Sunteți pe pagina 1din 84

Îndrumar Tehnic

pentru fabricarea de mobilier


ecologic
Îndrumarul privind criteriile şi prescripţiile care condiţionază concepţia de mobilier cu
impact minim asupra mediului, are drept scop stabilirea informaţiilor generale legiferate pe
care orice producător de mobilier este nevoit să le adopte

Etichetarea ecologică

Reglementarea europeană (EC) nr. 1980 / 2000 promovează reducerea impactului


mobilei asupra mediului prin:
 utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor;
 reducerea utilizării substanţelor toxice şi a substanţelor cu emisii poluante;
 realizarea unui produs durabil.
Scopul criteriilor este reducerea consumului de energie pe tip de mobilier, colectarea
datelor de intrare, stabilirea unei baze de date referitoare la consumul de energie şi materiale.

I. CRITERIILE GENERALE PENTRU ACORDAREA ETICHETEI ECOLOGICE

Criteriile sunt divizate în următoarele 5 categorii.


I.1. Criteriu compoziţie. Criteriul de compoziţie pentru etichetarea ecologică la mobilier,
este o cerinţă esenţială pentru colectarea datelor de intrare: energie şi materiale utilizate la
fabricaraea mobilierului ecologic.
I.2. Criteriu materiale: Criteriul este definit pentru următoarele clase de materiale:
a). Lemn masiv, plăci pe bază de lemn, aluminiu, oţel, plastic, textile, piele, sticlă,
spume poliuretanice şi latex (cauciuc), pene şi puf.
b). Materiale, altele decât cele menţionate în articol “a”, sau în clasa de materiale
pentru tratamente de suprafaţă şi finisare.
Adezivi, cleiuri şi agenţi de legătură cum ar fi materialele utilizate în tratamentul
suprafeţelor, altele decât metale şi plastic care nu sunt cuprinse în această secţiune.
I.3. Criteriu pentru tratamentul suprafeţei: Criteriul este definit pentru tratamentul
suprafeţei componentelor de mobilier şi a mobilei.
Tratamentele de suprafaţă includ: finisajele transparente, pigmentate, emailuri, lacuri,
acoperiri cu plastic, laminate, folii decorative, hârtie, filme PVC şi ţesături.
Materialele pentru pregătirea suprafeţelor cum sunt: grundurile, coloranţii, pigmenţii,
materialele de umplutură, sunt de asemenea cuprinse în această secţiune.
I.4. Criteriu pentru asamblarea mobilei: Criteriul defineşte utilizarea adezivilor, cleiurilor
şi agenţilor de legătură.
I.5. Criteriu pentru etichetarea – eco a produsului final - mobilier. Următoarele criterii
sunt definite sub această secţiune:
- durabilitate şi siguranţă;
- întreţinere;
- reciclare şi deşeuri;
- informaţia consumatorului;
- ambalarea produsului final;
- informaţia privind ambalarea;
- informaţia ce apare pe eticheta – eco.

I.1 Criteriu compoziţie

Descrierea produsului

O descriere a produsului conţine (descrierea funcţionalităţii, denumirea produsului sau


codului de referinţă, dacă sunt mai multe tipuri ale aceluiaşi produs este necesară o
descriere a subtipurilor).
În plus, informaţia va conţine greutatea totală a produsului, materialele utilizate în
produs, inclusiv accesoriile (ex. şuruburi şi balamale) şi greutăţile lor respective.
Determinarea şi verificarea: Producătorul va furniza descrierea produsului în care
informaţia descrisă mai sus este inclusă.
Date colectate privind intrarea de energie
Datele de intrare a energiei la materialele incluse în mobilă vor fi calculate şi furnizate
de producător pe baza consumului mediu de energie asociat producţiei şi la fabricarea
materialelor.

Calcularea energiei intrate în materialele incluse în mobila etichetată – eco, va fi dată de


producător pe baza, consumului mediu de energie conform cu formula din Anexa 3.
Datele compoziţiei mobilei vor fi toate incluse în dosar la criteriul 1.

I.2 Criteriu materiale - Cerinţe generale

Aplicarea materialelor

a). Utilizarea materialelor din cadrul uneia sau mai multor clase de materiale:
- lemn masiv;
- plăci pe bază de lemn;
- aluminiu;
- oţel;
- plastic;
- textile;
- piele;
- sticlă;
- poliuretan;
- spume latex;
- pene şi puf
va fi posibilă, dacă materialele respectă “cerinţele specifice ale materialului” şi dacă criteriile
pentru tratamentul de suprafaţă sunt relevante.
Materialele din una sau mai multe clase de tipul celor menţionate mai sus, pot fi scutite
la cerere de producător de respectarea criteriilor specifice materialului şi vor fi supuse numai
criteriilor 1.2.c şi 1.3, dacă ele sunt prezente în mobila eco-etichetată, mai puţin de 3% din
greutatea totală. Această excepţie se aplică pe tipul de material specificat mai jos:
- lemn masiv: pe specii lemnoase;
- plăci pe bază de lemn: pe tipul de semifabricat (plăci din fibre, placaj, etc.);
- plastic: pe polimer;
- textile: pe tipul fibrei, schema pentru textile în EU – eco – etichetă;
- aluminiu: pe total. Acesta este deja un “sub-tip” a clasei metalelor, nu este distincţie
făcută între diferite tipuri de aluminiu;
- oţel şi oţel inoxidabil: pe total. Este deja un „sub-tip” a clasei metalelor, nu este
distincţie făcută între diferite tipuri de oţel şi oţel inoxidabil.
- PUR şi cauciuc: pe total. Ele sunt deja „sub-tipuri” a clasei plastic – nu este
distincţie făcută între diferitele tipuri de PUR sau produse latex, astfel ele reprezintă deja un
tip al clasei plastic.
- Piele, pene, puf: pe total.
b). Alte materiale decât cele acoperite prin “cerinţele specifice de material” şi criteriile
pentru tratamentul suprafeţei şi pentru asamblarea mobilei, vor fi permise numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
- se supun criteriilor 1.2 şi 1.3;
- este conţinut în produsul eco-etichetat în cantitate mai mică de 3%.
c). Procentajul total al tuturor materialelor scutite conform cu cerinţele menţionate mai
sus în “a” şi “b” nu va depăşi 10% (în greutate) din produsul final eco-etichetat.

Determinare şi verificare: În criteriul 1.1 informaţia corespunzătoare va fi dată pe acele


materiale care sunt scutite de la conformitatea “cerinţe material specific”. Calculul
procentajului materialelor scutite în acord cu criteriile 1.2 a/b/c, va include, de asemenea,
cantitatea posibilă a materialelor compozite, respectiv procentajul materialului compozit în
eco-etichetarea finală a mobilei.

Materiale riscante

Sunt interzise prezenţa de substanţe şi preparate în procesul de producţie, a


materialelor incluse în mobila etichetată eco, dacă:
a). conţin:
- plumb, cadmiu, crom (V1), mercur şi compuşii lor;
- compuşi tri-organici de staniu. Compuşii mono şi di-organici pot fi utilizaţi
dacă sunt liberi de impurităţi de compuşii lor de staniu tri-organici.
b). sunt stabilite în timpul aplicării oricare din următoarele faze de risc sau combinaţii
ale acestora: R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 62, R 63, R 68
stipulate în Directiva 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare. Această cerinţă nu se aplică
substanţelor care la aplicare îşi schimbă natura chimică şi certifică clasificarea sub oricare din
fazele de risc unde ≤ 0,1% rămâne în structură comparată cu aplicarea dinainte.
Determinare şi verificare: Producătorul şi/sau furnizorul său va emite declaraţii sau alte
informaţii pentru a arăta că acest criteriu este îndeplinit.

Cerinţe specifice materialului

I.2.1 Lemn masiv


Susţinerea managementului pădurii

a) Lemnul masiv se va recolta din păduri în care sunt implementate principiile şi


măsurile care conduc la susţinerea managementului forestier.
În Europa, principiile şi măsurile prezentate mai sus, corespund cel puţin definirii SFM
(Sustainable Forest Management) care a fost adoptată în Rezoluţia 1 a Conferinţei a 2-a a
Ministerului Protecţiei şi Pădurilor în Europa (Helsinki 16-17 iunie 1993) - Planul ghid
operaţional Pan-European pentru SFM şi aprobat în a 3-a Conferinţă pentru Protecţia
Pădurilor în Europa (Lisabona 2-4 iunie 1998) şi Indicatori Pan-European îmbunătăţiţi pentru
SFM, adoptat la MCPFE Expert, întâlnire în 7-8 oct. 2002, unde a fost aprobat la a 4-a
Conferinţă Ministerială pentru Protecţia Pădurilor în Europa (Viena 28-30 aprilie 2003).
În afara Europei, va corespunde cel mai puţin la UNCED Forest Principles (Rio de
Janeiro, iunie 1992) unde criteriile sau planul ghid de susţinere a managementului pădurilor a
fost adoptat sub iniţiativele regionale sau internaţionale (ITTO, Montreal Process, Tarapoto
Process, UNEP/FAO Drz-Zone, Africa Initiative).
b). Pentru mai puţin de 50% din lemnul masiv din păduri, specificate sub criteriul
2.1.1.a, se va iniţia sprijinul pădurilor certificate prin al treilea (grup) independent, îndeplinind
criteriile listate în paragraful 15 al Rezoluţiei Consiliului în 15 dec. 1998 a Strategiei Forestiere
pentru UE şi dezvoltarea durabilă.
c). Lemnul din păduri – acesta nu este certificat pentru:
▪ tăierea ilegală - lemnul tăiat ilegal – acest lemn este comercializat sau transportat
fără respectarea reglementărilor.

▪ specii modificate genetic: Lemn din arbori modificaţi genetic: au fost incluse prin
diferite mijloace pentru a schimba structura genetică (pentru o definire a modificării genetice,
referire la Directiva 2001/18/EC privitoare la organismele modificate genetic în mediul
înconjurător).
Aceasta nu exclude creşterea programată tradiţional, ea nefiind considerată a face parte din
tehnica modificării genetice.
▪ nu este certificată evaluarea conservării pădurilor: “Conservarea ridicată a
Pădurilor” include păduri care au una sau mai multe din următoarele atribute:
a). Întinderi de păduri cu importanţă globală, regională sau naţională.
- concentrări ale evaluării biodiversităţii (ex. specii periclitate, adăposturi)
şi/sau peisaj larg la nivelul pădurilor, în interiorul acestora, sau conţinând
cadru de management unde populaţiile sunt viabile.
b). Suprafeţele de păduri există ca atare, ori sunt rar împădurite, tratând sau periclitând
ecosistemele.
c). Suprafeţele de păduri pun la dispoziţie serviciile de bază ale naturii în situaţii critice
(ex. protecţia bazinelor de recepţie, controlul eroziunii).
d). Suprafeţele de păduri asigură nevoile de bază ale comunităţilor locale (minimum de
existenţă, sănătate) şi/sau la nivelul comunităţii locale identitatea tradiţională, culturală
(arealul cultural, ecologic, economic sau religios este identificat cu comunităţile locale).
Determinare şi verificare: Producătorul va indica tipurile, cantităţile şi originile lemnului
utilizat în produsul eco-etichetat. Originea lemnului masiv va fi indicată cu precizie pentru a
permite verificări, acolo unde este posibil.
i). Pentru lemnul masiv virgin, aplicantul va solicita un certificat corespunzător de la
managerii forestieri certificaţi împreună cu documentaţia, arătând că schema de certificare
este corectă şi sunt îndeplinite principiile şi măsurile managementului forestier, menţionate în
criteriul 2.1.1a şi 2.1.1c.
Substanţe de împregnare şi conservare
Lemnul masiv exploatat nu va fi tratat cu substanţe sau preparate ce conţin substanţe
incluse în următoarele liste:
▪ WHO (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a recomandat clasificarea pesticidelor prin
clase de risc 1 a (extrem de riscante).
▪ WHO a recomandat clasificarea pesticidelor în clase de risc 1 b (riscuri înalte).
Pe lângă acestea, tratamentul lemnului va fi în concordanţă cu clauzele Directivei
79/117/EEC privind piaţa şi utilizarea de produse de protecţie ce conţin anumite substanţe
active şi Directiva 76/769/EEC, referitoare la utilizarea pe piaţă a substanţelor şi preparatelor
periculoase.
Determinare şi verificare: Producătorul va da o declaraţie de conformitate cu acest
criteriu.

I.2.2 Materiale pe bază de lemn


Materiale pe bază de lemn finisate şi semifinisate, înnobilate sau laminate, materiale
din plastic, sau metale sau alte materiale de acoperire, se vor supune criteriilor pentru
tratamentul de suprafaţă în paralel cu criteriile puse sub acest paragraf şi sub-paragraf.

Susţinerea managementului pădurii


a) Lemnul masiv se va recolta din păduri în care sunt implementate principiile şi
măsurile care conduc la susţinerea managementului forestier.
În Europa, principiile şi măsurile prezentate mai sus, corespund cel puţin definirii SFM
(Sustainable Forest Management) care a fost adoptată în Rezoluţia 1 a Conferinţei a 2-a a
Ministerului Protecţiei şi Pădurilor în Europa (Helsinki 16-17 iunie 1993) - Planul ghid
operaţional Pan-European pentru SFM şi aprobat în a 3-a Conferinţă pentru Protecţia
Pădurilor în Europa (Lisabona 2-4 iunie 1998) şi Indicatori Pan-European îmbunătăţiţi pentru
SFM, adoptat la MCPFE Expert, întâlnire în 7-8 oct. 2002, unde a fost aprobat la a 4-a
Conferinţă Ministerială pentru Protecţia Pădurilor în Europa (Viena 28-30 aprilie 2003).
În afara Europei, va corespunde cel mai puţin la UNCED Forest Principles (Rio de
Janeiro, iunie 1992) unde criteriile sau planul ghid de susţinere a managementului pădurilor a
fost adoptat sub iniţiativele regionale sau internaţionale (ITTO, Montreal Process, Tarapoto
Process, UNEP/FAO Drz-Zone, Africa Initiative).
b). Pentru mai puţin de 20% din lemnul provenit din păduri specificate sub criteriul
2.2.1.a. se va iniţia managementul pădurilor certificate prin al treilea grup independent
îndeplinind criteriile listate în paragraful 1.5 al Rezoluţiei Consiliului din 15 dec. 1998 a
strategiei de dezvoltare durabilă.
c). Lemnul din păduri – acesta nu este certificat.
- tăierea ilegală
- lemnul tăiat ilegal – acest lemn este comercializat sau transportat în sensul că
nu sunt respectate regulamentele naţionale (la fel pot fi citate categoriile (speciile) CIFES,
spălare de bani, corupţie şi mituire şi alte reglementări.
- specii modificate genetic - Lemn din arbori modificaţi genetic: au fost incluse
prin diferite mijloace pentru a schimba structura genetică (pentru o definire a modificării
genetice, referire la Directiva 2001/18/EC privitoare la organismele modificate genetic în
mediul înconjurător).
Aceasta nu exclude creşterea programată tradiţional, ea nefiind considerată a face
parte din tehnica modificării genetice. Nu este certificată evaluarea conservării pădurilor.
“Conservarea ridicată a Pădurilor” posedă păduri care au una sau mai multe din
următoarele atribute:
a). Întinderi de păduri cu importanţă globală, regională sau naţională.
- concentrări ale evaluării biodiversităţii (ex. specii periclitate, adăposturi)
şi/sau peisaj larg la nivelul pădurilor, în interiorul acestora, sau conţinând
cadru de management unde populaţiile sunt viabile.
b). Suprafeţele de păduri există ca atare, sau sunt rar împădurite, tratând sau
periclitând ecosistemul.
c). Suprafeţele de păduri pun la dispoziţie serviciile de bază ale naturii în situaţii critice
(ex. protecţia bazinelor de recepţie, controlul eroziunii).
d). Suprafeţele de păduri asigură nevoile de bază ale comunităţilor locale (minimum de
existenţă, sănătate) şi/sau la nivelul comunităţii locale identitatea tradiţională, culturală
(arealul cultural, ecologic, economic sau religios este identificat cu comunităţile locale).
Determinare şi verificare: Producătorul va indica tipurile, cantităţile şi originile lemnului
utilizat în produsul eco-etichetat. Originea lemnului masiv va fi indicată cu precizie pentru a
permite verificări, acolo unde este posibil.
i). Pentru lemnul masiv virgin, aplicantul va solicita un certificat corespunzător de la
managerii forestieri certificaţi împreună cu documentaţia, arătând că schema de certificare
este corectă şi sunt îndeplinite principiile şi măsurile managementului forestier, menţionate în
criteriul 2.1.1a şi 2.1.1c.

Fibre lemn reciclate


Materia primă pentru plăci din aşchii sau fibre pe bază de lemn, se va supune
prevederilor standardului Industrial EPF, astfel raportat în paragraful 6 al documentului EPF
Standard pentru distribuirea condiţiilor lemnului reciclat, 24 oct. 2002. Tabelul standard este
ataşat în Anexa 2.
Determinarea şi verificarea: Declaraţia va fi dată ca lemn – utilizat în producţia
materialelor pe bază de lemn. În plus, rezultatele test vor fi furnizate pentru a verifica
conformitatea cu valorile limită aşa cum sunt prezentate în Anexa 2.
Utilizarea substanţelor şi preparatelor riscante în producţia materialelor bazate pe lemn
a). Lemnul virgin nu va fi tratat cu substanţe sau preparate ce conţin substanţe incluse
în oricare din următoarele liste.
● WHO a recomandat clasificarea pesticidelor prin clase de risc, clasa 1a – extrem de
riscantă.
● WHO a recomandat clasificarea pesticidelor prin clasa de risc, clasa 1 b – risc înalt.
Pe lângă acestea, tratamentul lemnului va fi în concordanţă cu prevederile Directivei
79/117/EEC, privind plasarea pe piaţă şi utilizarea produselor de protecţie conţinând anumite
substanţe active şi prevederile Directivei 76/769/EEC, referitoare la utilizarea pe piaţă a
substanţelor şi preparatelor periculoase.
b). Lemnul utilizat şi materialele pe bază de lemn nu vor fi tratate cu substanţe şi
preparate care degajează în timpul aplicării, oricare din următoarele clase de risc sau
combinaţii ale acestora: R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 62, R
63, R 68, stipulate în Directiva 67/548/EEC şi amendamentele acesteia. Această cerinţă nu
se aplică substanţelor care la aplicare îşi schimbă natura chimică şi clasificarea este
garantată sub oricare din fazele de risc evidenţiate şi unde nu rămâne decât 0,1% reziduri în
structura compactă cu cea dinaintea aplicării.
c). Lemnul şi materialele pe bază de lemn nu vor fi tratate cu substanţe clasificate
cancerigene, dăunătoare pentru sistemul de reproducere, mutagenice toxice sau alergice, în
conformitate cu clasificarea din Directiva 67/548/EEC şi amendamentele acesteia.
Conţinutul de formaldehidă liberă, în produsele şi preparatele utilizate în panel, nu va fi
mai mare de 0,3% (în greutate). Conţinutul de formaldehidă liberă în agenţii de încleiere,
adezivi şi cleiuri pentru plăci din fibre, placaj sau plăci laminate nu va fi mai mare de 0,5%.
Determinarea şi verificarea :Producătorul va da declaraţiile corespunzătoare cu
respectarea cerinţelor. Pentru produsele chimice utilizate în producţia materialelor pe bază de
lemn va fi prezentată documentaţia specifică cu informaţii privind clasificarea riscurilor asupra
sănătăţii.
Emisia de formaldehidă din materialele pe bază de lemn brute
Emisia de formaldehidă pentru materialele pe bază de lemn în stare brută, înainte de
procesare sau acoperire, nu va fi mai mare ca emisia E1 – limita conformă cu standardul EN
13986.
Determinarea şi verificarea: Producătorul sau furnizorul v-a evidenţia ca materialele pe
bază de lemn sunt conforme cu cerinţele clasei E1 de formaldehidă stipulate în EN 13986.

I.2.3 Aluminiu

Aluminiu reciclat
Toate componentele din aluminiu utilizate în mobila eco-etichetată vor fi uşor demontate.
Dacă cantitatea totală de aluminiu conţinută în mobila eco-etichetată este mai mare de 80%
din greutatea finală a mobilei eco-etichetată, tot aluminiul va fi sursă pentru producţie,
utilizat 100% ca material secundar.
Suprafaţa totală cu aluminiu va fi de asemenea, conformă cu criteriile tratamentelor de
suprafaţă, incluzând cerinţele de mai sus.

I.2.4 Oţel şi oţel inoxidabil

Oţel reciclat
Dacă cantitatea de oţel din produs constituie mai mult de 50% din totalul greutăţii produsului
final de mobilă, intrarea materialului secundar în oţelul utilizat va fi de minim 20%.
Suprafaţa tratată cu oţel va fi de asemenea în conformitate cu criteriile tratamentelor pentru
suprafaţă, incluzând cerinţele de mai sus.
Determinarea şi verificarea: Producătorul sau furnizorul va furniza documentaţia specifică
demonstrând conformitatea cu acest criteriu.

I.2.5 Plastice
Spumele poliuretanice şi latexul utilizate în mobilă ca material de umplutură vor fi
conforme cu criteriul 2.5.3. – cerinţele materialului specific.
Plastice pentru acoperirea suprafeţelor
Plasticele utilizate în acoperirea suprafeţelor vor fi permise în procent până la 6,5%,
din totalul greutăţii materialului pe care este direct aplicat.
Determinarea şi verificarea: Producătorul va furniza documentaţia corespunzătoare,
arătând conformitatea cu această cerinţă.
Aditivi riscanţi
Nu vor fi utilizate substanţe şi preparate în producţia polimerilor, co-polimerilor şi
plasticelor prezente în mobila eco-etichetată care:
a). conţin:
- plumb, cadmiu, crom (VI), mercur şi componenţii acestora;
- compuşi tri-organici de staniu. Compuşii mono şi di-organici pot fi utilizaţi
dacă impurităţile de tri-organici compuşi de staniu, lipsesc.
b). sunt stabilite în timpul aplicării oricare din următoarele faze de risc sau combinaţii
ale acestora: R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 62, R 63, R 68,
stipulate în Directiva 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare. Această cerinţă nu se aplică
substanţelor care la aplicare îşi schimbă natura chimică şi certifică clasificarea sub oricare din
fazele de risc prezentate anterior şi când remanenţa este mai mică de 0,1%, în structură,
comparativ cu cea dinaintea aplicării.
Determinarea şi verificarea: Producătorul va da o declaraţie indicând care aditivi pot fi
utilizaţi. Documentaţia corespunzătoare (cum ar fi, schema de siguranţă) va fi furnizată
arătând conformitatea cu acest criteriu.

Spume poliuretanice şi latexuri


Spumele poliuretanice şi latexurile utilizate ca materiale de umplutură în mobilă vor fi în
conformitate cu criteriile relevante din Decizia 2002/740/EC, respectând criteriile ecologice
ale Comunităţii, (Eco-eticheta pentru saltele).
Când criteriul 2 f, din criteriile pentru paturi tapiţate afişează “staniu în structura organică”
pentru conformitate cu Eco-label pentru mobilă se va afişa “compuşi tri-organici de staniu”.
Determinare şi verificare: Producătorul va furniza detaliat documentaţia, arătând că
spumelor poliuretanice şi latexurilor le-au fost acordate sau va furniza documentaţia detaliată
(raport de testare, declaraţii, etc.) arătând că spumele poliuretanice şi latexului sunt conforme
cu toate criteriile relevante din Decizia 2002/740/EC.
Intrarea materialului reciclat.
Plasticele aplicate pentru alte uzanţe decât acoperirea suprafeţei vor fi refolosite în producţie
utilizând minim 15% din materialul reciclat intrat.
Determinarea şi verificarea: Producătorul va furniza documentaţia în conformitate cu criteriul.

I.2.6 Textile (fibre şi ţesături)

Toate textilele, fibrele şi ţesăturile se vor supune criteriului relevant din Decizia
Comisiei 2002/371/EC, stabilind criteriile ecologice pentru acordarea etichetei-eco produselor
textile.
La criteriul 3 a, din criteriile pentru Produse textile, se afişează “compuşi organostanici”
unde criteriul 11 – afişează “compuşi organici de staniu” şi unde criteriul 32 a, afişează
compuşi organici de staniu, pentru conformitate cu cerinţele etichetei-eco pentru mobilă, se
va citi “compuşi tri-organici de staniu”.
Determinare şi verificare: Producătorul va furniza documentaţia detaliată arătând că
fibrelor şi ţesăturilor le-au fost acordate eco-etichetă sau va furniza documentaţia detaliază
(raport de testare, declaraţii, etc.) conform Deciziei 2002/371/EC.

