UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL TRANSPORTURILOR

Anul III, semestrul I

Ediție revizuită și adăugită II

GEORGETA MODIGA

2019
 © Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Zigotto este recunoscută de Consiliul Naţional al

Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (cod 262)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MODIGA, GEORGETA

Dreptul transporturilor: anul III, semestrul I / Georgeta

Modiga. – Galaţi: Editura Universitară Danubius, 2019
Bibliogr.
ISBN 978-606-533-531-8

347.763

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171
CUPRINS

1. Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Noţiunea şi clasificarea transportului 8

Principiile şi izvoarele dreptului transporturilor 10
Sistemul naţional de transport 16
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 20
Teste de autoevaluare 21
Bibliografie minimală 22

2. Contractul comercial de transport

Noţiune. Natură juridică 24

Caracterele juridice ale contractului de transport 25
Încheierea contractului de transport 27
Efectele contractului de transport 32
Regimul juridic al mărfii transportate 39
Răspunderea cărăuşului 48
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 63
Teste de autoevaluare 64
Lucrare de verificare 66
Bibliografie minimală 66

Dreptul transporturilor 3
 3. Contractul de expediţie

Noţiunea şi caracteristicile contractului de expediţie 68

mărfuri
Încheierea contractului de expediţie mărfuri 71
Efectele contractului de expediţie mărfuri 73
Expediţiile de mărfuri cu regim special 86
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 89
Teste de autoevaluare 90
Bibliografie minimală 91

4. Transporturile feroviare

Noţiunea transportului feroviar 93

Sediul materiei 94
Identitatea cărăuşului feroviar 94
Principiile generale ale activităţii de transport feroviar 99
Transporturile feroviare de mărfuri în trafic intern 103
Transportul feroviar de mărfuri în trafic internaţional 109
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 115
Teste de autoevaluare 116
Lucrare de verificare 119
Bibliografie minimală 119

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Dreptul transporturilor 4
INTRODUCERE
Modulul intitulat Dreptul transporturilor se studiază în anul al III-lea,
semestrul I şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului
transporturilor.
Competentele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

 descrierea sistemului naţional de transport;

 argumentarea componentelor contractului comercial de transport;
 întocmirea unui contract de expediţie;
 integrarea transportului feroviar în sistemul naţional şi internaţional.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport;
- Contractul comercial de transport;
- Contractul de expediţie;
- Transporturile feroviare.
In prima unitate de învăţare intitulată Noţiuni introductive. Sistemul naţional de
transport vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice. Acestea
îţi vor conferi capacitatea:
- să detaliezi constituenţii sistemului naţional de transport;
- să argumentezi rolul economic al transporturilor;
- să motivezi nevoia dezvoltării permanente a sistemului naţional de
transport,
aceasta după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste
adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare
Contractul comercial de transport vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele
oferite, noi componente care îţi vor permite să operaţionalizezi obiective
specifice precum:
- să descrii elementele componente ale unui contract comercial de
transport;
- să argumentezi componenta economică a acestuia;
- să motivezi funcţia socială a transporturilor.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare, pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
In a treia unitate de învăţare intitulată Contractul de expediţie vei regăsi
operaţionalizarea altor obiective specifice, care-ţi vor da capacitatea:
- să descrii componentele unui contract de expediţie;
- să integrezi contractul de expediţie în sistemul de contracte;
- să argumentezi rolul economic al contractului de expediţie,

Dreptul transporturilor 5
 după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare
Transporturile feroviare vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi
competenţe, care îţi vor permite să operaţionalizezi obiective specifice precum:
- să motivezi rolul economic al transporturilor feroviare;
- să argumentezi necesitatea menţinerii în stare optimă a sistemului de
transport feroviar;
- să integrezi transportul feroviar în sistemul naţional de transport.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare, pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
 Citeşti modulul cu maximă atenţie;
 Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul alb rezervat;
 Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
 Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără
să apelezi la suportul scris;
 Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
 În caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.
Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.
Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări de
verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi de
următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după
gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ţine cont de
acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.
Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.

Dreptul transporturilor 6
 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE. SISTEMUL NAŢIONAL DE
TRANSPORT
1.1. Noţiunea şi clasificarea transportului 8

1.2. Principiile şi izvoarele dreptului transporturilor 10

1.3. Sistemul naţional de transport 16

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 20

Teste de autoevaluare 21

Bibliografie minimală 22

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

 să detaliezi constituenţii sistemului naţional de transport;

 să argumentezi rolul economic al transporturilor;
 să motivezi nevoia dezvoltării permanente a sistemului naţional de
transport.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Dreptul transporturilor 7
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

1.1. Noţiunea și clasificarea transportului

1.1.1. Noţiunea de transport
Activitatea propriu-zisă de transport semnifică o deplasare de persoane sau de
bunuri cu un mijloc de transport (vehicul). Faţă de celelalte mijloace de
deplasare de bunuri, transportul propriu-zis, ca operaţiune economică şi
juridică, se individualizează prin caracteristicile sale, respectiv:
- transportul de persoane se realizează necesarmente cu un vehicul;
- transportul propriu-zis de persoane sau de marfa presupune deplasarea
acestora cu ajutorul unui vehicul (rutier, feroviar, aerian sau naval);
- în transportul propriu-zis de bunuri, marfa transportată este reprezentată,
în general, de materii prime (petrol brut, cărbune, minereu de fier etc.),
materiale şi produse prelucrate.
Activităţile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezintă, deci,
acele activităţi care constau într-o deplasare în spaţiu a unor persoane sau
bunuri prin intermediul unui mijloc de transport şi prin utilizarea unei căi de
transport adecvate. Transportul se defineşte, deci, prin 4 elemente: este vorba
de o deplasare în spaţiu; obiectul acestei deplasări îl reprezintă persoanele sau
bunurile; deplasarea se realizează cu un mijloc de transport (vehicul), pe o cale
de transport..

