei

447             Sucidava (Corabia) este cucerită şi distrusă de către huni.

                   Hunii, conduşi de către Attilla (434-453) devastează Balcanii si încearca să
cucerească Constantinopolul; dar fără rezultat.

                   Din această perioadă sunt menţionaţi la curtea lui Attila: principele Ramung al
Valahiei, Sigeher von Walachen, Malduca, domn al valahilor şi Maudelos al Valahiei, Curidachus,
vasal al regelui Attilla.

448           Cronicarul bizantin Priscus, însoţitor al generalului Maximim, sol al împăratului bizantin
Teodosiu al II-lea  la curtea lui Attilla, pomeneşte despre băstinaşii din nordul Transilvaniei, care
vorbeau limba ausonică (dacă). Priscus specifică existenţa cuvintelor mei şi mied. Legat de huni,
face menţiunea că aceştia erau un amestec de popoare diferite: huni, goţi şi ausoni (daci).
Priscus mentioneaza existenta unui aliat a lui Attila pe nume Curidachus.

451, 20 iunie   O coaliţie sub comanda generalului roman Flavius Aetius şi a regelui vizigot
Theodoric I învinge în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (Chalons – Franţa) armata regelui hun
Attilla, marcând sfârşitul dominaţiei hunilor în Europa de vest.

                   Falvius Aetius (cca. 390 – 454), numit ultimul roman, ca recunoaştere a înfrângerii lui
Attila,  s-a născut la  Durostorum (Silistra de azi) .

454           După moartea lui Attila (453), hunii sunt înfrânţi la Nedao (Pannonia),  de către o
coaliţie a popoarelor supuse (!), în frunte cu gepizii. Imperiul hun se destramă.

457-474      Perioda de domnie a lui Leon I Tracul , împarat roman de origine daco-tracica

c. 470     Se naşte în Dobrogea viitorul preot Dionisie Exiguul (sau “cel smerit”). Dionisie este cel
care a fixat “cronologia erei creștine”, Iuând pentru prima oară ca punct de plecare, pentru
numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre” (fixând-o în 754 sau 753
de la întemeierea Romei”, în loc de 749,  a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din
sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franța, apoi, cu timpul, în toate țările
lumii. Dionisie moare in anul  în jurul anului 545.

480             Alianţă între bizantini şi triburile protobulgare împotriva ostrogoţilor.

490, 499 şi 502  Campanii ale protobulgarilor în Ilyria, Moesia şi Tracia. Începutul formării
hanatului Bulgariei la sud de Dunăre.

491-518      Împăratul roman Anastasius I începe refacerea frontierei dunărene.

518              Anţi (triburi daco-getice) invadeaza Tracia. Generalul bizantin Germanicus reuseste
să-i nfrangă şi să-i alunge la sud de Dunăre.

 518-527      Perioada de domnie a lui Iustin I, imparat bizantin de origine dacă.

498-520      Paternus, “episcopus metropolitanus”, este numit episcop de Tomis.

Sec. V.    În acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea filozoful străromân Aethicus 
Histricus,  autor al lucrăriiCosmografia. Filozoful, născut la Histria în Dobrogea, utiliza în textele
sale un alfabet misterios, alcătuit din 23 de caractere.

                   Tot în acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Dobrogea “cel mai învăţat
călugăr scit”, Ioan Maxenţiu. Fericitul călugăr Ioan Maxenţiu a scris opt cărţi “libelli”, care tratează
diferite probleme hristologice şi antropologice şi combate cu tărie nestorianismul şi monofizismul
lui Eutihie. Iată câteva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Mărturisire de
credinţă ortodoxă, Unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu propriul Său trup, Răspuns contra
achefalilor…, Contra Nestorienilor, Răspuns la Epistola Papei Hormisda.
530-533      Invazii ale bulgarilor , sclavinilor si anţilor (triburi geto-dacice) in Tracia. Generalul
bizantin Chilbudios reuşeste să blocheze un timp invaziile dar este ucis in luptele purtate în anul
533 cu sclavini.

529-536      Marcellinus Comes, secretar al împaratului Iustinian, relatează în cronica sa un şir de

conflicte între Mundus, magister militum per Ilyricum si triburi de bulgari si geţi (anţii din Banat ?).

535-540     În timpul domniei lui Justinian (527-565), imperiul bizantin iniţiază o politică ofensivă şi
defensivă în zona nord-dunăreană. Se refac fortificaţiile aşezărilor de la Durostorum, Histria,
Dinogeţia,  Ulmetum, Tomis, s.a.

                   În această perioadă, cele 15 oraşe din Dobrogea acced la rang de episcopie, Tomisul
devenind reşedinţă metropolitană.

536            Împăratul Justinian, de origine romano-tracă, începe construcţia cetăţii şi apoi a

Mănăstirii Sf. Ecaterina pe muntele Sinai (în actualul Egipt). Pentru administrarea şi apărarea ei
sunt duşi soldaţi daci nord – dunăreni (bessi),  împreună cu familiilor lor (Procopius). Acest lucru
este confirmat de tradiţiile orale din sec. 8 – 9 ale localnicilor, cât şi de relatările călătorilor straini
şi a pelerinilor.

545 – 546      Triburile anţilor si a sclavinilor pătrund şi devasteaza provinciile Ilyria si Tracia.
Generalul bizantin Narses reuşeste să-i înfrangă şi să-i alunge dincolo de Dunăre.

cca. 550    Cronicarul got Iordanes scrie o istorie a goţilor, numită Getica. Cronica este cea mai
bună dovadă a convieţuirii paşnice dintre geţi (daco-geţi) şi goţi prin faptul că cei din urmă, în
timpul îndelungat de comuniune, au preluat de la geţi atât istoria descendenţei dacice, cât şi
multe dintre obiceiuri acestora. Iordanes pomeneşte în istoria lui despre regii goţi (!): Gudila,
Antirus, Burebista, Coryllus, Diurpaneus şi despre marcanţi filozofi precum: Zamolxe, Zeuta şi
Deceneu.

                   Tot Iordanes face menţiunea: în interior(ul) (Sciţiei)  este Dacia, întărită de

prăpăstioşii Alpi în formă de cunună.  La acea vreme, numele de Dacia nu era uitat in istorie.

550-553    Menţiunea documentara a ultimului episcop dobrogean la Tomis, Valentenian, care

intreţine legaturi atât cu biserica din Constantinopol cât şi cu papa Virgilius al Romei

557            Formaţiuni militare ale anţilor, sclavinilor si hunilor participa alaturi de o armată
bizantină în luptele duse impotriva ostrogoţilor.

559            Kutrigurii (trib de origine turcă) conduşi de Zabergan, aliaţi cu bulgarii şi slavii,
invadează Moesia, Scythia Minor şi Grecia.

566             Invazii ale avarilor stabiliţi în Câmpia Pannonică, la sudul Dunării.

570-580   Instalarea unor triburi slave in regiunile extra-carpatice , în Muntenia si Moldova.

Convieţuirea bastinaşilor cu acestia nu va fi de lunga durata , triburile slave migrand spre centrul
Europei , actuala zona a Cehiei si Slovaciei  si in Balcani.

578             Marea invazie slavă în Tracia şi Ellada. Începutul formării statului slav sudic.

579            Doi cronicari bizantini, Theophanis şi Theophylactus,  menţionează existenţa limbii

Armani (vlahe) – (limbă cu character roman-latin). La acea vreme, limba vorbită în imperiul
bizantin era greaca. Limba latină era utilizată  doar strict în probleme de administraţie şi în cele
bisericeşti.
586-587     Invazii ale avarilor aliaţi cu slavii în Moesia şi Scythia Minor. Tropaeum Traiani este
din nou distrusă. Cronicarul Theophanes menţionează, aferent acestui eveniment, cuvintele
rostite de către un soldat  în limba părintească: Torna, torna fratre,care se pare a fi o dovadă a
limbii române strămoşeşti sau ca dovadă a romanităţii orientale.

579             Avarii distrug localitatea Adamclisi.

cca. 600    Frontiera Dunării se prăbuşeşte sub presiunea avarilor şi a slavilor. Începutul ocupării
Peninsulei Balcanice de către slavi. Această intruziune slavă va produce dislocarea unor ramuri
ale romanilor sud-dunăreni, fiind  împinşi spre sudul şi vestul Peninsulei Balcanice, fenomen care
în plan lingvistic are drept efect formarea celor patru dialecte istorice ale limbii române: dialectul
dacoromân în Nordul Dunării şi dialectele aromân, meglenoromân şi istroromân.

617-619   Cronicarul Cedrenus aminteşte despre luptele duse de către vlachorîcni, vlahii sudici
de pe malul râului Richios, aliaţi cu slavii, împotriva Salonicului.

623-624    Răscoala triburilor slave, conduse de Samo, împotriva avarilor. Întemeierea statului
slav apusean (statul lui Samo).            .

679              Geograful din Ravenna în cartea lui “Cosmographia” vorbeşte despre Dacia, ca
patrie a dacilor pomenind despre existenţa râurilor: Tisia (Tisa), Tibisia (Timis), Marisia (Mures),
Cresia (Cris) s.a. si a cetaţilor: Tibiscum, Bersovia, Arcidaba , Drobeta, s.a.

681           Imperiul bizantin recunoaşte statul bulgar: primul ţarat bulgar, cu capitala la Aboba-
Pliska.

Sec. 7         Denumirea de Ardeal, sub forma Ardil, apare frecvent în cronicile chazare.

726        Conflict între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin; sunt pomenite “năvălirile” vlahilor de la nord
de Dunăre.

780            Între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin se adoptă un armistiţiu de pace.

787            La sinodul de la Niceea participa si episcopul Ursus, episcop al avarilor si vlahilor.

796            Menţionarea pe vasul principal al tezaurului de la Sânnicolaul Mare, a doi conducatori

bănăţeni, jupan Bouila / Burilă si jupan Butaul.

c.830       Sub presiunea pecenegilor, triburile maghiare se stabilesc în Atelkuz (“ţara dintre râuri”,
regiunea dintre Prut şi Nistru).

839            Menţionarea unei “ţări româneşti” la nord de Dunăre, în cronica turcă Ogusname.

884            Începutul expediţiilor maghiare spre teritoriile ocupate de ruşi, ruteni şi vlahi.

                  În urma acestor expediţii descoperă Câmpia Pannonică.

885            Împaratul bizantin Vasile Macedoneanul, împiedică accesul vlahiilor pe Muntele

Athos, ca urmare a tendintei de a consacra muntele, exclusiv retragerii monahicesti.

892           Maghiarii iau parte în calitate de aliaţi ai regelui francilor, Arnulf, la expediţia de
pedepsire a principelui Svatopluk al Moraviei.

892             Prima menţiune a exploatarii sării în bazinul Carpatic.

894       Simeon cel Mare al Bulgariei atacă Bizanţul, care-i cheamă în ajutor pe maghiari, în timp
ce bulgarii se aliază cu pecenegii.
895 (înainte de 895)  Kean este conducătorul unei mari populaţii situată în Pannonia. Kean este
menţionat de către istoricii maghiarii ca fiind strămoşul ducelui Salanus, fiind trimis din Bulgaria
de către Împăratul Bizantin (“al grecilor”) cu misiunea de a veghea şi conduce populaţia din
Pannonia.

895           Înfrângerea maghiarilor de către bulgari, aliaţi cu pecenegii, la Dunărea de Jos. În

urma înfrângerii, populaţia maghiară părăseşte Atelkuz-ul şi invadează Câmpia Pannonică.

895/96    Aşezarea maghiarilor în Pannonia, sub conducerea lui Arpad. Aşezarea maghiarilor în
această zonă provoacă un conflict cu populaţia locală. Conducătorul acestora,  “ducele” Laborcy,
este ucis.

902          Bavarezii l-au invitat pe conducătorul maghiarilor, pe nume Kurszan, fiul lui Cundu, la
un ospăţ la Fischa, la răsărit de Viena. Kurszan, împreună cu suita lui, sunt ucişi. Conducerea
maghiarilor este preluată de către Arpad, întemeietor al unei dinastii care va conduce Ungaria
până în anul 1301.  În timpul domniei lui Arpad începe politica de cucerire a Transilvaniei.

903            Conflict între maghiari şi ducele Salanus, conducător al unor populaţii situate în
Pannonia. Ducele este învins de către maghiari, cu tot ajutorul dat de către bulgari  şi pecenegi,
dar îşi păstrează o parte din “ducat”.

                   Tot în această perioadă este menţionat Morout ca fiind bunicul lui Menumorut. La
această dată apare ca şi conducător al maghiarilor Arpad.

c. 900-907  Glad, voievodul din Banat, se opune ungurilor conduşi de către Arpad.

c. 900-904  Gelu, voievod al centrului Transilvaniei lupta impotriva atacurilor pecenegilor si

ulterior a maghiarilor.

c. 904/5      Gelu este înfrânt în lupta contra triburilor maghiare şi ucis.

c. 900-906  Menumorut, voievod al Crişanei, se opune invaziei maghiare. Este singurul dintre
conducătorii valahi care reuşeşte să-i îinfrângă pe unguri şi să realizeze mezalianţe politice.

c.905           Prima menţiune a localitaţii Satu – Mare (catrum Zotmar), în timpul luptelor dintre
maghiari si Menumorut

907             Moartea lui Arpad generează lupte de succesiune.

900-927    Perioadă a domniei ţarului Simion cel Mare al Bulgariei (893-927), în care acesta,
folosindu-se de pecenegi, presează triburile maghiare de la nord de Dunăre  şi din Transilvania,
împingându-le spre Pannonia, continuând astfel politica de hărţuire a ungurilor  începută de
pecenegi îin 885. Se pare că acelaşi Simeon, la solicitarea voievozilor  Salanus şi Menumorut, îi
sprijină pe aceştia în lupta dusă contra maghiarilor în Câmpia Pannonică şi în Transilvania, între
anii 896-907.

902-911     Cea mai veche inscripţie medievală (de factură slavă) descoperită pe teritoriul ţarii, la
Bucov, jud. Prahova.

911             Acutizarea conflictului dintre monahii de pe Muntele Athos si ciobanii vlahi, mediat de
împaratul bizantin Leon Înteleptul, în urma paşunarii terenurilor.

943             Sunt menţionati într-o inscripţie descoperită în comuna Mircea Voda (Constanţa), un
anume “jupân Dimitrie” si un anume “jupân Gheorghe”.
934-944    Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa “Carte de
învăţătură către fiul său Romanos” ,menţionează  existenţa unor toponime românesti: braţul
Selinas (Sulina) , portul Constanţa, podul lui Traian de la Drobeta, precum şi râurile: Trullos
(Nistru), Vrutos (Prutul) şi Seretos (Siretul).

cca. 940-965 Prima atestare documentară la o aşezare medievală din Moldova – Cetatea Albă,
sub numele de Maurokastron (Monocastro). Apariţia primelor aşezari fortificate slave în teritoriul
actual al Moldovei

948           Conducătorii maghiari Bulcsu şi Lel (Lehel)  se creştinează şi sunt botezaţi la

Constantinopol.

953             Iuliu cel Bătrân (Gylas – Giula – Geula  din latinul Julae), conducător al unei
formaţiuni valahe (dux magnus et potens,  sau rex Iulus),  care cuprindea nord-vestul Banatului,
Câmpia Aradului, centrul Transilvaniei, cu capitala la Alba Iulia şi actualele comitate Csongrad şi
Bekes din Ungaria, se creştinează, fiind botezat la Constantinopol.

 953      Iuliu cel Bătrân (principele Gyula), întors de la Constantinopol însoţit de episcopul
Hierotheus, începe construirea unei biserici creştin-ortodoxe în Alba Iulia (în zona actualei
catedrale romano-catolice). Acest lăcaş este cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania, atestat
arheologic.

955             Bătălia de la Lechgeld: maghiarii suferă o grea înfrângere din partea regelui

Aug.10     german Otto I cel Mare. Conducătorii maghiari Horka Bulcsu şi Lel (Lehel) sunt
spânzuraţi la Regensburg.