I.2.7 Piele

Dacă pielea este prezentă în producţia de mobilă < 5% în produsul final eco-etichetat,
aceasta se va supune criteriilor 2.7.1., 2.7.2., 2.7.3., 2.7.4. şi 2.7.5.
Dacă pielea este prezentă > 5% în produsul final eco-etichetat, pielea se va supune
tuturor criteriilor din secţiunea “2.7. Piele”.
Prezenţa substanţelor în mobila tapiţată cu piele: Crom (Cr VI), Arseniu (As),
Cadmiu (Cd), Plumb (Pb) nu au fost detectabile în pielea utilizată pentru mobilă.
Determinare şi verificare: Producătorul şi/sau furnizorul va da un raport de testare
utilizând următoarele metode test:
▪ Crom Cr (VI): ISO 20345-2000 sau o metodă comparabilă (limita detectabilă,
10 ppm).
▪ Arseniu, cadmiu şi plumb: mostre şi testare conform CEN TC 309-WT 065-4.3, sau
producătorul şi furnizorul va da o declaraţie că nu au fost utilizate substanţe care pot rămâne
ca reziduu de metale în pielea pentru mobilă.

Formaldehidă
Cantitatea de formaldehidă liberă sau parţial hidrolizabilă din componenţii pielii nu va fi
mai mare de 150 ppm.
Determinare şi verificare: Producătorul şi/sau furnizorul va furniza un raport de testare
utilizând metoda: CEN/ISO TS 17226.
COD emisie de la argăseală
Apa reziduală de la pielea argăsită va fi tratată, ori în incintă sau în tratamentul apelor
reziduale municipale, astfel încât, să se obţină o reducere a conţinutului de COD, minim 85%
înainte ca apa să fie descărcată în apa de suprafaţă.
Determinare şi verificare: Producătorul va da un test raport de testare cu date
suplimentare, utilizând metoda test COD: ISO 6060 “Calitatea apei, determinarea oxigenului
chimic”.
Crom în apa reziduală
Apa reziduală de la tăbăcării, după tratare va conţine ≤ 2 mg Crom/1.
Determinare şi verificare: Aplicantul va prezenta un raport de testare cu date
suplimentare utilizând metoda: ISO 9174 sau EN 1233 sau EN ISO 11885 pentru Crom.
Pentaclorfenol (PCP) şi Tetraclorfenol (TCP) precum şi sărurile acestora şi esterii,
nu vor fi utilizaţi.
Determinare şi testare. Producătorul şi/sau furnizorii va prezenta o declaraţie precum
că materialele nu conţin clorfenoli. Declaraţia poate fi verificată utilizând metoda de testare:
CEN TC 289 TS 14494.
Coloranţi azo
“Colorantul albastru” nu va fi utilizat la colorarea pielii. În plus, nici un colorant azo nu
va fi utilizat, dacă ei pot separa oricare din următoarele amine aromatice:
1. 4-aminodifenol
2. benzidine
3. 4-cloro-tolmidine
4. 2-naphthylamine
5. o-amino-azotoluene
6. 2-amino-4-nitrotoluene
7. p-chloroaniline
8. 2,4-diaminoanisol
9. 4,4’- diaminodiphenylmethane
10. 3,3’- dichlorobenzidine
11. 3,3’- dimethoxybenzidine
12. 3,3’- dimethylbenzidine
13. 3,3’- dimethyl-4,4’- diaminodiphenylmethane
14. p-cresidine
15. 4,4’ – methylene-bis-(2-chloraniline)
16. 4,4’- oxydianiline
17. 4,4’ – thiodianiline
18. o-toluidine
19. 2,4 – diaminotoluene
20. 2,4,5 – trimethylaniline
21. 4-aminoazobenzene
22. o-anisidine.

Determinare şi verificare. Producătorul şi/sau furnizorul va prezenta o declaraţie


precum că azo-coloranţii nu au fost utilizaţi. Verificarea, dacă este necesar a acestei
declaraţii, se face utilizând: CEN TC 289/ISO TS 17234, limita 30 ppm.
(notă: rezultate false sunt posibile pentru 4-aminoazobenzen, 4-aminodifenol şi 2-naftalamine
şi confirmarea, este deci recomandată).
Cloroalcani
C10-C13 – Cloroalcanii sau substanţele şi preparatele ce conţin aceste substanţe în
concentraţie mai mare de 1%, nu vor fi utilizate pentru piele.
Determinare şi verificare. Producătorul şi/sau furnizorul va da o declaraţie că
cloroalcanii nu sunt utilizaţi.
Emisia de COV din pielea finisată
Totalul emisiilor COV vor fi de 7%, sub limita de emisie a Directivei 1999/13/EC,
ex. 140 g/m2.
Determinare şi verificare. Producătorul va furniza calculul COV-urilor totale în produsul
final, împreună cu datele, rezultatele testelor şi documentaţia corespunzătoare. Înregistrarea
adezivilor achiziţionaţi pentru piele, finisarea şi producerea pielii, este cerută pentru 6 luni.

I.2.8 Sticlă
Sticla poate fi uşor înlocuită în caz de spargere sau defect.
Determinare şi verificare. Documentele de la fabricanţii de mobilă include instrucţiuni
pentru utilizare, instrucţiuni pentru depozitarea şi înlocuirea sticlei.

I.2.9 Pene şi fulgi

Tratamentul apelor reziduale


Apele reziduale de la procesarea fulgilor vor fi tratate în încăperi şi/sau în tratamentul
uzinal obişnuit al apelor reziduale.
Reducerea COD (oxigenului chimic determinat) înainte de descărcarea în apa de
suprafaţă, va fi de minim 85%.
Determinare şi verificare. Producătorul va prezenta un raport de testare şi date
suplimentare, folosind metoda de testare: COD: ISO 6060 “Calitatea apei, determinarea
oxigenului”.
Detergenţi utilizaţi în procesarea penelor
În timpul procesării penelor, nu va fi utilizat nici un detergent bazat pe
nonilfenoletoxilaţi. Detergenţii vor fi uşor biodegradabili şi nu vor fi utilizaţi fosfaţi în formulările
de detergent.
Determinare şi verificare. Producătorul şi/sau furnizorul va prezenta o declaraţie, că nu
sunt utilizaţi nonilfenoletoxilaţi şi fosfaţi în timpul procesării penelor, precum şi, informaţia de
biodegradabilitate va fi acordată

I.3 Criterii pentru tratamentul suprafeţei

Tratamentul suprafeţei
Tratamentul suprafeţei se referă la procesul de tratare a suprafeţei pentru mobilier şi
componente de mobilier, în general.

Tratamentul suprafeţei cu plastic


Suprafaţa materialelor (lemn, produse bazate pe lemn, metale) pot fi acoperite cu
criteriile 2.5.1 şi 2.5.2 (eticheta ecologică)
Determinare şi verificare. Producătorul va prezenta documentaţia adecvată pentru a
arăta conformitatea cu aceste criterii.

Tratamentul suprafeţei cu metale


Suprafaţa materialelor (lemn, produse pe bază de lemn), pot fi acoperite numai cu folii
metalice dacă materialul se supune criteriilor pentru aluminiu şi pentru oţel.
Determinare şi verificare. Producătorul va prezenta documentaţia corespunzătoare
pentru a arăta conformitatea cu aceste criterii.

I.3.1 Tratamente de suprafaţă pentru plastic, lemn şi materiale pe bază de lemn altele
decât plastice şi metale

Criteriile pentru tratamentul suprafeţei din plastic, lemn, materiale pe bază de lemn,
menţionate mai sus, sunt aplicabile dacă plasticul tratat, lemnul şi materialele pe bază de
lemn sunt prezente în produsul final eco-etichetat în cantităţi peste 1% din greutate.

Substanţe şi preparate riscante (inclusiv conţinut în COV)


Nici o substanţă şi preparat nu vor fi utilizate în tratamentul de suprafaţă a mobilei, sau
componentelor din mobilă dacă:
a). sunt clasificate cancerigene, dăunătoare sistemului de reproducere, mutagenice,
toxice sau alergice (când sunt inhalate) în conformitate cu Directiva 1999/45/EC.
b). conţin agenţi de legătură halogeni organici, azidirină şi poliazidirină, cum ar fi
pigmenţi şi aditivi bogaţi pe:
- plumb, cadmiu, crom (VI), mercur şi componenţii lor;
- compuşi tri-organici de staniu. Compuşii mono şi di-organici pot fi utilizaţi
dacă nu sunt impurităţi de compuşi tri-organici de staniu.
c). sunt desemnate în timpul aplicării una din următoarele faze de risc (sau combinaţii
ale acestora) R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 63, R 68,
conform Directivei 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare.
Cerinţa este să nu se aplice substanţe care în timpul aplicării îşi schimbă natura chimică şi nu
garantează clasificarea sub oricare din fazele de risc prezentate mai sus şi unde nu rămân
decât 0,1% reziduri în structură, comparativ cu aplicarea superioara.
Determinare şi verificare: Producătorul va prezenta o declaraţie de conformitate cu
aceste criterii împreună cu lista ingredienţilor şi documentaţia corespunzătoare, cum ar fi:
materiale şi fişele tehnice de securitate.
d). I. Substanţele chimice clasificate ca dăunătoare mediului prin fabricarea chimică,
în raport cu sistemul de clasificare UE (al 18-lea amendament al Directivei 67/548/EEC) nu
trebuie să fie adăugate substanţelor şi preparatelor pentru tratamentul de suprafaţă în
cantităţi în exces de 2% în greutate. Cu toate acestea, produsele pot conţine peste 5% COV.
Dacă produsul cere diluţie, conţinutul produsului diluat nu trebuie să depăşească
valorile prag mai sus menţionate
sau:
II. Cantitatea aplicată (vopsea, lac) de substanţe chimice clasificate ca dăunătoare
mediului < 14 g/m2 şi cantitatea aplicată (vopsea, lac) cu COV < 35 g/m2.
Producătorul poate alege: cerinţa I (substanţe constituente), sau cerinţa II (maximum
de substanţe şi cantităţi cu risc pe m2).
Determinare şi verificare:
I. Producătorul va prezenta o declaraţie de conformitate cu acest criteriu împreună cu
documentele ce susţin această declaraţie, incluzând:
▪ reţetă completă cu desemnarea cantităţilor şi numerele CAS pentru substanţele
constituente;
▪ metoda de testare şi rezultatele testelor pentru toate substanţele prezente în produs,
de exemplu, 16 puncte (elemente) în fişe cu referinţe eco-toxice suficiente pentru testări;
▪ declaraţie informând că toate substanţele constituente au fost identificate.
II. Substanţele dăunătoare mediului sunt substanţe clasificate dăunătoare pentru
mediu cu reglementări curente, în legătură cu clasificarea UE (amendament 18 al Directivei
67/548/EEC). Furnizorul de chimicale este responsabil cu clasificarea substanţelor.
Forul competent poate cere datele de bază pentru determinarea, clasificarea
substanţelor. Este cerută următoarea documentaţie:
▪ reţetă completă cu descrierea cantităţilor şi numerelor CAS pentru substanţele
constituente;
▪ metoda de testare şi rezultatele testelor pentru toate substanţele prezente în produs,
de exemplu, 16 elemente în datele fişelor cu suficiente referinţe eco-toxicologice ale
metodelor de testare;
▪ declaraţia de informare că toate substanţele constituente au fost descoperite;
▪ metoda de aplicare.
Următoarele grade ale efectivului (care au valori fixe şi nu trebuie deviat de la acestea)
sunt utilizate în scopul calculării descărcărilor, pulverizarea cu 50% reciclare, pulverizarea cu
70% reciclare, pulverizarea electro-statică cu 65%, pulverizare-valţ/disc 80%, lăcuire valţuri
95%, lăcuire perdea 95%, vacuum 95%, imersie 95%, clătire 95%.
Formaldehidă
Emisia de formaldehidă din substanţele şi preparatele pentru tratamentul suprafeţei va fi mai
mic de 0,1 ppm.

I.3.2 Acoperiri pentru metale, altele decât plastice şi metale

Criteriul pentru acoperirea suprafeţei pentru metale este aplicabil pentru metale
acoperite în procent de 1% din greutatea produsul final eco-etichetat.
Conţinut în COV
Conţinutul în COV al acoperirilor utilizate este max. 15% (în greutate) din fiecare
conţinut al solvenţilor aromatici, trebuie să fie ≤ 1% din greutatea finală a produsului.
Determinare şi verificare. Producătorul sau furnizorul trebuie să dea o declaraţie
completată cu documentaţia care susţine criteriul.

Substanţe riscante
Nici o substanţă şi preparat nu vor fi alocate tratamentului de suprafaţă a mobilei sau
componentelor din mobilier care:
a). sunt clasificate cancerigene, dăunătoare sistemului de reproducere, mutagenice,
toxice sau alergice (la inhalare) în legătură cu sistemul de clasificare UE (amendamentul 18
al Directivei 67/548/EEC);
b). conţin agenţi de legătură, halogenuri organice, azidirină, poliazidirină, pigmenţi şi
aditivi bazaţi pe:
- plumb, cadmiu, crom (VI), mercur şi componenţii acestora;
- compuşi tri-organici de staniu. Compuşii mono şi di-organici pot fi utilizaţi
dacă nu sunt impurităţi de compuşi tri-organici de staniu.
c). sunt desemnate în timpul aplicării una din următoarele faze de risc (sau combinaţii
ale acestora) R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 63, R 68,
conform Directivei 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare.
Determinare şi verificare
▪ reţetă completă cu desemnarea cantităţilor şi numerele CAS pentru substanţele
constituente;
▪ fişele de produs cu clasele de risc pentru sănătate;
▪ declaraţie că constituenţii interzişi nu sunt prezenţi în produsul chimic, astfel toate
substanţele constituente au fost dezvăluite.

II. Metalele cu excepţia celor cu emisie de gaze nu trebuie acoperite cu crom, nichel,
staniu sau componenţii lor. În cazuri excepţionale, suprafeţele de metal pot fi tratate cu crom
sau nichel unde acest lucru este necesar pentru suprafeţele a căror uzură fizică este mare
sau în cazul care au în mod special legăturile strânse.
Această excepţie nu include părţile care intenţionează să intre în contact frecvent cu
pielea.
Emisiile de nichel sau crom din tratamentele de suprafaţă vor îndeplini recomandările
“Ospara Agreement (PARCOM OSCOM)” depinzând în fiecare ţară de modul şi recipientul în
care emisiile sunt realizate şi componentele uzate ar trebui reciclate.
Determinare şi verificare. Declaraţia va fi furnizată de producător şi suprafaţa de metal
tratată, include:
▪ Necesitatea pentru acest tip de tratament al suprafeţei. Acesta va fi documentat prin
natura testelor sau prin calcul. Se arată că suprafaţa de metal este expusă la o uzură fizică
mare, sau este o suprafaţă care cere o legătură strânsă.
▪ Declaraţia demonstrând că recomandările lui Ospara Agreement sunt îndeplinite şi
componentelor acoperite cu crom sau nichel pot fi reciclate.
Degresarea
Compuşii organici halogenaţi nu vor fi utilizaţi pentru degresare în tratamentele
suprafeţei metalelor.
Determinare şi verificare. Producătorul şi/sau furnizorul va da o declaraţie completată
cu documentaţia care să susţină declaraţia cu acest criteriu.
Pierderi ale produselor de acoperire
Pierderea produsului nu va fi mai mare de 10% (în greutate) pentru vopselele pulbere
şi 30% pentru vopselele lichide, pentru suprafeţe mai mari de 25 cm2.
Determinare şi verificare. Producătorul şi/sau furnizorul va da o declaraţie completată
cu documentele care arată că acest criteriu este independent.

I.4 Criterii pentru asamblarea mobilei

I.4.1 Adezivi

COV - Conţinutul de COV al adezivilor utilizaţi în asamblarea mobilei nu va fi mai mare


de 10% (în greutate).
Determinare şi verificare. Declaraţia va fi dată de producător indicând toţi adezivii
utilizaţi la asamblare, astfel încât să fie în conformitate cu acest criteriu.

Aditivi şi agenţi de lipire


Nici un aditiv sau substanţă nu vor fi adăugate adezivilor şi cleiurilor care:
- sunt clasificate cancerigene, dăunătoare sistemului reproductiv, toxice sau alergice în
legătură cu clasificarea Directivei 67/548/EEC. Conţinutul de formaldehidă nu va fi mai mare
de 0,5% în greutate.
c). sunt desemnate în timpul aplicării oricare din fazele de risc (sau combinaţii ale
acestora) R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 63, R 68, conform
Directivei 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare.
Determinare şi verificare. Producătorul va da o declaraţie corespunzătoare verificând
cerinţele de mai sus. Pentru fiecare produs chimic utilizat în asamblarea mobilei, trebuie
prezentate fişele de securitate conţinând informaţii asupra clasificării riscurilor pentru
sănătate. Rapoartele de testare sau declaraţia de la furnizor va fi dată pentru conţinutul de
formaldehidă liberă.

I.5 Criterii pentru produsul final

Durabilitate şi securitate
Produsul va îndeplini cerinţele durabilităţii, siguranţa şi stabilitatea în conformitate cu
normele EN, aplicabile uzual la produs. Dacă nu există normă EN, vor fi utilizate cerinţele din
standarde ISO. Dacă nu există nici EN şi nici ISO, atunci evaluarea se va face privind
durabilitatea, securitatea, stabilitatea pe baza unei schiţe şi alegerea materialelor performante
de către o instituţie independentă.
Determinare şi verificare. Producătorul va da o declaraţie completată cu documentaţia
testărilor performante şi rezultatele acestora elaborate de către o instituţie de testare
acreditată.

Întreţinere
Întreţinerea produselor va fi posibilă fără utilizarea de produse pe bază de solvenţi
organici.

Deşeuri şi Reciclare
a). Produsul eco-etichetat va fi uşor dezasamblat făcând posibilă reutilizarea şi
reciclarea materialelor utilizate.
În vederea uşurării reciclării materialelor utilizate în produse, următoarele materiale
sunt uşor de separat:
▪ aluminiu - în totalitate;
▪ oţel - dacă acesta participă cu ≥ 10% din greutatea produsului eco-etichetat;
▪ sticlă - dacă aceasta participă cu ≥ 10% din greutatea produsului eco-etichetat;
▪ plastic - dacă acesta participă cu ≥ 50% din greutatea produsului eco-etichetat.
Determinare şi verificare. Producătorul va prezenta o documentaţie corespunzătoare
arătând conformitatea deplină cu acest criteriu, incluzând instrucţiuni pentru dezasamblare şi
explicaţii acolo unde este cazul, cum pot fi dezasamblate aluminiul, oţelul, sticla şi părţile din
plastic.
Mai departe, producătorul va da informaţia corespunzătoare construcţiei şi compoziţiei
produsului pe baza certificării de către un institut care poate determina dacă produsul este
separabil.
b). În legătură cu promovarea reducerii poluanţilor cu risc în depozitare sau incinerare
şi în mobilă uzată, mobila eco-etichetată se va supune cerinţelor pentru elementele şi
substanţele prezentate în Anexa 1.
Ambientul natural conţine crom în material din oţel inoxidabil, material reciclat folosit în
fiecare material constituent şi materialele scutite în acord cu criteriile 1.2. a/b/c, sunt excluse
din calculaţie.
Determinare şi verificare. Producătorul va furniza o documentaţie corespunzătoare
arătând conformitatea deplină cu acest criteriu.

Informaţia consumatorului
Produsul eco-etichetat va furniza următoarele informaţii.
a). asupra utilităţii casnice, sau contract de utilizare (uşor sau greu).
b). privind întreţinerea şi păstrarea.
c). instrucţiuni referitoare la dezasamblarea componentelor din aluminiu, oţel, sticlă,
plastic şi faptul că autorităţile locale ar putea fi contactate pentru cea mai bună cale de
depozitare a materialelor şi mobilei vechi.
d). Instrucţiuni pentru asamblare.
e). Cea mai bună utilizare din punct de vedere ergonomic, unde este relevant.
Determinare şi verificare. Producătorul va da un exemplar cu informaţiile ce însoţesc
produsul eco-etichetat.

Ambalarea produsului final


Ambalarea necesită îndeplinirea următoarelor cerinţe:
a). Fabricarea materialului reciclabil sau sistemului cu utilizări multiple.
b). Toate componentele dintr-un singur material (ex. carton, hârtie, plastic, textile) vor fi
uşor separabile manual în părţi constituente reciclabile dintr-un singur material (ex. carton,
hârtie, plastic, textile).
Determinare şi verificare. Un produs ambalat va fi dat în exploatare împreună cu
declaraţia corespunzătoare pentru conformitatea acestui criteriu.

Informaţii care apar pe eticheta - eco


Căsuţa 2 a etichetei – eco, va conţine următorul text:
▪ managementul susţinut al pădurii.
▪ poluarea scăzută a aerului.
▪ reducerea deşeurilor cu risc de poluare.
▪ substanţe cu grad de risc restricţionate.
Determinare şi verificare. Producătorul va da un exemplar al produsului ambalat,
prezentând eticheta împreună cu declaraţia de conformitate cu acest criteriu.
Anexa 1.1

Valorile limită ale elementelor şi substanţelor permise în final, în mobila


eco-etichetată, în concordanţă cu criteriile 7.b.

Valori limită*
Elemente şi componenţi (mg/kg din totalul produs
uscat eco-etichetat)
Arsenic 2
Cadmiu 25
Crom 25
Cupru 20
Plumb 30
Mercur 0,4
Floruraţi 100
Cloruraţi 600
Pentaclorfenol (PCP) 5
Benzine gudroane 0,5
(benzo-pirene)

* Ambientul natural conţine crom în materialul din oţel inoxidabil, materialul reciclat folosit în fiecare material
constituent şi materialele scutite în acord cu criteriile 1.2. a/b/c, care sunt excluse din calculaţie.
Anexa 1.2

Valori limită ale elementelor şi substanţelor permise în fibrele de lemn reciclat pentru
producţia de materiale pe bază de lemn, în acord cu criteriile 2.2.2.

Valori limită
Elemente şi componenţi
mg/kg din totalul plăci (panel) uscate
Arsenic 25
Cadmiu 50
Crom 25
Cupru 40
Plumb 90
Mercur 25
Floruraţi 100
Cloruraţi 1000
Pentaclorfenol (PCP) 5
Benzine gudroane 0,5
(benzo-pirene)
Anexa 1.3

Descrierea criteriului pentru energia consumată

Calculul energiei consumate este relatat la finalul mobilei eco-etichetată.


n

∑1
mi xCSi

mi – greutatea materialului conţinut în produs, în kg (materialele cu puţin de 3%


din greutatea produsului, nu s-au luat în consideraţie).
CSl – consumul mediu de energie din producţie şi din fabricarea materialelor.
Datele se referă la valorile medii rezultate din consumurile resurselor
energetice naturale şi sunt exprimate în MJ.
II. CRITERII ECOLOGICE SPECIFICE MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR UTILIZATE ÎN
FABRICAREA MOBILIERULUI

II.1 Panouri din lemn masiv şi subproduse din lemn (plăci din aşchii şi fibre)

• Originea materialului lemnos utilizat trebuie să fie specificată pentru a


demonsrra că materialul provine din păduri certificate.
• Emisia de formaldehidă: este cerută cea mai mică cantitate posibilă.
Standardul SR 770:2006 menţionează necesitate încadrării plăcilor folosite la
fabricarea mobilierului în clasa de emisie E1. Furnizorul de plăci pe baza de lemn trebuie să
livreze produse care se încadrează în clasa E1 de emisie a aldehidei formice. Limitele de
încadrare a produsului în aceasta clasă sunt specificate în standardele naţionale de condiţii
pentru plăci care au adoptat standarde europene (SR EN 312, pentru plăci de aşchii de
lemn, SR EN 622-1, pentru plăci de fibre de lemn, SR EN 636, pentru placaj, SR EN
13353, pentru panouri de lemn masiv).
Valorile maxime ale emisiei de aldehidă formică din plăci utilizate la fabricarea
mobilierului pentru clasa de emisie E1 sunt:

Emisia de aldehidă
Emisia de aldehidă
Conţinut de aldehida formică, în stare
formică,
formică determinată stabilizată,
determinată prin
prin metoda „cu determinată prin
Produsul metoda analiza
perforator”, conform metoda camerei,
gazului , conform
SR EN 120 conform
SR EN 717-2
SR EN 717-1
Plăci de aşchii şi plăci de fibre 8 mg /100 g placă -
de medie densitate neacoperite uscată
Placaj, panouri de lemn masiv 0,124 mg/m3 aer
2
neacoperite. - 3,5 mg/m h
Plăci acoperite ( de aşchii, de
fibre, de lemn masiv)
Materia primă pentru plăci din aşchii sau fibre pe bază de lemn, se va supune
prevederilor standardului Industrial EPF. Valori limită ale elementelor şi substanţelor permise
în fibrele de lemn reciclat pentru producţia de materiale pe bază de lemn sunt:

Valori limită
Elemente şi componenţi
mg/kg din totalul plăci (panel) uscate
Arsenic 25
Cadmiu 50
Crom 25
Cupru 40
Plumb 90
Mercur 25
Floruraţi 100
Cloruraţi 1000
Pentaclorfenol (PCP) 5
Benzine gudroane (benzo-pirene) 0,5
• Utilizarea substanţelor periculoase trebuie evitată: chimicalele utilizate în
timpul procesului de fabricaţie trebuie clasificate ca: necancerigene, periculoase sistemului de
reproducere sau să fie toxice şi să cauzeze alergii.
- lemnul virgin nu va fi tratat cu substanţe sau preparate ce conţin substanţe incluse în
oricare din următoarele liste: pesticide din clasa de risc 1a – extrem de riscantă şi pesticide
din clasa de risc 1b –risc ĩnalt.
-lemnul utilizat şi materialele pe bază de lemn nu vor fi tratate cu substanţe
şi preparate care degajează în timpul aplicării, oricare din următoarele clase de risc sau
combinaţii ale acestora: R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 62, R
63, R 68, stipulate în Directiva 67/548/EEC şi amendamentele acesteia. Această cerinţă nu
se aplică substanţelor care la aplicare îşi schimbă natura chimică şi clasificarea este
garantată sub oricare din fazele de risc evidenţiate şi unde nu rămâne decât 0,1% reziduri în
structura compactă cu cea dinaintea aplicării.
II.2 Aluminiu şi oţel

• Părţile de metal vor fi uşor demontate la sfârşitul ciclului de viaţă al


produselor pentru a fi reciclate.
• Este de preferat ca incluziunile metalice să poată fi reciclate conform
prescripţiilor din directiva etichetare ecologică.