1.1.2. Clasificarea transporturilor

A. In funcţie de obiectul său, transportul este transport de persoane şi transport
de bunuri (mărfuri). Transporturile de persoane reprezintă un mic segment din
ansamblul activităţii de transporturi, dominată de deplasarea mărfurilor.
B. In funcţie de calea sau mijlocul de transport, transporturile sunt terestre
(rutiere, feroviare), pe apa (maritime, fluviale, pe râuri navigabile,.pe lacuri
navigabile) sau aeriene. Transporturile în spaţiul extraatmosferic nu au (încă)
un caracter comercial.
O.G. nr. 19/1997 privind transporturile exemplifică, modificată, în cuprinsul
art. 5, modurile de transport care fac parte integrantă din sistemul naţional de
transport: transportul rutier, transportul feroviar, transportul naval (maritim şi
fluvial), transportul aerian, transportul combinat şi multimodal. Per a
contrario, celelalte tipuri de transporturi (inclusiv transporturile speciale, cum
ar fi transporturile de date sau transporturile prin conducte) nu fac parte din
sistemul naţional de transport. Fiecare mod de transport din cele enumerate mai
sus are în compunere infrastructura de transport, mijloacele de transport,
operatorii de transport şi activităţile conexe acestora.
C. In funcţie de itinerarul parcurs, transporturile sunt transporturi în trafic
intern şi transporturi în trafic internaţional. In transporturile internaţionale
obişnuite, localitatea de expediţie şi localitatea de destinaţie se află în ţări
diferite. Transportul internaţional poate. însă. să presupună şi tranzitul altor
ţări. Criteriul care deosebeşte cele două noţiuni constă în principal în trecerea
frontierei de stat de către vehiculul care transportă persoane sau mărfuri. In

Dreptul transporturilor 8
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

consecinţă, în funcţie de depăşirea teritoriului unui stat, transportul are caracter

intern sau internaţional.
Transporturile internaţionale ridică o serie de probleme specifice. Astfel, răs-
punderea cărăuşilor în transporturile internaţionale succesive se reglementează
după regulile răspunderii solidare. Convenţiile internaţionale aplicabile în
domeniu impun, pentru cazul transporturilor succesive, întocmirea unui
document unic de transport (scrisoarea de trăsură internaţională). Trecerea
frontierei presupune convenirea unei valute de calcul acceptată de către toţi
transportatorii care participă la respectiva operaţiune, precum şi modalităţi de
decontare şi regres între aceştia, ori de cale ori parcurgerea distanţei stabilite
este asigurată de către mai mulţi transportatori din state diferite.
D. In funcţie de interesul servit, deosebim transporturile în interes public
(denumite în reglementările recente şi transporturi publice) şi transporturi în
interes propriu sau privat. Acestea din urmă se subclasifică în transporturi în
interes personal (transporturile executate de persoanele fizice în vederea
asigurării deplasării unor persoane sau bunuri) şi transporturile in folos
propriu (transporturile executate de persoane fizice sau juridice pentru
activităţile proprii autorizate cu mijloacele de transport pe care le deţin în
proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau de leasing.
Transporturile publice sunt executate de către persoane fizice şi juridice, în
condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de
transport, contra cost [art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 19/1997]. (3) Contractul de
transport în interes public se încheie între transportator şi beneficiar în
condiţiile Codului civil şi se probează, pentru transportul de persoane, printr-un
titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de mărfuri, printr-
un document specific de transport. [art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 19/1997.
(4) În cazul transporturilor de persoane în regim de taximetrie se va stabili prin
norme ale Ministerului Transporturilor și ale consiliilor locale modul cum se
aplică prevederea de la alin. (3).(5) Contractul de transport poate fi încheiat
direct cu transportatorul sau prin intermediari de transport, autorizați de
Ministerul Transporturilor .
Pentru activitatea de transporturi publice este necesară autorizaţia Ministerului
Transporturilor. Art. 22 din O.G. nr. 19/1997 dispune că persoanele fizice sau
juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane se autorizează de
către Ministerul Transporturilor. Ministerul Transporturilor ţine evidenţa
autorizaţilor în registre unice pe moduri de transport. Pentru transporturile de
persoane în regim de taximetrie există reglementări specifice (Legea nr.
38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere),care
reglementează autorizarea, organizarea, atribuirea gestiunii și controlul
efectuării serviciului de transport în regim de taxi, precum și autorizarea,
organizarea și controlul efectuării transportului în regim de închiriere .
Transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane se analizează ca un acce-
soriu al unei alte activităţi economice executate de către persoana care îl
organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia sau
rezultatul activităţii sale. Transporturile în interes propriu de persoane sau de
mărfuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în
bunuri şi servicii. Transporturile în folos propriu sunt supuse autorizării
Dreptul transporturilor 9
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Ministerului Transporturilor, ca şi transporturile publice, în situaţia în care