960            Denumirea de Ardeal , a “ţării Ardil (Eret Ardil) , bogată în aur şi argint” apare într-o
scrisoare a regelui chazar Iosif, trimisă rabinului de Cordoba.

968-969    Legat de campanile lui Sviatoslav (cneaz al Kievului), se menţionează în cronica rusă
“Povestea vremurilor de demult”existenţa a 80 de cetăţi-oraşe la Dunărea de Jos.

c. 970    Ducele maghiar Geza se căsătoreşte cu Sarolta (cca. 950/957 – cca. 997/1000), fata
voievodului transilvanean Iuliu cel Bătrân (Gyula – Geula). În urma acestei căsătorii se va naşte
viitorul rege al Ungariei, Ştefan I (Voicu – Vajk).

971            Ioan Tzimiskes pune bazele formării unei themaParistrion – provincie bastion,

organizată pentru apărarea graniţei Dunării de Jos şi a litoralului Pontic, până la
Varna. Reşedinţa era la Durostolum (Silistra) şi cuprindea un teritoriu între Munţii Balcani, Dunăre
şi Marea Neagră.

                   Conflict între trupele conduse de către Ioan Tzimiskes şi ruşii lui Sviatoslav în
Dobrogea.

                   Cetăţile din nordul Dunării se rascoală împotriva dominaţiei byzantine. Se instaurează
autoritatea bizantină asupra teritoriului .

972           Cronica “Însemnările toparhului grec” sau “Anonimul lui Hase”  menţionează în zona

Dunării de Jos 10 oraşe-cetăţi cu 500 de aşezări omeneşti şi cu o populaţe numeroasă. Se face
precizarea că şefii locali se opuneau dominaţiei byzantine.

976            Menţiune  despre valahii din peninsula Balcanică. În cronica autorului grec Kedrinos,
termenul de Vlachoi, derivat din slavă, va fi înlocuit cu Armani (vorbitori de limba româna -!- ;
aromâni). Cronicarul menţionează că David, fratele lui Samuil l (căpetenie bulgară) a fost ucis de
către vlahii chervanari (cărăuşi).

979-980     “Strategul” Niculiţă primeşte din partea împăratului bizantin Vasile al II-lea,
conducerea “vlahilor din Elada”  din thema Helladikon din Tessalia, acea Vlahie Mare, cum va fi
denumită în continuare în istorie.

982           Geografia universala Hudud-alam pomeneşte despre existenţa romănilor la est de

Carpaţi.

982 şi 992  Ani însemnaţi pe pereţii a două biserici rupestre de la Basarab – Murfatlar, unde se
păstrează cel mai vechi ansamblu monastic din ţara noastră.

997            Conducerea Ungariei este preluată de către Vajk (Voicu), fiul Saroltei (fiica lui Iuliu cel
Bătrân) şi a lui Geza (fiul lui Tacsony), viitorul rege maghiar Ştefan I cel Sfânt (Szent Istvan).

Sec.10       Este atestată prezenţa  românilor vlahi în Pannonia, zona Balatonului, prin existenţa
unor conace, biserici şi cetăţi voievodale, conform săpăturilor arheologice făcute de către preotul
romano – catolic Lukacs Karoly.

1000          Vlahii sud-dunăreni şi nord-dunăreni se opun dominaţiei împăratului bizantin Vasile al

II-lea Macedoneanul, poreclit Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

1000           Ştefan I este încoronat ca rege al maghiarilor, se pun bazele organizării

25 dec.       statului şi se adoptă catolicismul ca religie de stat.

1000-1001  Ahtum (Ohtum), urmaşul lui Glad, conducător al Banatului, se opune politicii de
expansiune a lui Ştefan I al Ungariei.

1002        Ahtum (Ohtum), se botează în credinţa ortodoxă în Vidin. În urma acestui botez,
fondează o mănăstire ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezătorul în imediata apropiere a
capitalei lui, Morisena (Cenad).

Dicţionar

1002-1003  Conflict militar între  Gyula (Iuliu cel Tânăr – Geula Minor- *Geula cel mic*) (cca. 980
– 1003/1004), voievod al  Transilvaniei şi regele Ştefan I. Voievodatul lui Gyula  avea capitala la
Alba – Iulia, numită de către unguri Gyulafehervar – Cetatea Albă a lui Iuliu. Gyula este înfrânt în
cele din urmă de unguri, iar voievodatul supus coroanei maghiare.

1003        Începutul conflictului dintre Ahtum, voievod al Banatului, descendent a lui Glad si
Stefan I al Ungariei. Împotrivindu-se politicii de agresivitate si teritorială a regelui maghiar, Ahtum
drept represalii blocheaza transportul sării spre Ungaria pe raul Mureş.

1004          In scopul asigurării unei alianţe împotriva expansiunii maghiare,  Ahtum se boteaza in
rit ortodox la Vidin , devenind vasal al imparatului bizantin Vasile al II-lea.

1003-1004  Se construieşte Cetatea Ciceului, jud. Bistriţa-Năsăud, o puternică fortificaţie militară.

1006         În jurul vetrei oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar) s-au aşezat coloniştii teutoni aduşi de
regina maghiara Ghizela (soţia lui Ştefan cel Sfânt) , iar peste Someş, în localitatea Mintiu, s-au
asezat primii coloniştii germani.

1015-1020  Campanii de jaf ale pecenegilor in Transilvania. Coroana maghiara si voievozii valahi
poarta lupte cu acestia.
1018       În lupta fratricidă dintre Sviatopolk, duce al Kievului (1015-1019) şi ducele Iaroslav cel
ÎIntelept (1019-1054) se menţionează existenţa unei  alianţe  militare  între Sviatopolk şi asociaţii
lui : pecenegii şi valahii (Blokumenn) ~ cf. Cronicii  anonime a biografiei St. Olaf al Norvegiei.

1025 (sau 1027)   Vlahii sunt menţionaţi în Analele din Bari ca făcând parte din oastea bizantină
comandată de protospătarul Oneste, care îşi dispută supremaţia cu arabii în sudul Italiei.

1028-1030  Conflictul dintre Ahtum şi Ştefan I al Ungariei degenerează în război. Armatele

maghiare conduse de Chanadinus, fost aliat a lui Ahtum încep luptele de cucerire ale
voievodatului. După unele surse se pare că acest Chanadinus, descindea tot din Glad. Primele
lupte sunt câstigate de către Ahtum. Ajutat cu noi trupe de către regele maghiar, Chanandinus
reuşeşte să-l înfrangă pe Ahtum, şi să-l ucida. Drept recompensă , Ştefan I îi oferă, lui
Chanadinus, cetatea de scaun a lui Ahtum, Morisena pe care o rebotează Cenad, iar Banatul
intră in componenţa regatului maghiar.

1036        Pecenegii devastează Dobrogea aflată sub dominaţie bizantină, distrugând cetăţile
Capidava, Dervent, s.a.

1042         Împaratul bizantin Constantin al IX-lea Manomahul alungă păstorii vlahi din zonele de
păşunat de pe Muntele Athos, la cererea călugarilor.

1046      Fii  lui Iuliu cel Tânăr,  Bua şi Bucna, declanşează o mare răscoală “anticreştină” (anti-
catolică si antimaghiara), intervenind în luptele de succesiune ale tronului. Regele Andrei,
susţinut de aceştia, este înscăunat în locul lui Petru Orseolo.

1046-1047 Pecenegii conduşi de Tyrach invadează thema Paristrion (regiunea administrativă

bizantină din sudul Dunării). Cu greu armatele imperiale reuşesc să-i înfrângă pe pecenegi şi să-i
alunge în nordul Dunării.

1050          În cartea “Podoaba istoriilor”, geograful persan Gardizi menţionează existenţa
românilor la nord de Dunăre.

cca.1050     Asezarea fortificata de la Echimăuţi (Orhei) construită de către slavi este distrusă si
arsă în urma unui conflict dintre acestia si baştinaşi.

1054 (iulie 16)  Marea Schismă. Patriarhul Mihail I Kerularios (1043-1058) şi papa Leon al IX-lea 
(1049-1054) se excomunică reciproc, are loc separarea bisericii de la Roma de cea de la
Constantinopol.  Românii rămân sub autoritatea patriarhatului de la Constantinopole.

1055          Regele Ungariei, Andrei I (1046-1060) fondează o mănăstire pe peninsula Tihan, a

lacului Balaton pentru călugarii benedictini, înzestrand-o cu multe sate si moşii din imprejur.
Printre acestea sunt pomenite moşiile Petra, Turku, Ursa, Apa Secu, Lupa, Gamaz, Gislav, Culu,
Genusara, Micola, Vila Popi, Urcuta, s.a., locuite de către valahi.

1059             Incursiune a pecenegilor si vlahilor dobrogeni, pomeniti în cronica lui Zonaras ca şi

“neamul geţilor”, în imperiul bizantin.

1067-1071  Triburile cumane pătrund în Moldova, Transilvania şi apoi în Muntenia.

1066       Vlahii sud-dunăreni (urmaşi ai dacilor – cronica lui Kakaumenos) sunt principalii
animatori ai unei răscoale în Larissa, Tesalia. Conduşi de către Niculitzas III Delphinas, vlahul
Berivoi, Ioan Gremianites,Grigore Bambakas, vlahul Slavotă Carmalakis, Theodor Skibon
Petastos, declanseaza o campanie militară contra cetăţilor bizantine. Trădaţi de către Niculiţa,
răsculaţii vor fi nevoiţi să se supună din nou împaratului bizantin Constantin X Ducas.
1068       În bătălia de la Chiraleş, jud. Bistriţa – Năsăud, regele maghiar Solomon înfrânge şi
respinge triburile pecenege invadatoare.

1068            Atestare a cetatii Dăbâca (Cluj) sub numele de urbis Doboca

1071            Prima atestare a localitaţii Buziaş.

1072-1074  Populaţia de la Dunărea de Jos, sub conducerea lui Tatrys, se răscoală împotriva
dominaţiei byzantine. Comandantul Nestor, trimis de împăratul Mihail al VII-lea Ducas, trece de
partea răsculaţilor.

1075           La Alba-Iulia se organizează prima episcopie catolică.

1075           Cetăţile Turda şi Biharea intră în posesiunea regilor maghiari.

1075           Regele maghiar Geza I, dăruieşte jumătate din vama de sare de la Turda si mai
multe sate din Bihor, mănăstirii Sf.Benedict.

1085      Regele maghiar Ladislau I înfrânge definitiv şi îi alungă pe pecenegi din Transilvania.

1086-1091 Ana Comnena, prinţesa bizantină, menţionează în opera sa “Alexiada” existenţa a trei

formaţiuni politice în Dobrogea: una condusă de Tatos, cu centrul la Silistra, a doua a lui Satza,
cu centrul la Vicina şi ultima condusă de către Sesthlav.

1088           În timpul Împăratului bizantin Alexie Comneanul, reizbucnesc conflictele dintre

păstorii vlahi si călugarii de pe Muntele Athos.

1089           În cronica împăratului german Friedric Barbarossa se menţionează existenţa unei ţări
româneşti numită “Walahia”, condusă de un principe,  situată între Dunăre şi Munţii Carpaţi.

1091       Victoria împăratului Alexios Comnenul asupra cumanilor, la Lebunion, în Tracia. Un rol
deosebit l-au jucat oştenii vlahi din care era formată armata bizantină.

1094          Descriere a Moldovei si a locuitorilor săi facută de geograful Gardizi.

1094          Menţiune făcută de către Ana Comnena despre un conducător al vlahilor din
Dobrogea,  Pudilă (Budilă). Împăratul Alexios I apelează la Pudilă (Budilă) pentru a opri o nouă
năvălire cumană.

1097          Prima atestare medievală a oraşului Alba Iulia (anticul Appullum).

1111          Prima atestare a Comitatului Bihor.

1111          Prima menţiune a unui “principe al Transilvaniei”, Mercurius, reprezentant al regelui

maghiar in teritoriile romanesti noi cucerite.

1138          Mentiune a ducerii sarii din Transilvania in Ungaria.

1140        Vorbind despre cruciada dusă de împăratului Conrad al III – lea, cronicarul Thomas
Tuscus face precizarea că trupele plecate din Franţa şi Germania în drum spre Constantinopol au
trecut prin Ungaria, Pannonia şi Blachia (Ţara Vlahilor).

1141-1162  În timpul regelui maghiar Geza al II-lea se aduc primii colonişti saşi, în scopul apărării
graniţelor estice. Primii coloni s-au stabilit în zona Satu Mare si pe Valea Bistriţei, la Bistriţa. A
doua colonizare s-a făcut în sud-estul Transilvaniei, în zonele Sibiului şi Braşovului. Prima
mentiune a localitatii Tur (Thura) din Ţara Oaşului
1147        Brodnicii (vlahii pruteni) iau parte, alături de cumani, la luptele împotriva viaticilor.

1150        Menţionarea existenţei bolohovenilor, volohi (vlahi) situaţi în regiunea de nord – est a
Carpaţilor.

1154        Prima menţiune a oraşului Vicina (Isaccea), făcută de către geograful arab Sarif al
Edrisi. Geograful menţionează că oraşul avea mulţi locuitori.

1156           Prima atestare a localitaţi Arad.

1160-1170 Prima atestare documentară a “morlacilor” (maurovlahilor), făcută în Cronica preotului

din Diocleea (episcopat în Muntenegru). Cronica menţionează despre existenţa unei ramuri
apusene a vlahilor, care locuiau în Serbia apuseană, Sirmium, Croaţia şi Dalmaţia. Această
ramură vlahă avea să fie asimilată de către slavi în următorii ani.

1161-1168 În timpul războaielor duse de către împăratul bizantin Manuel I Comnenul (1143-
1180) cu ungurii, se menţionează existenţa unui mare număr de valahi înrolaţi în armata
bizantină, cu specificarea că aceştia: sunt coloni de demult ai celor din Italia – cronica lui Ioan
Kinnamos.

1164         Viitorul împărat bizantin Andronic Comnenul este prins la marginile Galiţtiei de către
păstorii valahi şi predat împăratului Manuel I Comnenul.

1164          Mentionat comitatul Crasna, lânga Solnocul de Mijloc

cca. 1166  Rabinul Beniamin din Tudela (orăşel spaniol din provincia Navarra) prezintă în
însemnările lui de călătorie existenţa vlahilor din Tessalia. Aceştia sunt prezentaţi ca o populaţie
de munteni aprigi, care luptau împotriva administraţiei bizantine şi jefuiau regiunile locuite de
greci.

1169          Ieronim si Corneliu, fii lui Paul sunt mentionaţi în urma arderii unei mănăstiri situata pe
cursul râului Someş.  Menţiune a localitaţilor: Apa, Tur, Iazul, Şard, Hodoş, Zerend din tinutul
Sătmarului.

1172           Conflicte teritoariale între cneazul Ţarii Volohovenilor din nordul Moldovei şi principii
rusi si polonezi

1174           Prima menţiune documentara a oraşului Bârlad şi a Ţării Berladnicilor

1176           Este atestată localitatea Sântu langa Şieu (jud. Bistriţa – Năsăud).

1177           Este atestat Comitatul Alba.

1177           Este atestat Comitatul Cluj.

1177           Este atestat Comitatul Timiş.

1177           Este atestata localitatea Turda, castrum Thorda

1177           Atestare documentară a Cetaţii de Baltă ( Castrum Cuculensi, Kukullewar).

1179         Este atestată prima bibliotecă de pe teritoriul ţării noastre. Un grup de călugări
cistercieni de la mănăstirea burgundă din Pontigny au întemeiat la Igriş (jud.Timiş) o abaţie, unde
au adunat primele lucrări de teologie dogmatică şi de filozofie scolastică.

