Bucurestiul Eroic A3

BUCURESTIUL
EROIC
Anul III / Nr.2 (5) - 2020
Revistă de cultură istorică, educație patriotică și de cinstire a eroilor neamului a
Asociației Naționale Cultul Eroilor - ”Regina Maria” - Filiala Municipiului București
Din sumar
Războiul și ignoranța
pag.1
Nicolae Șova - General, Erou Național

pag.9
Prezențe militare bucureștene

în știința și cultura românească
pag.13
Erou în viață
pag.20
Asasinarea lui Nicolae Iorga

în discursul public al
Generalului Ion Antonescu
pag.25
”Neamul este etern prin cultul eroilor”

Nicolae Iorga
Susţinătorii revistei Bucureştiul Eroic, 2020
Susţinerea revistei constă în depunerea unei sume de bani în Imnul eroilor
Asociația Națională contul RO81RNCB0067162725890001 sau sediul Filialei
versuri - Iuliu Roșca Dormidont
Bucureşti a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor ,,Regina Maria”
Cultul Eroilor (Bulevardul Ion Mihalache, nr.124-126, Sector 1, Cod poştal
muzica - Ionel G. Brătianu
”Regina Maria” 011203), pe bază de chitanţier sau mandat poştal.

Vă mulţumim!
Filiala Municipiului Până la 31 octombrie 2020, au răspuns acţiunii noastre:
București - Ambasador Dumitru Preda =275 lei
Presărați pe-a lor morminte Dezveliți tot adevărul
- Col.(r) Octavian Văduva = 200 lei
Adresa - Plt.adj.pr.(r) Anton Gurău = 100 lei
Ale laurilor foi, Și le spuneți tuturor
București, Bd-ul Ion Mihalache, - Col.(r) Petru Gurău = 200 lei Spre a fi mai dulce somnul Cum muriră frații voștri
nr.124-126 Sector 1 - Mircea Pavel = 200 lei Fericiților eroi. Pentru neam și țara lor.
Telefon/Fax:0212 241 802 - Col. (r) Marin Alniței = 200 lei
E-mail: cultuleroilorbucureti@yahoo.com - Gl.bg. (r) Radu-Șerban Dan = 200 lei
- Marin Câcu = 50 lei Ridicați pe piramida Și pe sacrele morminte
Director fondator și redactor șef - Cms. (r.) Ștefan Ionescu = 100 lei Nemuririi faima lor, Puneți lacrime și flori,
Col.(r) Petru Gurău - Bălan Georgeta = 100 lei
Scriți în cărțile de aur Spre a fi mai dulce somnul
Cântecul nemuritor. Miilor de luptători.
Redactori
Dr. Luminița Giurgiu
Dr. Luminița Zugravu
Sumar Pe copii la sânul vostru Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Bibl. Lucreția Nechifor
Alinați-i cu-acest cânt,
- Gl.bg.(r.) Grigore Buciu – Războiul și ignoranța (1) Scriți în cărțile de aur
Col. (r.) Eugen Lazăr Povestindu-le cu farmec
Al eroilor avânt. Cântecul nemuritor.
- Sorin Turturică – Ultima luptă a Regimentului 7
Colaboratori Artilerie Antiaeriană. Ploiești, 25-31 august 1944 (4)
Lector univ.dr. Alin Spînu
Ambasador Dumitru Preda
Cpt. Ion Gabriel - Col.(r.) Eugen Lazăr – Nicolae Șova - General, Erou
Drd. Daniel-Silviu Niculae Național - Demnitate, Onoare, Curaj (9)
- Col.(r.) Petru Gurău – Prezențe militare bucureștene în

Foto știința și cultura românească - Generalul de brigadă
Ing.Romică Zaharia Nicolae Zorileanu și Maiorul Mircea Zorileanu (13)
Marian Gavrilă
Coperta 1 - Dr. Luminița Giurgiu - Amintirile străzilor... General

București - Mausoleul din Parcul Carol Nicolae Dona (17)
- Cpt. Ion Gabriel – Erou în viață (20)

ISSN 2602-0033, ISSN-L 2602-0033
Procesare computerizată și editare - Drd. Silviu - Daniel Niculae - Situația politică și militară
a României în luna decembrie 1917 (21)
SC Mofan Sistem SRL
www.mofan.ro
- Lector univ. dr. Alin Spânu - Asasinarea lui Nicolae Iorga
în discursul public al generalului Ion Antonescu (25)
- Bibl. Lucreția Nechifor – Revista ,,Eroica Viilor” (29)
Răspunderea pentru conținutul articolelor - Pagini literare (30)

aparține în exclusivitate autorilor.
Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
De dincolo de cântec Sămânța ochiului RĂZBOIUL ȘI IGNORANȚA
Îmi umplu timpul cu strângerea de inimă, Războiul ruso-româno-turc din anii 1877–1878 ne-a adus independența și
Focul din oasele fluierului
străfulgerări de aur și de albastru,
restabilirea mândriei naționale, precum și intrarea, ca regat, în rândul țărilor europene, ca
bate-ntr-un ceas cu limbi de inimi stat suveran și democrat.
ori tresăriri de purpură, peste semințele ochilor-floare, Războiul de reîntregire ne-a adus pierderi imense, o suferință fără margini care s-a
împăcare de ape, izvoare stinse, aur de văzduh. sublimat în cea mai mare realizare din întreaga istorie – unirea tuturor românilor și a
zvâcnire de arc în măruntaiele unui ceasornic. Tu, lan de lumină, spațiilor locuite de ei în România Mare.
Se deapănă timpul în vremea durerii, câmpie smerită sub copite, Al doilea război mondial tot cu suferințe și pierderi teritoriale care ne mai dor și
printre lacrimi și sfinți. acum (Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul), ne-a aruncat în brațele unei sfere de influență
înșiră în ecou nobila sămânță,
pe care nu ne-am dorit-o, într-o lume a urii de clasă care ne-a mutilat intelectualitatea și
aducerile aminte, faptele flăcări, ne-a rănit grav sufletul. În virtutea aceluiași principiu, al urii de moarte, am respins lumea
în sunet uleios, de greieri. civilizată, crezând că minciuna propagandistică ne poate salva prin închiderea în propria
Umbra apei
Ochiul solar, noastră suficiență.
Urma somnului,
urma somnului, Războiul rece ne-a făcut să stăm cu săbiile scoase la umbra toxică a rachetelor
ochiul solar, nucleare, cu frica de dispariție. Moartea și viața omenirii depindea de starea psihică a mai
La hotarul glasului și-al lacrimei,
lăutul cosmic. marilor lumii și de sănătatea lor mintală care, nu de puține ori, ne-a împins pe marginea
Cerând să li se nască feciori,
Semnul apei gropii, în fundul căreia se vedea iadul. Saturația de minciună și amenințare ne-a adus
Aici lângă malul apei, în cetate.
ascultând ritmica respirație victoria eliberării și întoarcerea la noi înșine. Dar, după atâta timp, nu ne-am găsit acasă.
Dar au trebuit să plece din țară lui Zamolxe, Eram pe la uși, stingheri, umiliți de alții și de noi înșine, păcăliți și jefuiți, cerșind o vorbă
în alcătuirea de răspunsuri.
Din calea stâncilor cu chip de oameni, bună și o privire încurajatoare de la Mama Europa, dar ea avută și îngânfată se uită chiorâș
Mai târziu tăcerea
din noaptea fără veghe. la copiii ei din răsărit dați la orfelinat la Yalta.
înlocuiește înfățișarea cea nouă...
Cea mai grea conflagranție, dintre toate, este Marele război al pandemiei mondiale
Le-am auzit somnul la amiază,
prin care trecem cu masca la gură și nas, temându-ne să murim de gripă și înspăimântați că
vom muri de foame.
Plin de semne și minuni.
Nu știm de unde a apărut virusul, această armă nevăzută și perversă, trimisă ca o
Pluteau către marele cadran solar, pedeapsă generală care să curățe omenirea de bătrâni și de toți cei slăbiți de boli și
Veșnicie
Pe deasupra ochiului ce încă veghează. necazuri. N-am știut nici în 1917, când s-a declanșat faimoasa ”gripă spaniolă” care a
Aici se află temelia zidirii, omorât circa 17 000 000 de oameni, prinși de război, de foamete, de mizerie și de griji.
Sufletul flămând de adevăruri, N-a fost un virus scăpat din laborator că pe atunci abia descoperiseră germanii arma
cu pridvorul brâncovenesc,
Încuviința scrisul, în locul arcului,
chimică și nenoroceau cu ea oamenii din tranșee.
sub temelie mormântul
Arma de acum, controversată și ticăloasă, nu se lasă calmată de bâlbâiala fără
Voievodului Mircea cel Bătrân Pietrele purtau nume de cotropitori,
margini a celor care vor să ne salveze. Grav este nu că murim, că tot trebuie s-o facem
care ține în mâinile sale Ce s-au șters prin luptă. cumva, ci că ne reobișnuim cu hățurile, cu frica, cu lipsirea de libertate, cu o propagandă
apa, aerul și focul, După mii de ani, eronată și descurajatoare a cifrelor, cu pierderea încrederii în valorile noastre.
elementele într-o continuă mișcare. Lumina încremenitoare de cetăți, Arestați la domiciliu, închiși în casă ori în spitale, luați cu forța de pe străzi, cu sau
După toate acestea, Vindecă. fără motiv real, de o forță civilă periculoasă -DSP- un fel de NKVD românesc, abuziv și
Timpul aleargă în valea-nsorită, suficient, retrăim perioada grea a proletcultismului când, oameni fără identitate ți se
la baza lucrurilor, Lepădând cuvintele. opreau în spate pe stradă și te ridicau acuzându-te că ești bolnav de fărâmarea ordinii
se află ceea ce nu se vede socialiste.
de către ochi, L-am văzut pe președintele Franței aniversând ziua lor națională la Arcul de Triumf
rotirea anotimpurilor dinlăuntrul zidirii, din Paris cu mai puțin fast dar cu înțelegere simbolică. ”Nimic nu ne poate învinge, nimic
scrisă cu sânge. nu ne poate face să ne uităm istoria, să ne uităm identitatea națională”. Superb!