transporturile în interes propriu sunt efectuate de către instituţiile componente
ale sistemului naţional de apărare, autorizaţiile se acordă de către organele
proprii ale acestora.
Persoanele care efectuează transporturi în interes personal nu sunt supuse
autorizării de către Ministerul Transporturilor.
E. In funcţie de periodicitatea deplasării, transporturile pot fi:
- cu periodicitate regulată (este cazul transporturilor feroviare, al celui exe-
cutat în reţele de autobuze, al transportului aerian, al transportului naval
cu nave de linie); transportatorul este în stare permanentă de ofertă de a
contracta, contractul de transport încheindu-se printr-o simplă adeziune
din partea clientului;
- transporturile ocazionale (charter): deplasarea se organizează şi se
desfăşoară pe itinerarii, la data şi în condiţiile negociate între cărăuş şi
utilizatorul interesat, în transporturile maritime, deplasarea de mărfuri în
cantităţi masive şi pe distanţe lungi se efectuează, de regulă, prin
transporturi ocazionale, prin navlosire de cargouri.

1.2. Principiile și izvoarele dreptului transporturilor

1.2.1. Principiile organizării şi executării transporturilor în economia de piaţă

Conform O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, modificată prin O.G.

nr.94/2000, O.G. nr.4/2011 și Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, statul român îşi asumă obligaţia:
- sa sprijine dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, în consecinţă,
statul subvenţionează sau, după caz, susţine transportul public de călători,
contribuind in mod substanţial la asigurarea unui nivel moderat al
tarifului;
- să garanteze libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor;
- să asigure condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi
între diferitele categorii de transportatori; această obligaţie rezultă, de
altfel, din principiul constituţional al asigurării libertăţii comerţului şi al
protecţiei concurenţei loiale [art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie].
Activitatea de transport, în general, este ghidată de obiectivele sistemului
naţional de transport, enumerate de art. 3 din O.G. nr. 19/1997,modificată si
actualizată.
Astfel, obiectivele sistemului naţional de transport şi coordonatele dezvoltării
acestuia sunt:
- realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de
transport;
- asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor; asigurarea liberei
circulaţii a bunurilor;
- asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;

Dreptul transporturilor 10
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

- asigurarea racordării sistemului naţional de transport la sistemele

internaţionale de transport;
- participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.
Coordonatele dezvoltării sistemului naţional de transport trebuie să fie în
concordanţă cu dezvoltarea durabilă a economiei naţionale, eficienţa
economică, asigurarea condiţiilor de protejare a mediului, utilizarea raţională a
energiei, respectarea convenţiilor în care statul român este parte etc. (art. 4 din
O.G. nr. 19/1997).Se impune necesitatea ridicării standardelor sistemului
naţional de transport la nivel european în vederea integrării de facto în
Comunitatea Europeană şi realizarea unui sistem de transport durabil şi eficient
care să conducă la o dezvoltare echilibrată a tuturor modurilor de transport în
concordanţă cu cerinţele economice, sociale şi de mediu.” Conform principiilor
stipulate în Strategia europeană de transport durabil „o politică de transport
sustenabilă ar trebui să facă faţă intensităţii traficului şi nivelelor de congestie
crescânde, zgomotului şi poluării şi să spriijine folosirea modurilor de transport
mai puţin agresive faţă de mediul înconjurător, precum şi internaţionalizarea
costurilor sociale şi ambientale. Este necesar să se acţioneze pentru a obţine o
disociere semnificativă între creşterea transporturilor şi creşterea economică,
dezvoltarea alternativelor de transport la autovehiculul privat şi transportul
rutier de mărfuri şi atribuirea corectă a costurilor.

1.2.2. Izvoarele dreptului transporturilor

a. Sistemul reglementării dreptului transporturilor
Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul de reglementări privitoare la
activitatea profesională organizată de cărăuşi, cu vehicule corespunzătoare,
pentru a deplasa, pe baze contractuale şi în condiţii legale, persoane şi/sau
bunuri.
Reglementările subsumate dreptului transporturilor cuprind:
- cadrul legal şi instituţional al materiei; trăsăturile definitorii ale
transporturilor, delimitarea domeniului transporturilor şi clasificările
acestora;
- contractul comercial de transport:
- contractul de expediţie de mărfuri;
- aspectele specifice ale transporturilor rutiere, feroviare, aeriene,
maritime şi fluviale;
- contractele de asigurare contra riscurilor;
- transporturile transfrontaliere;
- normele tehnice referitoare la calificarea profesională şi licenţele ori
autorizaţiile cărăuşilor, parametrii de performanţă ai vehiculelor,
securitatea călătorilor şi a mărfurilor, ocrotirea mediului.

