TITLUL XI – INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR

ARMATE
Capitolul I – Infracţiuni săvârşite de militari

1. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. are ca subiect activ, inclusiv complicii, doar un militar
b. nu se poate comite în coautorat
c. este condiţionată de comiterea ei într-un anumit timp.

2. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. se consumă în momentul împlinirii celor 24 de ore prevăzute de lege
b. se poate comite numai printr-o inacţiune, constând în neprezentarea la unitate sau la serviciu a
militarului
c. se poate comite şi printr-o inacţiune şi printr-o acţiune.

3. În cazul infracţiunii de absenţă nejustificată:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
c. nu este aplicabil principiul oficialităţi procesului penal.

4. Militarul X părăseşte unitatea militară, fără acordul comandantului şi revine după 10 ore,
motivând că a fost la o rudă care se simţea rău. În acest caz, X:
a. va răspunde penal pentru infracţiuna de absenţă nejustificată
b. va răspunde penal pentru infracţiuna de dezertare
c. nu a comis nicio infracţiune.

5. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit timp
b. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit loc
c. se comite numai pe timp de război.

6. Infracţiunea de dezertare:
a. nu are obiect material, asemeni infracţiunii de absenţă nejustificată
b. poate cunoaşte toate formele de participaţie
c. se consumă în momentul împlinii celor 24 de ore de absentare nemotivată.

7. Infracţiunea de dezertare:
a. este întotdeauna condiţionată, ca şi infracţiunea de absenţă nejustificată, de comiterea ei pe
timp de război
b. se consumă în mod diferit, după timpul în care se săvârşeşte
c. se poate reţine coautoratul în agravanta comiterii faptei de doi sau mai mulţi militari împreună.

8. În cazul infracţiunii de dezertare:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului, indiferent de modul şi
mijloacele în care se comite infacţiunea

1
c. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, atunci când fapta a fost comisă pe timp de
război.

9. În cazul infracţiunilor de absenţă nejustificată şi dezertare reţinem următoarele aspecte

comune:
a. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
b. ambele se pot comite numai printr-o inacţiune
c. sunt infracţiuni cu autor unic şi se comit numai cu intenţie.

10. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

a. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război
b. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război numai în varianta agravantă
c. cunoaşte toate formele de participaţie.

11. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

a. presupune o dublă calificare a subiectului activ nemjlocit
b. se poate comite şi prin acţiune şi prin inacţiune
c. se poate comite cu orice formă a intenţiei, inclusiv cu cea a intenţiei depăşite.

12. Diferenţa dintre infracţiunea de încălcarea consemnului şi părăsirea postului sau comenzii de
către militar constă în:
a. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, militarul părăseşte serviciul de pază,
intervenţie, însoţire sau de securitate, iar în cazul infracţiunii de părăsire a postului sau comenzii
militarul părăseşte orice post în care acesta trebuia să se afle sau serviciul de permanenţă
b. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, subiectul activ nemijlocit nu este calificat,
deoarece norma de incriminare nu face nicio precizare în acest sens
c. în cazul infracţiunii de părăsirea postului sau comenzii participaţia este posibilă în toate
formele sale.

13. Insubordonarea:
a. se poate comite numai printr-o inacţiune
b. nu are obiect material
c. se poate comite printr-o acţiune sau inacţiune.

14. Insubordonarea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. comisă în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă presupune
respectarea principiului oficialităţii procesului penal
c. se reţine şi atunci când se refuză executarea unui ordin ilegal.

15. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:

a. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta se poate comite şi în
coautorat
b. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta poate avea un obiect material
c. are un obiect juridic simplu.

2
16. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:
a. se absorb două infracţiuni contra persoanei
b. se poate reţine un concurs cu infracţiunea de vătămare corporală
c. nu există un subiect pasiv principal şi unul secundar.

17. Infracţiunea de abuz de autoritate:

a. se poate reține în concurs ideal cu infracţiunea de abuz în serviciu
b. absoarbe întotdeauna infracţiunea de abuz în serviciu
c. cere subiectului activ nemijlocit o dublă calificare.

18. În cazul infracţiunii de abuz de autoritate:

a. se absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu, atunci când subiectul pasiv secundar este un
subordonat al acestuia
b. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă subiectului pasiv secundar
c. se cere ca vătămarea intereselor legale a subordonatului să fie de o anumită intensitate.

19. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. absoarbe în chip natural infracţiunea de loviri sau alte violenţe
b. poate veni în concurs ideal cu infracţiunea de ultraj, atunci când subiectul pasiv secundar este
un militar care poartă şi autoritate de stat
c. nu absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu.

20. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. nu se poate comite în coautorat
b. are un obiect juridic simplu
c. poate antrena răspunderea penală pentru un concurs de infracţiuni în cazul pluralităţii de
subiecţi pasivi secundari.

21. Când prin lovirea superiorului de către inferior s-au produs vătămări care necesită pentru
vindecare 92 de zile de îngrjiri medicale:
a. se va reţine un concurs ideal eterogen de infracţiuni
b. se va reţine o singură infracţiune şi anume aceea de vătămare corporală
c. se aplică în mod obligatoriu pedeapsa complementară a degradării militare.

22. X militar activ, îi aplică lui Y şi el militar activ, în exercitatea atribuţiilor de serviciu, mai
multe lovituri prin care îi produce acestuia o lezare ce necesită pentru vindecare îngrijri medicale
20 de zile. X şi Y sunt militari egali în grad. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului
b. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe în concurs cu infracţiunea de abuz
în serviciu sau ultraj, după caz
d. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

23. În cazul în care subiectul pasiv secundar este, în acelaşi timp, şi superior, dar şi inferior
subiectului activ nemjlocit, acesta va răspunde pentru:
a. două infracţiuni de lovirea superiorului ori a inferiorului

3
b. o singură infracţiune de lovirea superiorului ori a inferiorului
c. o infracţiune unică complexă.

24. Capitularea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. este o infracţiune de pericol, deoarece se pune în pericol capacitatea de apărare a României
c. antrenează în mod obligatoriu şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

25. Capitularea:
a. are un element material alternativ
b. absoarbe în mod natural infracţiunea de distrugere
c. este mai gravă atunci când se comite pe timp de război.

26. Capitularea:
a. absoarbe infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece au aceleaşi sancţiuni, ambele se
comit pe timp de război, au în principiu acelaşi element material şi ambele se comit cu intenţie
b. intră în concurs ideal sau real cu infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece lezează
valori sociale de natură diferită
c. spre deosebire de trădarea prin ajutarea inamicului este condiţionată de comiterea sa pe
câmpul de luptă.

27. Capitularea:
a. este condiţionată de comiterea ei într-un anume interval de timp şi loc
b. este absorbită de infracţiunea de trădare pe timp de război
c. are un obiect juridic complex.

28. În cazul infracţiunii de părăsirea câmpului de luptă:

a. se poate reţine coautoratul
b. nu poate fi o infracţiune de rezultat
c. se comite numai cu intenţie.

29. Infracţiunea de părăsirea câmpului de luptă:

a. este întotdeauna condiţionată de loc şi timp
b. se consumă indiferent dacă prin aceasta se serveşte sau nu cauza inamicului
c. este mai gravă când se comite de către comandant.

30. La care dintre următoarele infracţiuni comiterea faptei pe timp de război este mai gravă:
a. absenţa nejustificată şi dezertarea
b. părăsirea câmpului de luptă
c. părăsirea navei.

31. La care dintre următoarele infracţiuni subiectul activ nemjlocit este numai comandantul:
a. capitularea şi părăsirea navei
b. părăsirea comenzii
c. coborârea pavilionului şi coliziunea.

4
32. Infracţiunea de coborârea pavilionului:
a. se comite numai cu intenţie directă
b. absoarbe infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului
c. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

33. Care dintre următoarele infracţiuni se poate comite şi din culpă:

a. coborârea pavilionului
b. coliziunea
c. lovirea superiorului sau a inferiorului.

34. În cazul infracțiunilor privind capacitatea de luptă a forțelor armate, comise de militari:
a. toate sunt infracțiuni prescriptibile
b. se pot comite cu orice formă de vinovăție
c. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu
d. atrag aplicarea de drept a pedepsei complementare a degradării militare.

Capitolul II – Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

1. Infacţiunile contra capacităţii de luptă a forţelor armate:

a. cele mai multe dintre ele sunt imprescriptibile
b. sunt prescriptibile
c. atrag aplicarea depesei complemntare a degradării militare.