1181           Este atestat Comitatul Satu-Mare si comitele Nicolae.

1181           Regele Bela al III porunceşte prinderea lui Stefan si Konchi, fii lui Petru si Achileus,
fiul lui Achileus, iobagi fugiţi de pe moşia mănăstiri comitelui Kulchey

1185-1186 Petru si Ioan Asan, conducătorii răscoalei vlahilor şi bulgarilor împotriva dominaţiei
bizantine, primesc ajutorul populaţiei din nordul Dunării.

1187        Se constituie statul vlaho-bulgar al Asăneştilor, ca răspuns la dominaţia bizantină în

zonă. Petru şi Asan îşi declară independenţa şi refuză să plătească  dări împăratului bizantin.

1187           Este atestat Comitatul Cenad.

1187-1188  Campanii ale împăratul bizantin Isaac împotriva Asăneştilor. Operaţiunile încetează
în momentul când Isaac o capturează pe soţia lui Asan şi primeşte drept ostatic pe cel de-al
treilea frate Asan, Ioniţă.

1188/9     Ionița Asan zis Caloianul, evadeaza de la bizantini și se refugiază la nord de Dunăre.
Cronicarul Nicetas Choniates Akominatos menționează că Ioniță s-a refugiat pentru o vreme la
nord de Dunare, unde devine „domn peste niste vlahi din neamul lui”. Prima mențiune despre
existența cnezatelor și voievodatelor din Țara Româneasca.

1189-1190   În timpul cruciadei conduse de către Frederic Barbarossa, acesta primeşte un ajutor
militar format din cca. 60.000 de soldati sârbi si valahi.

1189-1190 Ostilităţi deschise între Asăneşti şi împăratul Isaac. Asăneştii primesc ajutorul
valahilor de peste Dunăre.  Cronicarul bizantin Nicetas Choniates Acominatus menţionează
existenţa brodnicilor (vlahii pruteni) ca aliaţi ai Asăneştilor în luptele duse împotriva bizantinilor.

1190           Atestarea localitatii Şiria (Arad), cetate regala si feuda din anul 1331, Castrum Siry.

1190          Isaac trece munţii in Balcani cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asăneştilor, dar
întâmpinând o rezistenţă puternică, se retrage. Prins într-o ambuscadă, reuşeşte cu greu să
scape cu viaţă. Prima menţiune a numelui Litovoi, un soldat care il salvează pe sebastocratorul
Dukas.

1191          Conflicte dintre saşi si maghiari în Transilvania, în urma solicitarii saşilor de a obtine
autonomie religioasă.

1191           Prima atestare documentară a Sibiului (Cibinium).

1194        În bătălia de la Arcadiopole, bizantinii suferă o grea înfrângere din partea vlaho-
bulgarilor. Însuşi generalul bizantin Vasile Vatatzes este ucis.

1195          Armata bizantină, aliată cu armata maghiară a regelui Bela III,  este înfrantă de către
vlaho-bulgari. În urma eşecului, împăratul Isaac este detronat.

                   Sub conducerea noului împărat, Alexios al III-lea Anghelos este organizată o nouă
armată.  Vlahii asăneşti decimează practic şi acestă armată în bătălia din aproprierea oraşului
Seres.

1196           În urma intrigilor bizantinilor, Asan este asasinat.

1197           În urma intrigilor bizantinilor, şi Petru este asasinat.

1197         Conducerea vlahilor balcanici este preluată de către Ioniţă Asan, poreclit Caloianul.
1197                             Dobromir Chrysos conduce luptele de eliberare a Macedoniei de Est, de
sub dominaţie bizantină. Cel ce se intitula conducător al vlahilor si bulgarilor, Dobromir Chrysos
(1197 – 1202) era de origine vlahă , după unele surse aromân,  dar sigur vorbitor de română si
macedoneana conform cronicii lui Niketas Choniatēs.

1199            Începutul corespondenţei dintre papa Inocenţiu al III-lea si Ioniţa Caloianul. Papa
încearcă, prin conjuctura de moment existentă în Balcani, să şi-l atragă de partea lui Ioniţa.

1199           Prima atestare documentară a Ţarii Maramureşului şi a Ţarii Oaşului (ca locuri regale
de vânătoare).

sec. 12     La sfârşitul secolului 12 şi începutul secolului 13 s-a construit Biserica din Densuş,
biserică la care s-a folosit piatra ruinelor Ulpiei Traiana Sarmisegetusa.

1200           Este atestat Comitatul Caraş.

1201           Ioniţa Caloianul îşi extinde imperiul cucerind si ocupand orasul Konstanteia, cetatea
Varnei si provincia Dobrogea.

1202           Ioniţa Caloianul cucereste Macedonia şi-l înfrange pe fostul său aliat Dobromir
Chrysos

1202     Într-o corespondenţă dintre Ioniţă şi papa Inocenţiu al III-lea, Ioniţă se

autointitulează Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum (Caloian, împăratul bulgarilor
şi al valahilor).

1202            Campanie maghiară în Serbia si statul vlaho-bulgar. Începutul conflictului militar

dintre Imre, regele Ungariei si Ioniţa Caloianul.

1202           Atestare a localitaţii Ocna Mureşului sub numele deVilla Vimar.

1202-1203   Construirea castelului de la Cetatea de Balta, cetate care ulterior va fi dăruită de

către Matei Corvin lui Ştefan cel Mare. În aceasi perioadă se face menţiunea existenţei
localitătilor Ciuguzăl, Ocnişoara, Sucman, Lopadea Veche, Zagăr, Silvaş, Uioara si se
pomeneşte şi de locuitorii acestor sate avand numele: Petru, Cosma, Cozma, Adrian, Iacob,
Leşe, Zaharia, Beniamin, Micu, Andrei, Vodă, Acileus, Borşa.

1202 (sau 1207)  Călugării catolici de la mănăstirea Igriş (Timiş) au întemeiat o abaţie – filială la
Cârta (jud. Sibiu).

1203            Prima mentiune a oraşului Bistriţa, colonizat cu franci de pe Valea Moselei din
principatul Luxemburg

1203           Ioniţa Caloianul înfrange armata maghiară care ocupase parte din Serbia si statul
vlaho-bulgar.

1204        Ioniţă este încoronat ca “rege al bulgarilor şi vlahilor” de către papa Inocenţiu al III-lea,
primind de la acesta coroana, sceptrul şi bula de recunoaştere.

1204 (aprilie 13)  Conducătorul celei de-a patra cruciadă, Balduin de Flandra, cucereşte Bizanţul.
Ioniţă cere să fie recunoscut ca rege de către acesta.  Balduin face greşeala fatală să-l refuze ca
egal, acceptându-l doar ca vasal.
1204 (mai 16)  Menţionarea populaţiei ortodoxe din dioceza Oradiei. Papa Innocenţiu al III-lea
cere episcopului de Oradea să încerce convertirea acestei populaţii la catolicism.  

1204          Regele Emeric al Ungariei, îl scuteste pe Ioan Latinul din Cisnadie de toate obligaţiile ,
afară de participarea la oaste, dăndu-i voie să apeleze la judecata regelui.

1205 (aprilie 15)  Conflictul dintre Ioniţă şi Balduin de Flandra se soldează cu un dezastru pentru
latini.  Bătălia de la Adrianopole se încheie cu victoria lui Ioniţă, Balduin este prins şi dus la
Târnovo, unde moare.

1205           Bătălia de la Serres. Armata vlaho-bulgaro-cumană condusă de către Ioniţa Caloianul

obţine o importantă victorie împotriva armatelor cruciaţilor.

1205           Papa Inocentiu a III-lea aprobă trecerea în dependenţa arhiescopiei de la Kalocsa a

episcopiei ortodoxe din Ţara “ cneazului Bela “ (Balea) situat in actuala zonă a judeţelor
Hunedoara si Alba. În localitatea Criscior din judeţul Hunedoara există Biserica Adormirii Maicii
Domnului , ctitorita de către acest cneaz, soţia si fii lor.

1206           Menţionarea saşilor colonizaţi în aşezarea numită Nosen (Bistriţa).

1206           Cavalerul Ioan Latinul primeşte, în urma serviciilor facute, mosia Cwezfy, de la regele
Andrei II.

1206           31 ianuarie. Ioniţa Caloianul obţine o noua victorie asupra latinilor conduşi de către
Henric I de Flandra, în bătălia de la Rusion cucerind orasul Dimotika.

1207           4 septembrie. Ioniţa Caloianul înfrange armata regelui latin al Salonicului, Bonifaciu
de Montferrat.

1207         8 octombrie În timpul asediului Salonicului, Ioniţă Caloianul este asasinat de către
Manaster, şeful gărzii personale.

1207           În urma morții lui Ionița Caloianul, frații, Ioan Asan II și Alexandru Asan, fii lui Ioan
Asan, și nepoți ai Caloianului, se refugiază la nord de Dunăre. Confirmare a existenței unor
cnezate și voievodate in Tara Romaneasca.

1207-1218  Conducerea statului Asăneştilor este preluată de către Borilă, nepotul de soră a lui
Ioniţă.

1208          Atestare a localitaţii Ip (Sălaj) aparţinătoare comitatului Crasna cu ocazia menţionării

vânătorilor de bouri din satul Ip. Anania, Azarie si Misail solicită regelui maghiar Andrei ţinutul
Dendas

1207          În bătălia de la Philipopolis, Borilă Asan este înfrant de către Henric I de Flandra,
împăratul Constantinopolelui.

1210(3)      Valahii împreună cu pecenegii, saşii şi secuii din Transilvania sunt amintiţi ca oşteni în
armata comitelui Ioachim, trimişi  in ajutorul lui  Borilă Asan de către regele maghiar Andrei al II-
lea.

1210           Cetatea Dăbâca (Cluj)  devine cetate voievodală

1211        Instalarea unor detaşamente de cavaleri teutoni în Ţara Bârsei, pentru a apăra graniţa
de sud – est a Transilvaniei. Cavalerii teutoni au primit importante privilegii, ca scutiri de vami si
dări, dreptul de a apela la judecata regală, dreptul de a ţine târguri si de a ridica cetaţi de lemn.
1211        Menţionarea localitaţii Hălmeag in Tara Bârsei sub denumirea de Castrum Almage

1211          Borilă convoacă un sinod bisericesc la Târnvo, pentru condamnarea ereziei

bogomilice, a carei influenţă era din ce in ce mai pronunţată.

1211-1215  Cavalerii teutoni, construiesc în Ţara Bârsei, cetaţile Feldioara, Codlea si cea
denumită “a Crucii”

1212         Prima menţiune documentară a oraşului Timişoara

1213           Prima menţiune documentară a populaţiei secuieşti în Transilvania.

1213          Construirea castrului Cluj (Castrum Clus). Atestari ulterioare: 1275 (Cluswar), 1280
(Culusvar), 1282 (Culuswar ), 1282 (Cluswar)

1213         Atestare a oraşul Satu-Mare. Prima menţiune despre castrul (fortareata) Satu-Mare sa
facut la 905, în timpul luptelor dintre maghiari și Menumorut

1214           Românii din Maramureș sunt numiți străjeri ai codrilor– custodes silvarum

1214           Prima menţiune a Comitatului Arad.

1214           Prima menţiune a localităţii Dej (Dees). Atestări ulterioare: 1236, 1238, 1241 si 1261
(Deeswar)

1216           Brodnicii (vlahii pruteni) luptă împotriva lui Jaroslav din Susdali în bătălia de la Lipiţa.

1217           Coroana maghiară va iniţia un avanpost militar la est de Carpaţi, în cotul Vrancei la
Milcov

1218-1241 Conducerea statului asăneştilor este preluată de către Ioan Asan al II-lea (fiul lui
Asan). În timpul lui Ioan Asan al II-lea, împărăţia Asăneştilor cuprinde Moesia (teritoriile dintre
Dunăre şi Balcani), o parte din Serbia, cu oraşele Belgrad, Niş şi Skopie, Macedonia cu oraşele
Sereş, Ohrida, Bitolia, Prosak şi Sturmiţa, Tracia cu Adrianopole şi Dimotica şi Albania, fără
oraşul Durazzo. În pisania din 1230 a Bisericii celor 40 de mucenici, ridicată în Târnovo, el spune:
“Am cucerit toate ţările de la Adrianopol până la Durazzo, ţara grecească şi cea albaneză şi cea
sârbească”.

1221         Cavalerii teutoni intră în conflict cu regalitatea maghiară şi sunt alungaţi din
Transilvania în anul 1225.

1222     Menţionarea documentară a Ţării Bârsei şi a Ţării Românilor (Terra Blachorum).

1222         Ţinutul Bistriţei este organizat ca şi comitat; prima menţiune despre existenţa unui
comite local

1223        Regele maghiar Andrei al II-lea donează moşia Cisnădioara, priorului mănăstirii
catolice Cârta. Despre această moşie se menţionează că a fost luată de la Vlahi (luată de la
români – terra exempta de Blaccis).

1223        Regele maghiar Andrei al II-lea donează Ţara Loviştei lui Conradt.

1223        Atestare a oraşului Sibiu sub numele de Hermannsdorf

1223        16 iunie.  Marea bătălie de la Kalca. Coaliţia conducătorilor rusi este înfrantă de
armatele mongole conduse de Subotai si Gebe. Voievodul brodnicilor (valahii de pe Siret)
Ploscânea trece de partea tătarilor.

1224       Documentele timpului semnalează existenţa unei păduri a românilor şi a pecenegilor  -

silvei Blacorum et Bissenorum, localizată probabil între Munţii Făgăraş şi Valea Oltului.

1224           Prima atestare documentară a Orăştiei cu numele de Szaszvaros (oraşul saşilor). În

anul 1376 localitatea este confirmată ca şi centru comercial şi mesteşugaresc cu statut de
breaslă.

1224        Privilegiul “Andreanum”.  Regele maghiar Andrei al II-lea acordă saşilor din zona
Orăştie – Baraolt numeroase privilegii. Regiunea se organizează ca teritoriu autonom sub
autoritatea unui comite regal.

1224           Regele maghiar Andrei al II-lea uneşte aşezările săşesti sub conducerea judelui din
Hermannsdorf (Sibiu). Aceasta nouă uniune administrativă săsească poartă numele de „Provincia
Cibiniensis” şi cuprinde  teritoriul săsesc din centrul si nordul Transilvaniei mai puţin ţinuturile
Ţării Năsăudului si Ţării Bârsei

1227          Pousa voievod al Transilvaniei pe scurtă durată. Al doilea voievodat între anii 1235 –
1240.

1227-1228 Creştinarea cumanilor, făcută de către arhiepiscopul Strigoniu, în prezenţa regelui

maghiar Bela al IV-lea. S-a întemeiat episcopia cumanilor cu reşedinţa la Civitas Milcoviae
(Odobeşti). Episcopia era un avanpost al regatului maghiar, care urmărea, pe lângă extinderea
catolicismului şi expansiunea statului maghiar asupra populaţiei din zonă.

1228           Prima atestare documentară a Reghinului.

1228           Prima atestare documentară a localitaţii Şieuţ (jud.Bistriţa – Năsăud); Andrei al II-lea,
regele Ungariei, dăruieste lui “Dionisie” marele vistier, moşia Săplac, confiscată de la baronul
Simion.

1230          9 martie. Batalia de la Clocotniţa, Ioan Asan II îl infrânge în luptă pe despotul  bizantin
Teodor I Anghelos Duca Comnenul al Epirului

1230          Conflict militar între Ioan Asan II şi Andrei II al Ungariei. În urma infrangerii lui Asan,
maghiarii vor intemeia Banatului de Severin.

1230          Privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar)

1231           Conflicte teritoariale între conducătorii Ţării Volohovenilor din nordul Moldovei si
principii rusi si polonezi

1230          Conflict militar între Ioan Asan II si Andrei II al Ungariei. Alexandru, fratele lui Ioan
Asan îi infrânge pe maghiari in faţa cetaţii Sofia.