Am fost dezamăgit că președintele meu nu a îndrăznit să-și învingă ipohondria și
Sarah DeJar
respectând regulile pandemiei să meargă singur, de Ziua Eroilor și să depună pentru noi
toți o coroană cu tricolor pe Mormântul Soldatului Necdunoscut. Doar el, cu capul plecat
în faţa istoriei poporului pe care îl conduce! Nu! Eu am sperat prea mult.
32 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 1
1. Profira
O făcuse odată, la începutul primului mandat, când nu luase în mâini paharul puterii,
ducând anonim o coroană de flori la statuia lui Brătianu, cel mai de seamă conducător al - Părinte, părinte? Ce mă fac?
partidului liberal și făuritorul politic al României Mari. Atunci m-a impresionat. - Ce mai ai, femeie? Nu vezi că-s necăjit?
De altfel, conducătorii noștri trăiesc într-o inhibiție identitară greu de înțeles și - Nu știu eu de ce ai fi necăjit sfinția ta, dar nu pot să-i spun Profirei. Nu pot și gata!
apreciat. Când extremiștii din Harghita se străduiau cu mult tamtam ideologic să - Apoi, tot de aceea sunt îngândurat. Cum poți să-i spui unei copile de 15 ani că nu mai are nici un
expulzeze osemintele soldaților români din cimitirul internațional din Valea Uzului, sprijin?! Ba mai mult, că i-a rămas în grijă un frate mai mic. Doi copii, fără mamă, fără tată, în paza
cimitir al tuturor eroilor organizat de statul român, conducătorii țării noastre au fost Bunului!!! Mulți nevoiași pe lume, Vico! Facem ce putem, ajutăm cât ajutăm, restul e de la Dumnezeu!
- Greu Părinte după război... Dacă mai vine vreunul, vai de noi și de noi! Greu la sapă, greu la plug,
imparțiali – au tăcut mâlc, să nu aprindă imaginația Budapestei. Mare diplomație,
greu acasă, greu pe drum!
domnule! Dar nu s-au sfiit, atunci când interesele de înfierare cu mânie proletară a - Mergi cu Dumnezeu, Vico! I-oi spune eu Profirei nenorocirea care a lovit-o.
adversarului politic o cereau, să sară și să strige că ”ciuma roșie” a vândut Ardealul Cu bune, cu rele, au trecut vreo 40 de ani. Cine să se gândească la Profira și la poverile de pe umerii
ungurilor și nu știu prețul plătit de Orban! Celălalt Orban, nu Orbanul nostru care ei. Nu era casă fără lacrimi din ceva, orice.
gestionează minunat pandemia, cu un trabuc în gură, în fața unui pahar de whisky! Acum, în loja oficială a Casei de Cultură, doi oameni în vârstă urmăreau un spectacol ”mare”, cu
Mi-a trecut prin gând că vine 4 iunie și se va întâmpla ceva, oricât de mic, oricât de invitați celebri, cu costume impecabile, cu dansuri și lumini. Tinându-se de mână, timid, se uitau țintă la
îngrijit conceput, care să aniverseze, măcar pe treptele vreunui palat, cu masca la gură și dirijor. Îi urmăreau toate gesturile, aplecarea ușoară spre stânga sau spre dreapta, ridicarea bruscă de
cu distanțarea socială benefică, actul fundamental de la Trianon, prin care Ungaria a mâinii, privirea care parcă vedea și cea mai mică mișcare a instrumentiștilor. Urmăreau mai ales silueta
recunoscut cu semnătură, ca la notar, că nu are nici o pretenție asupra teritoriilor locuite zveltă, fermitatea, dansul dezordonat al buclelor castanii, într-un cuvânt, atitudinea tânărului
”maestru”. Fiul lor. Un om respectat, umblat în lume! Avea școală, avea casă, dar, mai ales bun simț. Nu
de români. A fost chiar o inițiativă a Guvernului României în acest sens, dar ea a trecut în se rușina de simplitatea prinților lui, ca alții.
desuetudine și uitare. De aceea mă gândesc să aniversez acel eveniment memorabil prin Seara târziu, în autoturismul care-i ducea către satul lor, tatăl puncta câteva minusuri ale
amintirea unui episod modest dar de o măreție simbolică extraordinară, petrecut la spectacolului. Observații pertinente, spuse cu blandețe: ”Măi copile, ia vezi tu cum faci să crești puțin
Budapesta, la intrarea trupelor române în 4 august 1919. nivelul la soliști!”. Observator dezinteresat de jocuri de culise, tatăl îi atrăgea atenția că nu e totul
Fără apărarea unirii, după unire, probabil, România de după pacea de la Paris, ar fi perfect. Mai trebuie lucrat!
arătat diferit față de România Mare ce ni se arată din harta geografică interbelică. Profira tăcea. Lasă că o să-i spună acasă. Nu se cade să superi un copil atât de bun. Seamană cu
Stindardul luptei pentru unire și al apărării ei prin toate mijloacele oneste este opinca mama. Și cu tata. Valeria și Nicolae, fie iertați! Talentat și serios! O să-i spună ea!
țăranului român. Despre ea vorbesc ca un omagiu adus Tratatului de la Trianon.
2. Toacă
Firav, prea firav pentru vârsta lui, Toacă nu era luat la muncă. Nu era luat în seamă. Stătea singur în
curtea săracă, mâțele fugeau la alte case, câinii dormeau pe lângă cine știe ce gard. Își făcea de lucru când
nu-l vedea nimeni. Frații lui vânjoși și veseli n-ar fi înțeles de ce ar vrea cineva să construiască o cobză.
Cobză – cobzar, de râsul satului! Nici unul nu avea școală. Doar el citea în secret bucăți de ziar aduse de
vânt. Făcuse două clase. Dacă ar fi avut ghete, s-ar mai fi dus, că-i plăcea cartea, dar nu se putea. Meșterea
pe ascuns, zi de zi, de astă vară. Poate la cules va fi gata frumusețea de cobză. Ar putea zdrăngăni ceva la
ea, gândea îndrăzneț și îndrăgostit de sunetul pe care îl auzea din când în când și nu putea să-l repete.
Cânta nici el nu știa cum. Greu de crezut că îl va asculta cineva!
Acum, în avionul care îi purta de la Paris la București, membrii ansamblului își găsiseră locurile.
Toacă se gândea că nu mai fusese în sat de vreo 40 de ani. Cu turnee, cu contracte, ce mai, ocupat peste
poate, cântase în tot vestul Europei. Nu-i trecuse frica de avion. Era și cam gras!. Se strecura greu printre
scaune.
-Toacă, stai cu mine că sunt mai slab și avem loc!
- Mulțumesc Maestre!
- Pune cobza la bagaje. Nu i se întâmplă nimic. Stai cu ea în brațe! Și așa respiri greu...
- Maestre, dacă se întâmpă ceva și cade avionul, ai dumneata grijă de cobza mea!
4 ”Ipostaze” (volum în lucru) și Plimbare (”Norii necesari” - 2019)
Trupele române în fața Palatului Parlamentului maghiar Mariana DAVID
DIN CREAȚIILE MEMBRILOR FILIALEI Generalul Marcel Olteanu a intrat în capitala maghiară, în fruntea ostașilor săi din
Brigada de roșiori, pe 3 august, încălcând ordinul de a aștepta grosul trupelor române care
au eliberat Budapesta lui Bela Khun, pe data de 4 august 1919. A fost, timp de câteva luni,
SPRIJINIREA PE VORBE guvernatorul orașului. În lucrarea sa ”Huzarul negru”, apărută în 1926, povestește despre
SINGURĂTATEA POETULUI
opinca de pe Parlament, confirmând astfel că nu ne aflăm în fața unui mit, a unei legende,
Alunecăm în plan secund.
ci în prezența inteligenței ironice a doi soldați olteni.
Poetul singur este inima
Așezăm orice surâs în vitrină eternă a simţirii.
Se știe că regele Ferdinand dăduse ordin să nu se arboreze drapelul românesc pe
să nu-l uităm. clădirile oficiale, în locul celui unguresc, pentru a da un semnal populației că nu se află în
Mimăm o clipă Vâslaş printre false combustii, fața unei armate de ocupație ci a uneia care barează bolșevizarea Europei și calmează
jocul nepoticnirii. are adesea soarta nisipului aventura anarhică a lui Bela Kun, prin care dorea Ardealul și sovietizarea.
spulberat de vântul deşertului. Sergentul craiovean Iordan era comandant de pluton de
Monoton repetăm vânători și avea sarcina să păzească Parlamentul. A văzut
sprijinirea pe vorbe, Rareori, firul îşi găseşte steagul unguresc care nu era dat jos și i-a dat ordin caporalului
coatele-s sprijinite pe disperare. locul în scoică. Bivolaru Constantin să-l dea jos și să pună în locul lui o
Atunci luminează poetul. pereche de opinci. Acesta a executat ordinul și cum avea în
Apune o lume. raniță propriile opinci cu care plecase la mobilizare, purtate și
Singurătatea îi adânceşte tocite, le-a pus în locul steagului unguresc. Generalul a văzut
căderea în libertate. dimineața opincile cu nojițele fluturând în vânt pe clădirea în
care Vaida-Vouievod era să fie linșat, după citirea în plen a
hotărârii ardelenilor de a se desprinde de Ungaria. ”Istoria nu
știe că bunicul și-a încrustat numele cu baioneta pe opinca
istorică așezată pe Parlamentul maghiar”, spune Laurian
SUB RUNELE TREZIRII
Stănchescu, nepotul lui Constantin Bivolaru, într-o relatare
Atât de fine sunt brazdele iubirii,
redată de Miron Manega la un simpozion de la Mănăstirea Constantin Bivolaru cu soția
drumul nădejdii lor fără martori Cozia, în 2019.
încolţeşte acolo unde pasărea Constantin Bivolaru era din Drăgotești o comună din Gorj, pe atunci aparținătoare
îşi înalţă bucuria primului zbor, județului Mehedinți, pe drumul ce urcă de la Turceni la Mănăstirea Tismana. Nu prea
sub runele trezirii. înalt, dar foarte vânjos, a fost o personalitate de excepție în lumea lui sătească, cu un
comportament al lui, special, netulburat de convențiile sociale. Se spovedea în fața unui
O străvezime grăbită de scrumul copac de pe deal, și-a pețit viitoarea soție,
viitoarelor arderi. Lucreția, într-un mod cu totul deosebit, de parcă
ar fi fost posesorul unei spiritualități străvechi
foarte profunde. Când a plecat la război, soția i-a
pus în ștergar puțină mâncare și i-a spus: ”…
Constantine, te duci până la război, îl câștigi și te
întorci. Mâncarea îți ajunge și spre casă”. S-a
întors după cinci ani, timp în care Lucreția îi
făcuse toate pomenile. Avea trupul brăzdat de
răni, fusese decorat de rege. A fost în același
regiment cu Ecaterina Teodoroiu, a luptat la
Mărășești și apoi prin Ardeal până la Budapesta.