b. Reglementări cu caracter general

Dreptul comun al transporturilor cu caracter de comercialitate îl reprezintă
reglementările privitoare la raporturile juridice izvorâte din contractul
comercial de transport (Codul comercial – art. 413-441, Titlul XII; Codul civil-
contractul de locaţiune). Deplina aplicabilitate a normelor europene este
Dreptul transporturilor 11
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

prevazuta in art.53 ind.5 ( 1) din OUG nr.109/2005: "Dispozițiile pct.2 și 3 ale

art.1, precum si ale art.2-30 și 32-41, cu excepția celor prevăzute la art.23 pct.3
din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe
șosele (CMR ), semnată la Geneva, Elveția, la 19 mai 1956, la care România a
aderat prin Decretul nr.451 din 20 noiembrie 1972, publicat în Buletinul
Oficial, partea I, nr.145 din 6 decembrie 1972, denumită în continuare
Convenția CMR, sunt aplicabile de plin drept transporturilor rutiere publice de
mărfuri executate cu vehicule în trafic național". De asemenea , prin art.53
indice 6 (1) din OUG nr.109/2005. "Prevederile titlului XII – "Despre
contractul de transport rutier", art.413-441- din Codul comercial nu se aplică
contractelor de transport rutier public de mărfuri cu vehicule, încheiate după
intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență.
Includem în această categorie şi O.G. nr. 19/1997 privind transporturile,
modificată prin O.G. nr.94/2000, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernuluinr.19/1997privind transporturile modifică art.1 alin.(1), art.10 lit.b,
art.12 lit.b); introduce lit.d la art.2, O.G. nr.4/2011, pentru completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile- introduce lit. v)-x) la
art. 10, lit. a1) la art. 12, L. nr.71/2011.
Această ordonanţă constituie cadrul legal general aplicabil, în completarea
reglementărilor specifice tuturor modurilor specifice de transport şi activităţilor
conexe acestora.
c. Reglementări cu caracter special
A. Izvoare de drept intern - legi şi alte acte normative
a) Transporturi rutiere:
Legea 94/2016 pentru completarea OG 27/2011 privind transporturile
rutiere;
Legea 334/2015 pentru prorogarea unor termene privind stabilirea unor masuri
pentru asigurarea facilitatilor la transport pentru anumite categorii de persoane;
Legea 129/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind
transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere. Lege nr. 129/2015;
Ordin 42/2015 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice
privind decontarea cheltuielilor de transport in unele situatii in care cadrele
militare, politistii si personalul civil se deplaseaza la si de la locul de munca;
Ordin 1148/2014 privind modificarea Ordinului ministrului lucrarilor publice,
transporturilor si locuintei nr. 458/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind clasificarea pe categorii a autobuzelor si microbuzelor
utilizate pentru transport
Legea 109/2014 privind aprobarea OUG 11/2013 pentru modificarea si
completarea OG 27/2011 privind transporturile rutiere;
Legea 108/2014 privind transportul rutier de produse agricole vegetale pe
drumurile publice;
Lege nr. 108/2014
OUG 50/2014 privind modificarea si completarea Legii petrolului nr.
238/2004. Ordonanta de urgenta nr. 50/2014;
Dreptul transporturilor 12
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

OUG 14/2014 pentru completarea art. 176 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal. Ordonanta de urgenta nr. 14/2014
OUG nr. 74/2008, ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere;
OUG nr. 110/2008, Ordonanta de urgenta pentru modificarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere
Ordonanta nr. 45/2007,
O.G. nr. 44/1997 privind transporturile rutiere;
O.G. nr. 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subvenţionate
de transport rutier intern şi de transport pe căile navigabile interioare;
O.G. nr. 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase;
O.G. nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de
mărfuri;
O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii
de transport rutier;
O.G. nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de
odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere
naţionale;
O.G. nr. 56/2002 privind monitorizarea pieţei transporturilor rutiere şi măsurile
ce trebuie luate în situaţii de criză în domeniul transportului rutier de mărfuri;
H.G. nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere
Române - A.R.R.;
Legea nr. 38/2003 privind activitatea în regim de taxi şi în regim de închiriere.
OUG 81/2014 pentru prorogarea unor termene privind stabilirea unor masuri
pentru asigurarea facilitatilor la transport pentru anumite categorii de persoane.
Ordonanta de urgenta 81/2014
b) Transporturi feroviare:
Legea 53/2017 pentru aprobarea OUG 62/2016 privind infiintarea Autoritatii
de Reforma Feroviara;
OG 26/2014 pentru modificarea alin. (3) al art. 26 din Regulamentul privind
transportul pe caile ferate din Romania, aprobat prin OG 7/2005. Ordonanta
26/2014;
OUG 55/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe caile ferate romane si
reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane, Republicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 834 din 09 septembrie 2004 şi include
modificările aduse prin următoarele acte: L 155/2005; OUG 111/2005; OUG
92/2006; L 46/2007; OUG 62/2009; OUG 21/2011; OUG 55/2011; L 71/2011;
OUG 10/2012; L 188/2012; L 187/2012; OUG 8/2016; OUG 83/2016; Ultimul
amendament în 29 noiembrie 2016;
ORDONANŢĂ.nr.7din20ianuarie2005 pentru aprobarea Regulamentului de
transport pe căile ferate din România;
Dreptul transporturilor 13
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