II.3 Spuma poliuretanică


• Spumele poliuretanice şi latexurile utilizate ca materiale de umplutură în mobilă
vor fi în conformitate cu criteriile relevante din Decizia 2002/740/EC, referitoare la stabilirea
criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru saltele de pat.
II.4 Mase plastice

• Produsele care conţin mase plastice previzibil reciclabile vor fi preferate.


Ofertantul de materiale va indica procentul de mase plastice reciclate în fiecare component
cu menţionarea maselor plastice biodegradabile.
• Substanţele bazate pe plumb, cadmiu, mercur, sau componente ale acestora,
trebuie să nu fie incluse în materialele plastice. În caz de utilizare a maselor plastice reciclate,
cerinţele referitoare la acestea vor fi aplicate doar pentru procesele de fabricare a produselor
reciclate.
• Toate piesele de material plastic mai grele de 10 grame vor fi marcate în
concordanţă cu standardul ISO 11469 sau standarde similare.
• Componentele de plastic nu trebuie să fie ascunse, altfel procesul de reciclare va
fi mai dificil.
II.5 Materialele de colorare şi finisare a suprafeţelor
• nu vor fi utilizate în tratamentul de suprafaţă a mobilei, sau componentelor din
mobilă substanţe şi preparate de acoperire dacă:
- sunt clasificate cancerigene, dăunătoare sistemului de reproducere, mutagenice,
toxice sau alergice (când sunt inhalate) în conformitate cu Directiva 1999/45/EC (Directiva
1999/45/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 Mai 1999 referitoarea la
aprecierea legislaţiei, reguli şi prevederi administrative ale Statelor Membre, referitoare la
clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase).
- conţin agenţi de legătură halogeni organici, azidirină şi poliazidirină, cum ar fi
pigmenţi şi aditivi bogaţi ĩn:
- plumb, cadmiu, crom (VI), mercur şi componenţii lor;
- compuşi tri-organici de staniu.
Compuşii mono şi di-organici pot fi utilizaţi dacă nu sunt impurităţi de compuşi tri-organici de
staniu.
-sunt desemnate în timpul aplicării una din următoarele faze de risc (sau
combinaţii ale acestora) R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 63, R
68, conform Directivei 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare.
Cerinţa este să nu se aplice substanţe care în timpul aplicării îşi schimbă natura
chimică şi nu garantează clasificarea sub oricare din fazele de risc prezentate mai sus şi
unde nu rămân decât 0,1% reziduri în structură, comparativ cu aplicarea superioara.
Fazele de risc şi combinaţii de faze de risc prezente în materialele de acoperire a
lemnului utilizate frecvent (Extras din SR - 13253/1996, anexa B) se prezintă astfel:

Faza de risc Efecte asupra sănătăţii


R 10 Inflamabil
R 11 Uşor inflamabil
R 12 Foarte inflamabil
R 20 Nociv pentru inhalare
R 20/21 Nociv pentru inhalare, contact cu pielea şi sistemul digestiv
R 21 Nociv în contact cu pielea
R 22 Nociv prin înghiţire
R 23 Toxic prin inhalare
R 24 Toxic în contact cu pielea
R 25 Toxic prin înghiţire
R 36 Iritant pentru ochi
R 36/37 Iritant pentru ochi şi căile respiratorii
R 36/38 Iritant pentru ochi şi piele
R 37/38 Iritant pentru căile respiratorii şi pentru piele
R 38 Iritant pentru piele
R36/37/38 Iritant pentru ochi, sistemul respirator şi piele
R 41 Risc de leziuni oculare grave
R 42 Provoacă sensibilizare prin inhalare
R 43 Provoacă sensibilizare prin contactul cu pielea
R 51 /53 Toxic pentru organismele acvatice şi provoacă efecte de lungă durată în
mediul acvatic
R 53 Provoacă efecte adverse de lungă durată în mediul acvatic
R 60 Reduce fertilitatea
R 61 Provoacă efecte nefaste asupra fătului
R 62, R 63 Risc posibil de alterare a fertilităţii
R 64 Risc posibil pentru sugarii hrăniţi cu lapte matern
R 66 Expunerea repetată poate cauza uscarea sau crăparea pielii
R 67 Inhalarea vaporilor poate provoca somnolenţă şi ameţeală
R 68 Posibilitatea de efecte ireversibile
II.6 Criterii pentru asamblarea mobilei

Adezivi
Conţinutul de COV al adezivilor utilizaţi în asamblarea mobilei nu va fi mai mare de 10% (în
greutate).
Aditivi şi agenţi de lipire
Nici un aditiv sau substanţă nu vor fi adăugate adezivilor şi cleiurilor care:
- sunt clasificate cancerigene, dăunătoare sistemului reproductiv, toxice sau alergice în
legătură cu clasificarea Directivei 67/548/EEC. Conţinutul de formaldehidă nu va fi mai mare
de 0,5% în greutate.
c). sunt desemnate în timpul aplicării oricare din fazele de risc (sau combinaţii ale
acestora) R 40, R 45, R 46, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 60, R 61, R 63, R 68, conform
Directivei 67/548/EEC şi amendamentele ulterioare.

II.7 Criterii pentru produsul final


Durabilitate şi securitate
Produsul va îndeplini cerinţele referitoare la durabilitate, siguranţǎ şi stabilitate în
conformitate cu normele EN, aplicabile uzual la produs.
Criterii specifice pentru mobilierul de birou:
• Mobilier de birou. Mese de lucru pentru birou
- Durabilitatea şi asamblarea: Conexiunile de asamblare trebuie să fie
standardizate (în sistemul metric), utilizându-se sisteme de asamblare care nu vor deteriora
mobila.
- Modularitate / adaptabilitate: Orice nou element al mesei trebuie să fie uşor de
adăugat, chiar şi pentru modificarea înălţimii sau a lăţimii mesei.
• Corpuri de mobilă pentru locuri de muncă:
-Modularitate: Diferite module trebuie să fie compatibile cu tipodimensiunile corpurilor
de mobilă deja existente.
• Scaune uzuale de birou
- Ergonomia : Diferite caracteristici ale produsului sunt specificate de furnizor, indicând
aspectele referitoare la sistemul de ridicare, amortizare, revenire şi simultaneitatea mişcărilor.
Întreţinere
Întreţinerea produselor va fi posibilă fără utilizarea de produse pe bază de solvenţi
organici.
Deşeuri şi Reciclare
Produsul ecologic trebuie să fie uşor dezasamblat făcând posibilă reutilizarea şi
reciclarea materialelor şi componentelor utilizate.
Pentru uşurarea procesului de reciclare a materialelor şi componentelor utilizate în
produsul final, următoarele materiale sunt uşor de separat:
- aluminiul - în totalitate;
- oţelul - dacă acesta participă cu ≥ 10% din greutatea produsului eco-etichetat;
- sticla - dacă aceasta participă cu ≥ 10% din greutatea produsului eco-etichetat;
- plasticul - dacă acesta participă cu ≥ 50% din greutatea produsului eco-etichetat.
Pentru promovarea reducerii poluanţilor cu risc în depozitare sau incinerare şi în
mobila uzată, mobila eco-etichetată se va supune următoarelor valori limită ale elementelor şi
substanţelor permise în mobila eco-etichetată:

Valori limită*
Elemente şi componenţi (mg/kg din totalul produs
uscat eco-etichetat)
Arsenic 2
Cadmiu 25
Crom 25
Cupru 20
Plumb 30
Mercur 0,4
Floruraţi 100
Cloruraţi 600
Pentaclorfenol (PCP) 5
Benzine gudroane 0,5
(benzo-pirene)

Ambalarea produsului final


Ambalarea necesită îndeplinirea următoarele cerinţe:
-Utilizarea materialelor reciclabile .
-Sistem de ambalare cu utilizări multiple.
-Toate componentele din acelaşi tip de material (ex. carton, hârtie, plastic, textile)
trebuie separabile manual în părţi constituente reciclabile.
Furnizorii de mobilă trebuie să asigure un management final corect al ambalajului,
indicând cum va fi acesta utilizat: reciclare / colectare.
III. Cele mai bune tehnici de reducere a impactului industriei mobilei asupra
mediului
III.1 Utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor prin reducerea şi
minimalizarea consumurilor.
III.2 Îmbunătăţiri ale procesului tehnologic prin tehnologii şi produse de
încleiere şi finisare cu impact redus asupra mediului prin utilizarea:
- lacuri poliuretanice cu conţinut în corp de 60 –70% - cu aplicare în două
componente prin turnare
- lacuri cu întărire în UV cu conţinut în corp de 94-100 % - cu aplicare prin vălţuire
- lacuri poliesterice cu conţinut în corp de 50–65% - cu aplicare în două
componente prin turnare
- uleiuri si ceruri cu aproape 100% conţinut în corp - cu aplicare prin pulverizare la
cald, vălţuire sau turnare
- lacurile pe bază de apă
Utilizarea de materiale de finisare cu conţinut ĩn corp > 60%, a lacurilor pe bază de apă, sau
utilizarea de produse de finisare la care ĩn amestecul de solvenţi nu sunt prezente substanţe
toxice deosebite, poate conduce la o reducere a emisiei de COV de 8 - 80 %.
• Ĩnlocuirea utilajelor şi a echipamentelor de aplicare sau modificarea acestora
prin utilizarea de tehnologiilor curate care produc mai puţine deşeuri şi emisii.
- utilizarea de tehnologii noi de acoperire, care prin metoda de aplicare să
asigure un transfer mai eficient al substanţei şi posibilitatea de recuperare a materialului
- achiziţionarea de linii de fabricaţie performante, unde utilajele sunt capsulate
astfel încât emisia să fie foarte redusă.
- utilizarea in procesul de uscare a peliculei a echipamentelor moderne, dotate
cu filtre ce reduc considerabil emisia de noxe în atmosferă, sau a unor utilaje ce reduc timpul
de uscare la secunde (uscare în UV):
2. Măsuri organizatorice, de management şi de întreţinere prin :
• Modul de operare şi de întreţinere a echipamentelor de aplicare
• Ĩnregistrarea şi urmărirea atentă a consumului de solvenţi
• Promovarea recuperării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces;
• Ĩnstruirea personalului
• Modul de depozitare, conservare
• Urmărirea poluanţilor
3. Instalaţii de purificare a aerului încărcat cu COV, prin diverse procedee: oxidare
termică, catalitică, biofiltre.

III.3 Reducerea deşeurilor în ambalare, transport şi depozitare prin:


• Îmbunătăţirea performanţelor operaţiei de ambalare prin analiza procesului de
deteriorare al ambalajelor
• Îmbunătăţirea performanţelor operaţiei de ambalare prin analiza rezistenţei la
apă a ambalajelor
- Diminuarea metalelor toxice conţinute în materialele de ambalare
• Eliminarea din materialele de ambalare a substanţelor care epuizează ozonul
• Reproiectarea ambalajelor cu scopul de a minimiza volumul şi greutatea lor
prin analiza materialelor de ambalare şi a metodelor de închidere
• Stimularea utilizării conteinerelor reutilizabile
• Îmbunătăţirea capacităţii de reciclare a materialelor de ambalare
• Reciclarea celorlalte deşeuri rezultate în operaţiile de ambalare şi depozitare.
III.1 Utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor

Aplicarea analizei ciclului de viaţă (Lifecycle Analysis) reprezintă o metodă pentru


cuantificarea impactului asupra mediului al unui produs sau serviciu, începând din faza de
concepere (inclusiv resursele utilizate) pâna la eliminarea sau distrugerea acestuia după
utilizare. Cu ajutorul acestui intrument se identifică şi se cuantică resursele materiale şi
energetice consumate, emisiile şi deşeurile generate, se evaluează impactul potenţial al
acestora asupra mediului, şi se identifică opţiunile pentru reducerea acestor impacturi.
Analiza ciclului de viaţă al produsului presupune contabilizarea fluxurilor şi poate fi
aplicată atât pentru procesele de producţie şi servicii, cât şi în evaluarea strategică a
planurilor şi programelor.
Un sistem produs, conform ISO EN 14040 este un ansamblu de procese unitare,
materiale şi energetice, legate prin fluxuri de produse intermediare, care îndeplinesc una sau
mai multe funcţii definite.

Criterii şi cerinţe care condiţioanează concepţia de mobilier cu impact minim


asupra mediului.

Criteriu Cerinţe
FABRICAŢIE:
Lemn Informaţii referitoare la specia lemnoasă şi originea
lemnului utilizat;
consideraţii preferate: lemnul să provină din păduri
certificate.
Produse pe bază de lemn Armonizarea cu cerinţele standardului privind
concentraţie de formaldehidă de 0,1 ppm, în camera
de testare, în regim stabilizat
Materiale de acoperire Conţinut de solvenţi (COV-uri):
< 250 g/l pentru comportamentele plane, netede
< 420 g/l pentru mobilier:
-substanţe necancerigene, mutagene
-fără metale toxice grele
Alte materiale auxiliare (adezivi, materiale solide de Fără compuşi organici halogenaţi (exceptare:
acoperire) fungicide utilizate pentru prezentarea lichidelor de
acoperire)
UTILIZARE:
Emisii de compuşi organici volatili (valori după 28 de < 300 µg/m3 pentru suprafeţe plane, materiale netede
zile, în camera de testare) < 600 µg/m3 pentru mobilă
Emisii de compuşi organici semivolatili (valori după < 100 µg/m3 pentru suprafeţele plane, materiale
28 de zile, în camera de testare) netede şi mobilă
Formaldehidă < 0,05 ppm
Ambalare Materiale permebile pentru aer, pentru a permite
evacuarea substanţelor volatile reziduale, după
fabricarea mobilei
MANAGEMENTUL DEŞEURILOR:
Produse uzate: Reciclarea şi colectarea produselor uzate, fără agenţi
de prezentare (fungicide, insecticide, ignifuge) şi fără
compuşi organici halogenaţi.
INFORMAŢII PENTRU CONSUMATOR:
Informaţii de bază Componente şi produse rezistente, ce pot fi reparate,
piese de schimb funcţionale încă 5 ani, instrucţiuni
de demontare, indicaţii privind durabilitatea
(domeniul de folosire, produse obţinute în urma
testărilor de materiale).
Din analiza aspectelor de mediu în diferite etape ale procesului de fabricaţie a
produsului de mobilier exemplu – mobilier din panouri furniruite, respectiv garnitură
convenţională – dormitor – ca unitate de referinţă.
În continuare anexăm bilanţul între intrări şi ieşiri pe această unitate funcţională.

Cantitate Cantitate
Intrări ĩn produs (kg ) Ieşiri (kg )
Cherestea 197 Material lemnos ĩnglobat ĩn produs 79
Resurse secundare lemnoase 103,46
Pierderi tehnologice 14
Pulberi totale 0,54
PAL 412 Material lemnos ĩnglobat ĩn produs 367
Resurse secundare lemnoase 36,82
Pulberi totale 0,18
Pierderi tehnologice 8
PFL 37 Material lemnos ĩnglobat ĩn produs 33
Resurse secundare lemnoase 3,871
Pulberi totale 0,029
Pierderi tehnologice 0.1
Placaj 3 Material lemnos ĩnglobat ĩn produs 2,73
Resurse secundare lemnoase 0,239
Pulberi totale 0.001
Pierderi tehnologice 0.03
Furnir 34 Material lemnos ĩnglobat ĩn produs 25,46
Resurse secundare lemnoase 7,87
Pierderi tehnologice 0.67
Total materii prime 683 Total materii prime lemnoase 683
lemnoase
Materiale de furniruire şi 13,44 Materiale de ĩncleiere ĩnglobate ĩn 12,717
ĩncleiere produs
Apă 2,5 Apă ĩn produs 2,5
Aldehidă formică 0,001
Deşeuri adeziv ĩntărit (coji, depuneri, 0,05
bulgări)
Pierderi tehnologice 0,672
Materiale de finisare 13,77 Materiale de finisare ĩnglobate ĩn 4,6261
produs
(lacuri, grunduri, solvenţi) Compuşi organici volatili 8,07

Deşeuri adeziv ĩntărit (coji, depuneri, 0,11


bulgări)
Pierderi tehnologice 0,9639

TOTAL materii prime şi TOTAL materii prime şi materiale


712,71 712,71
materiale tehnologice tehnologice
Energie electrică 0,19 (MWh) Energie electrică 0,19 (MWh)
Energie termică 0,73 (Gcal) Energie termică 0,73 (Gcal )
Deseuri
Pierderi
21,386%
3,429%

Materiale de
finisare Lemn
0,649% 71,164%

Emisii in aer
Adeziv
1,238%
2,135%

Eficienţa materiei prime, materialelor tehnologice în produsul final şi emisiile în aer, sol

Impactul poluanţilor pe factori de mediu

Consum /Unitatea de
Consum specific / referinţă(Fabrică de
Denumirea poluantului UM Total sector
Unitatea funcţională mobilier (capacitatea
2,5mil euro)
Emisii ĩn aer
Pulberi kg 0,75 3135 372500
Aldehidă formică kg 0,001 4,15 490
Compuşi organici volatili kg 8,07 33675 4012750
Emisii ĩn apă
Suspensii solide kg 0,08 329,7 39289
Consum biologic de oxigen CBO5 kg 0,24 988,33 117769
Consum chimic de oxigen CCOcr kg 0,11 467,94 55759
Azot total (N) kg 0,01 27,64 3294
Deşeuri pe sol
Deşeuri de adeziv kg 0,05 208 24700
(coji, depuneri, bulgări)
Deşeuri de lac (coji, depuneri) kg 0,11 463 55100
Deşeuri celulozice (hârtie carton) kg 0,63 2618 3822100
Deşeuri benzi şi hârtie abraziva kg 7,68 32075 311900
uzate
Eficienţa utilizării consumurilor de materii prime, materiale tehnologice şi
energie

Consum /Unitatea de
Consum specific /
Nr. referinţă(Fabrică de
UM Unitatea Total sector
crt Indicator mobilier (capacitatea
funcţională
2,5mil euro)
1 Materii prime lemnoase
-Cherestea mc 0,293 1230 145920
2 Materiale tehnologice
-Materiale de finisare kg 13,77 57500 6850000
3 Producţia de deşeuri mc 0,201 841 114666
4 Energie electrică MWh 0,19 806 96103
5 Energie termică Gcal 0,73 3055 364064

Pierderi
Emisii in
Pierderi tehnologice
aer
tehnologice 5,506%
0.110%
3.338%

Emisii in
aer
27,166%
Resurse Materiale
secundare tehnologice
lemnoase in produs
22.293% f inal
Deseuri 66,789%
Produs solide
f inal nelemnose
74.259% 0,539%

Eficienţa utilizării Eficienţa utilizării


materialului lemnos materialelor tehnologice

Aplicarea celor mai bune practici, metode, tehnologii şi echipamente disponibile


( BAT), de protecţie a mediului şi de reducere sau limitare a emisiilor efluenţilor şi deşeurilor
pentru produsul mobilier din panouri furniruite, conduce
- reducerea consumului specific de cherestea
- reducerea consumului specific de materiale de finisare
- reducerea consumului de energie electrică
- reducerea consumului de energia termică
- reducerea emisiilor de pulberi
- reducerea emisiilor de compuşi organici volatili
Propuneri de programe de conformare

Ĩn tehnologia de fabricaţie a mobilierului din panouri furniruite, pentru reducerea


consumurilor de materii prime ,materiale tehnologice şi energetice, precum şi pentru limitarea
emisiilor în apă, aer, sol sunt necesare următoarele măsuri :
Nivel proiectat
Cantitate
Consum /Unitatea de
Unitatea de
specific pe referinţă (Fabrică
proces Măsura Efect obţinut
garnitura de mobilier
convenţională (capacitatea
2,5mil euro)
Debitare Aprovizionarea cu cherestea care să corespundă Reducerea consumului 0,278 mc 1169 mc
cherestea standardelor de calitate. specific de cherestea .
Dotarea cu utilaje performante care să asigure Eficientizarea
precizia prelucrării şi reducerea consumurilor resurselor lemnoase
energetice. regenerabile.
Valorificarea superioară a lemnului de mici Reducerea emisie de
dimensiuni. Reducerea pierderilor de material pulberi.
lemnos prin verificarea atentă a acestuia ĩnainte Reducerea 0,015 kg 63kg
de operaţia de croire. consumurilor energetice
Ĩncadrarea ĩn adaosurile de prelucrare. 0,0004 MWh 17 MWh
0.08 Gcal 326Gcal

Finisare Reproiectarea produselor prin modificarea Reducerea consumului 11,7 kg 47685 kg


construcţiei şi designului care să permită utilizarea de materiale de finisare
tehnologiilor de aplicare prin turnare, vălţuire la
care coeficientul de transfer de substanţa pe piesa
finisată este de peste 90% .
Şlefuirea şi pregătirea corespunzătoare a
suprafeţei ce urmează a fi finisată .
Instruirea permanentă a personalului ĩn utilizarea
echipamentelor de aplicare.

Ĩnlocuirea materialelor de finisare pe bază de Reducerea emisiei de 4,84 kg 20205 kg


solvenţi cu materiale care au CONŢINUT SCĂZUT compuşi organici
DE SOLVENŢI : volatili 8 - 80 %.
- lacuri poliuretanice cu conţinut în corp de 60 – Reducerea emisiilor ĩn
70% - cu aplicare în două componente prin turnare apă.
- lacuri cu întărire în UV cu conţinut în corp de
94-100 % - cu aplicare prin vălţuire
- lacuri poliesterice cu conţinut in corp de 50 –65%
- cu aplicare în două componente prin turnare
- uleiuri si ceruri cu aproape 100% conţinut in corp
- cu aplicare prin pulverizare la cald, vălţuire sau
turnare
- lacuri pe bază de apă
Utilizarea de tehnologii şi echipamente de finisare, Reducerea 0,015 MWh 17MWh
care prin metoda de aplicare să asigure un transfer consumurilor
mai eficient al substanţei şi posibilitatea de energetice 0.07Gcal 285 Gcal
recuperare a materialului.
Dotare cu cabine de pulverizare cu filtre uscate.
Dotare cu instalaţii de purificare a aerului încărcat
cu COV, prin diverse procedee: oxidare termică,
catalitică, biofiltre.