Nu-i vorbea nepotului niciodată despre toate
Brevetul regal de decorare
acestea. Mă opresc aici.
Gândul meu este înfiorat de acest om care întrunește în el marile și profundele
calități ale țăranului român, ale strămoșilor mei și îi slăvesc memoria în cadrul
ceremoniilor de evocare a Trianonului, locul prin care a intrat, oficial, Ardealul în țară.
Gl. bg. (r.) Grigore BUCIU
Evelyne Maria CROITORU
Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
Revista ”Eroica Viilor”
ULTIMA LUPTĂ A REGIMENTULUI 7 ARTILERIE ANTIAERIANĂ.

PLOIEŞTI, 25 – 31 AUGUST 1944 Cercul Cultul Eroilor ”Viilor” din Colegiul Economic
“Viilor”, București, sectorul 5, a lansat o nouă revistă „Eroica
”Viilor” - revistă de cultură şi educație patriotică, cu apariție
anuală, ce ilustrează întreaga activitate a elevilor din anul
școlar 2018-2019. Prima revistă „Eroica Viilor” a apărut în
anul școlar 2016 - 2017, din inițiativa elevilor, membrii
Cercului Cultul Eroilor, continuând editarea revistei an de an.
Importanța strategică a orașului Revistele sunt apreciate, nu doar în școală în rândul elevilor, ci
Ploiești, în anii celui de-al Doilea și în afara acesteia. Primul număr al revistei a fost lansat la
Război Mondial, este foarte Mărăști, la împlinirea a 100 de ani de la Marea bătălie a
cunoscută. Rafinăriile sale au furnizat Generalului Alexandru Averescu. Cel de-al doilea număr, din
milioane de tone de combustibil anul școlar 2017-2018, a fost lansat la Centrul de Cultură şi
natural armatei germane. Din acest Tradiţie Românească din Torino – Italia, în comunitatea de
motiv, Ploiești a fost o țintă predilectă români, în cadrul activității ”Tradiţie, Cultură şi Identitate
a aviației Statelor Unite, care l-a Românească”, organizată de Asociaţia Naţională Cultul
bombardat de 21 de ori. Eroilor „Regina Maria”-Filiala Bucureşti. Revistele sunt
Primul raid american a avut loc la editate cu profesionalism și dăruire, și se adresează în mod
12 iunie 1942 (Misiunea „HalPro”). deosebit elevilor. Este o autentică revistă de cultură, cu
Pentru că au intrat pe teritoriul deschideri vaste spre istorie, literatură, artă, civilizații. Echipa redacțională a conceput-o într-o
României numai douăsprezece manieră echilibrată, centrată pe activitățile organizate de elevii cercului, personalități marcante din
bombardiere B-24, pagubele istoria poporului român, oferindu-le acestora o tribună de la care să se poată exprima, și nu în ultimul
materiale nu au fost prea mari. rând, să-și însușească cunoștințele.
Consecințele au fost însă spectaculoase. Românii și germanii au realizat că americanii pot lovi un Ultimul număr al revistei cuprinde articole interesante, detalierile activităților la care elevii au
centru vital și s-au pregătit pentru alte atacuri. Apărarea comună, aflată sub conducerea generalului participat. Iată câteva articole semnate de elevi, profesori şi de colaboratorii revistei:
Alfred Gerstenberg, a fost îmbunătățită. S-a extins sistemul de alarmare și a fost sporit (cu mult) „La ceas aniversar al Marii Uniri” , „Jertfa și credința neamului nostru” , „Prin Unire, spre
numărul de avioane și tunuri. Marea Unire! Parada costumelor istorice”, „Tradiție, cultură și identitate –
La momentul raidului american din iunie 1942, în România existau șase regimente de artilerie oglinda sufletului românesc”, „Centenarul Marii Uniri —
antiaeriană, dar niciunul nu avea ca misiune apărarea zonei petrolifere. Aceasta se afla în Reflecții literar – istorice”, „Timpul muzicii- noi forme de
responsabilitatea germanilor (totuși, au fost momente, în 1941, când unele baterii au fost scoase din exprimare a sufletului” , „Fabuloasa lume veche”, „Patrie
sistemul defensiv al Capitalei și trimise la Ploiești). Intrarea americanilor în ecuație a schimbat datele și Istorie – repere educative”- profesor dr. Tatiana Solcan,
problemei... „Gheorghe I. Brătianu, erou în cele două războaie mondiale
La 1 iulie 1942, din ordinul Marelui Stat Major român s-a înființat Regimentul 7 Artilerie şi martir la Sighet” – jurnalist Trinitas, Şontică Daniela,
Antiaeriană, având ca misiune apărarea orașului Ploiești. La comanda regimentului a fost numit “Eroismul lor și egoismul nostru – o scurtă incursiune în
colonelul Gheorghe Turtureanu, un bucovinean care provenea din defuncta armată austro-ungară. trecut cu privire spre viitor” - profesor Stan Viorica,
Unul dintre motivele pentru care a fost ales era acela că vorbea foarte bine limba germană.  Pentru “Eminescu, jurnalistul. Teme şi abordări” - scriitor Croitoru
apărarea Câmpinei, a fost înființat Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană. Evelyne Maria. În paginile revistei sunt ilustrate excursiile
Desigur, și germanii și-au întărit forțele din zona petroliferă. La sfârșitul anului 1942 a fost adusă tematice “Cunoaşte-ţi ţara şi eroii”, organizate de Asociaţia
Divizia 5 Artilerie Antiaeriană, aflată sub conducerea generalului-maior Julius Kuderna. Va avea în Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”- Filiala Bucureşti.
compunere Regimentele 180 și 202 Artilerie Antiaeriană (ulterior, în cadrul diviziei, se va forma și o Sunt prezentate temele abordate, personalităţile istorice
unitate de proiectoare). Tot la Ploiești, germanii mai aveau Brigada 1 Apărare Pasivă, trupe de prezentate, faptele şi eroismul înaintaşilor. Articole
construcții, jandarmerie de campanie, depozite etc. rezultate: “Prima școală românească”, “Drum în memorie – Mausoleul Eroilor din Galați”, “Peneș
Un element aparte era faptul că mulți dintre militarii Regimentului 7 A.A. de la Ploiești nu erau Curcanul”, “Ecaterina Teodoroiu, între mit și realitate”, “Castelul Peleș. Întregitorul de neam Regele
vorbitori de limba română. Ei erau ucraineni și ruși din Basarabia și Bucovina. Ajunși la vârsta Ferdinand I și Regina Maria”.
încorporării, nu au fost trimiși să lupte pe Frontul de Est, unde ar fi fost tentați să dezerteze, ci la diferite Valoarea revistei „Eroica Viilor” constă în faptul că ea exprimă realitatea, activitățile
unități aflate în țară. La multe dintre bateriile regimentului, numai comandantul de tun era etnic român, Cercului Cultul Eroilor Viilor, esența vitalității neamului românesc, înțelegerea și dragostea pentru
restul fiind minoritari din Est. credința, cultura și istoria românilor. Revista apare sub egida Cercului Cultul Eroilor Viilor și are drept
Regimentul 7 AA a fost înzestrat cu tunuri germane de 88 mm. Mai exact, germanii din Regimentul țintă salvarea memoriei culturale a neamului românesc.
180 și-au cedat pozițiile românilor, iar ei și-au stabilit poziții noi, încadrând bateriile române. Această Lucreţia Nechifor
situație va avea consecințe tragice după 23 august 1944...  Pentru că, din 1943, în Reich a crescut redactor şef, revista „Eroica Viilor”
permanent nevoia de forțe destinate apărării spațiului aerian, au fost luați artileriști germani
experimentați de la Ploiești și trimiși în țară. Golurile au fost completate cu soldați români din
Regimentul 7 A.A.
.
CENTENAR Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
A doua zi, tot în Consiliul de Cabinet, directorul general al Poliţiei, general

În anii 1943-1944 relațiile dintre artileriștii români și cei germani s-au cimentat în focul luptei.
Emanoil Leoveanu, a raportat despre o arestare a unui legionar, iar Conducătorul
Orașul Ploiești era cel mai bine apărat obiectiv strategic de pe teritoriul României: dintre cele 1.411
Statului a răbufnit: tunuri antiaeriene aflate – în vara anului 1944 – în zona de sud a țării (inclusiv Dobrogea), 573 se aflau în
„Ţi-am spus să prinzi neapărat pe cei care au omorât pe Iorga şi pe Madgearu. regiunea petroliferă Moreni-Ploiești-Băicoi-Câmpina. În mâna germanilor se aflau 24 de piese de
Lista ţi-a dat-o Rioşanu. O avea de când era subsecretar de stat, mi-a arătat-o şi mie. calibrul 128 mm și 24 de calibrul 105 mm. Românii și germanii mai aveau: 204 tunuri de calibrul 88 mm,
[...] Nu trebuie ca cei care au omorât pe Iorga şi pe Madgearu să fugă peste graniţă. Eu 90 de calibrul 37 mm și 231 de calibrul 20 mm. Într-o bună măsură, rețeaua telefonică era comună, iar
trebuie să-i condamn. Dacă nu-i vom găsi, le vom face proces şi îi vom condamna în restul acesteia se afla întinsă pe aceiași stâlpi pe care îi utilizau germanii. A fost ușor pentru viitorul
inamic să o scoată din funcțiune.