O.G. nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate

din România;
O.U.G. nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române;
O.G. nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Mi-
nisterului Transporturilor;
H.G. nr. 626/1998, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare
Române-AFER.
c) Transporturi maritime şi fluviale:
LEGE nr. 235 din 29 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor
navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului
public;
Legea. nr.412/2002, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/1997
privind navigaţia civilă modifică titlul, art.1, art.2, art.3, art.4, art.5.;
O.G. nr. 42/1997 privind navigaţia civila;
Codul comercial: Cartea II - Despre comerţul maritim şi despre navigaţie;
O.G. nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de
transport maritim internaţional;
O.G. nr. 79/2000 privind regimul navigaţiei pe Canalul Dunăre-Marea Neagră
şi Canalul Poarta Alba-Midia-Năvodari.
d) Transporturi aeriene;
Legea.. nr.399/2005, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 29/1997 privind Codul aerian dispune republicarea. O.G. nr.19/2011;
O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian.
B. Izvoare de drept internaţional - convenţii, acorduri, protocoale,
uzanţele maritime şi portuare:
a) Transport rutier:
Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şo-
sele (CMR), Geneva, 1975;
Convenţia asupra circulaţiei rutiere, Geneva, 1949;
Acordul European privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere internaţionale, Geneva, 1970;
Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor peri-
culoase (A.D.R.), Geneva, 1957.
b) Transport feroviar:
HOTARARE Nr. 1326 din 11 noiembrie 2009 privind transportul marfurilor
periculoase în Romania;

Dreptul transporturilor 14
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Reguli uniforme privind Contractul de Transport Internaional Feroviar de

Cltori (CIV - Apendice A la Convenia COTIF) Publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 538bis din 01/09/2001 TITLUL I;
Acordul între Uniunea Europeană și Organizația Interguvernamentală pentru
Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF) La 16 iunie 2011, Consiliul a
adoptat Decizia 2013/103/UE a Consiliului privind semnarea și înche ierea
Acordului între Uniunea Europeană și Organizația Interguvernamentală pentru
Transporturile Internaționale Feroviare privind aderarea Uniunii Europene la
Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai
1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie
1999 (JO L 51, 23.2.2013, p. 1). Acordul a intrat în vigoare la 1 iulie 2011
Convenţia internaţională privind transportul internaţional feroviar de mărfuri
(COTIF), încheiată la Berna în 1890;
Anexa nr. 2 la COTIF, care reglementează regulile uniforme cu privire la
transportul internaţional feroviar de mărfuri. Anexa nr. 2 la COTIF poartă şi
denumirea prescurtată de CIM;
Acordul european privind marile linii internaţionale de cale ferată (A.G.C.),
încheiat la Geneva la 31 mai 1985;
c) Transportul maritim şi fluvial:
Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978,
adoptată la Hamburg la 31 martie 1978 (,.Regulile de la Hamburg"); Convenţia
internaţionala pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurător
de nave maritime semnată la Bruxelles la 10mai 1952;
Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptată la
Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinţa internaţională privind facilitarea
voiajului şi transportului maritim;
d) Transportul aerian:
Regulamentul (Ce) Nr. 889/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 13 Mai 2002 de modificare a Regulamentului Consiliului (Ce) Nr. 2027/97
,privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente;
Regulamentul (ce) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 11 februarie 2004;
Regulamentul (Ce) Nr. 2111/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 14 decembrie 2005;
Regulamentul (ce) nr. 2027/97 al consiliului din 9 octombrie 1997 privind
răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente;
Regulamentul (Ce) Nr. 1107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 5 Iulie 2006;
Instrucţiunile De Transmitere A Plângerii (Care Trebuie Adresată Unei
Companii Aeriene Şi/Sau Organismului Naţional Competent) ;
Directiva consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru
călătorii, vacanţe şi circuite;

Dreptul transporturilor 15
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Convenţie din 28/05/1999 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 437 din
03/09/2000 pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian ;
Convenţia de la Varşovia privind transportul aerian internaţional din 12 oc-
tombrie 1929.

Sarcina de lucru 1
Enumeră şi argumentează, în câte o frază de câte 3-5 rânduri, principiile
care guvernează transporturilor în economia de piaţă a României.

1.3. Sistemul naţional de transport

1.3.1. Locul dreptului transporturilor în sistemul dreptului
Reglementările din materia dreptului transporturilor sunt lacunare. Dreptul
comercial reprezintă izvorul de drept comun al contractului de transport si al
regimului obligaţiilor născute în sarcina părţilor din activitatea de deplasare de
mărfuri sau persoane. Conform art. l alin. (2) C.com., legea civilă completează
legea comercială.
Cu privire la locul dreptului transporturilor în sistemul dreptului sunt formulate
două teorii:
- teoria majoritară şi tradiţională, care consideră dreptul
transporturilor o subramură a dreptului comercial;
- o teorie recentă, care consideră dreptul transporturilor o ramură de
drept distinctă. Volumul din ce în ce mai mare de reglementări
exclusiv consacrate raporturilor dintre expeditor şi cărăuş
(transportator) poate explica o astfel de teorie.
Dreptul transporturilor este, însă, o instituţie (subramură) a dreptului comercial,
întrucât contractul de transport este, în genere, un contract comercial, având
caracteristica unui act obiectiv de comerţ. Codul comercial atribuie caracter
comercial întreprinderii de transport (art. 3 pct. 13 C. Corn.). Conform
jurisprudenţei vechi, din moment ce legiuitorul a calificat întreprinderea de
transport drept fapt de comerţ, acesta a înţeles a socoti ca acte obiective de
comerţ «toate actele ce servesc a constitui o astfel de întreprindere, a o exploata
sau a o lichida, considerând ca obligaţiuni de natură comercială toate
obligaţiunile care derivă din întreg acest complex de acte«.
Dat fiind caracterul comercial al întreprinderilor de transport, obligaţiile ce
derivă din acest complex de acte, fapte şi operaţiuni sunt comerciale chiar şi
atunci când titularul întreprinderii este statul, care nu poate fi niciodată
comerciant. Comercialitatea contractului de transport poate să rezulte şi din
calitatea de comerciant a celui care îl execută în mod ocazional, iar nu cu titlu
de activitate obişnuită (întreprindere), conform art. 4 C.Com.
Dreptul transporturilor 16
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

De asemenea, dacă deplasarea - incidentală - constituie un fapt conex

(accesoriu) unei operaţiuni comerciale, atunci această operaţiune are caracter
comercial în virtutea accesorialităţii (fapt de comerţ conex). Dacă transportul
este executat ocazional de către un simplu particular, şi nu ca parte a unei
activităţi de transport, contractul de transport este un contract civil şi nu
comercial.