Exhaustare Modernizarea sistemelor de exhaustare şi Reducerea emisiilor de 0,285 kg 1191 kg


transport pneumatic prin ĩnlocuirea cu sisteme pulberi.
performante de filtrare. Reducerea 0,01 MWh 135 MWh
consumurilor
energetice.
Cele mai bune practici, metode, tehnologii şi echipamente disponibile ( bat)

Pentru finisarea mobilierului de protecţie a mediului şi de reducere sau limitare a


emisiilor efluenţilor şi deşeurilor, au ĩn vedere următoarele măsuri :
• Modificări ale procesului tehnologic prin:
- ĩnlocuirea materialelor de finisare prin utilizarea de materiale cu conţinut scăzut de
solvenţi, cu emisii reduse ,respectiv fără emisii;
- ĩnlocuirea utilajelor şi a echipamentelor de aplicare sau modificarea acestora prin
utilizarea de tehnologii curate care produc mai puţine deşeuri şi emisii.
- ĩnlocuirea sau reproiectarea produselor
• Măsuri organizatorice, de management şi de întreţinere prin :
- modul de operare şi de întreţinere a echipamentelor de aplicare
- ĩnregistrarea şi urmărirea atentă a consumului de solvenţi
- promovarea recuperării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces,
precum şi a deşeurilor, acolo unde este cazul;
- ĩnstruirea personalului
- modul de depozitare, conservare
- urmărirea poluanţilor
• Instalaţii de purificare a aerului încărcat cu COV, prin diverse procedee: oxidare
termică, catalitică, biofiltre.
a) Ĩnlocuirea materialelor de finisare prin utilizarea de materiale cu conţinut
scăzut de solvenţi, cu emisii reduse, respectiv fără emisii.
Materialele de finisare care conduc la emisii reduse de COV sunt:
- lacuri poliuretanice cu conţinut în corp de 60 –70% - cu aplicare în două componente
prin turnare
- lacuri cu întărire în UV cu conţinut în corp de 94-100 % - cu aplicare prin vălţuire
- lacuri poliesterice cu conţinut in corp de 50 –65% - cu aplicare în două componente
prin turnare
- uleiuri si ceruri cu aproape 100% conţinut in corp - cu aplicare prin pulverizare la cald,
vălţuire sau turnare
- lacurile pe bază de apă care pot conduce până la reducerea emisiei cu 80%
Utilizarea de materiale de finisare cu conţinut ĩn corp >60%, a lacurilor pe bază de apă,
sau utilizarea de produse de finisare la care ĩn amestecul de solvenţi nu sunt prezente
substanţe toxice deosebite, poate conduce la o reducere a emisiei de COV de 8 - 80 %.
Principalele avantaje şi dezavantaje pe care le prezintă materialele de finisare care
conduc la emisii reduse de COV sunt prezentate ĩn tabelul următor:
Tab.nr. …
Denumirea materialului Conţinut de solvenţi %
Baiţ pe bază de solvenţi 95 – 98
Baiţ combinat 30 – 45 - 60
Lac nitrocelulozic 70 / 60
Lac poliuretanic 70 / 60
Lac poliuretanic – Medium solids 50 / 35
Lac poliesteric UV –pe bază de parafină 30
Lac poliesteric UV –pe bază de solvenţi 65
Grund/ lac aplicat prin roluire 2/5
Diluanţi pe bază de solvenţi 100 / 50 20
Baiţ pe bază de apă 0,00
Lac pe bază de apă 2-4
Lacuri cu întărire în UV cca. 4
Lac ĩn doua componente pe bază de apă 3-6
Ulei de întărire 39
Ulei cu injectare la cald 0
Ceară de întărire 15
Ceară cu injectare la cald 0
Umplutură specială 0

Ĩn industria mobilei din Germania se utilizează preponderent ĩn procedeele de finisare,


lacurile nitrocelulozice 40%, urmate de hidrodiluabile 35%, lacuri poliuretanice 20% şi 5%,
alte tipuri.

Lacurile pe bază de apă (hidrodiluabile )sunt produsele cele mai moderne, utilizate
foarte mult ĩn vestul Europei şi din ce ĩn ce mai mult la noi, datorită faptului că sunt ecologice.
Materialele hidrodiluabile sunt formulate din răşini solubile ĩn apă, care prin evaporarea
apei se concentrează, ceea ce duce la apariţia unei reacţii de polimerizare avansată, cu
formarea peliculei de lac. Este practic o combinaţie ĩntre uscarea fizică şi cea chimică,
deoarece, dacă se intervine cu apa după ĩntărire, pelicula de lac nu se dizolva, ea ne mai fiind
solubila in apa. Datorita toxicităţii lor foarte reduse (uneori inexistentă) domeniul de utilizare al
acestor materiale ia amploare.

Principalele caracteristici ale lacurilor pe bază de apă sunt prezentate ĩn tabelul


următor:
Tab.nr. ..
Lacuri cu un conţinut în
Lacuri pe bază de apă Lacuri Poliuretanice
corp mai ridicat
Avantaje
- reducerea emisiilor ĩn aer şi a - conţinut ĩn corp 35-40% -reducerea emisiilor ĩn aer şi a
deşeurilor lichide şi solide - reducerea emisiilor ĩn aer şi a deşeurilor de solvent
- adaptarea gamei de produse deşeurilor lichide şi solide - uscare rapidă
la metode convenţionale de - realizarea de costuri reduse -finisare durabilă
aplicare - consum mai mic de material , - rezistenţă la căldură , chimicale,
- curăţarea echipamentelor cu reducerea solventului utilizat şi a impact
apă costurilor -luciu ĩnnalt
- au o aplicare şi o ĩntreţinere - reducerea nr de aplicaţii - metode multiple de aplicare
uşoară - eficienţa ĩnaltă a transferului - reducerea costurilor de depozitare
- reducerea potenţialului de - reducerea stocurilor de materiale a deşeurilor
explozie - costuri de manoperă şi
- reducerea toxicităţii transport reduse
- lipsa mirosului, ceea ce face - reducerea riscului de explozie
ca muncitorul să lucreze ĩntr-un
spaţiu benefic pentru
sănătatea sa;
Dezavantaje
- suprafeţe lipsite de grăsimi - nu se utilizează eficient ĩn - spaţiu de lucru curat lipsit de praf
care să permită o bună turnare - uscare la temperaturi ridicate
aderenţă - suprafeţe curate - piesele finisate sunt dificil de
- creşterea timpului de uscare - uscare la temperaturi ridicate reparat
- depozitarea la temperatura - piesele finisate sunt dificil de
camerei pentru propria reparat
solubilitate şi a asigura
protecţia
- utilizarea de echipamente
rezistente la coroziune

b) Utilizarea de tehnologii de finisare care produc mai puţine deşeuri şi emisii


Tehnica Cea Mai Bună Disponibilă aplicată în procedeele de aplicare a materialelor de
finisare presupune următoarele măsuri :
- prevenirea şi reducerea emisiilor de COV prin schimbarea metodei de aplicare.
- utilizarea de tehnologii noi de acoperire, care prin metoda de aplicare să asigure un
transfer mai eficient al substanţei şi posibilitatea de recuperare a materialului
- achiziţionarea de linii de fabricaţie performante, unde utilajele sunt capsulate astfel
încât emisia să fie foarte redusă.
- utilizarea in procesul de uscare a peliculei a echipamentelor moderne, dotate cu filtre
ce reduc considerabil emisia de noxe în atmosferă, sau a unor utilaje ce reduc timpul de
uscare la secunde (uscare în UV):

Tehnologiile de finisare care conduc la emisii reduse de COV sunt prezentate ĩn


tabelul următor :
Tab.nr. …
Procese de
aplicare cu Descriere
emisie redusă
Turnare Aplicarea materialelor peliculogene pe suprafeţele plane sau puţin înclinate ale
componentelor de mobilier se realizează pe maşinile de turnat lac. Metoda de
aplicare constă în scurgerea materialului de finisare printr-o fantă cu deschidere
variabilă şi trecerea panourilor de mobilă sub această fantă cu viteză constantă .
Materialul care curge pe lângă piesă sau între acestea este colectat într-un
jgheab şi returnat în rezervorul de lac al maşinii, de unde cu ajutorul unor pompe
cu roţi dinţate este adus sub presiune în capul de turnare .
Vălţuire Aplicarea cu valţuri se face numai pe panouri cu suprafeţe perfect plane. Sistemul
este foarte practic şi eficient din punct de vedere al consumului şi transferului de
material. Este însă un sistem costisitor din punct de vedere al volumului de
investiţii necesar întrucât sistemul include mai multe utilaje şi instalaţii înainte şi
după aplicare.
În afara sistemelor prezentate mai sus, se mai utilizează sistemele de aplicare în
vid, imersie, pensulare.
HVLP Presiunea la pornire de cca. 3bar este transformată prin Air converter în
presiunea din interiorul duzei < 0,7 bar
-reduce pierderile Overspray şi în consecinţă a consumului de lac cu un procent
de 10 - 30%
- reduce emisiile de COV cu un procent de 10 – 30%
-reducere intervalele de curăţare a cabinelor de pulverizare cu un procent de ca.
10 – 30% ( imput mai redus de solvenţi în scopuri de curăţare)
Pulverizare Pulverizarea AIRLESS (fără aer) se realizează prin obligarea materialului (lac,
AIRLESS vopsea) să traverseze un pasaj îngust (duză) la o presiune ridicată, atomizarea
realizându-se practic prin laminare. Pompa trebuie să asigure o presiune în
funcţie de aplicaţie de 150 – 360 bar iar materialul este absorbit dintr-un recipient
şi împins spre pistol printr-un furtun.
Avantaje :
- productivitate ridicată
- pierderi reduse de material (35 – 40%)
- manevrabilitate şi operare uşoară
Reduce consumul de diluant, dar calitatea finisării din păcate nu este cea mai
bună ca şi în cazul HVLP
Acest gen de instalaţii se pretează mai puţin bine la lacurile cu conţinut ridicat în
corp.
Pulverizare Sistemul AIRMIX ,utilizează lacul sub presiune ridicată 30 – 60 atm, dar şi aer
AIRMIX comprimat la 1 –2 atm. pentru a ajuta la aplicare – pentru obţinerea unui strat
subţire.
Sistemul AIRMIX asigură dispersarea foarte fină a particulelor şi finisajul de
calitate pentru orice fel de suprafeţe
AIRMIX elimină eventualele pierderi de pulverizare care sunt suflate prin cos,
nimeresc pereţii cabinei de vopsire sau ajung pe transportor. Eficienţa de transfer
a sistemului AIRMIX este de 65 -70 %.
Din cauza calităţii peliculei nu se recomandă pentru lacurile pe bază de apă.
Pulverizare la Încălzirea aerului comprimat sau a materialului de lăcuire sau a amândurora (max.
cald 70 °C)
-Lacurile au un grad mai mare de vâscozitate
-Reduce cantităţile de diluant
-Reducerea emisiilor de solvenţi
În urma măririi temperaturii lacului straturile de lac pot fi mai groase prin aplicarea
unui număr redus de pulverizări cu ajutorul pistolului decât în cazul pulverizării la
rece
Pulverizare cu Înlocuirea COV din sistemul de lăcuire cu CO2, care este dozat în plus la
CO2 (Sistem concentraţia de lac cu vâscozitate mare în cadrul procesării .Pulverizarea
Unicarb) amestecului de lac/ CO2 la 100 bar şi la o temperatură de 40 –70°C în cadrul unui
proces de pulverizare similar proces de pulverizare Airless,
prin evaporarea rapidă a CO2 în urma evacuării din duze rezultă un jet de
pulverizare în formă de clopot cu o viteză mai redusă de picurare decât în cazul
pulverizării Airless.
- reducerea consumului de lacuri şi a emisiei de COV.
Pulverizare Metoda utilizează forţele electrostatice ale unui câmp electric. Un generator
electrostatică electrostatic produce tensiune înaltă 50 ÷ 100 kw.
Realizează un coeficient de transfer de 80 % faţă de 35 – 50% cu pistol cu aer
comprimat.
Pulverizarea electrostatică permite aplicarea lacurilor lichide pe bază de solvent,
pe bază de apă şi a pulberilor.

În tabelul de mai jos se prezintă comparativ tehnologiile de aplicare, utilizabile în


sectoarele de finisare a mobilei, din punct de vedere al emisiei de COV, ale eficienţei de
transfer la aplicare, al consumului de energie, al calităţii suprafeţei finisate .
Tab.nr. …
Consu Coef.
Metoda de Tip de Timp de Reprezentare Calitate Calit. mec.
COV m de
aplicare finisaj uscare produs finisaj chimice
energie transfer
100 %UV 1-2% Câteva sec Slabă 98 % Bună- Foarte
Valţuri Apă 2-5% 1-5 min Slab spre Mediu Foarte bună bune
mediu -mare 95% Bună Bune
PU 50-70% 60-240min Mediu 90% Foarte bună Foarte
bune
UV cu 30-50% 3-10min Slab spre Mediu 95% Foarte bună Foarte
Turnare solvent mediu -mare bune
Apă 2-5% 60-240min Mediu 90-95% Bună- Bune-
UV cu 2-5% 6-45min Mediu Foarte bună Foarte
Apă bune
90-95% Bună- Foarte
Foarte bună bune
PU 60-80% 60-240min Foarte Mediu 40-60% Foarte bună Foarte
Pulverizare bine -mare bune
UV cu 30-60% 5-15min Mediu 50-70% Foarte bună Foarte
solvent Foarte bune
bine 50-60% Bună- Bune-
Apă 2-5% 60-240min Foarte Foarte bună Foarte
bine bune
UV cu 1-2% 6-45min Foarte 50-70% Bună- Foarte
Apă bine Foarte bună bune
100%UV 1-2% Câteva sec Slabă 50-70% Slabă -bună Bună-
Foarte
bună
100%UV 1-2% Câteva sec Slabă Mediu 98% Slabă -bună Bună-
Acoperire în Apă 2-5% 60-240min Foarte -mare Foarte
vid bine bună
90-95% Slabă -bună Bună-
Foarte
bună

c) Inlocuirea sau reproiectarea produselor


Modificarea construcţiei şi designului produselor în vederea creării posibilităţii de
înlocuire a materialelor de finisare şi de utilizare a tehnologiilor de aplicare prin turnare,
vălţuire la care au un coeficient de transfer de substanţa pe piesa finisată este de peste 90%.

d) Măsuri organizatorice, de management şi de întreţinere


Masuri de Optimizare a procesului
- Calibrarea cu regularitate a echipamentelor de aplicare
- In cazul amestecului solventilor se toarnă mai ĩntâi substanţele cu volatilitate redusa,
iar ĩn final substanţele uşor volatile
- Scolarizarea angajatilor conform unei filosofii care corespunde principiului „pe cat de
curat posibil“
- Depozitarea si transportul in conditii de siguranta a COV
- Utilizarea pe cat posibil instalaţii ĩncapsulate
- Mentinerea capacelor ĩnchise la recipienţii cu materiale
- Utilizarea de recipienţi care au capace etanşe şi menţinerea acestora ĩnchise
- Pompe sau robineti pentru containere
- Aplicarea directa a agentilor de curatare in loc de aplicarea acestora pe carpe
- Reutilizarea agentilor de curatare pe cat de des posibil
- Indepartarea surplusului la dozare pe cat de repede posibil
- Substituire: Utilizarea agentilor de curatare fara COV (punct de aprindere > 100°C)
sau a acelora care se evapora la temperaturi mici (> 60°C)

Optimizarea proceselor de curatare


- Efectuarea de teste in vederea calibrarii dozei minime
- Scolarizari in vederea efectuarii unei dozari pe cat de mici posibile

Optimizarea operaţiei de aplicare a materialelor de finisare


- Testarea lacurilor colorate in locul baitului cu lac incolor
- Utilizarea materialelor pe care s-a aplicat in prealabil un strat acoperitor
- Utilizarea lacurilor gata amestecate, oriunde acest lucru este posibil, pentru a se evita
efectuarea amestecului la fata locului
- Utilizarea sistemelor eficiente de aplicare, cum ar fi de ex. sistemele electrostatice si
sistemele airless (high volume low pressure - HVLP)
Finisarea mobilierului prin pulverizare este operaţia cel mai des ĩntâlnită la agenţii
economici din industria mobilei şi pentru reducerea consumului de materiale de finisare
(grunduri lacuri, diluanţi) dar şi îmbunătăţirea coeficientului de transfer de substanţă care este
cel mai scăzut la pulverizare, se impun următoarele:
Modul de operare şi de întreţinere poate contribui cu 25- 30 % la reducerea
consumului
Modul de operare corect respectiv poziţia corectă a pistolului de pulverizare faţă de
piesa de lăcuit au un rol deosebit de important pentru utilizarea materialelor. La pregătirea şi
reglarea aparaturii de pulverizare trebuie să se ia în consideraţie următoarele:
- vâscozitatea materialului de aplicat
- presiunea aerului şi a materialului
- forma şi dimensiunile piesei de pulverizat
- poziţia corectă a piesei în timpul operaţiei
Materialele cu o viscozitate mai mică se difuzează mai uşor; ele pot fi pulverizate la
presiuni mici. Diminuarea vâscozităţii se face prin diluare cu solvent sau prin încălzire.
Încălzirea materialului de acoperire în locul diluării cu solvent pentru a ajunge la
vâscozitatea dorită poate contribui la reducerea de compuşi organici volatili (COV).
- Presiunea aerului şi a lacului trebuie să fie destul de mari, dar nu mai mult decât este
necesar pentru a asigura o bună pulverizare cu un minim de suprapulverizare şi de
expunere a muncitorului.
- În cazul pulverizărilor automate, pistoalele trebuie să scaneze cât mai bine forma şi
dimensiunile pieselor .
- Piesele care se pulverizează trebuie poziţionate corect, astfel încât să fie comod şi
ergonomic pentru muncitor, iar piesele de mici dimensiuni trebuie aşezate astfel încât
surplusul de lac de la o piesă să cadă pe alta.

Instruirea muncitorilor de asemeni poate contribui cu 8-10% la reducerea de


material
Muncitorii trebuie instruiţi cum să realizeze corespunzător operaţia de pulverizare, să
respecte poziţia corectă a pistolului, mişcarea acestuia (nu în formă de arc), cu închiderea
pistolului la marginea piesei.

Îmbunătăţirea calităţii suprafeţei înainte de aplicare.


Experienţa a demonstrat că şlefuirea şi pregătirea corespunzătoare a suprafeţei
contribuie la reducerea consumului de lac.
Ĩn anexa …. a lucrării sunt prezentate soluţii tehnice de conformarea pentru
agenţii economici care depăşesc pragul maxim prevăzut de HG 699/2003 completată şi
modificată de HG 1902/2004.
III.2 Tehnologii şi produse de încleiere şi finisare cu impact redus asupra mediului

Generalităţi
Tendinţa de accelerare a poluării mediului este accentuată şi de generalizarea
societăţii de consum, a cărei caracteristică principală – reducerea ciclului de viaţă a
produselor de folosinţă îndelungată a căror înnoire trebuie să ţină pasul cu ridicarea nivelului
de trai şi cu moda – conduce la invadarea mediului cu cantităţi sporite de produse cu ciclu de
viaţă încheiat.
În această categorie intră şi mobila cu toate operaţiile aferente prelucrării lemnului şi
fabricării acesteia.
Cea mai eficientă metodă de reducere a cantităţilor de poluanţi emişi în atmosferă
este modernizarea proceselor tehnologice din care aceştia provin.

Prin modernizarea proceselor tehnologice în scopul reducerii impactului negativ al


acestora asupra mediului, se urmăreşte:
- reducerea consumului specific de materii prime, materiale şi substanţe a
căror prelucrare generează poluanţi;
- utilizarea unor procese în cadrul cărora să se reducă generarea poluanţilor
prin fixarea chimică sau fizică a acestora;
- înlocuirea unor componente care conduc la emisii efecte tehnologice – dar
cu grad de nocivitate mai redus.

Procesele de încleiere şi finisare sunt componente importante şi indispensabile ale


tehnologiilor de prelucrare a lemnului de la materia primă la produsele semifinite şi finite,
respectiv produsele de mobilier.
Procesele de încleiere sunt caracterizate şi utilizate atât în fluxurile tehnologice ale
produselor semifinite, cât şi în cele ale produselor finite – pentru asamblarea reperelor
componente ale acestora.

Principalele tehnologii din industria lemnului în care se utilizează procese de încleiere


sunt:
- fabricarea plăcilor din aşchii de lemn (PAL)
- fabricarea plăcilor de densitate medie din fibre de lemn (MDF)
- fabricarea placajului
- fabricarea panelului
- fabricarea mobilei
- fabricarea parchetului stratificat
- fabricarea covorului din masiv (plăci din lamele)

Tehnologia de fabricare a mobilei include majoritatea elementelor menţionate ca şi


părţi componente, într-un procent mai mare sau mai mic. De aceea, trebuie avut în vedere
tehnologiile ce pot afecta etichetarea acestuia ca produs ecologic.
Tehnologiile de fabricare a plăcilor placajului, MDF-ului utilizează adezivi care conduc
la emisii în limite legale.
Limitele sunt reglementate de legislaţia naţională şi europeană, de convenţiile
fabricanţilor mari de plăci, ca şi de standardizarea anumitor produse cu limite de emisii şi
conţinut precise.
Adezivii utilizaţi pe scară largă sunt pe bază de răşini ureoformaldehidice, fenolice,
vinilice, etc.
Sursele de degajare a noxelor chimice în fabricaţia mobilei sunt:
• Sectoarele de preparat adezivi şi procesele de furniruit panouri pentru
formaldehidă, amoniac. Din punct de vedere cantitativ şi al concentraţiei de noxe
în aer este semnificativă degajarea de formaldehidă la presarea panourilor.
În prezent, în fabricile de mobilă există tendinţa de a utiliza adezivi cu conţinut redus
de formaldehidă, atât din dorinţa de a limita degajările de formaldehidă din cursul procesului
de furniruire al panourilor cât şi datorită exigenţei beneficiarilor ale căror cerinţe au fost
legiferate.
• Sectoarele de finisaj al mobilierului
Tehnologia de finisare influenţează natura şi cantitatea noxelor chimice degajate în
cursul procesului prin:
- procedeul de aplicare al materialului de finisare
- tipul utilajelor care echipează sectorul de fabricaţie
- materiale de finisare utilizate şi variantele proceselor de finisaj
Operaţia de finisare (lăcuire, vopsire) ocupă un loc important în cadrul succesiuni
fazelor de execuţie a unui produs, ea influenţând în mod deosebit calitatea ecologică a
mobilierului.
Materialele de finisare conţin solvenţi organici volatili cu emisii de COV-uri ce provin
în special din fabricile de mobilă.
Implementarea Directivei europene privind limitarea emisiilor de COV-uri cu HG
699/2003, modificată şi completată prin HG 1902/2004, obligă majoritatea fabricanţilor să
monitorizeze, să controleze aceste emisii şi să abordeze tehnologii cu conţinut redus de
COV.

III.2.1 Materiale de acoperire în industria de fabricare a mobilei

Aproape toată mobila şi produsele finite din lemn se finisează. Finisarea are un dublu
rol:
- estetic - care contribuie în mod hotărâtor asupra calităţii, la satisfacerea dorinţelor
clienţilor (culoare, grad de luciu, design etc) şi la preţul produsului;
- de protecţie împotriva factorilor fizico – chimici.
Produsele de finisare pe bază de solvenţi organici sunt cele mai răspândite în prezent
datorită atât aspectului estetic de înaltă clasă cât şi performanţelor tehnice ce se obţin cu
aceste materiale.
Din punctul de vedere al produselor de acoperire cu conţinut ridicat de COV-uri,
România se situează pe primul loc în Europa, peste 70 % din materialele de finisare utilizate,
fiind acoperirile cu produse nitro iar în fabricile de mobilă cea mai utilizată tehnologie de
finisare este cea cu produse nitrocelulozice cu conţinut în COV de 80 %, metoda de aplicare
cea mai folosită fiind pulverizarea.

Lacuri nitrocelulozice
- Componenţii principali: nitroceluloză de diferite vâscozităţi, răşini sintetice (alchidice,
acrilice, ureice) plastifianţi, solvenţi organici, aditivi pentru mătuire, aderenţă, pigmenţi, etc.
- Conţinut în solvenţi organici 65 - 80%
- Uscare fizică naturală sau forţată prin evaporarea solvenţilor.
Lacuri cu întărire acidă
Produsele cu întărire acidă sunt constituite din răşini ureice, melaminice, alchidice,
plastifiant, solvenţi organici, pigmenţi, materiale de umplutură, agenţi tensioactivi, agenţi de
mătuire. Sunt fabricate într-un component (precatalizate) sau bicomponente, funcţie de
compoziţia acestora, iar reacţia de cataliză (de întărire) este condusă de un acid.
- Conţinut în solvenţi organici 30 – 60 % şi 60 – 75 %, funcţie de tipul produsului transparent
sau opac (pigmentat).

Lacuri poliuretanice
Lacurile poliuretanice sunt produse în doi componenţi care se obţin din reacţia
răşinilor ce conţin grupe hidroxil, denumite şi polioli (primul component) şi grupe reactive
denumite izocianaţi (al doilea component) sau catalizatori.
Prin amestecul celor doi componenţi în procentele prescrise pentru fiecare produs în
parte, începe reacţia chimică care duce la formarea peliculei.
Uscarea produselor poliuretanice este de natură chimică prin reacţia între cei doi
componenţi şi în acelaşi timp de natură fizică prin evaporarea solvenţilor.
Există şi produse poliuretanice monocomponente, în care formarea şi uscarea
peliculei are loc prin reacţia dintre produsul respectiv şi umiditatea aerului.
- Conţinut în solvenţi organici 55 – 65% pentru sistemele transparente şi 30 – 50%
pentru sistemele pigmentate.