2. În cazul infracţiunii de sustragere de la serviciul militar în timp de război:

a. nu este posibil în nicio situaţie coautoratul
b. cel ce produce vătămări corporale subiectului în scopul sustragerii de la serviciul militar în
timp de război va răspunde pentru complicitate
c. se va reţine o agravantă, când aceasta se comite pe durata stării de asediu.

3. Infracţiunea de sustragere de la serviciul militar în timp de război:

a. se comite numai cu intenţie directă
b. poate veni în concurs cu infracţiunea de uz de fals
c. are obiect material.

4. Infracţiunea de sustragere de la luarea în evidenţa militară:

a. se poate sancţiona cu amendă penală de 100 de zile
b. nu are obiect material
c. nu se poate comite pe timp de pace, ci numai pe timp de război.

5. Neprezentarea la încorporare sau concentrare:

a. subiectul activ este numai un civil
b. nu se poate comite în forma tentativei
c. în varianta agravantă este condiţionată de timpul de război.

6. Infracţiuna de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. este condiţionată întotdeauna de timp şi loc

5
b. se poate comite în coautorat
c. absoarbe infracţiunea de furt şi tâlhărie.

7. În cazul infracţiunii de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. există o condiţie de loc, în toate cazurile, având în vedere şi denumirea marginală a infracţiunii
b. subiectul pasiv este reprezentat de morţii sau răniţii de pe câmpul de luptă
c. subiectul pasiv este statul.

8. În cazul infracţiunii de folosire a emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare:

a. poate exista un moment al epuizării
b. fapta este mai gravă dacă se comite pe timp de război
c. se poate reţine coautoratul.

TITLUL XII – INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

Capitolul I – Infracțiuni de genocid și contra umanității

1. Infracţiunea de genocid:
a. are întotdeauna un obiect juridic complex
b. este o infracţiune imprescriptibilă
c. poate fi comisă cu orice formă a intenţiei.

2. Infracţiunea de genocid:
a. intră în concurs ideal cu infracţiunea de omor calificat
b. absoarbe în chip natural infracţiunea de omor calificat
c. poate avea ca subiect pasiv secundar numai persoane adulte.

3. Infracţiunea de genocid poate avea următorul scop:

a. de a distruge în totalitate populaţia dintr-o anumită regiune a ţării
b. de a distruge în parte o colectivitate ce vorbeşte o anumită limbă
c. de a extermina un grup religios.

4. Uciderea membrilor unui grup în scopul distrugerii etniei din care aceștia fac parte, prin
infectarea sursei principale de apă:
a. constituie infracţiunea de genocid în concurs cu infracţiunea de infectarea apei
b. constituie numai infracţiunea de genocid
c. constituie infracţiunea de crime contra umanităţii.

5. Persoana care incită, în public o altă persoană să comită un genocid, iar apoi îl ajută pe acesta
la comiterea infracţiunii, va răspunde pentru:
a. autorat la infracţiunea de genocid
b. instigare şi complicitate la infracţiunea de genocid
c. numai instigare la infracţiunea de genocid.

6. Acela care ucide 10 persoane care fac parte dintr-un grup etnic:
a. nu poate răspunde nicioadată pentru infracţiunea de genocid

6
b. poate răspunde pentru infracţiunea de genocid
c. poate răspunde pentru infracţiunea de omor calificat.

7. Infracţiunea de genocid:
a. este întotdeauna condiţionată de scop
b. este condiţionată de mobil
c. se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi.

8. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

a. săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile,
uciderea unor personae, supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în
tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a
acesteia, sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
b. faptele săvârşite în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de dominare a
unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest regim
c. vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane.

9. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

a. comiterea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile,
supunerea acestei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la
condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia
b. uciderea de membrii ai unui grup săvârşită, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte
respectivul grup naţional, etnic, rasial sau religios
c. persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de
ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul international.

10. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. infracţiunile contra umanităţii au ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr de
persoane nedeterminat
b. infracţiunea de genocid poate avea ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr de
persoane nedeterminat
c. infracţiunile contra umanităţii şi infracţiunea de genocid se comit cu intenţie directă, calificată
prin scop
d. infracţiunea de genocid și infracţiunile contra umanităţii devin prescriptibile atunci când
rămân în forma tentativei.

7
 Capitolul II – Infracțiuni de război

1. Infracţiuni de război contra persoanelor se caracterizează prin:

a. existenţa unui obiect juridic complex
b. comiterea faptei numai cu intenţie directă
c. absorbirea unor infracţiuni contra persoanei.