1.3.2. Sistemul naţional de transport

Conform art. 2 din O.G. nr. 19/1997,(modificata si actualizata) sistemul
naţional de transport are caracter strategic, fiind o parte integrantă a sistemului
economico-social. In toate activităţile generate de activitatea de transport un
caracter prioritar revine protecţiei vieţii umane şi protecţiei mediului
înconjurător.
Fiecare mod de transport are în compunere: infrastructura, mijloacele de
transport, operatorii de transport şi activităţile conexe acestora.
Prin modificarea art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 19/1997, survenită ca urmare a
adoptării Legii nr. 51/2002, infrastructurile de transport sunt calificate ca fiind
de interes naţional sau european. Aceste infrastructuri, împreună cu sistemele
de management al traficului şi cu sistemele de poziţionare şi navigaţie,
constituie reţelele de transport. Aşadar, în momentul de faţă bunurile din
sistemul naţional de transport cunosc o clasificare generală în reţele de
transport şi mijloace de transport.
Ministerul Transporturilor este autoritatea care clasifică reţelele de transport de
interes naţional şi european în conformitate cu standardele naţionale şi
europene.
Art. 9 alin. (5), introdus prin Legea nr. 51/2002, arată că sistemele de
management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie includ
instalaţiile tehnice necesare, precum şi sistemele de informaţii şi
telecomunicaţii necesare.
Mijloacele de transport sunt definite în cuprinsul art. 9 alin. (2) din O.G. nr.
19/1997 (modificata si actualizata), ca fiind mijloace mobile, cu sau fără
propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special
destinate să se deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau
aeriană. Definiţia legală este importanta pentru a delimita transporturile
propriu-zise de transporturile specializate (pe conducte, prin cabluri etc.).
Celelalte mijloace de transport nu fac parte din sistemul naţional de transport.
In ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra bunurilor din sistemul naţional
de transport, se observă că obiectul reglementărilor O.G. nr.
19/1997,(modificata si actualizata) se circumscrie în principal bunurilor care
aparţin domeniului public al statului.
Astfel, din cuprinsul dispoziţiilor art. 10 lit. b), c) rezultă că infrastructurile de
transport deschise accesului public fac parte din domeniul public.
O.G. nr. 19/1997 (modificata si actualizata) , introduce noţiunea de operatori
de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor, precum şi pe cea de
utilizatori de transporturi, în categoria operatorilor, O.G. nr. 19/1997 distinge
Dreptul transporturilor 17
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

între transportatori [art. 9 alin. (3)] şi operatorii activităţilor conexe

transporturilor [art. 9 alin. (4)].
Prin transportatori se înţeleg persoanele fizice sau juridice, autorizate să
efectueze transporturi, interne sau internaţionale, de persoane sau de bunuri, în
interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute în
proprietate sau în chirie, precum şi în leasing (leasingul a fost introdus în
definiţie prin Legea nr. 51/2002 privind aprobarea O.G. nr. 94/2000 pentru
modificarea şi completarea O.G. nr. 19/1997 (modificata si actualizata),
privind transporturile.
Aşadar, transportatorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate să desfăşoare
transporturi (transporturile în interes personal sunt scutite de autorizaţie).
Autorizarea se acordă de către Ministerul Transporturilor, care, potrivit
ordonanţei, are obligaţia de a emite norme obligatorii de atestare, certificare,
licenţiere şi brevetare a personalului care lucrează în transporturi sau concură
la siguranţa traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare sau de anulare a
atestatelor, certificatelor, licenţelor sau brevetelor acordate.
Noţiunea tradiţională de cărăuş se păstrează, întrucât art. 413 C.com. este încă
în vigoare. Noţiunile de cărăuş şi transportator sunt sinonime. Termenul de
cărăuş este, însă, mult mai sugestiv pentru ceea ce realmente înseamnă
transporturile, cel de transportator acoperind şi transporturile specializate (spre
exemplu, transportul de gaz sau petrol prin conducte) iar cel de operator
acoperind o varietate infinită de activităţi (inclusiv cea de operator de
calculator).
Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoanele fizice sau juridice
care efectuează activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul
transportului (pilotaj, remorcaj, ranfluaj, expediţie etc.).
In privinţa utilizatorilor sistemului naţional de transport, O.G. nr. 19/1997
(modificata si actualizata) nu îi individualizează, ci doar se mărgineşte în
cuprinsul art. 7 să le enumere principalele drepturi. Astfel, utilizatorii de
transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport de
interes public, pot alege liber mijlocul prin care îşi exercită dreptul de a se
deplasa, au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la
serviciile unui transportator liber ales.
In transporturile de persoane calitatea de utilizator o au călătorii (pasagerii).
In transporturile de mărfuri, expeditorul bunurilor, fie personal, fie prin
mandatar (expediţionar) deţine calitatea de utilizator. Noţiunea de utilizator,
stricto sensu, nu îl cuprinde şi pe destinatar, deşi acesta dobândeşte anumite
drepturi şi obligaţii din executarea transportului.
Activitatea de transport de mărfuri se distinge de operaţiunile conexe
transportului, cum ar fi expediţia de mărfuri. Dacă expediţia de mărfuri
înseamnă un complex de operaţiuni şi de acte juridice necesare asigurării
deplasării mărfii, transportul propriu-zis are un caracter autonom şi omogen,
constând într-o prestaţie unică (deplasarea mărfii, în condiţii de siguranţă).
Cărăuşul deplasează marfa din staţia de plecare în staţia de destinaţie, indicate
în contractul de transport, fiind obligat la producerea rezultatului caracteristic
şi definitoriu al contractului de transport (prestaţia caracteristică), adică
Dreptul transporturilor 18
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