Lacuri poliesterice
Lacurile poliesterice nesaturate cu parafină sunt utilizate tot mai puţin în sector, au în
compoziţie răşină poliesterică nesaturată. Întărirea peliculei se produce prin reacţii de
copolimerizare cu ajutorul iniţiatorului (peroxizi organici) şi acceleratorului de reacţie (naftenaţi
de cobalt, mangan, etc.)
Lacurile şi emailurile poliesterice fără parafină, sunt utilizate cel mai mult la finisarea MDFlui.

Lacuri hidrodiluabile
Lacurile hidrodiluabile sunt emulsii sau dispersii acrilice pure sau modificate cu
poliuretani, poliesteri, conţin agenţi de formare a peliculei, etalare, coalescenţi, agenţi de
mătuire, antispumare, antibule şi agenţi pentru creşterea rezistentelor la zgâriere, agenti
chimici, etc.
- Conţinut în solventi organici 4 – 7%.

Lacuri acrilice fotopolimerizabile (UV)


Produsele acrilice reprezintă cel mai important sector în tehnologia de reticulare prin
radiaţii.
Cele mai utilizate sunt: epoxiacrilaţi, polieteracrilaţi şi poliesteracrilaţi.
O formulare de principiu presupune un prepolimer (oligomer), un monomer şi
fotoiniţiator.
Oligomerii sunt polimeri inferiori, cu grad mare de nesaturare. Monomerii au rol dublu
fiind buni solvenţi pentru oligomeri şi în acelaşi timp capabili să copolimerizeze cu aceştia,
când sunt iniţiaţi corespunzător.
Fotoiniţiatorii sunt compuşi chimici capabili să procure radicali liberi la iradierea lor cu
lumină UV.
- Conţinut în solvenţi organici 2 – 65 % funcţie de tipul produsului destinat unui anumit
mod de aplicare (valţuri, pulverizare)
În mod teoretic, produsele cu uscare în UV prezintă caracteristici superioare:
conţinut în corp solid 98 – 100%
procesul tehnologic este mecanizat
uscare rapidă
şlefuire şi curăţare uşoară
deşeurile sunt minime
În prezent, furnizorii de materiale de finisare oferă produse hidrosolubile cu uscare în
UV, produse ce se îmbunătăţesc permanent, adaptate la echipamente de uscare în infraroşu
şi de actualitate uscarea cu microunde, înainte de uscarea în UV.

Lacuri alchidice
Răşinile alchidice reprezintă 35 – 50% din totalul răşinilor sintetice utilizate la
producerea lacurilor şi vopselelor, sunt poliesteri pe bază de acizi (dicarboxilici) şi polioli
modificaţi cu acizi graşi naturali (vegetali) sau sintetici.
Răşinile alchidice medii şi grase (proporţia de ulei vegetal înglobată în
macromoleculă caracterizează răşina) se folosesc la fabricarea lacurilor şi vopselelor cu
uscare la aer.
Pentru grăbirea uscării se utilizează sicativi (oleaţi sau naftenaţi de cobalt, mangan,
etc.)
- Conţinut în solvenţi organici: 70 – 40% (funcţie de tipul produsului – lac sau
vopsea).
Produsele alchidice sunt destinate finisajelor mobilei, binalelor, etc. expuse în condiţii
de exterior.

Vopsele pulberi
Vopselele pulbere au fost fabricate pentru finisarea industrială a metalelor, incluzând
astfel şi mobila din metal.
Emisiile de COV lipsesc (100% conţinut în solid) iar stratul de pulbere aplicat cel mai
adesea în câmp electrostatic pe diferite suporturi şi expuse acţiunii căldurii în instalaţii de
uscare, formează pelicule şi reticulează, obţinându-se un film continuu omogen şi foarte
rezistent.
Vopselele pulbere formează pelicule mult mai dure şi rezistente comparativ cu cele
solubile în solvenţi organici.
În industria lemnului utilizarea pulberilor va fi în mod real dezvoltată dacă vor fi găsite
soluţii industriale optime pentru asigurarea unui finisaj neted (transparent sau opac)
compatibil cu cerinţele tehnice şi estetice ale fabricilor de mobilă şi ale clienţilor.
În Europa există câteva companii profilate pe finisaje cu vopsele pulbere a MDF-ului,
(Franţa – o companie ce fabrică mobilier pentru copii, în Germania şi Italia – mobilier pentru
birouri, iar în Austria – finisarea jucăriilor din lemn).

ANEXE:
- ANEXA 1 - Conţinutul în COV şi frazele de risc al unor principale materiale de
acoperire
- ANEXA 2 – Fraze de risc şi combinaţii de fraze de risc
- ANEXA 3 - Densitate şi conţinut în COV a Preparatelor utilizate în mod curent
- ANEXA 4 - Emisii medii de COV realizate pe suprafeţe de lemn finisate
- ANEXA 5 - Conţinutul de carbon la preparatele utilizate frecvent în ţară in industria
lemnului
ANEXA 1

Conţinutul în COV şi frazele de risc al unor principale materiale de acoperire

Denumire
Preparate Compuşi organici Fraze de risc
utilizate %
Xilen - 50 R20, R21,R10, R11, R38
Butilglicol - 25 R37, R65, R66, R51/53
Baiţ pe bază de
White spirit - 24,1 R10, R37, R65, R66, R51/53
solvent
TOTAL 99,1
Acetonă - 90 -98 R11, R36, R66, R67
Baiţ pe bază de
solvent TOTAL 98
Baiţ pe bază de Glicoli - 90 -98 7R37, R65, R66, R51/53
solvent TOTAL 98
Toluen - 44 R20, R11
Acetonă - 12 R11, R36, R66, R67
Grund nitro Acetat butil - 16 R10, R66, R67

TOTAL 72
Toluen - 50 R20, R11
Acetonă - 20 R11, R36, R66, R67
Acetat butil - 25 R10, R66, R67
Diluant nitro
Butanol - 5 R10, R37/38, R41, R67

TOTAL 100
Alcool etilic - 71,7 R11
Acetonă - 24 R11, R36, R66, R67
Patină
TOTAL 95,7
Toluen - 44 R20, R11
Acetonă - 12 R11, R36, R66, R67
Acetat butil - 16 R10, R66, R67
Lac nitro
Butanol - 3 R10, R37/38, R41, R67

TOTAL 75
Toluen - 44 R20, R11
Acetonă - 12 R11, R36, R66, R67
Acetat butil - 16 R10, R66, R67
Lac cerat
Butanol - 3 R10, R37/38, R41, R67

TOTAL 75
Grund ureic Acetat butil - 25 R10, R66, R67
(precatalizat) Etanol -10 R11
Metoxipropil acetat - 2 R10, R36
Denumire
Preparate Compuşi organici Fraze de risc
utilizate %

TOTAL 37
Acetat butil - 20 R10, R66, R67
Xilen - 15 R20, R21,R10, R11, R38
Etanol - 15 R11
Email ureic
Izobutanol - 13 R10, R37/38, R41, R67

TOTAL 75
Diluant pentru Acetat butil - 100 R10, R66, R67
ureice
Izobutilacetat- 5 R11
Xilen - 15 R20, R21,R10, R11, R38
Acetonă - 15 R11, R36, R66, R67
Etanol - 10 R11
Lac precatalizat Alcool izopropilic -5 R11, R37, R67
Metil pentan - 5 R11, R20, R36/37, R66, R53
Izobutanol -15 R10, R37/38, R41, R67

TOTAL 70
Solvent nafta- 50 R10, R37, R65, R66, R51/53
Acetonă - 40 R11, R36, R66, R67
Patină
TOTAL 90
Metiletil cetonă – 5 R11, R36/37
2metossimetiletil acetat -5 R10, R36
Grund Toluen - 20 R11, R20
poliuretanic Xilen - 30 R10, R20/R21

TOTAL 60
Metiletil cetonă – 5 R11, R36/37
Întăritor 2metossimetiletil acetat - 5 R10, R36
poliuretanic Acetat de butil -50 R11, R20
TOTAL 60 R11, R36
Metiletil cetonă – 5 R11, R36/37
2metossimetiletil acetat - 5 R10, R36
Toluen - 10 R11, R20
Lac poliuretanic
Xilen - 40 R10, R20/R21

TOTAL 60
Acetat de butil - 50 R10, R66, R67
Acetonă -10 –25 R11, R36, R66, R67
Lac poliuretanic Xilen - 10 –25 R10, R20/21
Polidur Etilbenzol < 2.5 R11, R20
Ftalat dibutil ester < 2.5 R62, R50
TOTAL 78.6
Diluant pentru Xilen - 40 –50 R10, R20/21
lac poliuretanic Acetati - 40 –50 R10, R36
Denumire
Preparate Compuşi organici Fraze de risc
utilizate %
Alcool metilic - 3 – 5 R10, R20/21
TOTAL 100
Sulfat de bariu - 10 -25
Dipropilenglicol diacrilat - 10 –25 R36/38, R43
Şpaclu acrilic cu Tripropilenglicol diacrilat -2.5 – R36/37/38, R43, R51/53
întărire în UV 10 R10, R66, R67
Acetat de butil < 2.5
TOTAL 60
Tripropilenglicol diacrilat - 10 – R36/37/38, R43, R51/53
25 R36/37/38
Răşină acrilică - 2.5 – 10
Grund acrilic cu Sulfat de bariu - 2.5 - 10
întărire în UV Sulfat de calciu - 2.5 - 10 R10, R66, R67
Acetat de butil - 2.5 - 10 R36/R38, R43
Trietilenglicoldiacrilat < 2.5
TOTAL 60
Acrilaţi - 10 – 25 R36/37/38
Tripropilenglicol diacrilat - 10 – R36/37/38, R43, R51/53
25 R36/38, R43
Lac acrilic cu
Dipropilenglicol diacrilat - 10 – R10, R66, R67
întărire în UV
25
Acetat de butil - 2.5 - 10
TOTAL 60
White spirit Solvent nafta - 100 R10, R37, R65, R66, R51/53

NOTĂ:
Datele din tabel au caracter informativ şi variază funcţie de producători.
ANEXA 2

Faze de risc şi combinaţii de fraze de risc


Prezente în materialele de acoperire a lemnului utilizate frecvent. (Extras din SR -
13253/1996, anexa B)
Faza de risc Efecte asupra sănătăţii
R 10 Inflamabil
R 11 Uşor inflamabil
R 12 Foarte inflamabil
R 20 Nociv pentru inhalare
R 20/21 Nociv pentru inhalare, contact cu pielea şi sistemul digestiv
R 21 Nociv în contact cu pielea
R 22 Nociv prin înghiţire
R 23 Toxic prin inhalare
R 24 Toxic în contact cu pielea
R 25 Toxic prin înghiţire
R 36 Iritant pentru ochi
R 36/37 Iritant pentru ochi şi căile respiratorii
R 36/38 Iritant pentru ochi şi piele
R 37/38 Iritant pentru căile respiratorii şi pentru piele
R 38 Iritant pentru piele
R36/37/38 Iritant pentru ochi, sistemul respirator şi piele
R 41 Risc de leziuni oculare grave
R 42 Provoacă sensibilizare prin inhalare
R 43 Provoacă sensibilizare prin contactul cu pielea
R 51 /53 Toxic pentru organismele acvatice şi provoacă efecte de lungă durată în
mediul acvatic
R 53 Provoacă efecte adverse de lungă durată în mediul acvatic
R 60 Reduce fertilitatea
R 61 Provoacă efecte nefaste asupra fătului
R 62, R 63 Risc posibil de alterare a fertilităţii
R 64 Risc posibil pentru sugarii hrăniţi cu lapte matern
R 66 Expunerea repetată poate cauza uscarea sau crăparea pielii
R 67 Inhalarea vaporilor poate provoca somnolenţă şi ameţeală
R 68 Posibilitatea de efecte ireversibile
ANEXA 3

Densitate şi conţinut în COV a preparatelor utilizate în mod curent

Conţinut de
solvenţi Tehnologia
Denumire Densitate organici de
Preparate utilizate volatili aplicare
kg/l %
Baiţ pe solvent 0.86 99 Pulverizare
Grund nitro 0.93 72 Pulverizare
Diluant nitro 0.85 100 Pulverizare
Patină 0.87 96 Pulverizare
Lac nitro 0.93 75 Pulverizare
Lac nitro cerat 0.93 75 Pulverizare
Grund poliuretanic 0.99 - 1.0 60 - 65 Pulverizare
Lac poliuretanic 0.99 - 1.0 65 - 70 Pulverizare
Diluant pentru poliuretanic 0.85 100 Pulverizare
Grund poliuretanic 0.98 –1.0 60 Turnare
Lac poliuretanic 0.98 – 1.0 65 Turnare
Grund acrilic cu uscare în UV 1 –1.1 35-40 Pulverizare
Lac acrilic cu uscare în UV 1 –1.1 35-40 Pulverizare
Grund acrilic cu uscare în UV 1 –1.1 0-2 Vălţuire
Lac acrilic cu uscare în UV 1 –1.1 0-2 Vălţuire
Diluant spălare valţuri(acetat de butil sau
100
acetat de etil)
Grund precatalizat 1.29 63 Pulverizare
Catalizator 1.28 63 Pulverizare
Email 0.99 63 Pulverizare
Diluant pentru lac ureic (acetat de butil) 0.83 100
Lac incolor precatalizat 0.903 73 Pulverizare
Patină 0.795 90 Pulverizare
Ceară 0.91 73 Pulverizare
White spirit 0.86 100

NOTĂ: Densitatea şi conţinutul de COV variază în funcţie de reţeta de fabricaţie a fiecărui


produs de acoperire
ANEXA 4

Conţinutul de carbon
la preparatele utilizate frecvent în ţară in industria lemnului

Denumire produse de finisare COV C


% %
Baiţ solvent 99 92
Grund nitrocelulozic transparent 72 58
Lac nitrocelulozic transparent 75 60
Lac cerat 75 60
Ceară 73 18
Diluant pentru lac nitrocelulozic 100 77
Patina 95 52
Grund poliuretanic transparent 56 48
Grund poliuretanic alb 36 29
Lac poliuretanic alb 32 24
Întăritor pentru lac poliuretanic 74 55
Diluant rapid pentru lac poliuretanic 100 79
Diluant lent pentru lac poliuretanic 100 58
Grund acrilic transparent 73 50
Întăritor pentru lac acrilic 68 48

Datele prezentate au caracter informativ şi pot avea valori diferite în funcţie de producători
III.2.2 Metodele de aplicare ale materialelor de acoperire utilizate în industria
mobilei

Metodele de aplicare ale materialelor de acoperire sunt:


- pulverizare
- turnare
- vălţuire
- vid
Metoda de aplicare este determinată atât de tipul materialului cât şi de cel al
produsului.

Pulverizare
Cea mai utilizată tehnologie de aplicare a lacului în special în fabricile de mobilă din
ţară este tehnologia realizată prin pulverizare manuală cu pistol cu aer comprimat la care
coeficientul de transfer este mic, având în vedere că 65 % din material este eliberat în spaţiul
înconjurător fără nici o posibilitate de recuperare.
S-a estimat că 80 % din fabricile de mobilă utilizează această tehnologie.
Eficienţa operaţiei de pulverizare diferă în funcţie de aparatura utilizată: pistol cu aer
comprimat, air-less sau air-mix, fie manual , fie automat.
Coeficientul de transfer este mic, pierderile de materiale variind între 30–89 %.

Pulverizare manuală
Se face la cabine de pulverizare prevăzute cu sistem de ventilaţie, cu perdea de apă,
unele dotate şi cu cuvă de apă.
Captarea emisiilor produse în urma pulverizării în cadrul cabinelor individuale se face
cu ajutorul ventilaţiei mecanice, iar evacuarea lor se face în atmosferă prin intermediul
conductelor şi coşurilor de ventilaţie sub formă de gaze reziduale fără a fi epurate, şi parţial
sunt emisii fugitive, uscarea peliculei realizându-se în hală.
O mică parte din emisii (1%) sunt captate de perdeaua şi cuva de apă a cabinelor.
Emisiile care nu au fost preluate de sistemele de ventilaţie ale cabinelor sunt emisii
difuze în hala de fabricaţie urmând a fi eliminate în atmosferă de ventilatoarele care asigură
ventilaţia generală a încăperii.

Pulverizare automată
Se face în linie compusă din robot de pulverizare urmat de regulă de tunel de uscare
cu aer cald
Emisiile sunt colectate şi evacuate în atmosferă prin intermediul conductelor şi
coşurilor de ventilaţie ale robotului şi ale tunelului sub formă de gaze reziduale fără a fi
epurate.
Parţial sunt şi emisii fugitive, dar în cantitate foarte mică rezultate la ieşirea pieselor
din tunelul de uscare.

Turnare
Se face prin trecere pe maşini cu unul sau două capete de turnare, urmată de regulă
de tunel de uscare cu aer cald
Emisiile sunt colectate şi evacuate în atmosferă prin intermediul hotei de absorbţie a
maşinii de turnat şi a coşurilor de ventilaţie ale tunelului sub formă de gaze reziduale fără a fi
epurate.
Vălţuire
Se face prin trecere pe maşini cu maşini de dozare cu valţuri, urmate de regulă de
tunel uscare cu radiaţii UV şi de tunel de uscare cu aer cald. Consumul de material de
acoperire este mic şi deasemeni conţinutul de COV.
Emisiile în cantitate mică sunt colectate şi evacuate în atmosferă prin intermediul
hotei de absorbţie şi a coşurilor de ventilaţie ale tunelelor

Vid
Se face prin trecere pe maşini speciale, folosindu-se în special la elemente lineare cu
profil constant(baghete, pervazuri, etc)

În ansamblu operaţiile de aplicare includ şi alte operaţii ca:


- Preparare materiale
- Depozitare la locul de muncă
- Curăţare utilaj de aplicare: pistol, valţuri, capete maşină de turnat, care influenţează
emisiile de solvenţi organici.
În unele fabrici solvenţii organici utilizaţi la spălare se reciclează prin distilare

ANEXE:

ANEXA 5 - Eficienţa transferului


ANEXA 6 – Consumul necesar pe strat şi conţinutul de COV pe tipuri de materiale şi
metode de aplicare utilizate
ANEXA 7 - Consumuri medii necesare de materiale şi emisiile de COV realizate
frecvent pentru diferite materiale de finisare şi metode de aplicare
ANEXA 5

Eficienţa transferului

Eficienţa transferului de substanţă depinde de metodele de aplicare a materialelor


utilizate în sectoarele de finisaj din industria lemnului.

Eficienţa
transferului de
Denumire substanţă
%
Pulverizare manuala cu pistol cu aer comprimat 35 – 55
Pulverizare automata cu maşina de pulverizat (robot) 55 – 65
Pulverizare manuala cu pistol fără aer 50 – 65
Pulverizare manuala cu pistol cu joasă presiune 55 – 75
Aplicare prin supţiune (vid) 90 – 95
Pulverizare in câmp electrostatic 65 – 70
Turnare cu maşina de turnat 85 - 90
Vălţuire cu maşina cu valţuri 95 - 98
Imersie 95 - 98
Inundare în jet 95 - 98

ANEXA 6

Consumul necesar pe strat de material şi conţinutul în COV pe tipuri de


materiale şi metode de acoperire

În tabelul de mai jos se prezintă comparativ tipurile de materiale şi consumul


necesar (inclusiv pierderile) în funcţie de metodele de aplicare utilizate la finisarea
lemnului.

Consum necesar pe strat g/mp


Continu
t Maşina Maşina
Denumire Pistol Alte
solvent turnat cu
pulverizare metode
% lac valturi
Baiţ solubil în apă 0 150 20 150
Baiţ combinat solubil în apă şi 30 - 65 150 20 150
solvent
Baiţ pe bază de solvenţi 90 -95 150 20 150
organici
Lac nitrocelulozic transparent 70-80 100-120 120-13
0
Lac nitrocelulozic colorat(email) 60-70 120 120
Lac poliuretanic transparent 70 100 100
Lac poliuretanic pigmentat 50-60 100-130 120-13
(email) 0
Lac poliuretanic transparent cu 50 80- 100 80- 100
continut in corp ridicat
Lac poliuretanic pigmentat cu 35 120 120
continut in corp ridicat(email)
Lac poliesteric cu parafină 15- 30 250
Lac poliesteric cu solvent fără 15 - 30 100 100
parafină
Şpaclu poliesteric 35 400 300
Lac poliesteric cu uscare in UV 20 130-150 130-14
0
Lac acrilic cu întărire în UV 2 10 –60
Şpaclu cu întărire în UV 2,5 80
Lacuri diluabile cu apă 4 -10 100-130 120-13
transparente 0
Lacuri diluabile cu apă colorate 4 -10 120 120
Lacuri diluabile cu apă 4 100 100
transparente cu întărire în UV
Lacuri diluabile cu apă colorate 4 120 120 40-60
cu întărire în UV
Ceară 15 80
ANEXA 7

Consumuri medii necesare de materiale şi emisiile de COV


realizate frecvent pentru diferite materiale de finisare şi metode de aplicare

Consum*
Denumire necesar de Conţinu Conţinut Conţinu Materiale şi
material de material de t COV t COV număr straturi
acoperire acoperire mediu
Kg/mp de COV Kg/mp g/litru
%

Aplicare prin pulverizare

Materiale pe Baiţ solvent


bază de răşini 0.550-0.600 81.7 0.390-0.490 870 1strat grund nitro
nitrocelulozice 1strat patină
MOBILIER (opţional)
CORP cu 1-2 strat lac nitro
elemente 1 strat lac cerat
profilate nitro (opţional)
Materiale pe 0.800 82 0.660 880 Baiţ solvent
bază de răşini 4strat grund nitro
nitrocelulozice 1 strat lac
SCAUNE

Materiale pe 1strat grund


bază de răşini 0.587 70 0.413 708 1strat email
ureice 1strat lac incolor
MOBILIER 1 strat patină
CORP cu 1 strat lac cerat
elemente (opţional)
profilate

Produse Baiţ solvent


poliuretanice 0.620 47 - 48 0.290-0.300 470 2 strat grund
MOBILIER 2 strat lac
CORP cu
elemente
profilate

Produse Baiţ solvent


poliuretanice 0.960 47 - 48 0.420–0.500 440 2 strat grund
mobilier de 1 strat patină(var)
înaltă calitate- 2 strat lac
MOBILIER STIL 1 strat sol. unif.