2. Persoanele protejate de dreptul internaţional umanitar sunt:

a. într-un conflict armat cu caracter internaţional: răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii de
război şi civilii
b. comandanţii armatelor
c. într-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii
părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu
se află sub puterea părţii inamice.

3. Luarea de ostatici reprezintă:

a. infracţiunea de crime contra umanităţii
b. întotdeauna infracţiuni de război contra persoanelor
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

4. Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi:

a. se poate comite numai în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional
b. se comite numai în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional
c. poate fi comisă în coautorat.

5. Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi se realizează în alin 2 prin:

a. declararea, în cadrul unui conflict armat, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie
drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei părţi importante a acestora
b. declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate
sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei
părţi importante a acestora
c. declararea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice
sau ale unei părţi importante a acestora.

6. Infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor:

a. se va reţine atunci când se declanşează un atac împotriva personalului, clădirilor, unităţilor
sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de
Convenţiile de la Geneva
b. se va reţine numai în cadrul declanşării unui atac din cadrul unui conflict armat cu sau fără
caracter internaţional
c. se va reţine atunci când, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, se
utilizează fără drept steagul de parlamentare, insignele militare sau uniforma Organizaţiei

8
Naţiunilor Unite, indiferent dacă se cauzează moartea sau vătămarea corporală a uneia sau mai
multor personane.

7. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:

a. declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinşi
b. declanşează un atac împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la
ostilităţie de luptă, în scopul de a-i extermina
c. desfăşurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter
internaţional, ştiind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, care ar fi vădit
disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret.

8. Diferenţa dintre infracţiunea de genocid pe timp de război şi infracţiunea de utilizare de

metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:
a. modul în care este comis elementul material
b. scopul propus
c. timpul comiterii faptelor.

9. Fapta de a utiliza o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (aşa-

zisul scut uman) pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a
operaţiunilor militare ale părţii inamice, atrage răspunderea pnală pentru infracţiunea de:
a. infracţiuni contra umanităţii
b. utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

10. Persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de
ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul international, constituie infracţiunea de:
a. infracţiuni de război contra persoanelor
b. infracţiuni contra umanităţii
c. genocid sau apartheid.

11. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă:

a. este condiţionată de comiterea sa în cadrul unui conflict armat numai cu caracter internaţional
b. este condiţionată de comiterea sa numai în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
internaţional
c. absoarbe înfracţiunea de crime contra umanităţii.

12. Realizarea şi folosirea de stratageme de luptă în cadrul războiului, constând în acte ce au

drept scop inducerea în eroare a adversarului, de a-l face să comită imprudenţe (folosirea
camuflajelor, a momelilor):
a. reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă
b. nu reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, ci
aceea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă
c. reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, doar
dacă se încalcă reguli de drept internaţional aplicabil în conflictele armate.

9
13. Infracţiunea de utilizare de mijoace interzise în operaţiunile de luptă:
a. constă, printre altele, în utilizarea de gloanţe dum-dum
b. constă, printre altele, în fapta de a declara sau ordona că nu va exista îndurare pentru învinşi
c. constă, printre altele, în fapta de a înfometa deliberat prizonierii de război.

14. Infracţiunea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă:

a. constă în fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional
utilizează otravă, arme cu substanţe otrăvitoare, gaze asfixiante, toxice sau asimilate
b. nu constă în utilizarea de mine antipersoană
c. constă în utilizarea de arme care cauzează suferinţe fizice inutile.

15. Efectuarea asupra unei persoane de experienţe cu privire la care ea nu a consimţit în mod
voluntar, expres şi prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia, ori nu sunt
efectuate în interesul său, prelevarea de ţesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului,
fără consimţământ voluntar, expres şi prealabil al persoanei, supunerea acesteia la metode de
tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi
fără ca ea să fi consimţit, în mod voluntar, expres şi prealabil:
a. constituie infracţiuni contra umanităţii, chiar dacă fapta nu este săvârşită în cadrul unui atac
generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile
b. poate constitui infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, dacă fapta
se comite în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional
c. constituie infracţiunea de omor calificat prin cruzimi
d. constituie infracțiuni de razboi contra persoanelor, dar numai dacă fapta se comite în cadrul
unui conflict armat cu sau fără caracter international.

10