aducerea mărfii la destinaţie. Orice altă operaţiune conexă transportului, cum ar

fi încărcarea în mijlocul de transport, descărcarea, depozitarea, operaţiunile de
expediţie etc., este distinctă de activitatea de transport propriu-zisă. Transportul
şi operaţiunile conexe acestuia, inclusiv expediţia, sunt prestaţii diferite, care se
efectuează pe baza a două contracte comerciale distincte, contractul de
transport şi, după caz, contractul de expediţie ori contractul de prestări de
servicii conexe transportului. Corespunzător, cărăuşul (parte în contractul de
transport) nu este expediţionar (parte în contractul de expediţie), întrucât
primul transportă efectiv marfa, în timp ce expediţionarul face să se transporte
marfa, prestând o serie de servicii conexe transportului, în anumite cazuri, chiar
cărăuşul se obligă la ambele prestaţii (transportul efectiv şi operaţiunea conexă,
expediţia), dar şi în acest caz, cărăuşul acţionează în două calităţi distincte,
aceea de cărăuş şi aceea de expediţionar. Expediţionarul, ca şi cărăuşul, trebuie
să fie autorizat în activitatea sa de către Ministerul Transporturilor, dar, în timp
ce cărăuşul trebuie să obţină o licenţă de transport sau o licenţă de execuţie
pentru vehicule, expediţionarul trebuie să obţină o licenţă de execuţie pentru
activităţi conexe transporturilor.
Regimul licenţelor, al taxelor, redevenţelor şi tarifelor este stabilit, cu caracter
de generalitate, de O.G. nr. 19/1997.
Printre principalele atribuţii care revin, conform O.G. nr. 19/1997, Ministerului
Transporturilor se numără şi emiterea de norme obligatorii de licenţiere şi
autorizare a agenţilor economici şi de stabilire a condiţiilor de acordare,
suspendare sau de anulare a licenţelor şi a autorizaţiilor. De asemenea,
Ministerul Transporturilor organizează examene şi emite atestate, certificate,
licenţe şi brevete pentru personalul din transporturi, precum şi pentru operatori.
Regimul tarifelor percepute pentru eliberarea de autorizaţii şi licenţe şi al
redevenţelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
In ceea ce priveşte regimul taxelor de acces la infrastructurile de transport de
interes public, precum şi cel al fondurilor speciale constituite din sumele
încasate cu titlu de taxe, acestea se stabilesc printr-o lege specială. Este cazul,
spre exemplu, al O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a
infrastructurii de transport rutier.
Tarifele pentru cursurile de pregătire profesională şi de examinare în vederea
obţinerii certificatelor de capacitate, a licenţelor şi a brevetelor se stabilesc de
către Ministerul Transporturilor.
Ministerul Transporturilor, consiliile judeţene şi locale, pot asigura stabilirea
unor plafoane ale taxelor şi tarifelor, scutiri sau reduceri de tarife şi taxe ori
condiţii tarifare speciale pentru unele categorii de persoane fizice sau juridice.
In aceste condiţii, transportatorul primeşte o compensare în bani din partea
Guvernului sau a autorităţilor locale, compensare menită să acopere costul real
al transportului şi să menţină serviciul public de transport.

Dreptul transporturilor 19
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Sarcina de lucru 2
Evidenţiază, în câteva fraze, delimitarea între activitatea de transport de
mărfuri şi expediţia de mărfuri.