1233        Regele maghiar Andrei al II-lea transformă fortareaţa Severinului în cetate. Astfel ia
naştere Banatul de Severin ca marcă de graniţa, sistem defensiv organizat pentru paza graniţelor
contra vlaho-bulgarilor. Fortareaţa Severinului s-a construit în timpul regelui maghiar Ladislau I
(1040-1095) ca apărare împotriva pecenegilor, cumanilor si valahilor existenţi în zona. Prima
atestare documentară a unui Ban de Severin pe nume Luca.

1234          Se menţionează într-o scrisoare papală existenţa românilor de rit ortodox în sudul
Moldovei şi în estul Munteniei.
1235           Atestarea documentară a localităţii Beclean pe Someş.

1235           Atestarea documentară a localităţii  Rodna

1235           Ioan Asan II restabileste patriarhatul de la Târnovo, Ioachim I fiind numit patriarh.

1235           Ioan Asan II aliat cu Ioan III Ducas Vatatzes, împaratul Niceei, asediază
Constantinopolul latin

1238           Este menţionată exploatarea aurului la Roşia Montana, în urma colonizării zonei cu
mineri germani (hospites).

1238/9            Campanie militară maghiară îndreptată contra lui Ioan Asan II

1240           Regele Bela al IV-lea al Ungariei, donează biserica din Prejmer călugarilor mănăstirii
Citeaux din Bourgogne, abaţie a ordinului cistercian.

1240           Vechiul castru roman de la Mehadia este atestat ca şi existenţă cu numele

de castrum Myhald.

1241      Marea invazie tătară. Tatarii distrug episcopatul cuman al Milcovului si Cumania.
Hoardele lui Batu – han, pustiesc teritoriul românesc şi Câmpia Pannoniei. Sunt distruse oraşele
Rodna, Bistriţa, Dej, Cluj, Zalău, Oradea, Braşov, Sibiu, Sebeş, s.a.  Sunt menţionaţi în cronica
persană a lui Fazel-Ullah-Raschid doi conducători valahi (din Kara – Ulagh – Muntenia), pe nume
Bezerenbam şi Miselav. Cronicarul italian Rogerius, care sosise într-o misiune la episcopia din
Oradea chiar în perioada invaziei tătare, avea să menţioneze în lucrarea sa “Carmen
Miserabile” despre existenţa unor oraşe transilvănene precum Rodna şi Alba Iulia, dar şi despre
comunităţile săteşti. Astfel face precizarea că în satul Frata (jud. Cluj) a fost primit cu “pâine
neagră , coaptă din faină şi din coajă de stejar măcinată”. Rogerius face diferenţa între unguri şi
români, prezentând cnezatul din Bihor ca pe o comunitate românească.

1241          Daniel Romanovici al Haliciului pustiieşte nordul Moldovei în semn de protest, ca

urmare a protejari moldovenilor bolohoveni de catre tătari.

1241          31 martie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Rodna

1241          31 martie, cade sub asaltul armatei tătare localitatea Brasov

1241          2 aprilie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Bistrita

 1241          Cad sub asaltul armatei tătare localitatile Dej, Lipova, Lugoj, Oradea, Orăstie,
Zărand, Zalău  s.a.

1241             Cetatea de pământ a oraşului Satu – Mare este distrusă de catre tătari

1241          10 aprilie, armata ungaro-româno-cumană este decimantă de către tătarii conduşi de

Batu-Khan şi Subotai la Mohi, pe malul parâului Sajo din Ungaria.

1241          11 aprilie, cad sub asaltul armatei tătare oraşele Sibiu si Sebes

1241          24 iunie. Moare Ioan Asan II. Fiul lui Căliman I devine conducător al imperiului
Asăneştilor. Datorită luptelor de interese politice duse între diferite grupări de boieri, Căliman I
este asasinat în anul 1246.

 1241          11 decembrie, moare marele han tătar Odogai, Adunarea generală a principilor
mongoli se pregăteşte pentru alegerea unui nou han.
1242          martie. Batu-Khan hotăreşte retragerea tătarilor din Ţările Româneşti si Câmpia
Pannonică

1242          Victoria “regelui din ţara vlahilor “ asupra tătarilor, conform cronicii lui Filip Mousket.

1242           Este mentionată în documente localitatea Zagra, jud.Bistriţa – Năsăud.

1242          Este mentionată in documente localitatea  Mărişelu , jud.Bistrita – Năsăud; regele

Bela al IV-lea donează unui nobil un loc de arat în sat.

1242           Este mentionată în documente localitatea Lugoj, jud.Timiş

1243         ianuarie.  Voievodul Transilvaniei, Laurentiu, începe să restabilească ordinea în urma

retragerii hoardelor tătare

1245           Sunt menţionate într-un document localităţile Rodna, Sângeroz, Rebra, Feldru,
Năsăud, Luşca, Mocod si Zagra de pe Valea Someşului ( jud.Bistriţa-Năsăud)

1245           Este menţionată in documente localitatea Sebeş

1246           Localitatea Herina, jud. Bistriţa – Năsăud este atestată documentar. Aici se va
construi între anii 1250 – 1260 o biserică în stil romanic (iniţial romano-catolică, a unei mănăstiri
benedictine). Este o bazilică cu 3 nave şi 2 turnuri, fiind una dintre cele mai frumoase biserici de
tip romanic din ţară.

1246           Al doilea fiu a lui Ioan Asan al II-lea, Mihail Asan preia conducerea ţaratului româno –
bulgar. În anul 1256 este ucis în urma unor intrigi ale marii boierimi.

1247           Menţionarea documentară a Ţării Amlaşului şi a Ţării Haţegului. Haţegul este pomenit
ulterior în documente in anii: 1317 ca cetate regală, 1370 ca şi castel,  castel Hatzeg, 1366civitas
Hachzag.

1247          În “Diploma Ioaniţilor”, acordată cavalerilor ioaniţi de regele Ungariei, Bela al IV-lea,
se menţionează de existenţa între munţii Carpaţi şi Dunăre a voievodatelor lui Litovoi, Seneslau
şi a cnezatelor lui Ioan şi Farcaş. 

1247-1251  Perioadă de reconstrucţie a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, distrusă in anul 1242
de tătari.

1250        În judeţul Hunedoara, la Gurasada, a fost construită o Biserică Ortodoxă. Monumentul

face parte din categoria construcţiilor românesti aşa-numite “de zid” de format maramureşan.

cca. 1250  Se încheie reconstruirea bisericii din Prejmer (initial ortodoxa, romano-catolică, apoi
evanghelică). Mai târziu, începând cu anul 1427, în jurul bisericii se construieşte cea mai
puternică cetate ţărănească din Transilvania.

1256          Căliman al II-lea Asan preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea ţaratului româno-
bulgar. În anul 1257 este ucis în condiţii necunoscute.

1256          Mitu Asan, ginerele lui Ioan Asan II, preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea
ţaratului româno-bulgar. În anul 1257 va fi detronat de boierul cuman Constantin Tich, cel care se
va autonumi Constantin I Asan şi-şi va boteza fiul cu numele de Mihai II Asan

1257           Invazie tătara în Ţara Româneasca şi Banat. O alianta româno-maghiară îi va

infrânge într-o bătălie dusă la confluenţa Tisei cu Dunărea.
1260           Vlahii si bulgarii sub conducerea lui Constantin I Asan şi bizantinii conduşi de către
împaratul Mihail Paleologul ocupă cetatea şi Banatul de Severin. Banul Severinului, Laurenţiu,
recucereşte cetatea si regiunea în numele regelui maghiar Bela I

1260        Invazie tătara în Dobrogea, condusă de către hanul Nogai. Tătarii instituie un
comandament mongol permanent la gurile Dunarii în scopul facilitarii expediţiilor de jaf si
cotropire.

1260        12 iulie. Bătălia de la Kreussenbrun. Regele ceh Ottokar cel Mare se opune celor cinci
armate aliate îndreptate contra lui de catre tătari. Una din aceste amate era formatî din români,
pecenegi si ismaeliti.

1260        Atestarea documentară a cetăţii Carasova, ridicată deasupra cheilor Caraşului, în

apropierea Reşiţei. Dupa bătălia de la Mohacs, când oastea maghiară a fost decimată de turci,
cetatea a fost distrusă de otomani.

1262-1264  Împăratul bizantin Mihail al VIII-lea acordă unor şefi de trib turci selgiucizi, Issaddin şi
Saru Saltak Sede dreptul de a se aşeza pe teritoriul Dobrogei, în schimbul apărării de către
aceştia a hotarelor dinspre Imperiul Bizantin. Circa 10.000 de turci s-au aşezat astfel în
Dobrogea.

1263           Incursiune de pradă a tătarilor însoţiţi de moldoveni în Transilvania.

1263           Atestare a localitaţii Ocna Sibiului sub numele de Terra Wys.

1264           16 iulie. Prima atestare documentară a oraşului Bistriţa.

1264         Regele Andrei al II-lea al Ungariei donează câteva moşii din Ţara Năsăudului “ Terra
Nazwod “ contelui Hazos

1264            Al doilea privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare.

1265           Prima atestare documentară a oraşului Hunedoara.

1267           Prima atestare documentară a oraşului Mediaş, civitas Megyes.

1268          Prima atestare documentară a Bisericii Ortodoxe din Bistriţa, iniţial biserică a
mănăstirii minorite (franciscane) din localitate.

1269           Prima atestare documentară a oraşului Deva (Dewa), cetate voievodala a lui Roland
Borşa (1284-1293) si Ladislau Kan (1294-1315).

c.1270     În timpul domniei regelui maghiar Ştefan V (1270 – 1272) sunt pomeniţi in cronici, ca şi
conducatori ai regiunii Vişeului si Izei, cnezii Negrilă si Radomir. Regele maghiar confirmă unui
nobil cinci moşii în Ţara Oaşului, motiv de împotrivire a tărănimii libere din această zonă.

 1271           Atestare documentară a oraşului Braşov.

1271           Prima atestare documentară a oraşului Blaj ( Balaszfalva ).

1271           Veche localitate dacică, Abrudul este menţionat în documentele timpului sub numele
de “ terra Obruth”.

1272-1273 Voievodul Litovoi refuză să plătească tribut regelui maghiar Ladislau al IV-lea şi îşi
extinde autoritatea spre teritoriile revendicate de regele maghiar. În urma bataliilor sunt ucisi
voievodul si vicevoievodul Transilvaniei.
1276-1277 Menţiune a cronicarului german Thomas Tuscus despre existenţa unui conflict între
românii din nordul arcului carpatic şi ruşii apuseni.

1277(1279) Urmare a conflictului dintre Litovoi şi regele maghiar, cel dintâi este ucis iar fratele
acestuia, Bărbat este luat prizonier. După plata unei însemnate sume, Bărbat preia succesiunea
fratelui său.

1278           Prima atestare documentară a oraşului Târnaveni.

 1278           Atestare a cetaţii Şoimus, lângă Lipova, Castrum Solymos.

1279       Încercare de reînfiinţarea, de către maghiari, a episcopiei cumanilor, cu reşedinţa la

Civitas Milcoviae (Odobeşti), în Moldova.

1279.1280   Ţaratul vlaho – bulgar este condus de Ioan Asan III, nepotul lui Ioan Asan II.  În anul
1280 va fi trădat de boieri si detronat. Cel care îi va urma va fi  cumanul Gheorghi I Terter
(Gheorghe Terteres), 1280 – 1292. Până în anul 1323, ţaratul vlaho-bulgar va fi condus de ţari de
origine cumană şi tătară.

1280           La Strei, jud. Hunedoara, a fost reconstruită  Biserică Ortodoxă.

1280           Prima atestare documentară a oraşului Sighişoara sub denumirea de Castrum Sex. 
În anul 1367 localitatea este menţionată sub numele de Seguswar.

1280           Prima atestare documentară a oraşului Agnita.

1280         Sinodul de la Buda interzice preoţilor ortodoxi din Transilvania să săvârşească sluje
bisericeşti, de a  mai zidi biserici sau a intra in ele.

1282       Susţinător al politicii regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, Roland Borşa devine
voievod al Transilvaniei (primul voievod valah). În august a avut un rol hotărâtor în obţinerea
victoriei împotriva cumanilor răsculaţi. Politica de concesii a regelui faţă de aristocraţie l-a obligat
pe Roland Borşa să renunţe la funcţia voievodală.

1283           Regele maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, pătrunde în sudul Moldovei cu scopul de
a-i aduce la ascultare pe cumanii fugiţi din Transilvania.

1283           Atestarea documentară a localitaţii Biertan

1282-1285 Simon de Keza a redactat la cererea regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul o
nouă cronică , numita “Gesta Hunorum et Hungarorum”. Simon de Keza afirmă că strămoşii
ungurilor au fost hunii şi că valahii (blacki) “locuiau în Transilvania” şi erau asezaţi şi în Pannonia.

1284            Magistrul Toma trimis de regele Ladislau al IV-lea Cumanul în solie la hanul Nogai
avea să fie atacat pe drumul de întoarcere de către tătari şi români.

1284           decembrie. Începutul invaziei tătarilor aliaţi cu cumanii si moldovenii în Transilvania.

1285         Revenit în fruntea voievodatului, Roland Borşa se opune invaziei tătarilor. Pentru a
putea guverna provincia intracarpatică, îl numeşte ca vicevoievod pe Ladislau Borşa de
Sânmărtin. La sfârşitul anului este din nou demis de regele maghiar.

1288      În data de 8 iunie se întruneşte prima Adunarea obştească nobiliară din Transilvania. La

această adunare vor participa nobilii celor 7 comitate, clerul superior, orăşeni şi chiar ţărani.
Adunarea va avea atributii administrative, fiscale şi judiciare, dar nu şi legislative. Va exista un
“regnum Transilvanum”,  deosebit faţă de regnum Hungariae, condus de către voievodul  Roland
Borşa, cu puteri de adevărat suveran (vayvoda Transylvanus et comes Zonuk). După anul 1320,
aceste adunări se vor întruni o dată sau de două ori pe an.

1288            Prima atestare a localităţii Tohan (jud.Braşov), sub forma Villa -Tohon.

1288            Atestare a cetăţii Ciceului, Catrum Chico situată lânga Dej.

1290      Roland Borşa, împreună cu fraţii săi, organizează şi duc la bun sfârşit asasinarea regelui
Ladislau al IV-lea,  la Cheresig (jud. Bihor). Ambiţiile  politice a lui Roland Borşa îl readuc într-un
conflict cu noul rege maghiar, Andrei al III-lea.

1291           Prima atestare documentară a localităţii Caransebeş.

1291           Atestare a localităţii Târgu Lapuş, Maramureş.

1291             Regele Andrei al III-lea reinoieşte privilegiul oraşului Satu-Mare, ziua de luni este
hotărâta ca zi de targ.

1291          Atestata cetatea episcopala  Finiş, cetate întarita cu ziduri si bastioane, aflată în
proprietatea episcopiei din Oradea. Cetatea initială construită de catre Menumorut a fost din
lemn, şi era un bastion de apărare a accesului către Oradea si sud estul Transilvaniei.

1291      Regele maghiar Andrei al III-lea participă la întrunirea primei Diete provincială a
Transilvaniei, în data de 22 februarie. Din ea vor face parte, în condiţii de paritate constitutională,
nobili maghiari, saşi, secui şi români. Începând cu secolul 14, în timpul lui Ladislau I de Anjou,
regalitatea maghiară va lua o serie de măsuri care vor limita şi aproape desfiinţa drepturile
românilor din Transilvania.

1291        Scrisoare a regelui maghiar Andrei (Andráş) al III-lea, care atestă drepturile regale
asupra salinelor din Transilvania.  Din documentul menţionat reiese că mina din Praid, care
funcţiona din jurul anului 1200, era coordonată de către administraţia Oficiului Sării din Turda.

1291           Prima atestare documentară a Făgăraşului. Regele maghiar Andrei al III-lea anulează
autonomia Tarii Fagarasului, inchizand perspectiva românilor de a transforma acest teritoriu intr-
un voievodat independent de coroana maghiara.