contumacie. Am dat ordin să fie arestate familiile lor”. Ordinul a prevăzut ca familiile
asasinilor să fie supravegheate, urmând ca, la ordin, acestea să fie arestate. Ultima 23 AUGUST 1944
referire a generalului Antonescu faţă de tragerea la răspundere a vinovaţilor a avut loc
în cadrul şedinţei Consiliului de Miniştri desfăşurată la 25 februarie 1941. Când, în seara zilei de 23 august 1944, regele Mihai a anunțat formarea unui nou guvern, peste bateriile
Cu această ocazie, general Ioan (Jake) Şt. Popescu, ministru subsecretar de stat de la Ploiești s-a lăsat liniștea. Situația era foarte complicată: pozițiile române și germane erau
pentru Poliţie şi Siguranţă din Ministerul de Interne, a prezentat arestarea legionarului intercalate, punctele de comandă ale divizioanelor erau comune, în unele baterii germane se aflau
Caranica, vinovat de a fi ocupat postul de radio de la Bod în timpul rebeliunii. militari români... În plus, colonelul Turtureanu știa bine că, sub aspectul luptei de infanterie, germanii
Conducătorul Statului a apreciat acţiunea, dar a menţionat: „Vă amintesc că trebuie erau superiori. Ei aveau armament automat și grenade, românii nu. Arma de bază a artileriștilor din
arestaţi toţi cei care au omorât pe profesorii Iorga şi Madgearu. Trebuie date exemple Regimentul 7 A.A. era vechea pușcă Mannlicher, pe care România a achiziționat-o din Austro-Ungaria
cu două decenii înainte de Primul Război Mondial. Unele baterii aveau câteva mitraliere vechi
drastice. A fost prins numai unul din ei, trebuie arestaţi şi ceilalţi. Am spus să fie Schwartzlose, adaptate pentru trageri antiaeriene. Acestea au fost puse în dispozitiv pentru trageri
arestate şi familiile lor”. Generalul Ioan Popescu a raportat că ordinul a fost dat terestre.  Mai era un aspect care invita la liniște. Lupta dusă până atunci împotriva aviației americane
Comandamentului Militar al Capitalei, care nu are competenţe decât în Bucureşti, fapt crease relații de camaraderie între ofițerii din cele două tabere. De aceea, românii își doreau ca germanii
care a atras o nouă intervenţie a premierului: „Dar familiile unora din ei sunt în să se retragă spre nord fără luptă; germanii plănuiau păstrarea Ploieștiului cu orice preț.
Ploieşti. Prin urmare, ia notă d-ta. ca familiile tuturor celor care au omorât pe Erau două motive pentru care nemții nu doreau să abandoneze orașul. Primul era legat de controlul celor
profesorii Iorga şi Madgearu să fie arestate”. zece rafinării și a pădurii de sonde aflate la vest de oraș. În al doilea rînd, Ploieștiul era situat pe ruta
vitală Brașov-București și de aici se putea organiza un atac fie asupra Capitalei, fie în direcțiaVăii
Ulterior, problemele survenite la conducerea statului nu au mai permis reluarea Prahovei.
acestui subiect în dezbaterile publice. Primul gest făcut de Kuderna după ce a aflat de arestarea lui Antonescu a fost să-și alarmeze unitățile și
Nu este exclus ca generalul Antonescu să fi fost informat că cei căutaţi pentru să ordone dezarmarea militarilor români aflați la bateriile germane. Printre aceștia din urmă erau și vreo
asasinatele respective au părăsit ţara, astfel că aducerea lor în faţa justiţiei a devenit o 340 care se instruiau la bateriile de 105 mm, statul german pregătindu-se să le tranfere către aliatul de la
problemă aproape imposibilă. Nu cunoaştem dacă familiile celor vinovaţi au fost Dunăre. Apoi, Kuderna l-a contactat pe Gerstenberg, care se afla la București, pentru a primi ordine. I s-
arestate, pe ce perioadă şi sub ce acuzaţii. Cert este că niciunul din echipa asasinilor nu a a spus să aștepte, pentru că urma să se constitue un guvern nou, cu orientare politică pro-Berlin. Precaut,
generalul-maior Julius Kuderna a dat dispoziție ca, preventiv, personalul auxiliar feminin pe care îl avea
fost judecat pentru asasinarea lui Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, dar aceste fapte au în subordine să fie transferat în Ungaria.
condus, în timp, la scindarea mişcării legionare, acuze şi explicaţii, care nu au elucidat Regimentul 7 A.A. depindea, sub aspectul apărării terestre, de Corpul 5 Teritorial, care acoperea
două mari semne de întrebare: cine a dat ordinul de asasinare şi cui a folosit județele Prahova și Dâmbovița. Era comandant de generalul de divizie Vasiliu-Rășcanu și avea
moartea marelui istoric român şi universal? comandamentul la Breaza.  Colonelul Turtureanu a contactat acest eșalon și a raportat că germanii se
mișcau liberi și că transferau depozitele din oraș către centrele de rezistență aflate în formare. I s-a
(studiul a apărut în volumul Nicolae Iorga 1871-1940. răspuns să nu întreprindă nimic împotriva germanilor, dar să dubleze paza, pentru o mai bună apărare în
cazul unui atac nocturn. A fost însă liniște...
Studii şi documente IX, (coord. Constantin Buşe, Într-adevăr, germanii s-au organizat în liniște. Ei au constituit mai multe centre de rezistență, cel mai
Constantin Găucan), Editura Universităţii din important fiind acela al generalului Kuderna din pădurea Păulești, la 8 km nord-vest de Ploiești (apărat
de cca 5.000 de militari).  A doua grupare a fost aceea din pădurile Buda și Filipești, sub comanda
Lector univ. dr. Alin SPÂNU generalului Appel. Era sprijinită de un tren blindat format din două locomotive și 14 vagoane, aflat în
gara Buda. Trenul avea și șase piese A.A. de 128 cm. În timpul bombardamentelor americane a avut
misiunea să ocupe poziții pentru deschiderea focului pe ruta Băicoi-Găgeni.  În sfârșit, un al treilea
punct de rezistență important s-a format la vest de oraș, la Crângu lui Bot și pe aerodromul Târgșor. Pe
aerodrom se aflau avioane germane Messerschmitt 109 și 110, constituind principala forță de vânătoare
trebuie judecaţi în lipsă, iar când îi vom prinde le vom redeschide procesul. M-am angajat să pedepsesc pe vinovat, acum a venit momentul. a germanilor de la sud de Carpați. Toată forța aceasta a fost pusă sub comanda maiorului aviator Harder,
Ceea ce am promis, voi executa, trecând peste orişice pierderi”.
General Ioan Şt. Popescu (n. 6 ianuarie 1885, Nicoleşti, Râmnicu-Sărat – d. 31 decembrie 1941, Bucureşti) a urmat Şcoala Militară de pentru că Eduard Neumann, comandantul vânătorii germane din România, a continuat să rămână la
Infanterie (1906-1908), Şcoala de Artilerie şi Geniu (1909), Şcoala Specială de Infanterie (1911), Şcoala Superioară de Război (1919-1920) punctul său de comandă de la Otopeni până pe 26 august, după care s-a retras pe aerodromul Mizil.
şi Cursul de formare pentru maiori de la Versailles – Coëf Guidan din Franţa (1927). A comandat Regimentul 21 Infanterie (1929-1931), Germanii au realizat și izolarea orașului, prin scoaterea unor tunuri din baterii și punerea lor de-a
Brigada 13 Infanterie (1936-1937), Divizia 6 Infanterie (1939-1941) şi a fost numit ministru subsecretar de stat la Ministerul de Interne (3
februarie-31 decembrie 1941). lungul șoselelor, constituind baraje pe drumurile care legau Ploieștiul de restul țării.
Stenogramele..., vol. II, p. 364. Coerența cu care nemții au acționat până în zori trezește suspiciunea că au avut pregătit din vreme un
Ibidem. plan pentru o atare situație.
7
CENTENAR
24 AUGUST
Pe 24 august dimineața, o coloană militară a plecat din Ploiești spre București. Se afla sub conducerea Dacă aş fi cunoscut înainte de Consiliu această crimă, renunţam la ultima concesie
generalului-locotenent Alfred Gerstenberg și era formată din vreo 2.000 de oameni. Misiunea ei era făcută legionarilor”.
aceea de a ocupa Capitala României. Generalul avea însă o mare problemă: trupele sale erau de În noaptea de Revelion 1940/1941 se pare că legionarii aveau în intenţie o repetare a
strânsură și aveau o pregătire de luptă limitată. Erau unități de jandarmerie de campanie, trupe de pază acţiunii de la Jilava la nivel naţional, însă datele anticipative furnizate de structurile
din Luftwaffe, transmisioniști aero, artileriști antiaerieni, trupe de aprovizionare... Speranța îi era într- informative/contrainformative au permis lui Alexandru Rioşanu să alarmeze unităţile
un nucleu – nu prea numeros – format din câteva subunități SS și din vânători de tancuri.
La Podul Băneasa, coloana a fost așteptată de trupele române. Forțarea intrării în București a început la militare şi cele de jandarmi pentru a preveni o nouă baie de sânge. La 5 ianuarie 1941
8.30 și, după trei ore, atacul a fost respins. Gerstenberg a realizat că avea nevoie de întăriri...  A generalul Antonescu a fost informat de pregătirea unui masacru legionar la închisoarea
contactat Înaltul Comandament al Wehrmacht-ului și a aflat că îi vor sosi în ajutor, pe calea aerului, din Caransebeş, fapt care a readus în actualitate problema lipsei vinovaţilor în cazurile de
elemente din Divizia Brandenburg, care se afla în Iugoslavia. De asemenea, a aflat că la comanda la Jilava, Băneasa, Snagov şi Strejnic.
trupelor care atacau Bucureștiul a fost numit generalul Stahel, aflat în acel moment la Varșovia, unde După înlăturarea legionarilor de la putere, în şedinţa Consiliului de Miniştri din 3
conducea represiunea împotriva polonezilor revoltați. Atacul terestru a fost dublat de unul aerian, cu februarie 1941, Conducătorul Statului a reluat critica actelor abuzive ale foştilor parteneri
150 ieșiri-avion, care a vizat Palatul Regal, Președinția Consiliului de Miniștri și Palatul Telefoanelor.
