Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TemaProblema Fericirii. G.R
TemaProblema Fericirii. G.R
REFERAT
La disciplina: Filosofia și concepte ale
progresului tehnico științific
Tema:Problema fericirii.
Cahul, 2020
Toţi oamenii caută fericirea, s-a afirmat constant de la Aristo-tel pînă în zilele noastre.
Filozoful român P. P. Negulescu afirmă că scopul vieţii individuale şi evoluţia vieţii sociale sînt
o necontenită goană după fericire, „oricare ar fi formele pe care le iau activităţile individuale"
1
Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au gândit la ce este fericirea și la ce înseamnă să fii
fericit. Cu toate acestea, încercările de a obține o formulă universală pentru fericire dar nu a dus
la nimic. Această situație nu este ceva special, pentru majoritatea categoriilor fundamentale ale
culturii nu au o definiție universală; acestea sunt, de exemplu, categoriile sensului vieții, ființei,
materiei, conștiinței, spiritului, adevărului.
Cuvântul „fericire” are o etimologie interesantă. În rusă sub ea înseamnă adesea „stâncă”,
„destin”. A fi fericit înseamnă a fi la mila unor puteri superioare. De asemenea, se cunoaște
semnificația „surprizei dorite” sau a succesului în afaceri, atunci când o persoană își poate
influența propriul destin.
Pentru filosoful materialist german Ludwig Feuerbach, principiul fundamental al
vieții era tendința fiecărui individ spre fericire.
Când sunt eforturi raționale, egoismul se transformă în dragoste pentru propria persoană. Și
atunci când o persoană înțelege că este independentă de alte persoane, nu numai că nu intervine
fericirea altora, dar contribuie și la punerea în aplicare a acesteia.
Hedoniștii credeau că plăcerea este binele și scopul cel mai înalt în viață. Calea spre fericire,
potrivit lui Aristipp, se află prin obținerea plăcerii, evitând în același timp durerea.
2
Fericirea este o categorie fundamentală a existenței umane. Într-un anumit sens, persoana însăși
poate fi definită ca o creatură a cărei misiune este să fie fericită.
Fericirea este scopul activității, se află în limitele capacităților unei persoane.
Dar merită să ne imaginăm această stare atinsă, întrucât viața sub formă de activitate conștientă
cu scop este epuizată. Se dovedește a fi o situație paradoxală: nu putem decât să ne gândim la
fericire ca la un obiectiv realizabil, dar nu ne putem gândi la așa ceva. Ieșirea din el este văzută
cel mai adesea prin diferențierea diferitelor forme și niveluri de fericire - în primul rând, vorbim
https://iphlib.ru/library/collection/newphilenc/document/HASH985c292099c0486b945098
2
Chiar și ca stare emoțională, fericirea, cel puțin parțial, are o natură secundară și este
condiționată de anumite idei despre ea care pretind că sunt universal valabile. Acest lucru este cu
atât mai adevărat cu privire la evaluările în termeni de fericire și nefericire.
Aceasta înseamnă că fericirea unor indivizi este legată de fericirea altora prin relațiile morale
dintre ei, printr-o societate fericită. O persoană fericită într-o societate fericită este una dintre
temele tipice și centrale ale tratatelor filosofice despre fericire.