1291     Letopiseţul Cantacuzinesc” si “Cronica Bălenilor” menţionează trecerea voievodului Radu

Negrul “ mare herţeg” de Amlaş şi Făgăraş din Transilvania, in Ţara Româneasca. Începutul
“Descălecatului şi Întemeierii” Ţării Românesti.

1292           Invazie tătară în teritoriile sudice ale Ungariei si Banatul Severinului.

1293           Menţionarea mănăstirii ortodoxe Hodoş – Bodrog (jud.Arad).

1294       Război civil între voievodatul Transilvaniei şi Regatul Maghiar. Învins de trupele regale,
Roland Borşa a fost demis din funcţia de voievod al Transilvaniei. În anul 1301 încetează din
viaţă.

1294            Ladislau Kan este numit Voievod al Transilvaniei. Începutul consolidarii autonomiei
Transilvaniei.

1295           Menţiune privind  existenţa a doua cartiere în oraşul Bistriţa, Villa Latina, locuit de
români şi Rossmarct, locuit de saşi. Villa Latina va mai fi numit ulterior in documente si Klein
wall(ac)dorf (micul sat valah) sau Alsowalldorf (satul valah de jos). Oraşul este condus de către “
magister Vivianus”.
1297         Ladislau Kan emite o cartă prin care se reconfirmă statutul de autonomie al
Transilvaniei faţă de coroana maghiară.

1299       În Cronica ritmată a lui Ottokar de Styria se menţionează că după moartea hanului
Nogai, conducătorii locali ai Moldovei s-au emancipat, punând bazele formării unui stat unitar.

1299           Prima atestare documentară a localitaţii Aiud.

1299      Prima mentiune despre existenţa unui conducator local din Maramureş, Nicolaus
Vaivoda filius Mauricii. Mauriciu era comite de Ugocea si Beregh (Maramureşul de Nord în
prezent in componenţa sudului Ucrainei si Ungariei de nord-est)

1300          Prima atestare documentară a Câmpulungului din Ţara Românească, pe o piatră

funerară, având inscripţia în limba latinaLaurencius comes de Longo – Campo.

1300          Prima atestare documentară a localităţii Baia (Civitas Moldaviae). Alte surse o atestă
între anii 1334-1335.

cca.1300     Este mentionat cnezul Cândea ca si proprietar al unor moşii din comitatul Haţegului

1301-1304   După moartea regelui Andrei al III-lea al Ungariei, Ladislau Kan îşi intensifica
eforturile de întărire şi extindere a autoritaţii Voievodatului Transilvaniei.

1304          Ladislau Kan intră în conflict cu pretendentul la tronul Ungariei, Carol Robert de
Anjou.

1306            Regele Otto al Ungariei face o vizită la Sibiu.

1307-1308  În Cronica ritmată a lui Ottokar de Siria se vorbeşte despre luptele pentru ocuparea
tronului Ungariei, după moartea regelui Wenceslav al III – lea, dintre Carol Robert de Anjou şi
Otto de Bavaria. Otto de Bavaria a încercat să-l câstige de partea lui pe puternicul voievod al
Transilvaniei, Ladislau Kan. Dar acesta l-a luat prizonier şi l-a trimis unui voievod “valah”, care
stăpânea peste “munţi” (uber Walt), în Tara Romaneasca. Voievodul valah era “domn” (Herr)
peste ceilalţi şi ţinutul său se numea “ţara valahilor” (Walachen lant).

1307-1315  Construirea fortăreţei Timişoarei

1308        Geograful anonim, în lucrarea sa “Descriptio Europae Orientalis” menţionează despre

existenţa blazilor, vlahii din Macedonia (“urmaşi ai păstorilor romanilor”), care erau un “popor
mare şi bogat”. În alt capitol al lucrării, face precizarea că înainte de a se stabilii maghiarii în
Pannonia, aici era un popor “pannonii” puternic şi bogat, condus de zece regi (cnezi).  

1310          Ladislau Kan încheie tratat de pace cu Carol Robert de Anjou, tratat prin care i se
recunoaşte in continuare autoritatea si stăpânirea asupra Transilvaniei.

1311          Regele Carol Robert de Anjou întăreste prin act posesiunea lui Nicolae de Tălmaciu,
fiul lui Conradt, asupra Ţării Loviştei.

1311        S-a realizat un ansamblu de pictură murală care decora ctitoria cnejilor Cândea din
satul Sântămăria Orlea (Hunedoara). Una din cele mai vechi picturi din România.

1311        Este atestată documentar localitatea Livezile (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele Ungariei,
Carol Robert de Anjou improprietăreste primii colonişti  germani în aceasta zona.

1311        Este atestată documentar localitatea Petriş – Sâm Petru (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele
maghiar Carol Robert de Anjou donează localitatea Comitelui Bistriţei, Moyus.
1313-1314 Data inscripţiei care atestă existenţa bisericii ortodoxe cu hramul “Sf.Gheorghe” din
Streisângiorgiu (azi localitate componentă a oraşului Călan, jud. Hunedoara); considerată cea
mai veche biserică românească, construită în prima jumătate a secolului 12. În pisanie sunt
pomeniţi cneazul Bâlea, preotul Naneş şi zugravul Teofil.

1315        În pisania înscrisă pe frontonul bisericii din Câmpulung, Arges, se menţionează că

aceasta a fost zidită de “ bătranul si preamiloslivul creştin Radu Negru Vodă, carele au fost din
inceputdescălecatorii Ţării Româneşti”  Sfârşitul domniei lui Radu Negru.

1315          Menţiune legat de un conflict de proprietate între cnezii Dan şi Stanislău şi primarul de
Haţeg, Nicolae cel Rosu.

1315-1352  Domnia lui Basarab I în Ţara Românească. Întemeierea statului feudal în Muntenia.

1315          Prima mentiune documentară a localitaţii Lipova

1316          Prima mentiune documentară a oraşului Cluj

1316          Bătălia de la Debrecin între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuţi de românii si
maghiarii din Transilvania  şi armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1317          Atestarea localităţii Dumitra (jud.Bistriţa – Năsăud) sub numele de Villa Demetri

1317           Bătălia de la Ciceu între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii si
maghiarii din Transilvania  si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1317           Regele Carol Robert de Anjou numeşte pe voievodul Toma de Szecseny, comite al
Provinciei Cibiniensis

1318           Bătălia de la Topa între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii şi maghiarii
din Transilvania  şi armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1319         Comitele Bistriţei, Moyus, conduce o răscoală în nordul Transivaniei împotriva regelui
Carol Robert de Anjou.

1319           Cnezul Baciu si fiul său Iuan reclama pe numitul Paul zis Oloz (Italianul) pentru că
acesta ar fi intrat pe proprietatea sa.

1319           Atestare documentară a localitaţilor Ardan (Iordanfalva), Şieu Mare (Nagsoyou),

Posmuş (Pazpos), Bârla (Barla), Măgurele (Serling), Ragla (Radla), Soimuş (Solumus), Lunca
(Fris) si Sebiş (Sebes) de pe valea Şieului, jud.Bistrita – Nasaud.

1320           Bătălia de la Bonţida între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si
maghiarii din Transilvania  si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou

1320          Abrudulul  este mentionat în documentele vremii sub denumirea “Obrudbania” , baia
(mina) Abrud.

1320           Mentiune documentară a localitaţii Carei.

1320           Atestare a satului Jdioara, localitate sub muntele Poiana Rusca, sub numele
de Sydovar. Din anul 1387 localitatea este numita castrum.

1320           Bătălia de la Deva între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si maghiarii
din Transilvania  si armata regelui maghiar Carol Robert de Anjou. În urma asaltului Devei
cetatea este cucerită de catre armata regală maghiară, iar fii lui Ladislau Kan se refugiaza în
Ţara Româneasca.
1321         Cronicarul arab Abu’l Fida menţionează că Sakdji (Isaccea) este un oraş din Ţara
Vlahilor (al-Ulak).

1321         Atestare documentară a localitaţii Silivaş (jud.Bistriţa – Năsăud) ; localitatea este

pomenită în timp sub numele de : Salvas, Zilvas, Pustia-Szilvas, Olah-Szilvas.

1322         Sunt menţionaţi în Moldova cnezi si voievozi sub numele de “puternici ai locului”.

1322         Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Cârţa, in urma instituirii dijmei bisericeşti

1323        Restaurarea Dinastiei Asan. Mihai III Asan Sisman, strănepot a lui Ioan Asan II este 
ales împarat al vlaho-bulgarilor.

1323        Dionisie este mare stolnic al regelui maghiar, fiind castelan al cetăţilor Mehadia şi
Jdioara (Caraş – Severin). Numele lui Dionisie apare frecvent în lista dregătorilor semnatari ai
actelor regeşti după Toma, voievodul Transilvaniei.

1323            Prima atestare a bisericii Sfântu Gheorghe din Timişoara.

1323-1338  În timpul regelui maghiar Carol Robert de Anjou, se deschid în Transilvania primele
monetării, în Cluj, Sibiu, Satu-Mare, Oradea, Lipova.

1324          Urmare a tendinţei voievodului Transilvaniei, Toma de Szecseny, de a reduce

autonomia saşilor, aceştia se răscoală. Saşii, conduşi de către greavul (comite) Hennig din
Petreşti pierd bătălia dusă contra armatei maghiare la Rupea.

1324           Conflict militar intre Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor şi Împaratul bizantin,
Andronic al III-lea

1324       Ioan, fiul banului Teodor, castelan de Mehadia, se răzvrăteşte împotriva regelui maghiar
Carol Robert de Anjou. Martin, comitele Sălajului, asediază Mehadia şi-l înfrînge pe Ioan.
Mehadia revine în stăpânirea coroanei maghiare.

1324 (iulie 26)   Basarab, domnul Ţării Româneşti este numit de către cancelaria ungară
“voievodul nostru transalpin”(wayuodam nostrum Transalpinum). Prin aceasta Basarab I acceptă
suzeranitatea regelui maghiar, fiind recunoscut, în acelaşi timp şi stăpânitor efectiv al Banatului
de Severin.

1324         Invazie tătară si moldoveană în Transilvania. Zonele cele mai pustiite de către acestia
sunt cele din Maramureş. Armatele maramureşene sprijinite de catre o oaste regală maghiară
reuşesc să-i înfrângă pe tătari şi moldoveni şi să-i alunge dincolo de Carpaţi.

1324-1328  Lupte între Basarab I şi tătari. În urma acestor lupte, hotarul Ţării Româneşti ajunge
la Chitila.

1325       O oaste valahă din Moldova luptă alături de poloni, ruteni şi lituanieni împotriva
markgrafului de Brandenburg.

1325         Balica, conducatorul Dobrogei îşi declară independenţa faţa de statul vlaho-bulgar a lui
Mihail III Asan şi faţa de bizantini

1325           Este menţionată documentar localitatea Lechinţa (jud.Bistriţa – Năsăud) ;

documentele vremii pomenesc despre un ‘Johannes plebaus de Lekenche “. Localitatea facea
parte în acea perioadă din comitatul Dăbîca , moşia fiind împarţita între mai mulţi proprietari.
1326           Prin diploma emisă la 22 septembrie de catre regele Carol Robert de Anjou, cneazul
maramureşan Stanislău , fiul lui Stan Bârsan este primul cneaz de origine valahă înobilat cu drept
ereditar, transmisibil fiilor lui.

                   Regele maghiar acorda cneazului mosia Zurduky (Surduc – Strâmtura)  care îngloba
satele Bârsana, Năneşti, Strâmtura şi Corneşti. Prin acest act se face prima menţiune istorica a
existenţei acestor localitati.

1326          Prima atestare scrisă a localitaţii Sighetul Marmaţiei.

1326          Prima atestare scrisă a localitaţii Sibiu.

1327      Menţiune a celei mai vechi sculpturi gotice din Transilvania încastrată în peretele
Bisericii Evanghelice din Bistriţa, jud. Bistriţa – Năsăud; sculptura reprezintă un cavaler. În anul
1332 este menţionat cel dintâi paroh al bisericii, pe numeJohannis Plebanus de Bystricia.

1327-1328  Conflict militar între Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor si Împaraţii bizantini
Andronic al II-lea si Adronic al III-lea

1329           Prima menţiune documentară a localităţii Baia-Mare.

1329     Prima menţiune documentară a localitaţii Urmeniş (jud.Bistriţa- Năsăud); localitatea

apare în documente într-o hotărnicie de limita de proprietate, când are loc un schimb de moşii
între regele Carol Robert si magistrul Stefan Pugan.

1329          Atestare documentară a localitaţilor Miceşti (Chiciud) si Visuia (Wyzuliatelke)

(jud.Bistriţa-Năsăud) intr-o hotărâre de moşie.

1329          Atestare documentară a localitaţilor Visc, Hust, Teceu si Campulung la Tisa din
Maramures , 26 aprilie.

1329          Atestare documentară a localitaţii Baia-Mare sub numele de Râul Doamnelor (Rivulus
Dominarum) într-un act al cancelariei regelui, Carol Robert de Anjou.

1330           Regele Carol Robert de Anjou confirmă prepoziturii Sfântului Ladislau dreptul de
proprietate asupra unor saline din Ocna Sibiului (Salzburg)

1330                (Iul. 28)   Lupta de la Velbujd . Mihai III Asan Şişman, ţarul vlaho- bulgar,
organizează o campanie militară, sprijinită si de Basarab I, împotriva regelui sârb Stefan Uroş
(Decanski). În bătălia de la Velbuzd, vlaho-bulgarii si aliaţii lor sunt infranti de sârbi. Mihail cade
ucis in luptă, fiul lui, Ioan Stefan va fi încoronat ca noul tar al vlaho-bulgarilor pe o perioada de 8
luni

1330 (sept)     Armata maghiară, condusă de regele Carol Robert, pătrunde în Ţara

                   Românească şi ocupă Severinul. Oferta de pace a lui Basarab I este respinsă.

1330           Basarab I înfrânge oştile regelui maghiar într-un defileu carpatic. Carol Robert scapă
cu greu în viaţă (nov. 9-12)

1330(1331) Călătorul şi geograful Ibn Battuta, vizitând curtea hanului mongol Ozbag (Uzbek) al
Hoardei de Aur trece prin Dobrogea, menţionând existenţa oraşelor Baba-Saltik (Babadag) şi
Fenikah (Enisala).

1331           Ţar al vlaho-bulgarilor este ales Ioan Alexandru Asan Straţimir

1332           Menţionarea documentară a localităţii Râşnov.

1332 (octombrie 4)   Încercare de reactivare a episcopiei catolice din partea de sud-vest a
Moldovei, numită a Milcoviei, prin numirea unui inalt prelat maghiar.

1332           Menţionarea documentară a localităţii Târgu Mureş.

1332           Menţionarea documentară a localităţii Sfantu Gheorghe.

1332           Ţăranii primesc dreptul de aşezare pe teritoriul oraşului Satu-Mare

1332           Prima menţiune despre existenţa localitaţii Satu Nou – Neudorf (jud. Bistriţa-Năsăud).
Începutul conflictului teritorial dintre saşii din această localitate si comunitatea românească din
Petriş, sat invecinat.

1333           Începutul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Brătean şi familia Himfy.
Conflictul se va derula pe o perioadă de 10 ani până în anul 1343, cănd cneazul Brătean este
acuzat de familia Himfy că ar fi atacat moşia Remetea.

1334           Alexa Moldaowicz, este menţionat ca locuitor al localităţii Baia din Moldova.

1334          Se termină construirea cetaţii de la Abrud.

1334          Invazie tătara în Transilvania.

1334       Cnezii maramureşeni Nicolae si Maxim sunt menţionaţi in diplomele maghiare ca

proprietari a 24.000 iugăre de pământ în comitatul Beregh (azi în Ungaria), lângă râul Iloşva.