Produse Baiţ solvent


poliuretanice şi 0.660 37 - 38 0.250 385 2 strat grund
Consum*
Denumire necesar de Conţinu Conţinut Conţinu Materiale şi
material de material de t COV t COV număr straturi
acoperire acoperire mediu
Kg/mp de COV Kg/mp g/litru
%
hidrodiluabile PUR
mobilier corp 2 strat lac
hidrodiluabil

Aplicare cu valţuri

Produse acrilice 0.120 18 0.022 32 -34 1strat grund


cu întărire în UV 1strat şpaclu
pentru UŞI 1-2 strat lac

Produse acrilice 0.200 11 0.022 110 2 strat grund


cu întărire în UV 1 strat lac
pentru
PANOURI
MOBILĂ
Produse acrilice 0.090 10 0.009 100 1strat grund
cu întărire în UV 1strat şpaclu
pentru 1strat grund
PARCHET 1strat lac
Produse acrilice 0.220 16 - 17 0.042 190 2 strat grund
cu întărire în UV acrilic
şi poliesterice în 1 strat lac
UV pentru UŞI poliesteric -
turnare

Aplicare prin turnare

Produse 0.550 68 0.156 650 2 strat grund


poliuretanice 1 strat lac
MOBILIER
CORP cu
suprafeţe plane

Produse 0.470 78 0.370 830 2 strat grund


nitrocelulozice 1 strat lac
MOBILIER
CORP cu
suprafeţe plane

* - Consumurile includ pierderile determinate de metoda de aplicare şi necesarul de


diluant pentru curăţarea utilajelor de aplicare
III.2.3 Cele mai bune tehnici disponibile în fluxul tehnologic în vederea reducerii
emisiilor de COV

III.2.3.1 Tehnici BAT disponibile în sectorul lăcuirii lemnului de prevenire şi de


reducere a emisiilor
• Lotizarea producţiei
PLANIFICAREA ŞI
URMĂRIREA • Efectuarea controlului riguros de calitate înainte de
PRODUCŢIEI finisaj şi eliminarea rebuturilor găsite sau a celor posibile
în devenire după finisare

• Reducerea frecvenţei operaţiilor de spălare a utilajelor şi


echipamentelor printr-o bună organizare şi planificare a
producţiei astfel ca produsele de aceiaşi culoare şi cu
aceleaşi materiale de finisaj să fie finisate împreună

• Programarea culorilor deschise înaintea celor închise


• Înlocuirea sau reproiectarea unor produse de mobilier
pentru modificarea construcţiei şi a designului în scopul
MODIFICAREA SAU reducerii ponderii operaţiilor de pulverizare.
SCHIMBAREA
PROCESULUI • Limitarea pulverizării cu aer comprimat şi aplicarea altor
TEHNOLOGIC ŞI A sisteme pulverizare decât cel convenţional: airless şi air
UTILAJELOR DE mix, HVLP
APLICARE
• Pulverizare în câmp electrostatic

• Aplicare cu valţuri

• Aplicare prin turnare

• Imersie

• Flow-coating (inundare)

• Înlocuirea baiţului pe bază de solvenţi cu baiţ solubil în


apă sau în alcool
ÎNLOCUIREA SAU • Utilizarea de produse hidrodiluabile (mono-componente,
ELIMINAREA UNOR bi-componente, cu uscare la aer, cu microunde sau UV).
MATERIALE DE • Utilizarea de produse de finisare cu conţinut ridicat în
ACOPERIRE substanţă uscată 60 –70 %
• Utilizarea de produse pe bază de solvenţi organici cu
întărire în UV
• Utilizarea de vopsele pulberi, cu uscare în sistem UV
sau termic.
Tehnici BAT disponibile în sectorul lăcuirii lemnului de prevenire şi de reducere a
emisiilor
PREVENIREA • Mod de operare, întreţinere şi depozitare.
PIERDERILOR ŞI
BUNA • Pregătirea suprafeţelor înainte de finisare.
ORGANIZARE • Urmărire consumuri şi respectare tehnologii
RECUPERAREA • Recuperarea solvenţilor şi reutilizarea în procesul de
SOLVENŢILOR acoperire
INSTALAŢII DE • Instalaţii de oxidare termică
PURIFICARE A
AERULUI • Utilizarea de cărbune activ
ÎNCĂRCAT CU COV • Utilizarea de biofiltre
INSTRUIREA Si • Instruirea operatorilor şi a maiştrilor pentru a se reduce la
SUPRAVEGHEREA minim pierderile, pentru asigurarea cunoaşterii tehnologiei
PERSONALULUI de finisare şi aplicării corecte a metodei de aplicare, a
utilizării eficiente a echipamentelor de aplicare, a modului
de manipulare a solvenţilor şi a metodelor de întreţinere a
echipamentelor şi instalaţiilor.

• Supravegherea personalului şi stimularea pentru


utilizarea corectă a echipamentului de aplicare şi pentru
aplicarea corectă a instrucţiunilor tehnologice.
III.2.3.2 Tehnologii BAT disponibile pentru categorii de produse în sectorul lăcuirii
lemnului
MOBILIER • Baiţ dizolvabil în apă cu 5 % corp, 95 % apă; sau baiţ
FURNIRUIT, combinat cu 5 % corp, 65 % apă, 30 % solvenţi.
MOBILIER DIN
LEMN MASIV pentru • Aplicare lacuri cu întărire în UV
uz casnic –
dormitoare,
sufragerii, biblioteci • Aplicare lacuri pe bază de apă cu uscare în aer cald
MOBILIER CU • Baiţ dizolvabil în apă cu 5 % corp, 95 % apă; sau baiţ
SUPRAFEŢE combinat cu 5 % corp, 65 % apă, 30% solvenţi.
PLANE, de uz casnic
- dormitoare, • Aplicare cu valţuri lacuri acrilice 2-4 % solvenţi şi uscare
biblioteci, mobilier de în UV şi aer cald.
birou
• Aplicare cu valţuri lacuri poliuretanice diluabile în apă, cu
7 –9 % solvenţi, 40-60 % apă, cu uscare în aer cald.
SCAUNE, MESE DIN • Aplicare grund hidrodiluabil cu uscare în aer cald şi lac
LEMN prin pulverizare electrostatică cu uscare în aer cald
MOBILIER DE • Aplicare produse poliuretanice
BUCĂTĂRIE
• Aplicare produse poliesterice

MDF • Aplicare cu valţuri lacuri cu întărire în UV

• Aplicare produse diluabile cu apă cu întărire în UV şi


combinat cu uscare cu aer cald

• Pulverizare pulberi cu întărire în UV


III.2.3.3 Tehnici recomandabile pentru sectoarele de acoperire a suprafeţelor din
lemn în scopul conformării cu prevederile HG 699/2003 şi 1902/2004

• Tehnologia de aplicare în mai multe straturi cu valţuri a


lacurilor cu întărire în UV, pentru panouri din masiv sau
stratificate, prin care se reduce emisia de COV prin
reducerea consumului de lac şi prin recuperare şi reutilizare.
UTILIZARE
TEHNOLOGII • Tehnologia de turnare pentru componentele plane în locul
tehnologiei de pulverizare
CARE
REALIZEAZĂ • Tehnologii combinate de aplicare cu valţuri, uscare în UV şi
pulverizare şi uscare în aer cald, etc
ACOPERIRI
LICHIDE • Tehnologia de imersie pentru componentele masive în
special de scaune, în locul tehnologiei de pulverizare
PERFORMANTE
(cu conţinut redus • Tehnologia de inundare sau Flow - coating în special pentru
piese mari, voluminoase( ferestre, etc) şi pentru lacuri
de COV) hidrodiluabile.

• Tehnologia de aplicare prin pulverizare în câmp electrostatic,


prin care se îmbunătăţeşte transferul de substanţă.

• Tehnologia de aplicare prin pulverizare HVLP, prin care se


îmbunătăţeşte transferul de substanţă.

• Tehnologia de aplicare în vacuum

• Tehnologia de acoperire prin pulverizare automată cu lacuri


hidrodiluabile, cu uscare în microunde, în aer cald şi întărire
în UV.

UTILIZARE • Produse poliuretanice cu conţinut în corp de 60 –70 % cu


PRODUSE DE aplicare prin pulverizare
ACOPERIRE CU
UN CONŢINUT • Lacuri cu întărire în UV cu conţinut în corp de 94 -100 % -
MAI MIC DE cu aplicare prin valţuri
SOLVENŢI
• Lacuri poliesterice cu conţinut in corp de 84 –85% - cu
aplicare prin pulverizare

• Uleiuri şi ceruri cu aproape 100 % conţinut in corp - cu


aplicare prin pulverizare la cald, vălţuire sau turnare

• Lacurile hidrodiluabile care pot conduce până la reducerea


emisiei cu 80 - 90% , cu aplicare prin pulverizare, turnare,
imersie.
ANEXA 8 – Caracteristicile sistemelor de aplicare
ANEXA 9 – Produse de acoperire şi metode de aplicare cu conţinut redus de COV
ANEXA 10 – Sisteme de finisare BAT
ANEXA 11- Consumul necesar şi conţinutul în COV pe tipuri de materiale şi metode acoperire
ANEXA 12 – Valori tipice de COV rezultate la acoperirea lemnului

ANEXA 8

Caracteristicile sistemelor de aplicare a materialelor de finisare

Metoda de Tip de COV Timp de Aspect Coef. Calitate Calit.


aplicare finisaj uscare estetic de finisaj mec.
produs transfer chimice
100 % 1-2% Câteva Slab 98% Bună- Foarte
Valţuri UV sec Foarte bune
bună
Apă 2 - 5% 1-5 min Slab spre 95% Bună Bune
mediu
PU 50 –70 % 60-240 Mediu 90% Foarte Foarte
min bună bune
UV cu 30 –50 % 3-10 min Slab spre 95% Foarte Foarte
Turnare solvent mediu bună bune
Mediu 90-95% Bună- Bune-
Apă 2–5% 60-240 Foarte Foarte
min bună bune
UV cu Mediu 90-95% Bună- Foarte
Apă 2–5% 6-45 min Foarte bune
bună
Pulverizare PU 60 –80 % 60-240 Foarte 40-60% Foarte Foarte
min bun bună bune
UV cu Mediu- Foarte Foarte
solvent 30-60 % 5-15 min Foarte 50-70% bună bune
bun
Foarte Bună- Bune-
Apă 2-5 % 60-240 bun 50-60% Foarte Foarte
min bună bune
UV cu Foarte Bună- Foarte
Apă 1-2% 6-45min bun 50-70% Foarte bune
bună
100 Slabă - Bună-
%UV 1-2% Câteva Slab 50-70% bună Foarte
sec bună
Acoperire 100 Slabă - Bună-
în vid %UV 1-2% Câteva Slab 98% bună Foarte
sec bună
Foarte Slabă - Bună-
Apă 2-5% 60-240 bun 90-95% bună Foarte
min bună
UV cu Foarte Slabă - Bună-
Apă 1-2% 6-45min bun 90-95% bună Foarte
bună
ANEXA 9

Produse de acoperire si metode de aplicare cu conţinut redus de COV, densitatea


şi conţinutul în COV

Conţinut de
Denumire Tehnologia Consum solvenţi organici
de g/mp pe volatili
Preparate utilizate aplicare strat %

MOBILIER (suprafete plane)


- Grund acrilic UV Valturi 40 – 50 2–4
- Lac acrilic UV Valturi 40 - 50 2-4
Sistem combinat
- Grund hihrodiluabil Pulverizare 150 7
- Lac poliuretanic sau lac nitro Pulverizare 150 65 - 70
- Grund poliuretanic (2 straturi) Turnare 130 65
- Lac poliuretanic (un strat) Turnare 150 65 - 70

ANEXA 10

Sisteme de finisare BAT


Metoda de aplicare Tip de finisaj COV Coeficient
de transfer
100 % UV 1-2% 98 %
Valţuri Hidrodiluabile 2-5% 95 %
PU 50 - 70 % 90 %
UV cu solvent 30 - 50 % 95 %
Turnare Hidrodiluabile 2-5% 85 -90 %
UV diluabile cu apă 2-5% 90 -95 %
PU 60 - 80 % 50 -70 %
UV cu solvent 30 - 60 % 50 -70 %
Hidrodiluabile 2-5% 50 -60 %
Pulverizare UV diluabile cu apă 1-2% 50 -70 %
100 % UV 1-2% 50 -70 %
100 % UV 1-2% 98 %
Acoperire în vid Hidrodiluabile 2-5% 90 -95 %
UV diluabile cu apă 1-2% 90 -95 %
ANEXA 11
Consumul necesar şi conţinutul în COV pe tipuri de materiale şi metode de
acoperire

În tabelul de mai jos se prezintă comparativ tipurile de materiale şi consumul necesar (inclusiv
pierderile) în funcţie de metodele de aplicare utilizate în finisarea lemnului.
Consum necesar pe strat g/mp
Conţinut Maşina Maşina
DENUMIRE MATERIAL solvent Pistol de aplicat Alte
% pulverizare turnat cu metode
lac valţuri
Baiţ solubil în apă 0 150 20 150
Baiţ combinat solubil în 30 - 65 150 20 150
apă şi solvent
Baiţ pe bază de solvenţi 90 -95 150 20 150
organici
Lac nitrocelulozic 70 -80 100 -120 120-130
transparent
Lac nitrocelulozic 60 -70 120 120
colorat(email)
Lac poliuretanic 70 100 100
transparent
Lac poliuretanic 50 -60 100 - 130 120-130
pigmentat (email)
Lac poliuretanic 50 80- 100 80- 100
transparent cu continut in
corp ridicat
Lac poliuretanic 35 120 120
pigmentat cu continut in
corp ridicat (email)
Lac poliesteric cu 15 - 30 250
parafină
Lac poliesteric cu solvent 15 - 30 100 100
fără parafină
Şpaclu poliesteric 35 400 300
Lac poliesteric cu uscare 20 130-150 130-140
în UV
Lac acrilic cu întărire în 2 10 –
UV 60
Şpaclu cu întărire în UV 2,5 80
Lacuri diluabile cu apă 4 -10 100-130 120-130
transparente
Lacuri diluabile cu apă 4 -10 120 120
colorate
Lacuri diluabile cu apă 4 100 100
transparente cu întărire
în UV
Lacuri diluabile cu apă 4 120 120 40-60
colorate cu întărire în UV
Ceară 15 80

ANEXA 12

Valori tipice de COV pentru acoperirea lemnului


Conţinut de
TIP de Finisaj Conţinut în COV
solvenţi
corp
% organici g/litru
%
Baiţuri pe bază de solvenţi 5 95 855
Baiţuri în solvenţi diluabile cu apă
Baiţ 30 % apă 5 70 700
Baiţ 50 % apă 5 50 500
Baiţ 70 % apă 5 30 300
Lacuri cu uscare în UV şi aplicare prin 92 8 80
vălţuire
Grund cu uscare în UV şi aplicare prin 98 2 22
vălţuire
Grund poliuretanic pigmentat( opac) 55 - 65 35 490
Lac poliuretanic transparent 30 -45 55 -70 550 - 665
Lac nitrocelulozic incolor 25 75 712,5
Lac nitrocelulozic pigmentat 45 55 660
Lac poliesteric 85 - 87 12 120
Grund diluabil cu apă 15 - 30 7 70
Lac diluabil cu apă 30-35 7 70
Diluant 70 % apă şi solvent (pt. baiţuri) - 30 300
Diluant 90 % apă şi solvent (pt. baiţuri) - 10 100
IV. Reglementari specifice procedurii de acordare a etichetei ecologice

În ceea ce priveşte etichetarea mobilei nu trebuie să pierdem din vedere utilizarea


codurilor cu bare, dar şi faptul ca prin etichetare consumatorul vrea să obţină cât mai multe
informaţii despre produsul respectiv. De exemplu, Asociaţia Germană a Mobilei DGM a
stabilit un nou cod de etichetare. Conform acestui cod pe eticheta produsului trebuie
cuprinse:
- descrierea produsului/denumirea;
- modelul/tipul;
- construcţia/materiale utilizate;
- disponibilitatea diverselor modele;
- tipul de tapiţerie;
- recomandări privind întreţinerea şi curăţarea;
- tratamentele/testele efectuate asupra produsului;
- garanţia.

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


Regulamentul Parlamentului European HG nr.236 din 7 martie 2007 privind stabilirea
şi al Consiliului nr.1980/2000/EEC unor măsuri pentru asigurarea aplicării
privind sistemul revizuit de acordare a Regulamentului Parlamentului European şi al
etichetei ecologice comunitare Consiliului nr. 1980/2000/CE din 17 iulie 2000
privind sistemul revizuit de acordare a etichetei
ecologice comunitare

SCOP ŞI CERINŢE

Obiectivul sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice este de a


promova produsele care pot determina reducerea impactului negativ asupra mediului,
contribuind astfel la utilizarea eficientă a resurselor şi la un nivel ridicat de protecţie a
mediului. Acest obiectiv se realizează oferindu-se consumatorilor îndrumare şi informaţii
corecte, exacte şi stabilite pe bază ştiinţifică înscrise pe produsele respective.
Criteriile de acordare a etichetei ecologice au ca scop:
- reducerea poluării apei;
- reducerea consumului de energie;
- reducerea cantităţii de deşeuri;
- reducerea efectelor cu impact negativ datorate folosirii substanţelor chimice
periculoase;
- reducerea efectelor cu impact negativ datorate folosirii energiei (încălzire globală,
epuizarea resurselor de energie neregenerabilă, acidifierea) etc.
Procedura de acordare a etichetei ecologice se aplică fără a aduce atingere cerinţelor
de protecţie a mediului sau altor cerinţe în conformitate cu legislaţia în vigoare, aplicabile în
diferitele faze ale ciclului de viaţă al produsului, după caz.
Eticheta ecologică este un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe
produs, ambalaj, într-o broşură sau în alt document informativ care însoţeşte produsul şi care
oferă informaţii despre reducerea a cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra
mediului.
Directive şi convenţii europene Reglementări în România
Decizia 740/2002/EC referitoare la
stabilirea criteriilor de acordare a
etichetei ecologice pentru saltele de pat. HG. nr.284/2004, stabilirea criteriilor de acordare
Decizia 688/2001/CEE a etichetei ecologice pentru saltele de pat
referitoare la stabilirea criteriilor de
acordare a etichetei ecologice pentru
saltele de pat
IV. 1 REGLEMENTARI ŞI STANDARDE CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN FABRICAŢIA
MOBILIERULUI ECOLOGIC

Identificarea reglementărilor
Protecţia mediului a ridicat o serie de probleme legate de standardizare În prezent
există două standarde generale neobligatorii: ISO 14001 şi EMAS.
- ISO 14001 – Sistemul de management pentru protecţia mediului înconjurător, valabil
de la 1 ian.2001. Deşi puţine companii au primit certificatul de calitate ISO 14001, se aşteaptă
ca impactul să fie acelaşi ca la standardele ISO 9000;
- EMAS – Schema de management şi audit a UE este în vigoare din 1995. Întrucât ea
se aplică numai companiilor producătoare din UE cărora li s-au acordat facilităţi de producţie,
schema este mai puţin relevantă pentru producătorii din terţe ţări.
Pentru sectorul industriei mobilei noile probleme ecologice se referă la:
- poluarea cu compuşi organici volatili (Directiva COV adoptată în 1999);
- poluarea sonoră,
- poluarea privită din punct de vedere al protecţiei muncii (Directiva privind agenţii
chimici, luându-se în considerare noi substanţe cu valori limită de expunere profesională –
OEL – Occupational Exposure Limit).
-directiva europeană 94/62/EC privind ambalarea şi deşeurile de ambalaje, stabileşte
obiective comune pentru toate ţările UE, în ceea ce priveşte reciclarea acestor deşeuri:
- recondiţionarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje;
- conformitatea simbolurilor pentru toate operaţiunile de ambalare;
- diverse criterii pentru sistemul de management al reciclării deşeurilor de
ambalaje la nivel naţional.
Pentru promovarea produselor ecologice, UE acordă preferinţe tarifare la import sau
aplică acele taxe de mediu asupra produselor din import. Exemple de sisteme preferenţiale le
constituie schemele de subvenţie şi sprijin şi Sistemul General de Preferinţe Green, care
prevede că preferinţele suplimentare pot fi acordate producătorilor care respectă măsurile de
protecţie a mediului înconjurător şi care introduc metode tehnice de producţie care să reducă
efectele de poluare a mediului. În ultimii ani se pune accent pe realizarea de bunuri ecologice
şi pe asigurarea designului ecologic (Ecodesign).
Marcarea produselor ecologice poartă denumirea de etichetare ecologică (Ecolabels).
Unele ţări europene au deja propriile etichete ecologice (Germania – Blue Angel, Olanda –
Milieukeur, Zona Scandinavă – White Swan). La nivelul UE există o schemă de etichetare
Ecolabel, dar ponderea produselor cu această etichetare este mică în prezent (numai 12
produse). Primul produs din grupa articolelor de mobilier propus de Asociaţia Producătorilor
de Mobilă din UE (UEA) pentru aplicarea reglementării Ecolabel, îl reprezintă salteaua de pat,
pentru care Comisia Europeană pregăteşte criteriile ecologice în vederea atribuirii mărcii.
Raportul final al UEA a prezentat 14 criterii, privind exclusiv materialele (spuma latex,
poliuretan, textile, arcuri, fibră de nucă de cocos, adezivi şi lemn).
Interesul consumatorilor pentru această etichetă nu este totuşi foarte ridicat şi de aici şi
interesul mai scăzut al producătorilor.
IV.2 Reglementǎri referitoare la limitarea emisiei compuşilor organici volatili datorată
folosirii solvenţilor organici

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


Directiva Consiliului referitoare la HG nr. 699 / 2003 privind stabilirea unor masuri
limitarea emisiei compuşilor organici pentru reducerea emisiilor de compuşi organici
volatili datorată folosirii solvenţilor volatili datorate utilizării solvenţilor organici in
organici în anumite activităţi şi instalaţii anumite activităţi şi instalaţii
(99/13)
HG nr. 1902/ 2004 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii Guvernului nr. 699/2003
privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea
emisiilor de compuşi organici volatili datorate
utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi
instalaţii
SCOP ŞI CERINŢE
Scopul acestor hotărâri este de a preveni sau de a reduce efectele directe sau
indirecte ale emisiilor de compuşi organici volatili în mediu, în principal în aer, precum şi
potenţialele riscuri ale acestora pentru sănătatea omului şi pentru calitatea mediului.
Directiva solvenţilor transpusǎ ĩn HG 699/2003 modificată şi îmbunătăţită cu
HG 1902/2004 prezintă cerinţele de conformare a instalaţiilor de fabricare a mobilei care au
„Activităţi de acoperire a lemnului” conform aliniatul 10 din Anexa II a HG 699/2003 care
depind de pragul de consum al solventului.
Instalaţiile supuse unei autorizaţii se împart în două categorii:
• cele care utilizează până la 200 tone/an care sunt supuse autorizaţiei conform
699/2003 şi OG 859/2005
• peste 200 tone/an şi peste, sau 150 kg/h, sunt supuse autorizaţiei integrate de
mediu – IPPC

Prag de consum al solventului Necesitatea de Autorizare


Sunt supuse unei declaraţii (notificări) şi
Până la 15 tone/an autorizaţie conform OG 876/2004
Autorizaţie conf HG 699/2003 şi 1902/2004, OG
15 - 25 si 25 - 200 tone/an 890/2005
Necesită autorizaţie integrată de mediu –
Peste 200 t/an IPPC, OG nr. 34/2002, OG 876/2004

Toate instalaţiile existente, inclusiv cele care intră şi sub incidenţa prevederilor
OG nr. 34/2002 IPPC şi care beneficiază de perioadă de tranziţie, trebuie să se conformeze
cu prevederile HG 699/2003 art.5,8 şi 9 şi se supun procedurilor de autorizare până la 31
octombrie 2007.

Fabricile producătoare de mobilă trebuie să se conformeze cu valorile limită de emisie


şi cu valorile emisiilor fugitive de COV prevăzute la poziţia 10 - Acoperirea suprafeţelor din
lemn, din Anexa 2, Tabelul 1, din HG 699.
Pentru producătorii de mobilă sunt două posibilităţi:
1. Să adopte soluţii de reducere a emisiilor care asigură respectarea valorilor prag
de la poziţia 10 din Anexa 2/Tabelul 1, a HG 699/2003 modificată cu HG 1902/2004.
Prag de consum Limita de Emisia difuză limită (%
Valoare prag pentru consumul de solvenţi cu emisie din cantitatea de
de solvenţi organici cu COV t/an COV – t/an mg C/Nmc solvent utilizat)
Acoperirea suprafeţelor 15-25 100 (1) 25
din lemn (> 15) > 25 50 (2) 20
75 (3)
(1)
- Limita de emisie se referă la procesul de acoperire şi de uscare
(2)
- Limita de emisie se referă la procesul de uscare
(3)
– Limita de emisie se referă la procesul de acoperire

Întreprinderile mici şi mijlocii au limite de emisie mai puţin strânse de 100 mg C/mc, în
loc de 50 respectiv 75 pentru utilizatorii de solvenţi cu COV > 25 tone/an.
Utilizatorii mai mici de 25 tone vor trebui ca până în 2007 să se înscrie în pragul de 1,6:1, iar
cei peste 25 tone în pragul de 1:1 solvent -corp.
2. Să aplice un plan de reducere a emisiilor de COV conf Anexei 4 din HG 699 şi
BAT
Planul de reducere dă posibilitate fabricii să realizeze reducerea emisiilor prin diferite
mijloace pentru a se încadra în limite, prin găsirea de soluţii de îmbunătăţire a impactului
asupra mediului a căror aplicare să nu influenţeze negativ calitatea produselor şi poziţia pe
piaţă a producătorului.

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


HG nr. 1339 / 2006 pentru modificarea si
completarea Hotararii Guvernului nr. 699/2003
privind stabilirea unor masuri pentru reducerea
emisiilor de compusi organici volatili datorate
utilizarii solventilor organici in anumite activitati si
instalatii
SCOP ŞI CERINŢE
HG nr. 1339 / 2006 completeazǎ HG nr.699/2003 cu umǎtoarele cerinţe :
Toate instalaţiile noi care nu intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, sunt supuse procedurii de autorizare
înainte de a fi puse în funcţiune.
În cazul utilizării potenţialilor înlocuitori pentru substanţele organice cu conţinut de
compuşi organici volatili, titularul activităţii respectă recomandările ghidurilor Comisiei
Europene pentru fiecare activitate ce intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
Directive şi convenţii europene Reglementări în România
HG nr. 735 / 2006 privind limitarea emisiilor de
compuşi organici volatili datorate utilizării
solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi
în produsele de refinisare a suprafeţelor
SCOP ŞI CERINŢE
Obiectiv: Limitarea conţinutului total de compuşi organici volatili în anumite vopsele,
lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor pentru a preveni sau reduce poluarea aerului
cauzată de formarea ozonului troposferic prin acţiunea compuşilor organici volatili.
Respectă măsurile prevăzute în H.G. nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a
etichetei ecologice, în scopul protejării sănătăţii umane şi a calităţii mediului.