Ce s-a întâmplat, în ziua de 24 august, la Ploiești și la Câmpina? A continuat să fie liniște. Artileriștii de guvernare şi nu a omis să afirme că, la 27 noiembrie 1940, a avut loc „cea mai odioasă
A.A. au stat în bateriile lor, dispuse circular în jurul celor două orașe, și și-au supravegheat reciproc crimă pe care o va înregistra istoria neamului nostru: uciderea mişelească a profesorilor
mișcările.  Însă tensiunea a început să se acumuleze. Se știa că la București se duceau lupte. În plus, Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu”. Totuşi, acesta a precizat că, la data respectivă, nu a
românii au aflat că germanii au izolat Ploieștiul, controlând toate comunicațiile, și că de pe front au putut lua măsuri drastice contra legionarilor deoarece „în acel moment era, din
început să apară subunități răzlețe din Wehrmacht, aflate în retragere. Pe deasupra zburau avioane de nenorocire, o mistică: majoritatea populaţiei noastre aproba aceste masacre, pentru că
informații din Luftwaffe, care încercau să stabilească dacă se apropiau grupări însemnate de trupe spunea că pedeapsa era meritată”. Peste patru zile, într-un Consiliu de Cabinet, Ion
ostile. Intuind că starea de fapt putea degenera în orice moment, colonelul Turtureanu a ordonat ca, în
cazul oricărei manifestări ostile a germanilor, să se încerce rezolvarea pe cale amiabilă dar, dacă situația Antonescu a cerut prinderea şi judecarea asasinilor din 26/27 noiembrie 1940, afirmând
o cerea, să se răspundă cu foc. că aceştia reprezintă „o altă categorie de oameni pe care nu-i pot ierta şi pe care
Fiind în exteriorul localității și fiind ținuți sub observație de către germani, artileriștii antiaerieni români societatea românească nu-i va ierta niciodată”, fapt adevărat întrucât reproşurile la
nu puteau veni în ajutorul Ploieștiului. Amenințarea care plutea asupra orașului era însă contracarată din adresa regimului legionar încep, de regulă, cu aceste abominabile crime.
interior de trei batalioane de infanterie (două de instrucție și unul de garnizoană) și de un divizion de La jumătatea lunii februarie 1941 primul ministru a reiterat cererile sale, adresate
cavalerie. Aceste trupe, aflate sub comanda colonelului Oprescu, au trecut la capturarea germanilor din Ministerului de Interne, de pedepsire a legionarilor vinovaţilor de crime. La 14 februarie
oraș, au ocupat rafinăriile și au constituit un perimetru de apărare circulară a localității. La ora 13.00,
generalul Moșteoru, comandantul Detașamentului 18 Pază, l-a sunat pe generalul-maior Kuderna și l-a 1941, într-o reuniune a Consiliului de Cabinet, generalul Dumitru I. Popescu, ministru de
întrebat dacă intenționează să plece spre Ungaria, caz în care ar putea fi ajutat și cu unele mijloace auto Interne, a anunţat arestarea lui Vasile Mailat, fost ajutor de primar în Bucureşti. Ion
puse la dispoziție de români. Kuderna i-a răspuns că „un general german care a sângerat pentru România Antonescu a cerut o anchetă severă, întrucât Mailat a funcţionat şi la Primăria de Albastru,
nu poate pleca în aceste condiții”. unde au avut loc „cele mai mari tâlhării şi schingiuiri”, iar arestatul împreună cu alţii
(Stângă, Stănicel, Găină, Moisescu) au făcut „mari matrapazlâcuri”. În context, primul
25 AUGUST ministru a spus că „trebuie prinşi apoi cei de la Ploieşti, care au omorât pe Iorga şi pe
La București, în zori, germanii au declanșat un nou atac și au înaintat până la Arcul de Triumf. Forțele
române au revenit cu un contraatac puternic și, la prânz, au aruncat inamicul dincolo de Băneasa,
Madgearu, cum şi cei care au făcut crimele de la Jilava”, iar ministrul de Interne a
punând stăpânire și pe aeroport. A fost un contraatac în care s-au remarcat parașutiștii români, care raportat că s-au dat ordine în acest sens.
aveau o foarte bună pregătire în lupta apropiată.
În regiunea Ploiești-Câmpina a continuat să fie liniște până după-amiaza târziu. Apoi, a izbucnit
Ibidem, p. 175. În continuare generalul Ion Antonescu a explicat faptele şi deciziile sale din toamna anului 1940: „Cei care au făcut crime, nu
confruntarea. A fost un caz clasic în care un foc de armă, tras când nervii cedează, poate declanșa o numai crimele actuale făcute la Jilava şi care au omorât pe Iorga şi pe Madgearu trebuie găsiţi neapărat şi trebuie să sufere condamnarea
bătălie în toată regula.  Pulberea s-a aprins la Câmpina, unde germanii începuseră să pătrundă în legală. Dacă n-am făcut-o la timp, este pentru că am socotit că în felul acesta aş fi deschis atunci un proces public – după 26 noiembrie [1940]
pozițiile mai izolate ale românilor și să facă prizonieri. Către ora 17.00, Bateria românească nr. 156 a – şi aş fi ţinut ţara într-o agitaţie prea mare, ale cărei consecinţe nu le puteam prevedea. Am închis ochii şi am preferat să se spună că n-am
pedepsit, cu toate că mi-am luat acest angajament. Astăzi însă, când a venit momentul, îmi ţin angajamentul şi toţi aceştia trebuie căutaţi şi
deschis focul asupra unui avion german. Drept răspuns, o baterie germană a tras asupra bateriei pedepsiţi în cadrul legii. Dacă legea prevede omorârea lor, vor fi omorâţi”.
românești și, curând, alte baterii germane au făcut la fel. A fost scânteia care a aprins Valea Prahovei. General Dumitru I. Popescu (n. 12 iulie 1883, Vădeni-Brăila – d. 8 iunie 1970, Galaţi) a fost comandant militar al Capitalei (8 septembrie
Focul s-a întins de la baterie la baterie, până la Ploiești. Au fost cazuri în care o baterie trăgea în mai 1940-26 ianuarie 1941) şi ministru de Interne (27 ianuarie 1941-23 august 1944). A fost condamnat la 10 ani închisoare (17 mai 1946).
Stenogramele..., vol. II, p. 266.
multe direcții și primea foc din mai multe direcții. Concomitent, liniile telefonice au fost întrerupte de Ibidem, p. 266.
către germani. Românii au pierdut legătura între ei. General Emanoil Leoveanu (16 aprilie 1887, Craiova – 26 mai 1959, penitenciarul Făgăraş). A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de
Pentru moment, germanii dispuneau de superioritate numerică și tehnică. Mai multe subunități de Artilerie (1908), Şcoala Superioară de Război (1920), Facultatea de Drept din Iaşi (1923) şi Academia de Înalte Studii Comerciale din Cluj
(1926) şi a deţinut următoarele funcţii: şeful Secţiei V din Marele Stat Major (1933-1934), comandantul Brigăzii 6 Artilerie (1936-1939),
veterani ale Wehrmacht-ului care au fost oprite să treacă pe Valea Prahovei au revenit la Ploiești și Diviziei 35 Infanterie (1939-1940), director general al Poliţiei (ianuarie-noiembrie 1941) şeful Direcţiei Artileriei (1942) şi al Corpurilor 7,
au intrat în dispozitivul lui Kuderna. Generalul german știa însă că timpul nu era în favoarea sa. 6, 3, 4 şi din nou 6 Armată (1943-1944). A fost arestat în 1951, dar condamnarea a survenit la 9 noiembrie 1956, la 10 ani detenţie riguroasă
Raportul de forțe se va schimba pe măsură ce românii vor aduce în zonă noi trupe, în special dinspre pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” desfăşurată în funcţia de director general al Poliţiei. Pentru mai multe detalii despre viaţa
şi activitatea sa a se consulta Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti,
Târgoviște și Buzău. Iar sosirea sovieticilor la Ploiești era numai o chestiune de zile... 1997, p. 159-165.
Colonelul Turtureanu, comandantul Regimentului 7 Antiaerian, știa și el că timpul era de partea Stenogramele..., vol. II, p. 278.
românilor; de aceea, înainte ca inamicul să întrerupă legăturile telefonice, a ordonat ca bateriile să Ibidem, p. 279. „Gl. Ion Antonescu: Semnalul l-am dat lui Eugen Cristescu. Ce a făcut în această direcţie? Să fie arestate familiile celor
care au omorât pe Iorga şi Madgearu. Dacă nu sunt găsiţi, asasinii
reziste până la ultimul cartuș.
CENTENAR Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
Conform propriilor afirmaţii, „pe această chestiune” guvernul a fost schimbat după
două zile. 26 AUGUST
Câteva zile mai târziu, la 9 octombrie 1940, prin Decretul-Lege nr. 3415, o La București, coloana Gerstenberg a fost încercuită. Dinspre vest au venit trupe proaspete de la
serie întreagă de profesori universitari cunoscuţi pentru opiniile antilegionare au fost Târgoviște, iar dinpre est subunități ale Diviziei 9 Infanterie, aflată în Dobrogea. Și germanii au primit, pe
calea aerului, întăriri și muniție, ceea ce le-a permis să reziste încă două zile. Astfel, în seara zilei de 25
puşi în retragere din învăţământ. Alături de Nicolae Iorga, pe acest act s-au aflat august și în dimineața următoare, mai multe avioane Messerschmitt Gigant au aterizat pe Otopeni și, din
Petre P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru, ele, au coborât 470 de militari de elită, majoritatea fiind din Divizia Brandenburg. Tot în această zi a avut
Dimitrie Pompei, Ion Simionescu, Constantin I. loc și schimbarea comenzii. Generalul-locotenent Stahel a venit din Polonia și și-a asumat conducerea
Parhon, Emil Racoviţă, Petre Bogdan şi Nicolae grupării.
Vasilescu-Karpen. În zona petroliferă, germanii au ocupat Târgșorul, dezarmând și împrăștiind trupa Flotilei 2 Vânătoare
Eliminat din învăţământ şi cu cotidianul române, care își avea sediul la aerodrom. Drept răspuns, o baterie românească de douăsprezece tunuri AA
de 88 mm (transformată în baterie mare prin unificarea a trei baterii obișnuite, nr. 57, 58 și 79) a deschis
interzis, Nicolae Iorga a fost eliminat din viaţa publică, foc terestru asupra aerodromului și a făcut prăpăd. Germanii au pierdut nouă avioane. Trenul blindat
retrăgându-se iniţial la Vălenii de Munte şi apoi la german – separat în două garnituri, una în gara Crângu lui Bot, cealaltă în gara Buda – a deschis foc asupra
Sinaia, din cauza cutremurului care i-a afectat B.M. 57/58/79, însă fără a reuși să-i determine pe români să înceteze tragerea asupra aerodromului.
locuinţa. Departe de Capitală, de tumultul vieţii Comandantul german de la Târgșor, maiorul Harder, a cerut instrucțiuni de la Mizil, unde tocmai sosise
politice, istoricul s-a concentrat pe finalizarea colonelul Neumann, comandantul aviației germane de vânătoare din România. Lui Harder i s-a spus să
diferitelor proiecte aflate în diverse stadii. Nimic nu a procedeze cum credea de cuviință. Un atare ordin oferea o libertate de acțiune nesperat de mare (Hitler
ordonase ca orașul Ploiești să fie menținut cu orice preț). Harder a decis să părăsească Târgșorul și să
anunţat erupţia de răzbunare şi violenţă a mişcării treacă munții. A plecat pe drumul Buzăului cu o coloană motorizată, de unde s-a îndreptat spre
legionare, iar o agresiune asupra lui Nicolae Iorga nici Transilvania. La opt zile de la părăsirea Târgșorului, a ajuns cu 1.200 militari și 300 femei din serviciul
nu era luată în calcul. auxiliar în liniile germane.