1334           Prima menţiune a localităţii Sighet, Maramureş, sub numele de Zyghet.

1335           Tătarii hanului Uzbek devastează Ţara Românească.

1335         Începutul conflictului dintre voievodul maramureşan Bogdan I, fiul lui Micula,  şi Carol
Robert de Anjou, regele Ungariei; Bogdan, voievod al Maramureşului îsi incepe lupta de
independenta faţă de coroana maghiară. Regele maghiar hotăreşte strămutarea lui Bogdan din
Maramureş, in Ungaria, pentru a putea fi mai uşor de supravegheat.

1335           Menţiune a localitatii Hălchiu din Tara Bârsei sub numele de castrum Helthenum.

1336          Regele maghiar Carol Robert de Anjou hotăreşte retrasarea hotarelor posesiunilor din
Bedeu (localitate in nord-vestul Maramureşului) în favoarea românilor Drag (Dragomir) si Dragoş
(Dragoş Voda).

1337          Atestare a localitatii Cojocna (Cluj) sub denumireacivitas Kuluskna.

1339     Portulanul lui Angelino Dulcert menţionează existenţa unui mare drum comercial (Via
Walachiensis) de la Marea Neagră, prin Lvov, până la Marea Baltică; de-a lungul lui sunt
semnalate oraşe-târguri româneşti.

1340            Atestare a localităţii Siret (Târgu Siretului).

1342            Prima menţiune a oraşului (civitas) Timişoara

1342            Invazie tătară şi moldoveni în Transilvania condusă de către Altamos.

1342          Se accentuează conflictul dintre voievodul maramureşan Bogdan I şi Ludovic I, regele

Ungariei, fiul lui Carol Robert de Anjou.

1342         Voievodul Bogdan al Maramureşului refuza acceptarea suveranitaţii maghiare şi trece

in Moldova insoţit de familie si supuşii lui.
1342         Menţiune a existenţei unui voievod de Iaz (în Transilvania), Tihomir Romănul

1343       Regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul survenit între voievodul maramureşean
Crăciun şi Ioan, fiul lui Dionisiu din Kolcse, în favoarea celui dintâi.

1343            Prima menţiune a oraşului (civitas) Cenad

1343            Ludovic I al Ungariei solicită ajutorul cnezilor si voievozilor români din Maramureş şi
Transilvania, împotriva tătarilor (luna mai)

1343            Dragoş, Voievod de Maramureş intra în Moldova, în fruntea unui corp de armata
expeditionar maghiar cu scopul de a opri intervenţiile tătare in Transilvania şi a pacifica populaţia
existentă în această zonă.

1344         Întalnire dintre  Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I şi regele Ludovic I al Ungariei, în
scopul creerii unei alianţe comune în lupta antimongolă (tatară) .

1344         Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Mănăştur, în urma instituirii dijmei bisericeşti

1345           Învazie moldo – tătară în Transilvania

1345          Lupte ale alianţei Nicolae Basarab – Ludovic I cu tătarii. Regele Ludovic I organizează
şi o campanie împotriva tătarilor pe teritoriul Moldovei, campanie condusă de către comitele
secuilor, Andrei Lackfi, având o armată alcătuită din secui, români din Maramureş şi din Tara
Românească.  Nicolae Basarab îşi lărgeşte graniţele până în sudul Moldovei.

1345         În semn de multumire pentru participarea la luptele duse contra tătarilor regele
maghiar Ludovic I prin diploma emisă la Vişegrad în data de 28 decembrie, confirmă pe Opriş si
Mariş ca şi cneji, fii ai voievodului Codrea, precum şi pe Stan zis Bârsan, frate a lui Codrea. În
aceaşi diplomă se mai face confirmarea   fiului lui Stan, pe nume Micu. Menţionarea cnezatului
de la Sarasău, Maramureş.

1346           La 9 si 13 aprilie, regele Ludovic I cel Mare al Ungariei întăreşte prin doua diplome,
donaţiunea făcută de către regele Carol Robert de Anjou, cneazului maramureşan Stanislău prin
înobilarea efectivă a fiilor acestuia: “Micu valahul şi fraţii săi Neagu, Manea si Radu, descendenti
din Stanislău , fiul lui Bârsan “.

1346           Înfrangerea amatei tătare si moldovene pe teritoriul Moldovei de către alianţa creştină
condusă de Ludovic I al Ungariei si Nicolae Alexandru Basarab. Principele tătar Altamos este
prins si decapitat.

1346       Balica, căpetenia Dobrogei, se amestecă în luptele interne din Imperiul Bizantin,
trimiţând 1000 de ostaşi sub conducerea lui Dobrotici şi a lui Teodor  în ajutorul împărătesei Ana
de Savoia, împotriva lui Ioan al VI-lea Cantacuzino, pretendent la tronul imperial.

1347         Dragoş, Voievod de Maramureş, este numit conducator al “marcii” organizate de

coroana maghiară pe teritoriul Moldovei. Se crează astfel o unitate teritorial-politică şi militară, cu
sediul la Baia, care cu sprijinul conducatorilor locali avea menirea să apere Moldova si hotarele
răsăritene ale regatului ungar.

1347 (oct.17)   Într-o epistolă adresată de către papa Clement al VI-lea regelui Ungariei, Ludovic
de Anjou, se menţionează faptul că mai mulţi români (Olachi Romani) din Transilvania şi Ţara
Românească au trecut la catolicism.

1347           Inceputul marii “migrarii” a maramureşenilor in Moldova către Bogdan Voda

1347-1350  Epidemia de ciumă neagră face multe victime în Tările Româneşti.

1349           15 septembrie la Bistrita. Regele maghiar Ludovic I condamna actiunea razboinica a

lui Stefan, nepotul lui Bogdan Voda care năvălise cu oaste împotriva Giula şi a fiilor acestuia
Dragos, Dragomir, Stefan, Tătar, Costea si Miroslav, aceştia din urmă fiind atacaţi şi alungaţi de
pe moşiile lor de la Giuleşti şi Nyres.

1349          Extinderea constructiei Bisericii Sfântul Mihail din Cluj. Terminarea bisericii s-a facut
în jurul anul 1500.

1349-1350  Epidemia de ciumă neagră din Transilvania face numeroase victime.

1350           Regele maghiar Ludovic I prin diploma emisă la 1 aprilie, donează “sate romănesti
numite Lipceni si Herincea aflate in Maramureş” fiilor lui Craciun: Săracin, Nicolae, Valentin si
Luca. Acest lucru se face la indemnul comitelui secuilor din Bistriţa, Maramureş si Brasov, Andrei,
care spera într-o mai buna comuniune cu românii.

1350           Prima atestare documentară a oraşului Brăila.

1350            Construirea primei biserici armene la Botosani.

cca. 1350  Se începe construirea Bisericii Sfânta Maria din Sibiu, biserică romano-catolică.

1351          Contingente romaneşti conduse de cnezi si voievozi din Transilvania si Maramureş

participa la luptele contra tătarilor din Polonia, campanie condusa de Ludovic I al Ungariei si
Cazimier al Poloniei. Alianţa polono – maghiara reuşeşte să-i infrânge pe tătari şi să-i împingă
spre est.

1351        Printr-un decret al regelui Ungariei, Ludovic I, s-a introdus în Transilvania darea numită
“nonă” (a 9 parte din recoltă), dare ce trebuia plătită de către toţi agricultorii şi cultivatorii de vii.

1351       Se termină renovarea Bisericii Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului de la Câmpulung

Argeş din incinta mănăstirii Negru Voda.

1351           Urmare a ripostei maghiare din Polonia, trupele principelui lituanian Olgerd împreuna
cu tătarii pătrund şi devasteaza Moldova şi Transilvania.

1351-1362 Se renovează biserica domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş. Picturile
murale au fost realizate între anii 1364 – 1366.

1352        Este menţionată, în cronici,  localitatea Cuhea (azi Bogdan Voda) , pe o anumită 
perioadă,  reşedinţă a voievozilor români din Maramureş.

1352          Dragoş Vodă  participă alături de regele maghiar Ludovic I la asedierea cetaţii Belz,
din nordul Galiţiei, cetate aflata sub controlul lituanienilor care erau aliaţi cu tătarii. Luptele se
incheie prin adoptarea unui armistiţiu de pace. În aceste lupte moare cneazul maramureşean
Tatomir, nepotul lui Dragoş Vodă.

1352          Regele Ungariei, Ludovic I acordă privilegii orăşăneşti aşezărilor de oaspeţi regali
(hospites – colonişti saşi) din localitaţile: Visc, Hust, Teceu, Câmpulung si Sighet.

1352           Atestarea localitaţii Baia de Arieş, oraş minier din Munţii Apuseni, unde se exploata
aur. Localitatea era la acea vreme oraş regesc – civitas regalis, cunoscut sub numele de
Aranyos.
1352           Cnezii Bogdan si Iuga, fii lui Ştefan de Mâtnic sunt confirmaţi proprietari ai   ţinuturilor
Mâtnicului din districtul Între Timişuri.

1352-1364 Domnia lui Nicolae Alexandru, fiul şi succesorul lui Basarab I în Ţara Românească.

1353         Regele maghiar Ludovic I donează fiilor voivevodului Iuga: Ştefan si Ioan, nepoţii lui
Bogdan I, moşia de la Cuhea, fost scaun voievodal al celui din urmă.

1353         Oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg anual.

1354           Dobrotici, despot al Dobrogei. Acesta a purtat lupte pentru lărgirea statului său cu
ţarul Ioan Alexandru Asan, cu coloniile genoveze şi cu imperiul bizantin.

1354           Conflict diplomatic deschis între Ludovic I al Ungariei si Alexandru Nicolae Basarab,
domnitorul Tării Româneşti. Ludovic contesta dreptul de domnie a lui Alexandru Nicolae (20
noiembrie )

1354-1358  Dupa moartea lui Dragoş Vodă survenită la anul 1354, Sas, fiul lui preia conducerea
Modovei în numele Ungariei.

1355         Regele maghiar Ludovic I retrage dreptul de proprietate al moşiei Nireş lui Ioan
“Voievod” , fiul lui „Iuga, Voievodul romanilor din Maramures”, acordandu-i acest drept de
stapanire lui  Dragoş II (fiul lui Giula, fratele lui Dragoş Vodă) si fraţiilor lui: Ştefan, Tătar,
Dragomir, Costea si Miroslav (diplomă din 12 octombrie).

1355 (februarie 10)   Nicolae Alexandru acceptă o alianta cu coroana maghiară în schimbul
primirii  Banatului Severinului.

1358      Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă braşovenilor, cu acceptul lui Nicolae
Alexandru, libera trecere pentru negoţul lor în Ţara Românească.

1358-1359  Începutul luptelor de eliberare a Moldovei de sub suveranitate maghiara. Bogdan

Voievod atacă “marca” moldava condusă de catre Sas, fiul lui Dragoş I.

1359       Bogdan  Voievod se proclama Domn al Moldovei, refuzand suzeranitatea coroanei

maghiare; întemeierea Moldovei ca şi stat de sine stătător.

1359       Bogdan I al Moldovei începe construcţia Bisericii Sfântul Nicolae la Rădăuţi.

1359           Campanie militara maghiară ţn Moldova împotriva lui Bogdan – Voda. Înfrant acesta
se retrage la Rădăuţi.

1359    Înfiintarea Mitropoliei Ţării Româneşti în timpul domnitorului Nicolae Alexandru, având
sediul la Curtea de Argeş. Iachint de Vicina este primul mitropolit, între anii 1359-1372, cu titlul de
“exarh a toată Ungrovlahia şi a plaiurilor”.

1359           Domnitorul Nicolae Alexandru refuză suzeranitatea regatului maghiar.

1360          Se restabileşte suveranitatea maghiară asupra Moldovei, conducerea “mărcii”

moldave este asigurată de către Balc, fiul lui Sas si ulterior de Dragoş II, nepotul lui Dragoş Vodă

1360           Domnitorul Nicolae Alexandru refuză să accepte suveranitatea regatului maghiar.

1360          Ana, fiica domnitorului Nicolae Alexandru, se căsătoreşte cu ţarul sârb Ştefan Uroş al
V-lea (fiul ţarului Ştefan Duşan).
1360  (iunie, 1)  Este menţionat, într-un document emis la Haţeg, cneazul român numit Costea
(Koztha), care împreună cu nepoţii săi, Balata, Bay, Surs şi Nan, sunt stăpânitori a localitaţilor
Răchitova şi Lunca.

                   Conform unor surse istorice, Surs ar putea fi acel Şerb, tatăl lui Voicu (Iancu) de
Hunedoara.

1360        Petru de Ostrov (Ţara Haţegului) este primul protopop român atestat în istorie.
Documentul precizează că între participanţii la “scaunul de judecată”, întrunit la Haţeg, în 2 iunie
1360, se aflau cinci clerici locali: protopopul Petru din Ostrov şi preoţii Zampa din Clopotiva, Dalc
din Densuş, Dragomir din Tuşlea şi Bâlc din Peşteana.

1360         Prin diploma din 20 martie regele maghiar Ludovic I doneaza lui Dragoş II, (nepotul,
dupa frate a lui Dragoş Vodă),  fiul lui Giula si fiilor săi: Giula şi Ladislau,nouă moşii româneşti din
Maramureş.

                     Prin diploma din 14 mai acelasi rege îl improprietăreşte pe românul Stan fiul lui
Petru, cu moşia de la Rona de Sus, iar pe românul Wanchuk (Vancea) , fiul lui Farkastan (Stan
Lupu), cu moşia Varalia.

                     Prin diploma din 24 iunie regele maghiar reconfirma dreptul de proprietate asupra
moşiei de la Cuhea, lui Ştefan si Ioan, fii voievodului Iuga.

                      Prin diploma din 24 iunie , Ludovic I acordă a treia parte a moşiei Sarasău lui Stan
fiul lui Ghergheş.

1360-1361  Campanie de independenţa dusă de către Bogdan Voda contra suveranitatii coroanei
maghiare. Lupte ale domnitorului împotriva lui Balc si Dragos II. Bogdan Voda va recâştiga
definitiv independenţa Moldovei.

1360-1361 Registrul notarului genovez Antonio de Podenzolo de la Chitila, atestă activitatea

comercială de la Dunărea de Jos. Aici se exportau spre capitala Imperiul bizantin mari cantitati de
grâu, miere, ceară, vin, peşte, sare şi alte produse.

1361            Începutul conflictului teritorial din Banat, dintre familia Himfy si cnezii români.
Conflictul va dura până în anul 1377, românii pierzand o serie de moşii în favoarea nobililor
maghiari.

1361         Prin diploma din 14 mai regele maghiar Ludovic I dăruieşte lui Bud, Sandor, Opris,
Ioan, Dragomir si Baila, fii lui Locovoi, români din Maramureş, jumatate din moşia Ozon, pe care
o avusese anterior Stan, numit Feir Românul.

1361           Conflict între Egidiu, fiul lui Basarab, proprietar al moşiei Zoltan (Mihai Viteazu –
jud.Mures) si Petru, Nicolae si Ioan, fii lui Werner comiţi de Saschiz si Archita. Egidiu, fiul lui
Basarab îşi recupereaza moşia însuşita în mod nedrept de saşi.

1363        Regina Elisabeta a Ungariei intervine în procesul dintre fii lui Crăciun: Nicolae, Valentin,
Sărăcin şi Lucaciu şi fii lui Nicolae: Zouard, Stefan şi Ioan, sprijinindu-i pe fii primului.

1364           Prin diploma din 10 februarie regele Ludovic I intervine în lupta internă care se duce
în familia Dragoş, luându-i partea lui Giula, fiul lui Dragos II în conflictul creat între acesta si
unchii sai, fratii lui lui Dragos II: Stefan, Miroslav preotul si Dragomir.

1364           Intervenţie militară a coroanei maghiare în Moldova condusă de către Balc, nepotul
lui Dragoş Vodă, contra lui Bogdan I, domnitorul Moldovei.
1364        Prin diploma din 27 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă fiilor lui Crăciun
drepturi depline asupra moşiilor pe care ea le-a dăruit acestora, in defavoarea fiilor lui Nicolae.