Subcategorii:
- Acoperirile de bază şi intermediare:- Vopsele de interior/exterior decorative sau de
protecţie pentru lemn, metal sau plastic - produse de acoperire destinate decorării şi
protecţiei, în scopul producerii unei pelicule opace.
- Acoperiri care produc pelicula opacă pentru decorarea şi protecţia lemnului
împotriva deteriorării sub acţiunea intemperiilor -Lacuri transparente şi lacuri color pentru
decorarea lemnului pentru interior/exterior - acoperiri destinate decorării, care produc pelicule
transparente şi semitransparente pentru decorarea şi protecţia lemnului, metalului sau
plasticului. Această subcategorie include şi lacurile opace pentru lemn.
- Lacurile color pentru impregnarea lemnului - lacuri colorate
• grunduri - acoperiri cu proprietăţi de etanşare şi/sau proprietăţi de protecţie;
• grunduri de impregnare - acoperiri destinate pentru a stabiliza substratul ori
pentru a conferi proprietăţi hidrofobe şi/sau pentru a proteja lemnul împotriva mucegaiurilor;
• acoperiri performante monocomponente - acoperiri de performanţă bazate pe
produse peliculogene.

VALORI LIMITĂ MAXIME ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru


vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor :

Faza I (g/l) (*) - Faza II (g/l) (*) –


Subcategoria Tip (de la data de (de la data de
produsului 01.01.2007) 01.01.2010)
SBA 150 130
Vopsele pentru decorare
SBS 400 300
SBA 150 130
Lacuri opace
SBS 500 400
SBA 150 130
Lacuri color
SBS 700 700
SBA 50 30
Grunduri
SBS 450 350
SBA 50 30
Grunduri de impregnare
SBS 750 750
SBA 140 140
Acoperiri permanente-
monocomponente SBS 600 500

SBA 140 140


Acoperiri permanente -
icomponente SBS 550 500
SBA 150 100
Acoperiri multicolore
SBS 400 100
SBA 300 200
Acoperiri cu efect decorativ
SBS 500 200
(*) g/l produs gata pentru utilizare
SBA = strat de acoperire pe bază de apă
SBS = strat de acoperire pe bază de solvent
Valorile limită maxime ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru produsele
de refinisare a suprafeţelor

COV g/l (*)


Subcategoaria Acoperiri
(de la data de
produsului
01.01.2007
Produse pregătire Pentru pregătire, pentru pre- 850
şi curăţare curăţare 200
Chit Toate tipurile 250
Strat de suprafaţă/material de 540
Grund umplere şi grund de metal, 780
grund pe bază de apă
Email Toate tipurile 420
Finisaje speciale Toate tipurile 840

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


OM nr. 859/2005 pentru aprobarea unor ghiduri
(ghiduri COV) (publicat in Monitorul Oficial,
nr. 888/04.10.2005).
SCOP ŞI CERINŢE
- Ghid privind derularea procedurii de notificare şi stabilirea unor cerinţe specifice
în procesul de autorizare a anumitor activităţi/instalaţii care utilizează solvenţi organici cu
conţinut de compuşi organici volatili.Se supun procedurii de notificare în conformitate cu
prevederile art. 3 alin. (3) din HG nr. 699/2003 cu modificările şi completările ulterioare,
activităţile/ instalaţiile care utilizează solvenţi organici cu conţinut de COV, instalaţiile
existente care aplica o schemă/plan de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili în
conformitate cu Anexa nr. 4 a HG nr. 699/2003 cu modificările şi completările ulterioare.
Se supun procedurii de autorizare integrată activităţile/ instalaţiile care utilizează
solvenţi organici cu conţinut de COV şi cad sub incidenţa prevederilor Directivei IPPC
96/61/CE, transpusă prin OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat
al poluării aprobată cu modificările şi completările ulterioare, respectiv: instalaţii lăcuire cu o
capacitate de consum mai mare de 150 kg solvenţi/h sau mai mare de 200 tone/an.
- Ghid pentru elaborarea schemelor (planurilor) de reducere conform anexei nr.4
din Hotãrârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor mãsuri pentru reducerea
emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizãrii solvenţilor organici în anumite activitãţi
şi instalaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prezentul ghid furnizează informaţii privind întocmirea schemei/planului de reducere a
emisiilor de compuşi organici volatili (COV).
Respectarea cerinţelor prevăzute la Art. 5 alin. (1)

Alternativa 1: Alternativa 2:
Respectarea valorilor Aplicarea unei Scheme
limită de emisie stabilite (Plan) de reducere a emisiilor
în Anexa 2 Art. 5 alin. (1) a) conform Art. 5 alin. (1) b)

Plan de reducere a emisiilor pentru Plan de reducere a emisiilor specific


instalaţii (Anexa 4 nr. 1 a H.G. nr. pentru instalaţiile de acoperire (Anexa 4
699/2003 cu modificările şi comple- nr. 2 a H.G. nr. 699/2003 cu modi-
tările ulterioare): ficările şi completările ulterioare):
 În principiu este posibil pentru toate  Pentru instalaţiile de acoperire cu
tipurile de instalaţii; conţinut constant de substanţe solide;
 Operatorul trebuie să facă dovada  Nu este necesară prezentarea unei
echivalenţei reducerii emisiilor. dovezi privind echivalenţa reducerii
emisiilor.

Schema de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili, oferă titularului activităţii


posibilitatea de a obţine, prin diferite metode, o reducere a emisiilor de COV care să fie
echivalentă cu cea pe care ar realiza-o aplicând valorile limită de emisie.
Baza pentru elaborarea planurilor de reducere o reprezintă planurile de gestionare a
solvenţilor organici.
- Ghid pentru elaborarea planului de gestionare a solvenţilor organici cu conţinut
de compuşi organici volatili în conformitate cu prevederile Anexei nr.5 a Hotãrârii Guvernului
nr. 699/2003 cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prezentul ghid furnizează informaţii privind elaborarea bilanţului masic de solvenţi
organici cu conţinut de compuşi organici volatili (COV).
Prin bilanţul de solvenţi se determină consumul de solvenţi pentru un interval de 12
luni şi se face dovada îndeplinirii anumitor cerinţe prevăzute în HG nr. 699/2003 modificată şi
completată cu HG nr. 1902/2004 .
Bilanţul (conform Anexei nr.5 a HG HG nr. 699/2003 modificată şi completată cu
HG nr. 1902/2004) este utilizat pentru:
- a stabili consumul de COV din fiecare activitate şi pentru a se verifica, dacă
valoarea de prag este depăşită;
- a dovedi la fiecare activitate, dacă este respectată:
• valoarea limită pentru emisii fugitive;
• valoarea limită pentru emisii totale sau:
• valoarea ţintă a planului de reducere.
IV.3 Reglementari privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


Directiva Consiliului privind
ambalajele si deseurile de ambalaje, H.G. nr.349/ 2002 privind gestionarea
94/62/CE amendata prin Directiva ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
2004/12/EC
SCOP ŞI CERINŢE

Directiva 94/62/EC are drept scop armonizarea măsurilor naţionale privind


managementul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje, stabilind măsuri care au ca primă
prioritate prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje şi ca principii fundamentale -
reutilizarea - reciclarea ambalajelor precum şi alte forme de recuperare a deşeurilor de
ambalaje astfel încât să se reducă deşeurile "ultime" de acest tip. Măsurile naţionale privind
managementul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje trebuiesc armonizate pentru a
preveni sau a reduce pe de o parte impactul acestora asupra mediului asigurând astfel un
nivel ridicat de protecţie a mediului şi pe de altă parte să asigure funcţionarea pieţei interne,
evitând barierele comerciale, distorsiunile şi restricţiile în calea competiţiei în comunitatea
europeană.
Directiva 94/62/EC stabileşte mǎsuri care au ca scop:
a) prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje;
b) creşterea gradului de reutilizare a ambalajelor;
c) creşterea gradului de reciclare a deşeurilor de ambalaje;
d) creşterea gradului de valorificare a acestor deşeuri.
Aceste mǎsuri includ cerinţe esenţiale pentru materialele din care sunt produse
ambalajele şi obiective pentru valorificarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje.
1. Cerinţe esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la
minimul necesar pentru a se asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi cceptabilitate atât
pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;
b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită
reutilizarea sau recuperarea sa, inclusiv reciclarea, şi care să reducă la minimum impactul
negativ asupra mediului;
c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de
substanţe şi materiale toxice şi de alte substanţe periculoase în materialul de ambalare şi în
elementele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul
2.Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:
a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în
condiţii normale de utilizare preconizate;
b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie
de sănătate şi de securitate;
c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj
recuperabil.
3.Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul recuperabil al unui ambalaj:
a) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de
ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea
acestui procent poate diferi în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;
b) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de
ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare
calorică minimă care să permită optimizarea recuperării de energie;
c) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de
ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de
biodegradabile;
d) ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când
devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât
cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă şi apă.
Obiectivele privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje până în anul
2010 sunt următoarele:
a) recuperarea unui procent de 50 % din greutatea deşeurilor de ambalaje;
b) reciclarea unui procent de 25 % din greutatea totală a materialelor de ambalaj
conţinute în deşeurile de ambalaj recuperate, cu un procent minim de 15 % din greutatea
fiecărui tip de material de ambalaj.

Directive şi convenţii europene Reglementări în România


Alte reglementări româneşti conexe
HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor
si a deseurilor de ambalaje, modificata si
completata prin HG 1872/2006
Ordinul nr.1229 pentru aprobarea Procedurii si
criteriilor de autorizare a operatorilor economici in
vederea preluarii responsabilitatii privind
realizarea obiectivelor anuale de valorificare si
reciclare a deseurilor de ambalaje, modificat si
completat de Ordinul 194/2006
Ordinul nr. 927/2005 privind procedura de
raportare a datelor privind ambalajele si deseurile
de ambalaje
Ordinul 1281/2005 privind stabilirea modalitatilor
de identificare a containerelor pentru diferite tipuri
de materiale in scopul aplicarii colectarii selective

Ţările UE trebuie să fie înzestrate cu un sistem operaţional de reciclare a deşeurilor din


ambalaje şi trebuie să recicleze 50-65% din deşeurile de ambalaje rezultate la nivel naţional.
Toţi componenţii lanţului de ambalare trebuie să respecte următoarele cerinţe privind designul
şi compoziţia ambalajului:
- concentraţia maximă de plumb, cadmiu, mercur şi crom în ambalaj trebuie să fie de 110
părţi pe milion;
- volumul şi greutatea ambalajului trebuie să fie reduse la nivelul minim necesar,
corespunzător nivelului de siguranţă;
- ambalajul trebuie astfel proiectat şi realizat, astfel încât să permită refolosirea,
recondiţionarea sau reciclarea cu impact minim asupra mediului.
Producătorii din industria mobilei trebuie să evite ambalarea multiplă, supraambalarea şi
să încerce înlocuirea materialelor ce nu pot fi reciclate. Aşa numitele sisteme „green dot”,
introduse în Germania, Belgia, Austria şi Franţa, obligă, în mod legal, toate organizaţiile să
respecte aceste măsuri.
Este foarte important ca furnizorii de pe pieţele externe să cunoască aceste măsuri şi să
le respecte în vederea menţinerii relaţiilor comerciale cu importatorii din UE. Este esenţial ca
mobila provenită din alte ţări să pătrundă pe piaţa UE în condiţii corespunzătoare de vânzare.
În cazul mobilei ambalajul poate prezenta un grad ridicat de risc în următoarele situaţii:
- impactul şi şocul la manipulare, încărcare, descărcare;
- compresiunea exercitată la aranjarea în vehicul sau depozit;
- vibraţiile din timpul deplasării, care pot determina slăbirea unor puncte de asamblare din
structura mobilei sau spargerea geamurilor;
- condiţiile atmosferice (variaţii de temperatură sau umiditatea).
Centrul Internaţional pentru Comerţ de la Geneva a publicat „Manualul de ambalare a
mobilei” prin care li se atrage atenţia exportatorilor de mobilă asupra următoarelor elemente:
- selectarea unei metode de transport astfel încât numărul de manipulări să fie minim;
- marcarea corespunzătoare pe ambalaj, prin intermediul simbolurilor cunoscute;
- asigurarea unui echipament de manipulare corespunzător;
- asigurarea unui depozit corespunzător ca dimensiune şi condiţii de întreţinere;
- formarea şi pregătirea personalului de specialitate.
IV.4 STANDARDE EUROPENE / INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL
MOBILIERULUI

Identificarea standardelor

LISTA STANDARDELOR EUROPENE/INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL


MOBILIERULUI

Indicativ standard
European/ Titlu
Naţional
Internaţional/Francez
SR
EN/ISO/NF
Standarde generale
SR 770:2006 Mobilier de lemn. Condiţii tehnice generale de calitate
SR 6009:2006 Mobilier de lemn. Finisare transparentă şi opacă. Condiţii
tehnice generale de calitate
Guide CEN 4 Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în
standardele de produs
Guide CEN 11 Informaţii despre produse relevante pentru consumatori

Guide CEN 12 Securitatea copiilor – Ghid pentru includerea in


standarde
Guide Ghiduri pentru elaboratorii de standarde care se
CEN/CENELEC 12 adresează nevoilor persoanelor în vârstă şi persoanelor
cu dizabilităţi
EN 14072:2004 SR EN 14072:2004 Sticlă în mobilier. Metode de încercare

STAS 5223-88 Mobilier din lemn. Condiţii generale de ambalare


STAS 5402-86 Mobilier, tapiţerie. Condiţii tehnice generale de calitate
STAS 6314-90 Mobilier curbat din lemn. Asamblări
STAS 6600-88 Mobilier de lemn. Panouri. Grosimi
STAS 6601-89 Mobilier de lemn. Îmbinarea panourilor din placi de aşchii
de lemn si placi aglomerate de fibre de lemn
STAS 6977-90 Mobilier de lemn. Îmbinarea lemnului masiv.
Dimensionarea elementelor îmbinărilor
STAS 7837-89 Mobilier si alte produse finite de lemn. Abateri limita si
ajustaje
Standarde pentru mobilier de uz casnic
Mese şi elemente de depozitare
EN 1730:2000 SR EN 1730:2004 Mobilier de uz casnic. Mese. Metode de încercare pentru
determinarea rezistentei, durabilităţii si stabilităţii
ENV 12521:2000 SR ENV 12521:2003 Mobilier de uz casnic. Mese. Cerinţe de securitate
mecanica si structurala
EN 14749:2005 SR EN 14749:2006 Mobilier de uz casnic şi de bucătărie. Elemente pentru
depozitare şi blaturi de lucru. Condiţii de securitate şi
metode de încercare
ISO 7172:1988 SR ISO 7172:1997 Mobilier. Mese. Determinarea stabilităţii
ISO 7170:1993 SR ISO 7170:1996 Mobilier. Corpuri de depozitare. Determinarea rezistentei
(ISO 7170:2005) si durabilităţii
ISO 7171:1988 SR ISO 7171:1996 Mobilier. Corpuri de depozitare. Determinarea stabilităţii
Scaune
EN 1728:2001 SR EN 1728:2004 Mobilier de uz casnic. Scaune. Metode de încercare
pentru determinarea rezistentei si durabilităţii structurii
Indicativ standard
European/ Titlu
Naţional
Internaţional/Francez
SR
EN/ISO/NF
Standarde generale
EN 1022:2005 SR EN 1022:2005 Mobilier de uz casnic. Scaune. Determinare a stabilităţii

ENV 12520:2000 SR ENV 12520:2003 Mobilier de uz casnic. Scaune. Cerinţe de securitate


mecanică şi structurală
ENV 13759:2000 SR ENV 13759:2003 Mobilier de uz casnic. Scaune. Metode de încercare
pentru determinarea durabilităţii mecanismelor de
basculare şi/sau de înclinare şi a mecanismelor de
manevră ale canapelelor extensibile
ISO 7174-1:1988 SR ISO 7174-1:1997 Mobilier. Scaune. Determinare a stabilităţii. Partea 1:
Scaune drepte si taburete
ISO 7174-1:1992 SR ISO 7174-2:1997 Mobilier. Scaune. Determinare a stabilităţii. Partea 2:
Scaune înclinabile sau cu mecanism de înclinare
completa până la poziţia de şezlong si scaune cu
bascula
NF D 61-010:1985 Scaune pentru mobilier de uz casnic – Caracteristici
minimale de execuţie
STAS 11163-90 Mobilier de lemn. Şezuturi interschimbabile pentru
scaune
Mobilier pentru copii
EN 716-1:1995 SR EN 716-1:1998 Mobilier. Paturi fixe şi paturi pliante de folosinţă casnică,
pentru copii. Partea 1: Condiţii de securitate
EN 716-2:1995 SR EN 716-2:1998 Mobilier. Paturi fixe şi paturi pliante de folosinţă casnică,
pentru copii. Partea 2: Metode de încercare
EN 12221-1:1999 SR EN 12221-1:2002 Mese de înfăşat de uz casnic. Partea 1: Cerinţe de
securitate
EN 12221-2:1999 SR EN 12221-2:2002 Mese de înfăşat de uz casnic. Partea 2: Metode de
încercare
EN 14988-1:2006 SR EN 14988-1:2006 Scaune înalte pentru copii. Partea 1: Cerinţe de
securitate
EN 14988-2:2006 SR EN 14988-2:2006 Scaune înalte pentru copii. Partea 2: Metode de
încercare
EN 12227-1:1999 SR EN 12227-1:2001 Ţarcuri de uz casnic pentru copii. Partea 1: Condiţii de
securitate
EN 12227-2:1999 SR EN 12227-2:2001 Ţarcuri de uz casnic pentru copii. Partea 2: Metode de
încercare
EN 1930:2000 SR EN 1930:2002 Articole pentru puericultura. Bariere de securitate.
Cerinţe de securitate si metode de încercare
CEN/TR 13387:2004 Articole pentru copii - Îndrumări cu privire la securitate
EN 1130-1:1996 SR EN 1130-1:1999 Mobilier. Leagăne de uz casnic. Partea 1: Condiţii de
securitate
EN 1130-2:1996 SR EN 1130-2:1999 Mobilier. Leagăne de uz casnic. Partea 2: Metode de
încercare
XP S 54-081:1999 Mobilier – Paturi pliante pentru copii, de uz casnic –
Cerinţe de securitate şi metode de încercare
Paturi şi saltele
EN 747-1:2007 SR EN 747-1:2007 Mobilier. Paturi suprapuse şi paturi supraînălţate pentru
utilizare casnică. Partea 1: Cerinţe de securitate,
rezistenţă şi durabilitate
EN 747-2:2007 SR EN 747-2:2007 Mobilier. Paturi suprapuse şi paturi supraînălţate pentru
utilizare casnică. Partea 2: Metode de încercare
EN 1129-1:1995 SR EN 1129-1:2000 Mobilier. Paturi rabatabile. Condiţii tehnice de securitate
şi încercări. Partea 1: Condiţii tehnice de securitate
Indicativ standard
European/ Titlu
Naţional
Internaţional/Francez
SR
EN/ISO/NF
Standarde generale
EN 1129-2:1995 SR EN 1129-2:2000 Mobilier. Paturi rabatabile. Condiţii de securitate şi
încercări. Partea 2: Metode de încercare
EN 1725:1998 SR EN 1725:2004 Mobilier de uz casnic. Paturi si saltele. Cerinţe de
securitate si metode de încercare
EN 1957:2000 SR EN 1957:2002 Mobilier de uz casnic. Paturi şi saltele. Metode de
încercare pentru determinarea caracteristicilor
funcţionale
EN 1334:1996 SR EN 1334:1999 Mobilier de uz casnic. Paturi şi saltele. Metode de
măsurare şi toleranţe recomandate
XP D 62-019-1:1994 Paturi simple cu somiere supraînălţate la 600 până la
800 mm de la sol – Specificaţii de securitate şi încercări
pentru mobilier de uz casnic sau colectiv – Partea 1 :
Specificaţii de securitate
XP D 62-019-2:1994 Paturi simple cu somiere supraînălţate la 600 până la
800 mm de la sol – Specificaţii de securitate şi încercări
pentru mobilier de uz casnic sau colectiv – Partea 2:
Metode de încercare
NF D 62-100-1:1999 Paturi joase de uz casnic cu platformă fixă – Specificaţii
de securitate şi metode de încercare – Partea 1 :
Specificaţii
NF D 62-100-2:1999 Paturi joase de uz casnic cu platformă fixă – Specificaţii
de securitate şi metode de încercare – Partea 2 : Metode
de încercare
XP D64-011:2004 Mobilier de uz casnic şi pentru colectivităţi – Saltele
pentru paturi de copii – Cerinţe de securitate şi metode
de încercare
NF D64-501:1965 Saltele de uz casnic cu arcuri – Caracteristici – Încercări

NF D 64-511:1978 Somieră – Elemente constituente ale saltelelor din


produse alveolare suple – Caracteristici şi încercări
Mobilier pentru bucătării şi băi
EN 1116:2004 SR EN 1116:2004 Mobilier de bucătărie. Dimensiuni de coordonare pentru
mobilierul de bucătărie si aparatele pentru menaj

NF D 62-303:1971 Scaune şi taburete pentru bucătărie – Dimensiuni,


construcţie şi încercări
Mobilier pentru birou
EN 1335-1:2000 SR EN 1335-1:2004 Mobilier de birou. Scaune de lucru pentru birou. Partea
1: Dimensiuni. Determinarea dimensiunilor
EN 1335-2:2000 SR EN 1335-2:2004 Mobilier de birou. Scaune de lucru pentru birou. Partea
2: Cerinţe de securitate
EN 1335-1:2000 SR EN 1335-3:2004 Mobilier de birou. Scaune de lucru pentru birou. Partea
3: Încercări de securitate
XP D 61-040-4:1997 Mobilier pentru birou – Scaune – Partea 4 : Clasificarea
materialelor de căptuşire şi tapisare pentru utilizare în
sediile de birouri
EN 13761:2002 SR EN 13761:2003 Mobilier de birou. Mobilier de şedere pentru vizitatori
NF D 62-041:1997 Mobilier pentru birou – Mobilier pentru depozitare –
Caracteristici generale – Încercări – Specificaţii
NF D 62-042:1987 Mobilier pentru birou – Mese şi birouri – Caracteristici
generale – Încercări – Specificaţii
Indicativ standard
European/ Titlu
Naţional
Internaţional/Francez
SR
EN/ISO/NF
Standarde generale
EN 527-1:2000 SR EN 527-1:2002/AC Mobilier de birou. Mese de lucru de birou. Partea 1:
2004 Dimensiuni

EN 527-2:2000 SR EN 527-2:2003 Mobilier de birou. Mese de lucru pentru birou. Partea 2:


