Evaluarea teoretică este operaţiunea planificată de evaluare a potenţialului arheologic

cunoscut al unei zone determinate sau al unui sit. Aceasta constă în colectarea în limba română a
tuturor surselor de informare disponibile – scrise, grafice, fotografice și electronice - ce are drept
scop identificarea caracterului, calităţii și accesibilităţii potenţialului arheologic cunoscut al
zonei și modul de încadrare în contextul local, regional, naţional sau internaţional, după caz.
Rezultatul unei evaluări teoretice este un Raport de evaluare teoretică, redactat obligatoriu în
limba română.
Scopul evaluării teoretice este de a colecta informaţii despre potenţialul arheologic al
unei zone delimitate sau al unui sit (inclusiv prezenţa sau absenţa acestuia, caracterul, distribuţia
spaţială, datarea, integritatea, starea de conservare și calitatea relativă), pentru a îl putea evalua în
context, în vederea:
• formulării unei strategii de asigurare a înregistrării, conservării, restaurării sau
managementului respectivelor resurse arheologice
• formulării unei strategii pentru o viitoare cercetare, intruzivă/distructivă, în cazul în care
caracterul sau valoarea potenţialului arheologic nu sunt suficient cunoscute pentru a permite o
decizie imediată.
• formulării unor propuneri pentru cercetarea ulterioară, în cadrul unui Proiect de cercetare
arheologică.

Baze de date arheologice

Tipul surselor: RAN, Rapoarte arheologice, Fișe tehnice, Fișe de sit, date ale Direcţiei de
specialitate, Lista Monumentelor Istorice, Liste locale ale monumentelor și siturilor arheologice,
repertorii locale, judeţene și regionale, colecţii publice și private conţinând artefacte și ecofacte,
Internet.
Locația surselor: Administraţia centrală, administraţia locală, Comisia Naţională de Arheologie,
INMI, CIMEC, ONMI, Oficiile de cadastru, muzee, institute academice, universităţi, asociaţii
locale, organizaţii non-guvernamentale, Internet.
Documente istorice
Tipul surselor: Documente istorice, fonduri arhivistice (locale, judeţene, regionale, naţionale),
registre ale administraţiei locale, colecţii de manuscrise (civile și ecleziale), acte de proprietate,
testamente, liste electorale, culegeri de documente, documente ale persoanelor private sau
publice, etc.
Locația surselor: Arhivele judeţene, regionale sau naţionale, arhive parohiale, colecţii publice sau
private de documente, muzee, biblioteci, centre de studii specializate, Oficiile de cadastru,
Biblioteca Naţională.
Documente cartografice
Tipul surselor: Hărţi vechi, stampe, hărţi tipărite, hărţi cadastrale, planuri de proprietăţi, ridicări
topografice, hărţi militare, planuri de situaţie etc.
Locația surselor: Oficiile de cadastru, Muzeul Hărţilor, colecţii publice sau private, parohii,
biblioteci locale sau judeţene, Biblioteca Naţională, Arhivele Statului, Direcţia Topografică
Militară, asociaţii locale, organizaţii non-guvernamentale.
Fotografii aeriene
Tipul surselor: Fotografii aeriene.
Locația surselor: Aerofototeca INMI, arhiva IGEFCOT, arhivele militare, colecţii ale muzeelor,
colecţii publice sau private. În unele cazuri Evaluarea teoretică poate include 1i efectuarea de
fotografii aeriene ca parte a proiectului de cercetare.
Informații geotehnice
Tipul sursei: Ridicări topografice, hărţi geologice, hărţi cu elemente ale mediului.
Locația sursei: Ridicări topografice realizate de investitor, Oficiul de cadastru, INMI, CIMEC,
ONMI, Institutele de cercetări geologice și geofizice, colecţii publice și private, muzee,
universităţi, Internet.
Surse secundare
Tipul surselor: Studii și articole din periodice (locale, judeţene, regionale, naţionale,
internaţionale) arheologice și ale muzeelor, studii de mediu, informaţii locale, documentaţii de
urbanism, documente legislative, directive și elemente de legislaţie europeană, etc.
Locația surselor: Biblioteci, proprietari locali, muzee, universităţi, reviste academice, monografii
locale, studii monografice, arhive 1i colecţii.