1364         Prin diploma din 30 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă comunităţii
româneşti din comitatul Bereg (zonă din nordul Marmureşului actualmente pe teritoriul Ucrainei)
dreptul să-şi aleagă voievod.

1364           Atestare a localitatii Ieud, Maramures cu ocazia ridicarii unei Biserici Ortodoxe.

1364 (iunie 10)  Regele maghiar Ludovic I de Anjou acordă Braşovului privilegii ca şi oraşului
Buda: dreptul de “etapă şi depozit” şi libertatea de vamă.

1364-1377 Domnia, în Ţara Românească, a lui Vladislav I (Vlaicu-Vodă), fiul lui Nicolae
Alexandru.

1365          Vladislav I dispune baterea primelor monede ale Ţării Româneşti. Monedele erau din
argint şi se împărţeau în trei grupe: trei tipuri de ducaţi, un tip de dinar şi două tipuri de bani.

1365          Ca urmare a neputinţei de a relua stăpânirea în Moldova, regele Ludovic de Anjou

acordă, la data de 2 februarie, moşiile  confiscate ale lui Bogdan din domeniul Cuhea,
Maramureş, fiilor lui Sas (Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan). Aceasta este o confirmare că statul
medieval  Moldova era considerat ca irecuperabil de catre coroana maghiară.

1365          Prima atestare documentară a localitaţii Borşa din Maramureş

1365       Conflict diplomatic între regele maghiar Ludovic I de Anjou şi Vladislav I. Motivul
neînţelegerii este preluarea domniei Ţării Româneşti de către Vladislav I, fără a cere îincuvinţarea
coroanei maghiare.

1366        Revolte ale ţăranilor români din Floreşti (jud.Cluj), aceştia aliaţi cu meşteşugarii din Cluj
atacă moşiile mănăstirii de la Mănăştur.

1366        Conflict dintre românii din satul Sfântul Petru (Petriş) şi Satul Nou (Huslseifen), locuit
de saşi, judecat de juratii oraşului Bistriţa în favoarea românilor. În documentul emis aferent
acestei judecaţi se menţionează faptul că românii susţin că deţin pământurile aflate în cauza
conflictului, de peste o mie de ani.

1366             Regele maghiar Ludovic I emite la data de 28 iunie un decret prin se care conferă o
si mai mare putere a nobililor maghiari asupra ţărănimii, in special asupra ţărănimii române; in
decret specificându-se : “<dreptul de a nimicii> pe făcatorii de rele de orice neam, si mai ales pe
români” .

1366 (oct)  Vladislav I (Vlaicu-Vodă) acceptă suzeranitatea coroanei maghiare, reprimind în

schimb ca feude Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul.

1366            Prin diploma din 26 octombrie, regina Ungariei, Elisabeta, la cererea fiilor lui Maxim:
Clement si Ioan si a fiilor lui Craciun: Nicolae si Valentin, interzice oficialităţilor din comitatul
Bereg să-i judece pe români decât in cazuri excepţionale.

1366 (nov.9)  În urma înţelegerii dintre împăratul bizantin Ioan al IV-lea Palelologul şi regele
maghiar Ludovic I, bizantinii încearca sa ocupe Dobrogea. Ioan al IV Paleologul este înfrânt la
Varna şi capturat de către Dobrotici. Expediţia condusă de către cruciatul Amedeo de Savoia
pentru eliberarea lui Ioan Paleologul reuşeşte să aibe un câştig de cauză pentru împăratul
bizantin; acesta este eliberat, iar Dobrotici îşi ia titlul de despot. Pacea este consfinţită prin
căsătoria unei fiice a lui Dobrotici cu Mihail, fiul lui Ioan al V-lea.
1366           Sunt mentionaţi în documentele timpului cnezii ardeleni Tatomir si Maximian

1367       Prima atestare documentară a Feleacului (Cluj), sat

romanesc, Villa Olachorum amplasat pe dealul Feleacului , Mons Felek.

1368            Prima atestare documentară a Slatinei.

1368            Atestare a localitatii Hodat (Salaj) sub numele decastrum Hadat.

1368 (ian.20)  Domnitorul Vladislav I confirmă negustorilor braşoveni privilegiile comerciale  în

Ţara Românească (cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român).

1368            Prin diploma din 15 martie regele maghiar Ludovic I îl improprietăreşte pe românul
Ivan fiul lui Dragomir, cu posesiunea moşiei sale Rona.

1368 (iun.22)  La cererea lui Iacob, judele Braşovului, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă
scutire de vamă negustorilor din ţara  “domnitorului Dimitrie, principele tătarilor” (Domini Demetrii,
principis Tartarorum).  Această scutire de vamă este reciprocă, comercianţii braşoveni putându-şi
desface marfa în aceleaşi condiţii în ţara principelui. Identificarea acestui domn al tătarilor se face
prin persoana cneazului Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod, socrul ulteriorului mare cneaz
al Rusiei, Dimitri Donskoi.

1368          Prin diplomele emise in 15 iulie regele maghiar Ludovic I intervine din nou in favoarea
lui Dragoş fiul lui Giula, în conflictele acestuia cu rudele sale.

1368 (toamna)  Ludovic I de Anjou invadează Ţara Românească împreună cu voievodul

Transilvaniei, Nicolae Lackfi. În urma luptelor duse, Vladislav I învinge, Nicolae Lackfi este ucis în
bătălie, iar Ludovic se retrage la Severin. Ca ripostă, oastea Ţării Româneşti atacă ţinuturile
învecinate Amlaşului.

1368           Moare Stefan al Maramuresului, fiul lui Iuga, Voievod al Maramuresului, nepotul lui
Bogdan I al Moldovei, cel caruia îi va fi co-regent între anii 1362 – 1367. Urmare morţi lui se
declanşeaza un conflict intre cei doi copii ai lui: Stefan I si Petru I

1368         Lupta de la Plonini (în nordul Moldovei, în Ţara Sepeniţului). O oaste polonă pătrunde
în Moldova cu scopul de a-l înscăuna pe Ştefan, vasal al regelui Poloniei, Cazimir al III (1333-
1370), împotriva fratelui său Petru (numit şi Lucius Aprovianus – cronica lui Filippo Buonaccorsi).
Petru înfrânge oastea polonă, făcând să eşueze instituirea suzeranităţii polone asupra ţării.

1368-1373   Domnia lui Laţcu, fiul lui Bogdan I, în Moldova.

1369 (februarie)  Vladislav I, la chemarea populaţiei Vidinului, răsculată împotriva stăpânirii

maghiare, trece Dunărea şi zdrobeşte forţele maghiare şi procatolice la zidurile cetăţii.

1369 (august)  În faţa ameninţării otomane, Vladislav I acceptă suzeranitatea coroanei maghiare.

1369 (nov-dec.)  Prima incursiune turcească în Ţara Românească.  La cererea ţarului Ivan
Alexandru Asan de la Târnovo, turcii trec Dunărea şi pradă ţara. Vladislav I, cu ajutorul unei
armate ardelene condusă de către Ladislau de Dobca, înfrâng şi resping peste Dunăre pe turci.

1369         Începutul conflictului teritorial dintre cneazul român Dan de Dubosz si familia nobiliară
maghiară Himfy.

1370        Din acest an funcţionează o mitropolie ortodoxă la Severin, cu jurisdicţie asupra

Banatului, sudului Transilvaniei şi Olteniei.
1370           In diploma emisă la 25 septembrie, regina Ungariei, Elisabeta, intervine din nou in
favoarea familiilor Maxim si Crăciun cerând ca aceştia să fie judecaţi doar de comitele suprem al
Bereghului sau de către voievodul românilor din Beregh.

1370 (nov.)  Menţionarea, într-un text bizantin, a lui “jupân Ioan Neagu Viteazul” cel dintâi sol
român, cunoscut nominal, care, trimis de Vladislav I, negociază cu comunitatea călugărilor greci
de la mănăstirea Cutlumus regimul monahilor români.

1370         Sub domnia lui Vladislav I se începe construirea Mănăstirii Vodiţa, terminată pe la anul
1375. Sub conducerea călugărului Nicodim se realizează primul monument de plan triconic din
Oltenia.

1370         Începutul conflictului teritorial dintre voievodul Radu de Cuieşti (Banat) si familia
nobiliară maghiară Himfy.

1371-1372   În scopul păstrarii independenţei Moldovei , Laţcu se converteşte la catolicism, fiind

recunoscut duce al Moldovei de către papa Grigore al XI-lea.

1371          Bătălia de la Cirmen. Pe râul Mariţa s-a dat bătălia între armatele conduse de către
conducătorii bulgari, sprijiniţi prin detaşamente trimise de către Vladislav I, cu turcii. Alianţa
creştină a fost înfrântă de oastea lui Murad, mari regiuni din Peninsula Balcanică intrând sub
ocupaţie otomană.

1371        În diploma emisa la 5 septembrie, regele maghiar Ludovic I, dăruieste lui Şandor, Ioan ,
Ştefan si Nicolae fii lui Stanislău Voievodul din Ung, cneziatul moşiei Nereşniţa de Sus (azi in
Ucraina)

   1371        Prima menţiune despre o revoltă a ţăranilor dintr-un sat, din Comitatul de Năsăud,
revoltă condusă de cneazul local.

1371       Revolta ţărăneasca contra nobililor si administratiei maghiare in Budacul de Sus,

Bistrita-Nasaud, condusă de cneazul Gilian (Iulian).

1372           Menţiune a districtului Făgăraş ca Terra Fugaras (Ţara Făgăraşului).

1373-1375  Domneşte în Moldova, Costea, fiul lui Bogdan I şi frate cu Laţcu.

1373           Prin diploma emisa la 4 septembrie, de catre conventul de la Lelesz fii fostului domn
al Moldovei, Sas ( Balc, Drag si Ioan) , intra în posesia moşiei Cuhea fosta reşedinţă a lui Bogdan
I al Moldovei.

1374          Vladislav I al Ţării Româneşti dăruieşte Mănăstirii Vodiţa, ctitoria sa, trei sate, venitul
de la opt pescarii de la Dunare şi alte bunuri.

1374           Prin diploma emisă la 4 septembrie, regele maghiar , Ladislau I dăruieşte lui Balc fiul
lui Zolon Valahul, moşia Nireş. Pentru punerea in posesie sunt delegaţi: Ioan fiul lui Iuga, Drăguş
fiul lui Giula, Dragomir de Maramureş şi Cândea de Veresmart.

1374       S-a declanşat conflictul dintre Dobrotici şi genovezi, care încercau să se amestece în
treburile interne ale acestuia în Dobrogea şi Peninsula Balcanică.

1375-1391  Domnia lui Petru I, fiul Margaretei Muşat în Moldova.

1375           Se începe construirea Bisericii Sfânta Treime din Siret, ctitorie a lui Petru I Muşat.
Terminarea construcţiei este datată pe la 1391.
1375          Ludovic I de Anjou porneşte un nou război împotriva lui Vladislav I, atacând şi
ocupând cetatea Severinului.

1375         Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la
Mănăştur, in urma măririi dijmei bisericeşti

1376-1377  Românii recuceresc cetatea Severinului, dar se pare că în aceste lupte îşi pierde
viaţa însuşi Vladislav I. Radu I, fratele lui Vladislav devine domn al Ţării Româneşti.

1376             Inceputul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Neacşu şi familia nobiliara
maghiară Himfy

1377           Regele Ludovic I  porunceste braşovenilor obligativitatea plaţii vamei doar faţă de
Ungaria şi nu faţă de Ţara Româneasca.

1376          Dobrotici, aliat cu împăratul bizantin Ioan al V-lea Palelologul şi cu veneţienii încearcă
să pună pe tronul Trapezuntului pe ginerele său Mihail, intervenţie fără succes, sfârşită tragic
pentru împăratul bizantin, acesta fiind detronat de către genovezi.

1377-1383  Domn al Ţării Româneşti este Radu I, fratele lui Vladislav I.

1377           Domnul Ţării Româneşti, Radu I înfrânge decisiv în Ţara Bârsei, în data de 7 iunie,
armata regelui maghiar, Ludovic de Anjou.

1377           Petru I Muşat bate primele monede moldoveneşti de argint, numite groşi.

1377       Se începe construirea Mănăstirii Cotmeana, biserică de plan triconic, cu faţade decorate
cu ceramică smălţuită.

1377           Petru I Muşat  intra in conflict cu Giurgiu (Giurgea), “voievodul românilor”. In urma
izgonirii acestuia, în luna decembrie o armata lituaniană intră ca represalii în Moldova. Petru I
reuşeşte să-i înfrangă; aceştia retrăgându-se în cnezatul Haliciului.

1377-1378  Zidirea, în primă formă, a castelului Bran (jud. Brasov) de către braşoveni pe proprie
cheltuială, fără ajutorul coroanei maghiare.

1378            Prin diploma emisă la 14 noiembrie, regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul
teritorial dintre Balc, comite de Maramureş si Drag, comite de Sătmar pe de o parte, si Ladislau si
Lodomer, fii lui Petru din Criva. Ludovic I îi sprijină în acest context pe fii lui Petru.

1379       Flota lui Dobrotici participă la blocada Constantinopolelui, alături de cea genoveză.

1380          Prin diploma emisă la 8 aprilie de catre regina Ungariei, Elisabeta se confirmă
proprietăţile deţinute de românii din comitatul Beregh, fiind pomeniţi Valentin fiul lui Crăciun, Ioan
si Draguş, fii lui Săracin, si Ilie, fiul lui Nicolae.

1380      Revolte ale ţăranilor români din comitatul Satu-Mare contra nobililor si a administraţiei
maghiare.

1382          Regele Ungariei, Ludovic I, interzice negustorilor străini să exporte mărfuri sibiene în
Ţara Româneasca.

1382-1383 Răscoala împotriva greavilor şi a patriciatului săsesc, condusă de către Vladimir

(Fladmerus) şi de cneazul Cândea din Sibiu.

1383            Conflicte armate între românii si saşii din scaunul Sibiului. La semnarea unui “tratat
de pace” între parti, din partea românilor vor participa: : întâi Vladimir, Ciuca, Petrilã, Şerban,
Neagu cel Mare, Şerbu, Banciu cel Roşu, Toma, Vladimir, Stroia, Banciu cel Negru; din partea
oraşului : Cândea cnezul, Ludu, Neagu cel Bogat, Radu cel Negru, David, Stan Beşt, Drãghici,
Dragomir Bãbuţ; După lupte sângeroase, la 13 ianuarie 1383 se ajunge la o înţelegere între părti.

1383         Atestare a localitaţii saseşti Cristian de lânga Sibiu.

1383         În diploma emisă în data de 27 februarie de catre regina Ungariei, Maria, aceasta
confereşte românilor Şandor şi Ştefan, fii lui Stanislău Voievod, cneziatul a doua sate: Caraţca si
Cuşniţa aflate in comitatul Beregh

1383           În Ţara Românească devine domn, Dan I (1383-1386).

1383          Prima reconstrucţie a Bisericii Negre din Braşov (cel mai mare monument de stil gotic
din Transilvania). Numele de Biserica Neagră se datorează incendiului din anul 1689.

1383         Cnezatul satelor Rotunda si Cuşniţa din Maramureş este stăpânit de Ioan Valahul şi
Ştefan, descendenţii lui Sas, fostul domn al Moldovei.

1384           Atestarea localitatii Hârlau (Moldova)

1384           Prin diploma emisă in data de 22 iunie, regina Ungariei, Maria reconfirmă fiilor lui Sas
Voda: Balc comite de Maramures , Drag si Ioan dreptul de stăpânire asupra moşiei Cuhea, drept
mulţumire pentru serviciile facute de acestia, în luptele duse de ei, împotriva lituanienilor.

c. 1384/5    Dan I atacă Mehadia (aflată în stăpânirea coroanei maghiare) şi o cucereşte, pustiind
întreg ţinutul, până la Caransebeş.

1385        Pelerinii germani Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstadt, venind de la Ierusalim, străbat
Ţara Românească şi Transilvania şi menţionează localităţile Zimnicea, Roşiorii  de Vede, Argeş,
Câmpulung, Braşov, Sibiu, Cluj şi Oradea.