La Preşedinţia Consiliului de Miniştri, în data de 27 Între timp, mai multe baterii românești au fost atacate de trupe de infanterie germane. S-a ajuns la lupte
noiembrie 1940, ora 15:30, s-a comunicat „răpirea d- corp la corp și, treptat, românii și-au abandonat pozițiile.
lui. Madgearu şi asasinarea lui prin focuri de revolver La Câmpina, unde forțele germane erau slabe, românii au devenit stăpâni pe situație.
într-o maşină, în pădurea Snagov”. În cursul după- 27 AUGUST
amiezii a fost transmisă informaţia despre răpirea Abia în această zi germanii au înțeles că toată armata română era de partea regelui, iar tentativa de
profesorului Iorga, iar în cursul nopţii „se primeşte cucerire a Bucureștiului se dovedise a fi fără sens. Deciși să controleze total zona petroliferă, au trecut la
ştirea că a fost găsit asasinat în satul Strejnic, judeţul cucerirea localității Ploiești. În după-amiaza zilei, începând cu ora 17.00, nemții au atacat orașul dinspre
sud, având sprijin de artilerie și aviație. Atacul a cunoscut succese minore, apoi a stagnat și, în cele din
Prahova”. A doua zi, Constantin Rădulescu-Motru a urmă, a fost respins. Germanii au realizat că se aflau într-o capcană, la fel ca și cei din coloana Stahel-
fost primit în audienţă (ora 13:00) de generalul Gerstenberg. De fapt, în seara acestei zile, Kuderna a fost înștiințat prin radio că Stahel se va retrage cu
Antonescu şi „dă relaţii” asupra felului în care trebuie oamenii săi spre Ploiești, pentru a întări rezistența. Cum sovieticii erau numai la o zi – cel mult două –
să se desfăşoare ceremonia de înmormântare a marelui distanță, informația nu a bucurat pe nimeni...
dispărut. Vizibil marcat de cele întâmplate, 28 AUGUST
Conducătorul Statului a făcut o primă analiză tot la 28 În noaptea de 27/28 august gruparea Stahel de la Otopeni a declanșat străpungerea spre Ploiești cu
noiembrie 1940, în cuvântarea susţinută în faţa ultimii 2.000 de oameni pe care îi mai avea. Deși a reușit să iasă din încercuire, coloana motorizată a fost
comandanţilor de mari unităţi: „ [...] Regretul meu este urmărită prin aer și a căzut într-o nouă ambuscadă a românilor, la Gherghița, unde a capitulat.  În acest
şi mai mare, trebuind să constat că actul de răzbunare timp, sovieticii au ocupat orașul Focșani, apoi Buzăul, de unde o avangardă blindată s-a îndreptat spre
nu s-a limitat numai la deţinuţii politici aflaţi în două direcții: București și Ploiești.
La Ploiești au continuat luptele din sudul orașului. Sporadic, au fost atacuri și asupra acelor baterii ale
închisoarea Jilava, ci au fost omorâţi şi d-nii. Iorga și Regimentului 7 Antiaerian care mai erau active.
Madgearu. Am luat toate măsurile posibile ca să
împiedic această odioasă crimă, dar spre amărăciunea 29 AUGUST
mea am aflat prea târziu ca să mai pot face ceva pentru Cu această zi, deznodământul se apropie... Germanii, în așteptarea sovieticilor, au abandonat toate
pozițiile de rezistență, cu excepția a trei: 
salvarea lor. -Păulești, unde aveau trei linii de apărare, protejate de sîrmă ghimpată și de câteva tancuri dintr-o
Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie 1868, Butoieşti-Mehedinţi – d. 6 martie 1957, Bucureşti) a fost psiholog, pedagog, om politic,
dramaturg, academician şi preşedintele Academiei Române (1938-1941). generație mai veche. Aici, sub comanda lui Kuderna, se afla grosul Diviziei 5 A.A. germane (cca 4-5.000
Gheorghe Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cârstea (editori), Pace şi Război..., p. 102. de oameni). În acest centru de rezistență se mai aflau generalii Teschner și Brandt.
Ibidem, p. 373. -Buda, cca 1.000 de oameni sub comanda generalului Appel; se pare că trenul blindat a fost refăcut
Ibidem, p. 448: „Când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în luna noiembrie [1940] şi când în Ţară continuau acte odioase de violări de
domiciliu, de ameninţări anonime, de şoapte stupide şi când poliţia nu a prins până acum niciun vinovat şi forţa executivă nu a dat pe mâna într-o singură garnitură și staționat în gara Buda; 
justiţiei pe nici un vinovat, este normal să fi urmat psihoza panicii şi a fricii. [...] Este datoria forţei executive a Statului să reintroducă viaţa -Pădurea Țigănească – s-au adunat supraviețuitorii Regimentului 202 și câteva subunități de
normală prin urmărirea şi pedepsirea vinovaţilor pe care toţi îi ştim, îi căutăm, dar sosim ca şi faimoşii carabinieri prea târziu. Opinia publică pompieri. La sud de Ploiești s-a menținut o parte a detașamentului german care atacase orașul în zilele
crede, din această cauză, şi cu drept cuvânt, că este complicitate. Or, eu mă fac complice cu toate actele mari, patriotice, dinamice ale
Legiunii, dar nu pot patrona tâlhăriile şi nemerniciile unora din acei care poartă cămaşa verde numai pentru a o compromite şi pentru a mă anterioare.
compromite. General Antonescu”.
Stenogramele..., vol. II, p. 90.
CENTENAR
ASASINAREA LUI NICOLAE IORGA ÎN DISCURSUL PUBLIC

Generalul de divizie Vasiliu-Rășcanu, comandantul Corpului 5 Teritorial și-a regrupat forțele ca,
la apariția sovieticilor, să ordone atacul decisiv. El a creat trei detașamente, unul dintre ele fiind AL GENERALULUI ION ANTONESCU
format din supraviețuitorii Regimentului 7 Artilerie Antiaeriană și din resturile unor subunități de
infanterie și cavalerie (Detașamentul colonel Turtureanu).
Chiar dacă sovieticii au apărut în această zi la Ploiești, pregătirile românilor nu erau încheiate și Proclamarea României ca stat naţional-
atacul a fost amânat cu 24 de ore. Trupele sovietice, cu sprijinul unor trupe române care le însoțeau, legionar (14 septembrie 1940) a deschis calea
au învins forțele de la sud de Ploiești și au intrat în oraș. unor acţiuni oficiale contra tuturor elementelor
de comandă, coordonare şi execuţie care au
30 AUGUST 1944
A avut loc ultima acțiune de luptă a artileriștilor Regimentului 7. Detașamentul Turtureanu a luat reprimat mişcarea legionară. Prin măsurile
cu asalt pădurea Păulești, fiind sprijinit de Detașamentul Moșteoru. Luptele au durat toată ziua, fără legislative a fost creat cadrul de tragere la
a determina slăbirea rezistenței inamicului. Totuși, tunurile au tras fără oprire.  De la Corpul 5 răspundere a celor consideraţi vinovaţi dar, în
Teritorial s-a primit o baterie de șase tunuri de câmp de calibrul 76,2 (de captură) care a fost pusă sub paralel, au avut loc acte abuzive, violente,
comanda căpitanului Valentin Gabrielescu (viitor deținut politic, senator P.N.Ț.-C.D. și președinte huliganice îndreptate asupra celor care erau
al Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989). suspecţi sau pur şi simplu nu au aderat cu
Au apărut și sovieticii pe câmpul de luptă, care au pus la dispoziție patru tancuri pentru atacul
asupra Păuleștilor. Aflând că românii aveau prizonieri germani, trupele sovietice i-au luat cu forța convingere la noua ordine instaurată.
și i-au împușcat (execuții de acest fel au mai fost semnalate pe teritoriul României imediat după 23 Neîncrederea în justiţie şi în dorinţa generalului
august 1944). Ion Antonescu de a pedepsi pe toţi cei vinovaţi a condus, iniţial, la asasinarea celor 64 de
oameni politici, şefi de structuri militare şi informative, jandarmi, funcţionari de poliţie şi
31 AUGUST
Pentru Julius Kuderna, singura soluție era străpungerea și retragerea către Brașov. Primul pas a ofiţeri magistraţi aflaţi la închisoarea Jilava în arest preventiv, în noaptea de 26/27
fost să evacueze militarii centrului de rezistență Buda, pe cale ferată, până la Găgeni; aceste noiembrie 1940.
elemente urmau să formeze avangarda. La ora 1.00, la Păulești a început pregătirea de artilerie, iar În paralel, violenţele s-au extins şi asupra celor aflaţi în arestul Prefecturii Poliţiei
la 2.15 germanii au atacat și au rupt încercuirea. În timpul acestei faze a luptelor, Kuderna a fost rănit Capitalei, dar şi în libertate. Cei norocoşi – Gheorghe Tătărescu, Constantin Argetoianu,
la picior de schije provenite dintr-un proiectil antiaerian.  Coloana, suferind pierderi mari, s-a Ion Gigurtu, Mihail Ghelmegeanu, general Constantin Ilasievici ş.a. – au fost salvaţi de la
îndreptat, prin Găgeni, spre Vălenii de Munte, intrând în raza de acțiune a bateriilor române din moarte de intervenţia fermă a lui Alexandru Rioşanu, ministru subsecretar de stat la
Băicoi și Țintea, care au produs alte pagube. În spatele coloanei, până în zori, la contact permanent
cu ariergarda, s-a aflat Detașamentul Turtureanu.  Cu această retragere, luptele au încetat în Ministerul de Interne pentru Poliţie şi Siguranţă, care a intervenit cu un pluton de
regiunea petroliferă. jandarmi şi i-a eliberat din mâinile legionarilor. Nu acelaşi noroc l-au avut Virgil
Trebuie menționat că, în această ultimă luptă a Regimentului 7, atât tunurile antiaeriene, puse în Madgearu şi Nicolae Iorga, primul fiind ucis în pădurea Snagov, iar cel de-al doilea
poziție de tragere terestră, dar și tunurile Bateriei Gabrielescu, au distrus mai multe vehicule ridicat de la Sinaia şi omorât la marginea pădurii Strejnic de lângă Ploieşti. Aceste ultime
germane și, mai ales, trenul blindat, aflat la 300 de metri de gara Buda (documentele cercetate nu asasinate au fost cele care au atras asupra mişcării legionare cele mai mari şi vehemente
lămuresc ora exactă a distrugerii trenului; probabil că lucru s-a întâmplat în primele ore ale zilei de oprobii şi, posibil, au accelerat deprecierea imaginii în percepţia publică, fapt care a
31 august). Este posibil ca la distrugerea trenului blindat să fi conlucrat și tancurile sovietice.
condus, peste doar două luni, la ieşirea de la guvernare într-un mod violent.