Prima etapă în întocmirea documentației siturilor din cadrul unei investiții este strângerea
tuturor surselor bibliografice referitoare la acestea. Astfel, primul pas a fost consultarea bazelor
de date arheologice și întocmirea listei conform sursei oficiale. Apoi, se va consulta literatura de
specialitate, respectiv datele înregistrate în publicații și monografii până în momentul apariției
lor pentru zona în discuție. Informațiile obținute în acest fel, susținute de bibliografia de
specialitate și în mod special prima mențiune (în ordine cronologică), cât mai clară a
descoperirilor, vor fi completate cu cercetările ultimilor ani (2013-2020).

Evaluarea de teren este operaţiunea planificată, limitată în timp, nedistructivă şi/sau

intruzivă ce are drept scop determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a
structurilor, complexelor, artefactelor sau ecofactelor într-o zonă delimitată. În cazul descoperirii
de bunuri arheologice, evaluarea de teren defineşte distribuţia lor spaţială, caracterul lor şi starea
de conservare, permiţând o apreciere a valorii lor pe plan local, judeţean, regional, naţional sau
internaţional. Rezultatul unei evaluări de teren este Raportul de evaluare de teren1, redactat
obligatoriu în limba română.
Scopul evaluării de teren este de a dobândi informaţii despre patrimoniul arheologic
dintr-o zonă delimitată sau sit (inclusiv prezenţa sau absenţa acestuia, caracterul, distribuţia
spaţială, datarea, integritatea, starea de conservare şi calitatea), pentru a aprecia dacă un proiect
de cercetare arheologică trebuie elaborat. O evaluare de teren trebuie să conducă la:
 formularea unei strategii care să asigure înregistrarea, conservarea sau managementul
patrimoniului arheologic
 formularea unei strategii care să semnaleze ameninţarea la care poate fi supus
patrimoniul arheologic.
 formularea unor propuneri pentru cercetări ulterioare, în cadrul unui proiect de
cercetare arheologică.
A doua fază constă în deplasarea în teren și fixarea limitelor clare ale siturilor, cu
delimitarea zonei de protecție corespunzătoare, cu coordinatele în sistem WGS84 şi STEREO 70
în vederea transpunerii lor pe studiul arheologic vizat.
Metodologic, fiecare sit identificat a primit un nume, de la numele punctului în care se
află situl. La delimitarea siturilor identificate s-a folosit un dispozitiv Rover GNSS Leica. Pentru
studiul arheologic va fi întocmit fiecărui sit câte o fișă standardizată. Fiecare dintre siturile
identificate au fost delimitate prin coordonate aferente în sistem WGS84 şi STEREO 70 şi
ortofotoplanul fiecărui sit în parte.
 Ambele componente vor compune Studiul Istoric care va fi fost contractat. Totuși, studiul
istoric este doar o constatare a situației arheologice din zona supusă cercetării, orice lucrare
ulterioară într-o zonă cu potențial arheologic reperat se poate realiza doar după efectuarea unei
cercetări arheologice preventive. Aceasta din urmă este supusă avizării de către Comisia
Națională de Arheologie atât în faza de proiect cât și la final.

Legi pe baza cărora se realizează studiile arheologice:

• Codul Civil
• Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național –
Secțiunea a III-a – zone protejate;
• Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, cu modificările şi
completările ulterioare;
• Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările
ulterioare, republicată;
• Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată,
cu modificările ulterioare;
• O.G. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic şi declararea unor situri
arheologice ca zone de interes național, aprobată cu modificări prin Legea 378-2001, cu
modificările ulterioare;
• Legea 190 din 26 iunie 2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul.

Hotărâri ale Guvernului

• H.G. 525/1996 privind aprobarea Regulamentului general de urbanism,
republicată.

Ordine ministeriale
• Ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2260 /2008 privind aprobarea
Normelor metodologice de clasare si inventariere a monumentelor istorice Publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 540 din 17/07/2008.