1385      Primul judeţ atestat este Jaleş în Ţara Românească. Domnitorul Dan I dăruieste
Mănăstirii Tismana  400 de găleţi de grâu din dijma luată din acest judeţ.

1386 (sept.23) În luptele purtate între ţarul Ioan Şişman şi Dan I, acesta din urmă este ucis într-o
batalie.

1386 (sept.23)  Mircea, denumit ulterior cel Bătrân, devine domn al Ţării Româneşti (1386-1418).

1386          Ivanco, fiul lui Dobrotici devine despot al Dobrogei şi a teritoriilor stăpânite din
Peninsula Balcanică.

1386-1389  Vasile, fiul Marelui cneaz  Dimitrie Donskoi al Moscovei fuge din captivitatea tătarilor
şi se adăposteşte în marea Valahie, la Petru voievod (Moldova).

1387 (sept. 20)  Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea regelui Poloniei, Wladislaw Iagello, ca pe
o alianţă militară împotriva coroanei maghiare.

1387         Prin diploma emisă în data de 25 noiembrie, regele maghiar Sigismund de Luxemburg,
îi donează pentru serviciile facute, lui Ioan fiul lui Dragomir moşiile Iza si Apşa. În diplomă se mai
pomeneşte şi despre tatăl lui Ioan, Dragomir cazut în lupte la Vidin şi a fratelui său Tatomir, căzut
în lupte la Belcz în Galiţia.

1387           Fii cneazului Bogdan de Mâtnic sunt confirmaţi ca proprietari a unor moşii din Banat.

1387         Ţara Sepeniţiului (teritoriul din jurul cetăţilor Hotin, Hmielov şi Tetina) trece în
stăpânirea Moldovei lui Petru I Muşat.
1387         Prima menţiune documentară a dregătoriei de “vornic” în Moldova. În Ţara
Româneasca prima menţiune despre această demnitate apare în anul 1389. Dregătorul avea
sarcini exclusiv judecătoreşti si militare.

1387-1392 Izvoarele ruseşti menţionează în Moldova localităţtile: Iaşi, Roman, Târgu Neamţ,
Siret, Baia, Cernăuţi, Hotin, s.a.

1387-1405  Datorită ameninţării otomane, oraşele transilvanene primesc dreptul de a se

înconjura cu ziduri (fortificarea oraşelor). Primul oraş fortificat a fost Sebeşul (1387), urmat de
Braşov (1395).

1388       ianuarie 27. Petru I, domnul Modovei, acordă regelui polon Wladislaw al II Jagello un
imprumut de 3000 de ruble-argint pe termen de 3 ani. Drept chezăşie primeşte ca zălog oraşul
Halici şi ţinutul Pocuţiei.

1388      Oraşul-cetate, Suceava este atestat ca şi capitală a statului medieval Moldova în timpul
lui Petru Muşat.

1388       Biserica Mănăstirii Cozia, ctitorie a lui Radu I va fi terminată de catre fiul acestuia,  
Mircea cel Bătrân, la 18 mai.

1388           Prima atestare documentară a localităţilor Pitesti, Râmnicu Vâlcea si Călimaneşti.

1388-1391   Atestare documentară a localitaţii urbane Cernăuţi.

1388        Urmare expeditiei militare turce în Dobrogea , despotul Ivanco, fiul lui Dobrotici este
ucis/luat prizonier iar provincia este ocupată de otomani.

1388-1389  În campania de iarnă-primavară Mircea cel Bătrân, alunga otomanii din Dobrogea şi
anexeaza provincia la Ţara Româneasca.

1389        Regele maghiar Sigismund de Luxemburg recunoaşte posesiunile domnitorului român,

Mircea cel Bătrân asupra Severinului, Amlaşului şi Făgăraşului.

1389         Mircea cel Bătrân participă, alaturi de trupe sârbeşti, bosniece şi albaneze, la lupta de
la Kossovopolje (Câmpia Mierlei). La 15 iunie s-a dat marea bătălie între trupele creştine,
conduse de cneazul sârb Lazăr şi trupele otomane conduse de către sultanul Murad. Ambii
conducători cad în luptă, iar victoria este de partea turcilor.

1389           Prin diploma emisă la 23 decembrie, regina Ungariei, Maria D’Anjou, la cererea lui
Costea fiul lui Dragoş de Giuleşti, acordă sorei acestuia Stana dreptul de moştenire a
proprietaţilor cneazului ramas fără moştenitori.

1389 (dec. 10) Petru I Muşat înlesneşte încheierea unui tratat între Mircea cel Bătrân şi Wladilaw
Iagello, regele Poloniei (tratatul de la Lublin). Tratatul impune obligativitatea fiecăreia dintre părţi
de a-şi da ajutor în cazul unui atac armat din partea coroanei maghiare.

1390          Prin diploma dată la 28 aprilie regele maghiar Sigismund de Luxemburg confirmă
dreptul de proprietate al moşiilor Sarasău si Săpânţa lui Mihail fiul lui Stan, si fraţilor săi Vasile,
Banc, Sandor si Ioan.

1390          Prin diploma dată la 1 mai, regele maghiar Sigismund de Luxemburg dispune
evaluarea moşiilor lui Balc Voievod si Drag din Maramures. Aceste mosii sunt in localitatile: Iza,
Apşa de Jos, Rona de Sus, Bârsana, Rozavlea, Ruscova si Vişeu. In urma  masuratorile facute si
a ridicarii “pietrelor de hotar” acestea vor ramane in proprietatea celor doi frati, fapt confirmat prin
diploma emisa in data de 21 iulie.
1390        Prin diplomă emisă în data de 21 iulie, de catre cancelaria regală maghiară, familia
cnezilor Bârsan este dezmoştenită, pierzând tinutul Bârsana, in favoarea lui Balc si Drag,
descendenţii lui Dragoş Vodă.

1390          Prima atestare documentara a localitatii Barsana, Maramures. In anul 1391 se

consemneaza in documente despre existenta unei manastiri si a unei Biserici din lemn cu hramul
Sf.Nicolae.

1390-1391 Bătălia pentru Vidin. Baiazid cucereşte Vidinul şi alungă pe ţarul bulgar Strasimir.
Armate turceşti trec regulat Dunărea în Ţara Românească, unde ucid şi jefuiesc populaţia locală.
Mircea cel Bătrân atacă trupele turceşti conduse de  Firuz-Bei şi le decimează. În urma victoriei,
Mircea cel Bătrân îl repune în drepturi pe ţarul Strasimir.

1391 (aug.13)  Mănăstirea “Sf. Arhanghel Mihail” din Perii Maramureşului, ctitorita de voievodului
Baliţă şi de fratele său Dragoş, este ridicată la rangul de “stavropighie” (mănăstire dependentă
direct de Patriarhia din Constantinopol). Prin acest act s-a definit autonomia bisericească a
Maramureşului şi a zonelor învecinate, aflate sub controlul direct al familiei lui Dragoş – Vodă.

1391        Regele Ungariei acordă dreptul iobagilor din Transilvania de a se muta de pe o moşie
pe alta, în cazul când aceştia şi-au plătit datoriile faţă de grofii locali. Nobilimea maghiară însă a
fost împotrivă şi a împiedicat prin orice mijloace aplicarea acestei legi.

1391-1392 Manuscrisul de la Ieud. Considerat cel mai vechi text scris în limba româna,
manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii şi două Omilii legate de Joia şi Duminica Paştilor şi
este păstrat de Biblioteca Academiei Române.

1392  (mart.20)  Roman I devine domn al Moldovei (1392-1394) şi se intitulează: ”marele, singur
stăpânitor, cu mila lui Dumnezeu, Io, Roman voivod, stăpânind Ţara Moldovei, de la munte până
la mare”.

1392          Atestarea celei mai vechi danii de moşie făcută de către domnitorul Roman I către
Ionaş (respectiv dreptul de moştenire a satelor Ciorsăceuţi, Vladimirăuţi şi Bucurăuţi, situate pe
Siret).

1392 (iul.8) Este făcută menţiunea existenţei circulaţiei monedelor emise de Ţara Românească în
sud – estul european (perperii de Valahia).

1392          Prima atestare documentară a Bucovinei, partea de nord – vest a Moldovei.

1393           Mircea cel Bătrân construieşte cetatea Turnu (aproape de Turnu Măgurele)

1393         Roman I a reînoit omagiul de vasalitate faţă de regele Poloniei, dar a redus condiţiile în
care era obligat să dea ajutor militar polonilor.

1393        Roman I intervine în conflictul dintre marele cneaz al Lituaniei, Vitold şi cneazul
Podoliei, Teodor Coriatovici. Roman I îl sprijină pe Coriatovici, dar în lupta de la Braclaw sunt
învinşi de către Vitold.

1393 (iul.17) Ţaratul bulgar de Târnovo este cucerit de turci, cu această ocazie turcii cuceresc şi
cetatea Silistra, aflată în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân.

1394           Roman I este înlăturat de la domnie. Domn al Moldovei devine Ştefan I.

1394 (primavara)  Mircea cel Bătrân conduce personal un atac surpriză în sudul Dunării,
împotriva turcilor, ca răspuns la atacurile acestora împotriva Ţării Româneşti. Cavaleria
românească ajunge până la poalele versantului meridional al munţilor Balcani, la Karnobat, unde
distrug bazele akingiilor.

1394 (octombrie 10)  Baiazid  Fulgerul ripostează, atacând Ţara Românească cu o armată de
40.000 de ostaşi, la  care i s-au alaturat vasalii sârbi şi macedoneni. Cu o armată de cca. 10.000
de oşteni, Mircea cel Bătrân evită confruntarea directă, dar hărţuieşte permanent armata
otomană. Obosită şi demoralizată, oastea lui Baiazid ajunge în apropierea capitalei Curtea de
Argeş. Aici, la 10 octombrie se dă marea bătălie, numită “de la Rovine”, una din cele mai
sângeroase bătălii din istorie. Baiazid, înfrânt, se retrage.

1395-1396 Epitaful de la Cozia, una din cele mai valoroase broderii religioase din Ţara
Românească.

1395 (ianuarie 6)  Stefan I Muşat semnează tratatul de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav II
Iagello.

1395 (ian.- febr.) Armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg intră în Moldova, încercând
detronarea lui Ştefan I.  Hărţuit de moldoveni, regele maghiar ia decizia retragerii armatei. Pe
drumul de întoarcere ungurii sunt atacaţi de armata lui Ştefan I şi înfrânţi lângă Hindău
(Chindăoani, Târgu-Neamţ). Relaţiile maghiaro-moldovene se vor îmbunătăţii abia in anul 1398.

1395  (febr. 3)  Prima menţionare documentară a cetaţii Neamţ.

1395         Se încheie, în cursul lunii martie la Brasov, tratatul de alianţă (ajutor militar) între
Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg.

1395 (martie) Campania sultanului Baiazid I împotriva Ţării Româneşti. Armata otomană,
susţinută de către vasalii sârbi, intră în ţară pe la Orşova, îndreptându-se spre Curtea de Argeş.
Mircea cel Bătrân hărţuieşte în permanenţă oştirea turcă, demoralizând-o şi obosind-o.

1395 (mai 17)  Bătălia de pe râul Argeş, în apropiere de capitala ţării, este nedecisă. După o
luptă grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea cel Bătrân  este nevoit să se retragă în
Transilvania, iar oastea decimată a lui Baiazid este silită să se replieze la sud de Dunăre. În
aceste condiţii este înscăunat de către turci, Vlad I, (numit şi Uzurpatorul), care acceptă
suzeranitatea otomană şi se obligă la plata tributului.

1395 (iul-aug.)  Aliatul lui Mircea cel Bătrân, Sigismund de Luxemburg, luptă împotriva turcilor pe
teritoriul Ţării Româneşti, prilej cu care cucereşte cetatea Turnu, unde instalază o garnizoană
maghiară.

1395           Prin diploma emisă în data de 17 septembrie, regele maghiar, Sigismund de

Luxemburg îl eliberează din “plinatatea puterii regale” pe Stanislau fiul lui Ioan de Campulung de
Tisa, in urma unui conflict dintre acesta si “palatinul regal” Leustachiu.

1395         Primul atac turcesc asupra Transilvaniei, in Ţara Bârsei, în speranţa infrangerii si
capturării, sau uciderii, lui Mircea cel Bătran

1395         Atestare a cetatii Ciacova (Banat) sub numele de Castrum Chaka.

1396 (vara) Încercare armată a lui Mircea cel Bătrân de a prelua tronul ţării, ajutat de către un
corp de oaste transilvănean, este fără rezultat în faţa lui Vlad I, susţinut de turci.

1396      25 septembrie.Cruciada antiotomană organizată de către regele maghiar, Sigismund de

Luxemburg, asediază cetatea Nicopole. Armata aliată, formată din cavaleri francezi, burgunzi,
englezi, germani şi unguri, la care se alătură şi oastea lui Mircea cel Bătrân, este înfrântă la 25
septembrie de către armata otomană condusă de Baiazid Fulgerul. În urma acestui insucces
creştin, ţaratul de la Vidin a fost transformat, în anul 1398, în paşalâc turcesc.

1396         octombrie. Mircea cel Bătrân, sprijinit de Voievodul Trasilvaniei, intră în Ţara
Românească, si-si incepe campania de recucerire a tronului

1397         31 ianuarie. Vlad I este capturat de către Mircea cel Bătrân în cetatea Dâmboviţei.
Mircea redevine domn al Ţării Româneşti, iar Vlad este dus în captivitate în Transilvania.

1397           Prin diploma emisă in data de 8 noiembrie, regele maghiar, Sigismund de

Luxemburg, îl răsplateşte pentru serviciile militare făcute, pe Gurzo fiul lui Ioan de Maramureş,
donându-i moşia Geoagiu (jud.Hunedoara)

1397         Baiazid, aflând despre reînscăunarea lui Mircea, atacă Ţara Românească. Domnitorul
român înfrânge din nou oştile otomane şi le respinge la sud de Dunăre. Cu această ocazie, este
recucerită cetatea Turnu, unde este instalată o garnizoană românească.

1397        Fii lui Balc , comite de Maramureş, Dumitru si Sandor, solicită regelui maghiar
Sigismund de Luxemburg,împroprietărirea lor cu moşia Teceu. Tot in acest an localitatea Sighetul
Marmatiei apare ca villa noastra libera Zyget ca proprietate a familiei Drăgoşeştilor.

1398            Stanislău fiul lui Ioan de Câmpulung si fraţii lui, Petru, George si Bogdan primesc în
stăpanire de la ducele Podoliei, Vasiliu, moşia Sarkad în comitatul Beregh

1398         Revolte ale ţăranilor români din Şoimuş împotriva nobililor si administratiei maghiare.

1398           Cnezii Mihail si Dionisie din comitatul Clujului, îl eliberează din inchisoare pe
“proscrisul” Kuskoman (Coman cel Mic). Pentru fapta sa cneazul Mihail va fi judecat ulterior de
coroana maghiară

1399        Revolte ale ţăranilor români din Ocna Dejului împotriva nobililor si administraţiei
maghiare.

1399        (13 august) Ştefan I Muşat participă alături de alianţa formată din lituanieni, ruşi şi
teutoni la bătalia de la Worskla împotriva hanului tătar Timur Kutlu. Bătalia este pierduta de
creştini , iar Ştefan este ucis pe câmpul de luptă.

1399         Iuga, devine domn al Moldovei (luna august).

1400         Mircea cel Bătrân înfrange o expediţie a otomanilor şi-i respinge la nord de Dunăre.

1400         Mircea cel Bătrân intră cu oştile în Moldova, îl ia prizonier pe Iuga, zis Ologul şi-l
înscăunează pe Alexandru, fiul lui Roman I. Alexandru va domni până în anul 1432 şi va fi
cunoscut în istorie sub numele de Alexandru cel Bun.