EPILOG
La rândul său, generalul Antonescu nu a încetat să critice aceste două crime şi să
solicite, în perioada următoare, prinderea şi judecarea asasinilor. Primul ministru nu a
Care a fost soarta coloanei Kuderna? La Slănic Prahova, germanii au intrat într-o cursă fost un simpatizant al lui Nicolae Iorga, însă în Consiliul de Cabinet din 27 septembrie
asemănătoare unei potcoave. Kuderna a ordonat ca răniții să fie predați românilor, iar vehiculele 1940 a interzis atacarea acestuia în presă. Într-un alt Consiliu de Miniştri, Ion
distruse. A urmat o nouă tentativă de străpungere în direcția Brașov, peste munți. Din nou, nemții au Antonescu a analizat modul în care Corneliu Z. Codreanu a fost trimis în judecată la
avut pierderi mari. Cel mult 2.000 dintre acești militari epuizați - și separați în mai multe cererea lui Nicolae Iorga, la care el s-a opus. Nu a fost de acord cu ce a scris liderul
detașamente care se deplasau independent - au ajuns în liniile germane, undeva în nordul
Transilvaniei, în zilele de 8-10 septembrie. Inițial, Kuderna s-a alăturat marșului, apoi s-a oprit și s-
legionar, dar nici ca istoricul „să aibă voie să atace pe orişicine aşa cum vrea, iar cei
a predat, pentru că rana de la picior i s-a cangrenat (4 septembrie 1944).  Pierderile totale ale atacaţi să nu poată răspunde”. La statuia
germanilor pe Valea Prahovei au fost de circa 1.500 de morți și 9.000 de prizonieri, mulți dintre ei 1.
generalului
Pe larg despre crimele comise de legionari, în: Asasinatele de la Jilava..., Snagov şi Strejnicul 26-27 noiembrie 1940, ediţia a II-a (coord.
fiind răniți. Românii au avut 450 de morți și 350 de răniți. Stelian Neagoe), Editura Scripta, Bucureşti, Eremia Grigorescu
1992; Pe Marginea Prăpastiei 21-23 ianuarie 1941, vol. I-II (cuvânt înainte Ioan Scurtu),
Editura Scripta, Bucureşti, 1992.
2.
Alexandru Rioşanu (n. 20 februarie 1892, Bucureşti – d. 30 august 1941, Cernăuţi), a absolvit Şcoala Militară de Cavalerie (1913), fiind
Muzeograf Sorin TURTURICĂ repartizat la Regimentul 9 Roşiori, de unde s-a mutat la Regimentul 4 Roşiori, cu care a luat parte la luptele de la Mereni şi Robăneşti, unde a
Muzeul Militar Național ,,Ferdinand I” căzut prizonier, la 19 noiembrie 1916. Întors din captivitate (1918) a fost reîncadrat în aceeaşi unitate şi a luat parte la campania din Ungaria.
Ulterior, a fost trimis la Şcoala de Cavalerie de la Samur (Franţa), de unde a revenit pentru a fi încadrat la Şcoala Militară de Cavalerie
(1920) şi Şcoala Specială de Cavalerie de la Sibiu (1921). Între 15 mai şi 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informaţii, fiind propus de
colonelul Ion Antonescu, şeful Şcolii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active şi a trecut la pensie cu gradul de
locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călăraşi. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călăraşi (1917-1920) şi 4
Roşiori (1924-1928), Brigada 2 Roşiori (1928-1931), Regimentele 6 Călăraşi (1931-1932), 16 Călăraşi (1933), 9 Roşiori (1934) şi 10
Roşiori (1937). A deţinut funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne în perioada 7 septembrie 1940-27 ianuarie 1941, apoi a fost
numit guvernator al Bucovinei (iulie-august 1941).
8 Bucureștiul Eroic - Anul III/ Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 25
CENTENAR Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
La încheierea păcii, România va fi la discreția tuturor şi, în special, a bulgarilor şi ungurilor. NICOLAE ȘOVA – GENERAL, EROU NAȚIONAL
Fără armată vom fi nevoiţi a primi condiţiile celui dintâi venit şi să suferim orice umilinţă. Căile ferate -DEMNITATE, ONOARE, CURAJ -
şi în special materialul rulant vor fi pierdute. Viaţa socială şi economică nu va putea să-şi reia cursul.
Implicit ţara va regreta. Munca de 50 ani a unui popor întreg va fi distrusă şi, în sfârşit, Regele,
Guvernul şi căpeteniile oştirii vor trebui, poate pentru totdeauna, să părăsească armata şi Ţara. Născut la 9 noiembrie 1885, în satul Rusăești, com. Poduri, jud.
Aceasta este perspectiva care ne aşteaptă şi situaţia la care va trebui să ajungem în cazul când aliaţii Bacău, ofițer de elită al Armatei Române, apreciat și remarcat nu numai
nu ne vor autoriza să încheiem pacea separată şi în Rusia nu vom putea să mergem”. pentru calitățile sale de comandant, ci și pentru actele sale de bravură pe care
5. Retragerea prevăzută peste Prut şi chiar la est de Nistru, era: „soluţia cea mai ostășească, le-a săvârșit în lupta pentru eliberarea neamului de sub ocupațiile străine.
cea mai onorabilă şi cea mai indicată în cazul când: existenţa armatei este din toate punctele de vedere Din cauza posibilităților financiare reduse ale familiei sale, a fost
asigurată şi, odată în Rusia, Armata Română ar mai putea continua să lupte pentru cauza ei şi a nevoit să-și câștige singur existența pentru a putea termina liceul din Bacău,
aliaţilor săi. Onoarea şi armata ar fi salvate. Soldatul român va avea dreptul şi mândria să pretindă că care avea în acea perioadă 8 clase.
a îndeplinit visul lui de totdeauna numai cu propriul său sânge, iar ţării acesteia nu i se va mai putea În 1907 este admis la Școala de Ofițeri de Infanterie din București, pe
contesta, fără a se face o crimă, niciuna din dreptele revendicări la care aspiră şi pentru care a îndurat care o absolvă în 1909, fiind promovat la gradul de sublocotenent, iar la
şi îndură cele mai dureroase lovituri. Prin urmare, oricât de mari vor fi suferinţele acelora care se vor cererea sa, este ulterior repartizat în cadrul Regimentului 27 Infanterie
găsi de ambele părţi ale baricadei – ale celor care rămân în spatele inamicului şi ale acelora care ar Bacău. Din octombrie 1911 și până în iulie 1912, a urmat cursurile Școlii
avea de luptat cu inamicul, cu gerul, cu chinurile de tot felul şi poate chiar cu aceia cărora le-au cerut o Speciale de Infanterie, pe care a terminat-o al 29-lea din cei 223 de
ospitalitate forţată – aceasta este soluţia pe care o impun interesele noastre militare şi politice”. absolvenți. În timpul celui de-al doilea război balcanic a fost adjutantul
Concluziile analiștilor din Biroul Operații erau că: „Sunt inadmisibile soluţiile privind o comandantului de regiment și s-a achitat cu brio de sarcinile primite.
pace separată fără autorizaţia şi consimţământul categoric şi loial al aliaţilor și capitularea. Se Remarcabilele succese îi aduc numeroase distincții militare și în
poate aplica soluţia a doua, adică pacea separată, în cazul când aliaţii solidari cu noi îşi iau timpul primului război mondial, când este avansat la excepțional la gradul de căpitan și primește
angajamentul formal că ne vor respecta toate drepturile noastre. Totuşi această soluţie nu poate fi comanda Companiei de mitraliere a Regimentului, cu care obține răsunătoare victorii la Pralea, Dealul
adoptată decât numai dacă condiţiile inamicului vor fi acceptabile. În caz contrar, cel mai bătrân şi Zăbrăuți și cota 779 de la Paltin (1917).
unul dintre cei mai mari din străbunii noştri ne-a arătat cum trebuie să moară un Rege, un popor şi În martie 1917, este numit comandant al Școlii de Mitraliere de pe lânga Statul Major al Armatei
un soldat atunci când ultima lui speranţă a 2-a, iar până la sfârșitul lunii iulie antrenase deja peste 200 de secții de mitraliere. În august a fost
este pierdută şi îl aşteaptă umilinţa. Se detașat la Biroul Operații al Diviziei 7 Infanterie. În timpul campaniei din Transilvania și din Ungaria de
poate aplica soluţia a patra – dispersarea la sfârșitul anului 1918 și 1919 a fost șeful acestui birou, trecând apoi la Biroul Informații al Corpului 6.
armatei după ce va apăra pas cu pas În calitate de șef al Biroului Operațiunilor la Divizia 7, contribuie decisiv la eliberarea orașelor
teritoriul naţional – în cazul când nu este Târgu- Mureș, Turda, Cluj-Napoca, Baia Mare și Sighet (1918-1919), obținând alte noi decorații,
cu putinţă a aplica soluţia a cincea – printre care și Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizație” (1916-1918).
retragerea peste Prut și chiar la est de În toamna lui 1919 a fost admis în Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o în 1921 al
Nistru – şi aliaţii îşi iau atât 38-lea din 72 de ofițeri. Fiind propus de nu mai puțin de 7 ori la promovare în gradul de locotenent
angajamentul arătat la punctul 2 privind colonel, aceasta s-a întâmplat până la urmă pe 10 mai 1925.
soluțiile preconizate, cât şi pe acela de a În 1927 a preluat comanda unui batalion din Regimentul 83 Infaterie, dar un an mai târziu s-a
ne procura imediat după încheierea păcii reîntors la munca administrativă în cadrul Corpului 6, ca adjutant al comandantului. În 1931 a fost numit
tot materialul de război şi de cale ferată comandant al Regimentului 83. Colonelul Nicolae Șova a rămas la comanda acestei unități până în
distrus. În sfârşit, soluţia a cincea este cea decembrie 1934, când a intrat în cariera diplomatică. Prima sa misiune a fost ca atașat militar la Viena,
mai indicată din punctul de vedere politic unde a rămas trei ani. La întoarcerea în țară a fost numit comandant al Brigăzii 20 Infanterie până pe 1
şi militar în cazul când existenţa armatei februarie 1939. Pe 6 februarie a fost pus la conducerea Biroului Personal al Ministerului de Război.