Cerinţe mecanice de securitate
Mobilier de birou. Mese de lucru pentru birou. Partea 3:
EN 527-3:2003 SR EN 527-3:2004 Metode de încercare pentru determinarea stabilităţii si
rezistentei mecanice a structurii
EN 1023-1:1996 SR EN 1023-1:2001 Mobilier de birou. Perete despărţitor. Partea 1:
Dimensiuni
EN 1023-2:2000 SR EN 1023-2:2002 Mobilier pentru birou. Pereţi despărţitori. Partea 2:
Cerinţe de securitate mecanică
EN 1023-3:2000 SR EN 1023-3:2002 Mobilier pentru birou. Pereţi despărţitori. Partea 3:
Metode de încercare
CEN/TR 14073-1:2004 SR CEN/TR 14073-1:2005 Mobilier pentru birou. Mobilier pentru depozitare. Partea
1: Dimensiuni
EN 14073-2:2004 SR EN 14073-2:2005 Mobilier pentru birou. Mobilier pentru depozitare. Partea
2: Cerinţe de securitate
Mobilier pentru birou. Mobilier pentru depozitare. Partea
EN 14073-3:2004 SR EN 14073-3:2005 3: Metode de încercare pentru determinarea stabilităţii şi
rezistenţei structurii
Mobilier pentru birou. Mese de lucru pentru birou şi
EN 14074:2004 SR EN 14074:2005 mobilier pentru depozitare. Metode de încercare pentru
determinarea rezistenţei şi durabilităţii părţilor mobile
CEN/TR 14699:2004 Mobilier de bureau – Terminologie
Mobilier de exterior
EN 581-1:2006 SR EN 581-1:2006 Mobilier de exterior. Scaune si mese de uz casnic,
colectiv si de camping. Partea 1: Cerinţe generale de
securitate
ENV 581-2:2002 SR ENV 581-2:2003 Mobilier de exterior. Scaune şi mese de uz casnic,
colectiv şi de camping. Partea 2: Cerinţe de securitate
mecanică şi metode de încercare a scaunelor
Mobilier de exterior. Scaune şi mese de uz casnic,
EN 581-3:2007 SR EN 581-3:2007 colectiv şi de camping. Partea 3: Cerinţe şi încercări
mecanice de securitate pentru mese
Mobilier şcolar
EN 1729-1:2006 SR EN 1729-1:2007 Mobilier. Scaune şi mese pentru instituţiile de
învăţământ. Partea 1: Dimensiuni funcţionale
Mobilier. Scaune şi mese pentru instituţiile de
EN 1729-2:2006 SR EN 1729-2:2007 învăţământ. Partea 2: Cerinţe de securitate şi metode de
încercare
NF D 61-050:1989 Mobilier şcolar – Scaune – Caracteristici generale –
Încercări – Specificaţii
Mobilier şcolar – Mese şi mobilier pentru depozitare
NF D 62-050:1989
Caracteristici generale – Încercări – Specificaţii
Mobilier pentru colectivităţi
Table de scris pentru instituţii de învăţământ. Cerinţe
EN 14434:2004 SR EN 14434:2005 ergonomice, tehnice si de securitate si metode de
încercare corespunzătoare
Mobilier. Paturi suprapuse si paturi supraînălţate pentru
EN 13453-1:2004 SR EN 13453-1:2004 alte utilizări decât cele casnice. Partea 1: Cerinţe pentru
securitate, pentru rezistenta si durabilitate
Mobilier. Paturi suprapuse si paturi supraînălţate pentru
EN 13453-2:2004 SR EN 13453-2:2004 alte utilizări decât cele casnice. Partea 2: Metode de
încercări
EN 12727:2000 SR EN 12727:2004 Mobilier. Scaune dispuse în rânduri. Metode de
încercare si condiţii pentru rezistenta si durabilitate
Finisare mobilier
EN ISO 1522 SR EN ISO 1522/2007 Încercarea la amortizarea pendulului
EN ISO 1520 SR EN ISO 1520/1520 Încercarea prin ambutisare
Compararea raportului contrast – putere de acoperire a
ISO 2814 SR EN ISO 2814/2006 vopselelor de acelaşi tip şi de aceeaşi culoare
EN ISO 1519 SR EN ISO 1519/2003 Încercarea la îndoire pe dorn cilindric
EN ISO 11341 SR EN ISO 11341/2005 Îmbătrânirea artificială şi expunerea la iradiere
ISO 2813/C1/C3/1999 SR EN ISO 2813/2003 Finisarea transparentă şi opacă
EN ISO 3251 SR EN ISO 3251/2003 Determinarea substanţelor nevolatile din vopsele, lacuri
şi lianţi pentru vopsele şi lacuri.
EN ISO 4618-2 SR EN ISO 4618/2007 Vopsele şi lacuri. Termeni si definitii.
EN ISO 1518/1994 SR EN ISO 1518/2003 Încercarea la zgrâiere
EN 12721 SR EN 12721/2004 Evaluarea rezistenţei la căldură umedă.
EN 12720 SR EN 12720/2004 Evaluarea rezistentei suprafeţelor la lichide reci
EN 12722 SR EN 12722/2004 Evaluarea rezistenţei la căldură uscată
EN ISO 1514 SR EN ISO 1514/2005 Vopsele şi lacuri. Epruvete plane standardizate pentru
încercări
ISO 11503/1997 SR ISO 11503/1997 Rezistenţa la umiditate
ISO 4627 SR ISO 4627/1993 Evaluarea compatibilităţii unui produs cu suprafaţa de
vopsit. Metode de încercare.
EN ISO 2808 SR EN ISO 2808/2007 Determinarea grăsimii peliculei
EN ISO 2409/2003 SR EN ISO 2409/2007 Încercarea cu caroiaj
EN ISO 1513 SR EN ISO 1513/2003 Examinarea şi pregătirea eşantioanelor pentru încercări
ISO 1517 SR ISO 1517/1999 Determinarea uscării peliculei
EN ISO 2431/AC SR EN ISO 2431/AC Determinarea timpului de curgere prin utilizarea cupelor
2003 de scurgere.
STAS 6000/5-86 Rezistenţa peliculei la soc termic.
STAS 6000/7-86 Determinarea rezistentei peliculei la zgâriere
EN 927-1 SR EN 927-1/2002 Produse de vopsire. Clasificare, selecţii
EN 927-2 SR EN 927-2/2006 Produse de vopsire. Criterii de performantă.
Produse de vopsire şi sistema de vopsire pentru lemn de
EN 927-3/AC SR EN 927-3/2007 exterior. Încercarea la îmbătrânire accelerată.
EN 13721:2004 SR EN 13721:2005 Mobilier. Evaluarea gradului de reflexie a suprafeţelor
EN 13722:2004 SR EN 13722:2005 Mobilier. Evaluarea gradului de luciu al suprafeţelor
EN 15187:2006 SR EN 15187:2007 Mobilier. Evaluarea efectului expunerii la lumină
CEN/TS 15185:2006 Mobilier. Evaluarea rezistenţei suprafeţei la abraziune

CEN/TS 15186:2006 Mobilier. Evaluarea rezistenţei suprafeţei la zgâriere


Produse de protecţia lemnului
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 20-1:1992 SR EN 20-1:1998 de protecţie faţă de Lyctus brunneus (Stephens). Part 1:
Aplicare prin tratament de suprafaţă (Metodă de
laborator)
Produse de protecţia lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 20-2:1993 SR EN 20-2:2002 de protecţie faţă de Lyctus brunneus (Stephens). Partea
1: Aplicare prin tratament în profunzime (Metoda de
laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea acţiunii
EN 22:1974 SR EN 22:1999 curative împotriva larvelor de Hylotrupes bajulus
(Linnaeus) (Metodă de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 46-1:2005 SR EN 46-1:2005 preventive împotriva larvelor recent eclozate de
Hylotrupes bajulus (Linnaeus). Partea 1: Efect larvicid
(Metoda de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 46-2:2006 SR EN 46-2:2006 preventive împotriva Hylotrupes bajulus (Linnaeus).
Partea 2: Efect ovicid (Metoda de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinare a pragului
EN 47:2005 SR EN 47:2005 de eficacitate împotriva larvelor de Hylotrupes bajulus
(Linnaeus) (Metoda de laborator)

Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii


EN 48:2005 SR EN 48:2005 curative împotriva larvelor de Anobium punctatum (De
Geer) (Metoda de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 49-1:2005 SR EN 49-1:2005 de protecţie fata de Anobium punctatum (De Geer) prin
observarea pontei si a procentului de supravieţuire a
larvelor. Partea 1: Aplicare prin tratament de suprafaţa
(Metoda de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 49-2:2005 SR EN 49-2:2005 de protecţie fata de Anobium punctatum (De Geer) prin
observarea pontei si a procentului de supravieţuire a
larvelor. Partea 2: Aplicare prin impregnare (Metoda de
laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Încercări de îmbătrânire
EN 73:1988 SR EN 73:1995 accelerata a lemnului tratat înainte de încercări biologice.
Încercare de evaporare
Produse de protecţie a lemnului. Încercări de îmbătrânire
EN 84:1997 SR EN 84:2000 accelerata a lemnului tratat înainte de încercări biologice.
Încercare la spălare
Produse de protecţie a lemnului. Metodă de încercare
EN 113:1996 SR EN 113:2003/A1 2004 pentru determinarea eficacităţii protectoare faţă de
ciupercile basidiomycete lignicole. Determinarea pragului
de eficacitate
Produse de protecţia lemnului. Determinarea pragului de
EN 117:2005 SR EN 117:2005 eficacitate împotriva speciei Reticulitermes (termite
europene) (Metodă de laborator)
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 118:2005 SR EN 118:2005 preventive împotriva speciilor de Reticulitermes (termite
europene) (Metoda de laborator)
Metode de încercări ale produselor de protecţie a
lemnului. Metodă de laborator pentru determinarea
EN 152-1:1988 SR EN eficacităţii preventive a unui tratament de protecţie a
152-1:1995/AC1:2004 lemnului prelucrat împotriva albăstrelii fungice. Partea 1:
Aplicare prin periere
Metode de încercare a produselor de protecţie a
lemnului. Metoda de laborator pentru determinarea
EN 152-2:1988 SR EN 152-2:1995 eficacităţii preventive a unui tratament de protecţie a
lemnului prelucrat împotriva albăstrelii fungice. Partea 2:
Aplicare prin alte metode decât perierea
Produse de protecţie a lemnului. Ghid general pentru
EN 212:2003 SR EN 212:2004 eşantionarea şi pregătirea produselor de protecţie a
lemnului şi a lemnului tratat pentru analiză

Încercarea în poligon pentru determinare a eficacităţii de


EN 252:1989 SR EN 252:1995/AC protecţie a unui produs de protecţie a lemnului în contact
2003 cu solul
Produse de protecţie a lemnului. Determinare a
EN 275:1992 SR EN 275:1995 eficacităţii de protecţie împotriva organismelor marine
sfredelitoare
Produse de protecţie a lemnului. Încercări de câmp
pentru determinare a lemnului pentru protecţie a unui
EN 330:1993 SR EN 330:1997 produs de protecţie a lemnului pentru folosire cu o
acoperire si în afara contactului cu solul: metoda cu
îmbinare în L
Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn.
EN 335-1:2006 SR EN 335-1:2007 Definiţia claselor de utilizare. Partea 1: Generalităţi

Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn.


EN 335-2:2006 SR EN 335-2:2007 Definiţia claselor de utilizare. Partea 2: Aplicaţie la
lemnul masiv
Durabilitate a lemnului si a materialelor derivate ale
EN 335-3:1995 SR EN 335-3:1998 lemnului. Definire a claselor de risc de atac biologic.
Partea 3: Aplicaţii la placi pe baza de lemn
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
EN 350-1:1994 SR EN 350-1:1997 Durabilitatea naturala a lemnului masiv. Partea 1: Ghid
de principii de încercare si de clasificare a durabilităţii
naturale a lemnului
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
Durabilitatea naturala a lemnului masiv. Partea 2: Ghid
EN 350-2:1994 SR EN 350-2:1997 de durabilitate naturala a lemnului si de impregnabilitate
a esenţelor de lemn alese după importanta lor
europeana
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
EN 351-1:1995 SR EN 351-1:2007 Lemn masiv tratat cu produs de protecţie. Partea 1:
Clasificarea penetrării si retenţiei produselor de protecţie

Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.


EN 351-2:1995 SR EN 351-2:2007 Lemn masiv tratat cu produs de protecţie. Partea 2: Ghid
de eşantionare pentru analiza lemnului tratat cu un
produs de protecţie
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
EN 370:1993 SR EN 370:2003 curative împotriva apariţiei de Anobium punctatum (De
Geer)
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
EN 460:1994 SR EN 460:1998 Durabilitatea naturala a lemnului masiv. Ghid de condiţii
referitoare la durabilitatea lemnului pentru anumite
utilizări, conform claselor de risc
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
Performante ale produselor de protecţie preventiva a
EN 599-1:1996 SR EN 599-1:1998 lemnului stabilite prin încercări biologice. Partea 1:
Specificaţii pentru clasele de risc

Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.


EN 599-2:1995 SR EN 599-2:1998 Performante ale produselor de protecţie preventiva a
lemnului stabilite prin încercări biologice. Partea 2:
Clasificare si etichetare
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
ENV 807:2001 SR ENV 807:2003 fata de microorganisme de putregai moale si de alte
microorganisme ale solului
Produse de protecţie a lemnului. Determinarea eficacităţii
ENV 839:2002 SR ENV 839:2003 preventive fata de ciuperci lignicole basidiomycete.
Aplicare prin tratament de suprafaţa
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
EN 1001-1:2005 SR EN 1001-1:2006 Terminologie. Partea 1: Lista termenilor echivalenţi

EN 1001-2:2005 SR EN 1001-2:2006 Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.


Terminologie. Partea 2: Vocabular
EN 1014-1:1995 SR EN 1014-1:1999 Produse de protecţia lemnului. Creozot şi lemn
creozotat. Metode de eşantionare şi de analiză. Partea 1:
Procedură de eşantionare a creozotului
Produse de protecţia lemnului. Creozot şi lemn
creozotat. Metode de eşantionare şi de analiză. Partea 2:
EN 1014-2:1995 SR EN 1014-2:1999 Procedură pentru obţinerea unui eşantion de creozot din
lemn creozotat supus unei analize ulterioare

Produse de protecţia lemnului. Creozot şi lemn


EN 1014-3:1995 SR EN 1014-3:1999 creozotat. Metode de eşantionare şi de analiză. Partea 3:
Determinarea conţinutului de benzo(a)piren din creozot
Produse de protecţia lemnului. Creozot şi lemn
EN 1014-4:1995 SR EN 1014-4:1999 creozotat. Metode de eşantionare şi de analiză. Partea 4:
Determinarea conţinutului de fenoli extractibili în apă din
creozot
Produse de protecţie a lemnului. Măsurarea pierderilor
de materii active si de alte componente ale produsului de
protecţie la lemnul tratat. Partea 1: Metoda de laborator
ENV 1250-1:1994 SR ENV 1250-1:1997
pentru obţinerea de eşantioane pentru analiza, în
vederea măsurării pierderilor prin evaporare la aer
Produse de protecţie a lemnului. Măsurarea pierderilor
de materii active si de alte componente ale produsului de
protecţie, la lemnul tratat. Partea 2: Metoda de laborator
ENV 1250-2:1994 SR ENV 1250-2:1997 pentru obţinerea de eşantioane pentru analiza, în
vederea măsurării pierderilor după spălare cu apa sau cu
apa de mare
Produse de protecţie a lemnului. Determinare a acţiunii
de protecţie împotriva larvelor de Hylotrupes bajulus
EN 1390:2006 SR EN 1390:2006 (Linnaeus). Metodă de laborator

Produse de protecţie a lemnului. Încercări în condiţii de


exploatare normală, pentru determinarea eficacităţii de
ENV 12037:1996 SR ENV 12037:2002 protecţie a unui produs de protecţie a lemnului în afara
contactului cu solul. Metoda cu un ansamblu cu îmbinare
prin suprapunere
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn.
ENV 12038:2002 SR ENV 12038:2003 Plăci pe bază de lemn. Metodă de încercare pentru
determinarea rezistenţei la ciuperci basidiomycete
lignicole
Durabilitatea lemnului si a materialelor derivate din lemn.
Evaluarea eficacităţii unui fungicid de zidărie pentru
ENV 12404:1997 SR ENV 12404:2003 împiedicarea dezvoltării în lemn a ciupercii Serpula
lacrymans (Schumacher ex Fries) S.F. Gray. Metoda de
laborator
Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn.
EN 12490:1998 SR EN 12490:2001 Lemn masiv tratat cu produs de protecţie. Determinarea
penetrării şi retenţiei creozotului în lemnul tratat
EN 14128:2003 SR EN 14128:2004 Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn.
Criterii de performanţă ale produselor curative pentru
protecţia lemnului stabilite prin încercări biologice
CR 14244:2001 SR CR 14244:2002 Durabilitatea lemnului şi a derivatelor din lemn.
Recomandări pentru măsurarea emisiilor în mediul
înconjurător din lemnul tratat aflat în lucru
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn.
Ghid pentru validarea rezultatelor încercărilor conform
CEN/TR 14542:2003 SR CEN/TR 14542:2004 standardelor anterioare, după revizuirea lor

Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn –


Încercări în câmp şi încercare de condiţionare accelerată
CEN/TR 14542:2003 (FACT) pentru produsele de protecţie a lemnului care nu
sunt în contact cu solul
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn –
CEN/TR 14723:2006 Analiză cantitativă a pentaclorfenolului din lemn –
Metoda prin cromatografie în fază gazoasă
Metodă de laborator pentru măsurarea aptitudinii la
CEN/TR 14823:2006 tratament al esenţelor de lemn destinate impregnării cu
produse de protecţia lemnului
Produse de protecţia lemnului – Determinarea eficacităţii
CEN/TR 14734:2005 preventive faţă de ciupercile lignivore basidiomycete

Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn.


CEN/TR 14839:2005 Ghid pentru validarea rezultatelor încercărilor conform
standardelor anterioare, după revizuirea lor
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn –
CEN/TS 15003:2005 Criterii care se aplică procedeelor cu aer cald cu utilizări
curative împotriva organismelor lignivore
Produse de protecţia lemnului – Îmbătrânire artificială a
CEN/TR 15046:2005 lemnului tratat înaintea încercărilor biologice

Produse de protecţia lemnului – Determinarea eficacităţii


CEN/TS 15082:2006 preventive împotriva albăstrelii şi mucegaiurilor din
cheresteaua nouă – Încercare în câmp
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn -
CEN/TS 15083-1:2006 Determinarea durabilităţii naturale a lemnului masiv faţă
de ciupercile lignivore - Metode de încercare – Partea 1 :
Basidiomycete
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn -
Determinarea durabilităţii naturale a lemnului masiv faţă
CEN/TS 15083-2:2006 de ciupercile lignivore - Metode de încercare – Partea 2 :
Microorganisme de putregai moale
Durabilitatea lemnului şi a produselor derivate din lemn -
Estimarea emisiilor în mediul înconjurător din lemnul
tratat cu produse de protecţie - Lemn stocat în depozit
CEN/TR 15119:2006 după tratament şi articole de lemn expuse în clasa de
utilizare 3 (neacoperite, fără contact cu solul), şi articole
de lemn expuse în clasa de utilizare 4 sau 5 (în contact
cu solul, apa dulce sau apa de mare)- Metoda de
laborator
Produse de protecţia lemnului – Metoda de
CEN/TS 15397:2006 precondiţionare naturală a epruvetelor de lemn tratate,
fără contact cu solul, înaintea încercării biologice în
laborator
Ambalare mobilier
STAS 5223:1988 Mobilier din lemn. Condiţii generale de ambalare
STAS 5845/1-1986 Ambalaje. Terminologie generală
STAS 5845/2-1970 Ambalaje de lemn . Terminologie
STAS 5845/3-1987 Ambalaje de carton şi hârtie. Terminologie
STAS 5845-8-1986 Operaţii şi metode de ambalare
STAS 5845/9-1986 Ambalaje. Accesorii. Terminologie
STAS 11309:1980 Ambalaje de carton. Codificarea tipurilor constructive
SR EN 780:2003 Ambalaje. Simboluri grafice referitoare la manipularea
mărfurilor
SR CR 1460 :2002 Ambalaje. Valorificarea energetică a ambalajelor uzate
SR EN ISO 11683:2000 Ambalaje. Indicaţii tactile de pericol. Condiţii
SR CR 12340:2002 Ambalaje. Recomandări referitoare la inventarul si analiza
ciclului de viaţă a sistemelor de ambalaje
LISTA STANDARDELOR AFLATE SUB INCIDENŢA DIRECTIVEI AMBALAJE ŞI DEŞEURI
DE MBALAJE

PACKAGING AND PACKAGING WASTE 94/62/EC

Indicativ standard
European/ Inter- Naţional Titlu Scopul
naţional
STAS 5845/1 - 1986 Ambalaje. Terminologie Acest standard conţine şi defineşte
generală. noţiunile de bază care se utilizează în
domeniul ambalajelor:
Dimensiune nominală (Dn)
Dimensiune exterioară (De)
Dimensiune de gabarit (Dg)
Ambalaje. Cerinţe referitoare la Acest standard stabileşte conformitatea
utilizarea standardelor în cu condiţiile Directivei 94/62/CE,
EN 13427:2004 SR EN 13427:2005 domeniul ambalajelor si referitoare la ambalaje şi deşeurile de
deşeurilor de ambalaje. ambalaje. Se stabilesc criteriile de
evaluare corespunzătoare pentru
ambalaje care trebuie să corespundă
cu cerinţele de bază din anexa II şi
articolul 11 al Directivei 94/62/CE.
Ambalaje. Cerinţe specifice Acest document stabileşte metoda de
fabricării si compoziţiei. evaluare a unui ambalaj care să
EN 13428:2004 SR EN 13428:2005 Prevenire prin reducerea la permită asigurarea faptului că
sursa. greutatea sau volumul cantităţii de
material pe care-l conţine a fost
minimizat, precum şi metodologia şi
procedura care trebuie urmată pentru
determinarea metalelor grele şi a
substanţelor periculoase.
Se prezintă cerinţele pe care un
EN 13429:2004 SR EN 13429:2005 Ambalaje - Reutilizare ambalaj trebuie să le satisfacă pentru a
fi clasificat ca reutilizabil şi stabileşte
procedurile pentru evaluarea
conformităţii cu aceste cerinţe, inclusiv
pentru sistemele asociate.
Ambalaje. Cerinţe referitoare la Documentul specifică cerinţele pentru
ambalajele valorificabile prin ca un ambalaj să fie clasificat ca
EN 13430:2004 SR EN 13430:2004 reciclarea materialelor recuperabil sub formă de material
reciclabil, în timp ce se adaptează
perfecţionarea continuă a ambalajelor
şi tehnologiilor de recuperare cu
procedurile de evaluare a
conformităţilor cu aceste cerinţe.
EN 13431:2004 SR EN 13431:2005 Ambalaje. Cerinţe referitoare la Documentul specifică cerinţele pe care
ambalajele valorificabile un ambalaj trebuie să le respecte
energetic, inclusiv specificarea pentru a fi valorificabil energetic şi
puterii calorifice inferioare indică procedurile pentru evaluarea
minime conformităţii cu aceste cerinţe.
EN 13432:2000 SR EN 13432:2002 Ambalaje. Cerinţe referitoare la
ambalajele valorificabile prin
formarea compostului si
biodegradare. Program de
încercare si criterii de evaluare
a acceptării finale a ambalajelor
Indicativ standard
European/ Inter- Naţional Titlu Scopul
naţional
STAS 5845/1 - 1986 Ambalaje. Terminologie Acest standard conţine şi defineşte
generală. noţiunile de bază care se utilizează în
domeniul ambalajelor:
Dimensiune nominală (Dn)
Dimensiune exterioară (De)
Dimensiune de gabarit (Dg)
Ambalaje şi reciclarea Acest standard defineşte criteriile
SR EN 13437: 2004 materialelor pentru procedeele de reciclare şi
Criterii pentru metodele de descrie principalele procedee
reciclare cunoscute de reciclare a materialelor şi
Descrierea proceselor de relaţiile dintre ele
reciclare şi schema fluxului
SR EN 13439:2004 Ambalaje. Grad de valorificare
(FC) energetică. Definiţie şi metode
de calcul
SR EN 13440:2004 Ambalaje. Grad de reciclare.
Definiţie şi metodă de calcul.

SR EN 13504:2002 Ambalaje. Criterii pentru un


(FC) conţinut minim de materiale
reciclate
SR CR 13686: 2002 Ambalaje. Optimizarea
valorificării energetice a
deşeurilor de ambalaj.
Ambalaje Acest raport tehnic conţine exemple de
SR CR 13688: 2002 reciclarea materialelor substanţe şi materiale care pot
Raport asupra exigenţelor perturba activităţile de reciclare şi
referitoare la substanţele şi la poate servi drept ghid pentru exigenţele
materialele destinate evitării de evaluare definite în EN 13.430.
tuturor obstacolelor în calea Operaţiile de reciclare pot varia de la o
reciclării regiune la alta sau de la un stat la altul.
Ambalaje. Condiţii de
SR CR măsurare şi verificare pentru
13695-1:2002 patru metale grele şi pentru
substanţe periculoase prezente
în ambalaje şi trecerea lor în
mediu. Partea 1: Condiţii de
măsurare şi verificare pentru
patru metale grele prezente în
ambalaje
Ambalaje. Raport asupra Acest raport tehnic stabileşte un
SR CR 13910: 2002 criteriilor şi metodologiei pentru ansamblu de linii directoare de bună
evaluarea ciclului de viaţă a practică aplicabil specificului sistemelor
ambalajelor de ambalaje şi distribuţie la evaluarea
ciclului de viaţă.
Corespondenţa dintre standardele
internaţionale la care se face referire şi
standardele române este următoarea:
ISO 14.040:97 - SR ISO 14.040:1999 -
Management de mediu. Evaluarea
ciclului de viaţă. Principii şi cadru de
lucru.
ISO 14.041: 1998 - SR ISO 14.041:
2000 _ Management de mediu.
Evaluarea ciclului de viaţă.
Indicativ standard
European/ Inter- Naţional Titlu Scopul
naţional
STAS 5845/1 - 1986 Ambalaje. Terminologie Acest standard conţine şi defineşte
generală. noţiunile de bază care se utilizează în
domeniul ambalajelor:
Dimensiune nominală (Dn)
Dimensiune exterioară (De)
Dimensiune de gabarit (Dg)
SR CR 14311 : 2002 Ambalaje. Marcare şi sisteme
de identificare a materialelor.