Rezumat
Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezintă activitatea de
deplasare in spaţiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de
transport şi prin utilizarea unei căi de transport adecvate. Transportul
presupune, deci, o deplasare în spaţiu; obiectul acestei deplasări îl reprezintă
persoanele sau bunurile; deplasarea se realizează cu un mijloc de transport
(vehicul); deplasarea se realizează pe o cale de transport. Transporturile pot fi
diferenţiate după mai multe criterii, cum ar fi: obiectul transportului;
calea/mijlocul de transport folosite; itinerariul parcurs; interesul servit;
periodicitatea deplasării. Transporturile, atât cele de persoane, cât şi cele de
mărfuri, sunt activităţi reglementate; ele au loc sub îndrumarea şi controlul
unor autorităţi şi organisme specializate şi într-un cadru instituţional
determinat atât de legislaţia internă, cât şi internaţională, astfel încât
organizarea şi desfăşurarea traficului să se efectueze în condiţii normale şi de
siguranţă. Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul de reglementări
privitoare la activitatea profesională organizată de cărăuşi, cu vehicule
corespunzătoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale şi în condiţii legale,
persoane si/sau bunuri. Având în vedere volumul din ce în ce mai mare de
reglementări exclusiv consacrate raporturilor dintre expeditor şi cărăuş
(transportator), în doctrina recentă s-a considerat dreptul transportului ca fiind
o ramură de drept distinctă şi nu o subramură de drept a dreptului comercial.
In ceea ce priveşte sistemul naţional de transport, reglementarea generală este
dată de O.G. nr. 19/1997, cu modificările ulterioare. Conform ordonanţei,
bunurile din sistemul naţional de transport cunosc o clasificare generală în
reţele de transport şi mijloc de transport. Dreptul de proprietate asupra acestor
bunuri aparţine în principal statului, bunurile la care face referire ordonanţa
fiind bunuri din domeniul public al statului. Cat priveşte persoanele,
ordonanţa introduce termenii de operatori de transport (cărăuşul), operatori ai
activităţilor conexe transporturilor şi utilizatori de transporturi (călătorii,
pasagerii). Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura,
mijloacele de transport, operatorii de transport şi activităţile conexe acestora,
în toate activităţile generale de activitatea de transport, un caracter prioritar
revine protecţiei vieţii şi mediului înconjurător.

Dreptul transporturilor 20
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

Teste de autoevaluare

1. Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezintă:

a) activitatea de deplasare a unor persoane sau bunuri prin utilizarea unei
cai de transport adecvate;
b) activitatea de deplasare in spaţiu a unor persoane sau bunuri prin
intermediul unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de
transport adecvate;
c) activitatea de deplasare a unor persoane sau bunuri prin intermediul
unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de transport
adecvate.

2. Dreptul transporturilor reprezintă:

a) ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala
organizata de cărăuşi, cu vehicule corespunzătoare, pentru a deplasa,
pe baze contractuale si in condiţii legale, persoane si/sau bunuri;
b) activitatea profesionala organizata de cărăuşi, cu vehicule
corespunzătoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale si in condiţii
legale, persoane si/sau bunuri;
c) ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala
organizata de cărăuşi, cu vehicule corespunzătoare, pentru a deplasa
persoane si bunuri.

3. Transportul e clasificat in transport de persoane si transport de bunuri in

funcţie de:
a) calea sau mijlocul de transport;
b) obiectul transportului;
c) interesul servit.

4. Fiecare mod de transport are in compunere:

a) infrastructura si mijloacele de transport;
b) infrastructura, mijloacele de transport, operatorii de transport si
activităţile conexe acestora;
c) infrastructura, mijloacele de transport si operatorii de transport.

5. Prin transportatori se înţelege:

a) persoanele fizice sau juridice autorizate sa efectueze transporturi,
interne sau internaţionale, de persoane sau bunuri, in interes public sau
in interes propriu, cu mijloace de transport deţinute in proprietate sau
in chirie, precum si in leasing;
b) persoanele fizice sau juridice autorizate sa efectueze transporturi,
interne sau internaţionale, de persoane sau bunuri;
c) persoanele fizice sau juridice autorizate sa efectueze transporturi in
interes public sau in interes propriu, cu mijloace de transport deţinute
in proprietate sau in chirie, precum si in leasing.

6. Prin modificarea art. 9 alin.1 din O.G. nr.17/1997, survenita ca urmare a

adoptării Legii nr. 51/2002, infrastructurile de transport sunt calificate ca
fiind:
Dreptul transporturilor 21
Georgeta Modiga Noţiuni introductive. Sistemul naţional de transport

a) de interes naţional sau european;

b) de interes naţional;
c) de interes naţional si european.

7. Mijloacele de transport sunt definite in cuprinsul art. 9 alin.2 din O.G.

nr.17/1997 ca fiind:
a) mijloace mobile amenajate pentru transportul de persoane sau bunuri,
special destinate da se deplaseze pe o cale de comunicaţie;
b) mijloace mobile amenajate pentru transportul de persoane sau bunuri,
cu sau fără propulsie, special destinate da se deplaseze pe o cale de
comunicaţie rutiera, navala, feroviara sau aeriana;
c) mijloace mobile cu sau fără propulsie, special destinate da se
deplaseze pe o cale de comunicaţie rutiera, navala, feroviara sau
aeriana.

Bibliografie minimală

Piperea, Gh. (2005). Dreptul transporturilor. Bucureşti: All Beck, pp. 1-15.
Căpăţână, O.; Stancu, Gh. (2003). Dreptul transporturilor. Partea generală.
Bucureşti: Lumina Lex, pp. 17-25.
St. Sipoş, Cu privire la natura juridică a activităţii de transport în R.D.C nr.
11/1996.
Modiga, G. (2007). Dreptul transporturilor. Galaţi: Editura Fundaţiei
Academice Danubius, pp. 3-21.
Modiga, G. (2010). Dreptul transporturilor. Galaţi: Editura Zigotto, pp. 3-21,
pp.34-80.
Modiga, G. Dreptul transporturilor. editie revazuta si adaugita, Editura „Zigotto”
2012, pp 3-22,40-55.

Dreptul transporturilor 22