în Rusia este asigurată şi prezenţa ei După venirea la putere a generalului Ion Antonescu, în septembrie 1940, a început reorganizarea forțelor
Semnarea Tratatului Preliminar de la Buftea armate. Astfel, pe 10 ianuarie 1941, generalul de brigadă Nicolae Șova a fost numit comandant al
acolo poate fi într-adevăr folositoare
scopului urmărit. Altfel va fi un sacrificiu inutil şi nu rămâne raţională decât soluţia a doua”. Diviziei de Gardă, una din unitățile de elită ale armatei române, la comanda căreia a rămas până pe 19
Aceasta era situaţia României la data semnării Tratatului Preliminar de la Buftea din 20 februarie 1943.
februarie/5 martie 1918, care prevedea cedarea Dobrogei, rectificarea frontierei cu Austro-Ungaria, După declanșarea Operațiunii ”Barbarossa”, Divizia de Gardă avea misiunea să stabilească un
precum şi demobilizarea a cel puţin 8 divizii din armata proprie. cap de pod peste râul Prut, în zona Fălciu. Atacul a început pe 4 iulie, dar datorită puternicei apărări
sovietice, sprijinită de o mare concentrare de artilerie (aproximativ 19 divizioane pe 6 km de front), a
eșuat. Intervenția Diviziei 21 Infanterie a ajutat ofensiva Diviziei de Gardă, care a reușit pe 6 iulie să
rupă apărarea inamică și să avanseze. Între 7 și 11 iulie cele două divizii au extins capul de pod, acțiune
Drd. Silviu-Daniel NICULAE care a fost, totuși, foarte costisitoare. Pe 12 iulie trupele române au fost puternic contraatacate, dar au
reușit să reziste cu ajutorul aviației de bombardament care a lansat 37 de tone de bombe peste zonele de
concetrare și pozițiile de artileriere ale Armatei Roșii. Atacul sovietic a continuat până pe 14 iulie, dar și-
1.
Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. 6.
a pierdut treptat din intensitate. Două zile mai târziu Divizia de Garda și-a reînceput ofensiva și, pe 19
Ibidem.
2.
Arhivele Militare Române, Fond Marele Cartier General, dosar nr. crt. 2185/1916, ff. 283-285. 7.
iulie, bătălia de la Țiganca se terminase. Pierduse 2743 oameni.
Ibidem.
3.
Ibidem. 8.
Înaintarea a continuat și în curând Divizia de Gardă a fost angajată în bătălia pentru Odessa, unde
Ibidem.
4
.Ibidem. 9.
s-a distins în august, în luptele de la Kagarlik, când a rupt frontul Diviziei 25 Pușcași sovietică. A luat
Ibidem.
5.
Ibidem. 10.
parte la asaltul asupra Dalnikului, manevrele iscusite ale generalul Șova fiind din nou remarcate de
Ibidem.
superiori. Pe 16 octombrie, când Odessa a căzut în mâinile trupelor române, el a intrat în oraș cu primele
subunități ale Diviziei de Gardă.
Astfel s-a terminat prima campanie a generalul Șova.
1. O pace separată, fără autorizaţia şi consimţământul categoric şi leal al aliaţilor”.
A durat 118 zile, din care 75 de lupte și 34 de marș. Pierderile au fost mari: 359 ofiîeri, 123
În opinia acestora avantajele erau că: „Salvăm pentru moment poate existenţa şi independenţa
subofițeri, 8134 soldați (1639 morți, 6850 răniți și 167 dispăruți). Divizia a capturat 4500 de prizonieri și
ţării; salvăm armata şi materialul de război; salvăm ultima noastră avuţie, vitele şi căile ferate; cu
un bogat material de raăboi: 2800 de puști, 113 puști-mitraliere, 100 mitraliere, 49 piese de artilerie, 7
ajutorul trupelor vom putea organiza în lungul liniilor de retragere ale Armatelor Ruse puternice şi
tancuri și 30 de camioane. Divizia de Gardă s-a întors în țară unde a și rămas până la sfărșitul războiului.
numeroase posturi pentru a împiedica pe ruşi, în mersul lor către Prut, să mai distrugă ce a mai rămas
Peste numai un an a fost numit subsecretar de stat al Marinei (pe 19 februarie 1943). În această funcție s-
de distrus; scoatem cu un moment mai devreme de sub dominaţia străină, fără a micşora suferinţele
a dovedit un foarte bun organizator, ținând cont de resursele
populaţiei, teritoriul ocupat şi ne putem pregăti pentru a face faţă evenimentelor care pot urma după
limitate de care dispunea.
încheierea păcii generale”.
După 23 august 1944 a cerut cu insistență o poziție de
În privința dezavantajelor, analiza specialiștilor arăta că: „După cum am părăsit pe cei cu care,
comandă pe front și până la urmă a primit-o, pe 22 septembrie,
împotriva voinţei noastre, eram aliaţi în timp de pace, părăsim tocmai în momentul când avem mai
fiind numit comandant al Corpului 7 (compus din Divizia 19
multă nevoie de ei pe aliaţii noştri adevăraţi. Această părăsire poate fi calificată de trădare şi, ca atare,
Infanterie și Divizia 9 Cavalerie), care făcea parte din Armata 1-
poporul, Ţara şi generaţiile viitoare vor suferi consecinţele acestui act odios care ne descalifică pentru
a. Între 11 și 14 octombrie, Corpul 7 a creat peste Tisa un cap de
totdeauna şi ne ridică dreptul de a aspira la libertate, independenţă şi întregirea neamului. Fapta
pod, la Mindszet, lat de 30 de km și adanc de 7-8 km. Dar a
aceasta va apăsa amarnic asupra noastră în toate veacurile viitoare şi ne va atrage desigur ura şi
trebuit să-l abandoneze în urma unei contraofensive germano-
blestemul urmaşilor noştri. Sacrificiile de tot felul – în oameni, morale şi materiale – făcute până acum
ungare. Frontul 2 Ucrainean a fost nevoit să mute Corpul 7 și să-
vor rămânea inutile. În loc să ne realizăm visul pe care îl urmărim şi pentru care luptăm de veacuri, ne
l folosească în stoparea acesteia. A mai făcut un cap de pod peste
vom micşora. Cu alte cuvinte, în loc să ne întregim şi să dăm tuturor fraţilor noştri putinţa de a respira şi
Tisa la Alpar, pe care Divizia 19 Infanterie l-a apărat cu succes
trăi în libertate, din contră, pe câteva zeci sau sute de mii din copii acestei nefericite Ţări îi aşteaptă
între 26 și 29 octombrie în faţa atacurilor Diviziilor 3 și 8
trista şi nenorocita soartă de a trece într-o neagră sclavie, unde vor trebui din cauza nebărbăţiei,
Infaterie și 1 Blindată ungare. La sfârșitul lunii însă, ofensiva
nevredniciei şi egoismului generaţiei actuale, să trăiască ultimele lor zile, sub călcâiul murdar al unor
către Budapesta a fost reluată. Corpul a fost întărit cu Divizia 2
duşmani odioşi şi brutali. Suntem complet la discreţia adversarilor care ne vor impune, desigur, condiţii
Infanterie și a atins prima centură defensivă a capitalei ungare
dureroase şi umilitoare – cedări teritoriale şi concesii militare şi economice. Viitorul politic, militar şi
pe 18 noiembrie. Până pe 31 decembrie, trupele generalului
economic al Ţării e complet compromis. Între o Bulgarie şi o Ungarie Mare, şi lipsită de aliaţi, România
Șova au ajuns la periferia Budapestei, în urma unor lupte foarte
nu va putea trăi. Chiar dacă inamicul ne va pune condiţii acceptabile, nu trebuie să se piardă din vedere
dificile.
că, a doua zi după ce va fi complet victorios, va căuta sau inventa orice pretext pentru a ne impune
Gen. Nicolae Șova în portul Constanța – august 1943. În orașul propriu-zis, Corpul 7 a ajuns până la numai 2
condiţiile pe care le va dori şi la care acum se abţine, neavând completa libertate de acţiune. În sfârşit,
km de Dunăre în două săptămâni de lupte sălbatice. Una după
fără sprijinul actualilor noştri aliaţi, complet izolată şi înconjurată de inamici, Ţara va fi lipsită de
alta, Hipodromul, Poșta Centrală, Barăcile Franz Josef,
mijloace şi, deci, în imposibilitate de a acoperi cheltuielile în care s-a angajat. Viaţa poporului va fi
Gara de Est, Cimitirul Kerepes au căzut în mâinile trupelor
foarte grea şi progresul compromis. În astfel de condiţii, o mişcare sângeroasă internă nu numai că nu
române. Prezența generalului Șova în prima linie, acolo
este exclusă, dar va fi chiar probabilă. În faţa acestor inconveniente şi cu o astfel de perspectivă, se
unde o cerea situația, era ceva obișnuit. Pe 26 decembrie
naşte întrebarea dacă în asemenea condiţii se poate găsi omul sau Guvernul care să-şi ia răspunderea
1944, de exemplu, în timp ce supraveghea executarea unui
încheierii unei păcii pe deasupra şi în contra voinţei poporului, armatei şi aliaţilor noştri.
contraatac, mantaua sa a fost găurită de două gloanțe.
2. Aliaţii, din propria lor iniţiativă, în mod sincer şi loial, ne consideră dezlegaţi de îndatoririle
Pe 16 ianuarie, Corpul 7 a fost retras din Budapesta
ce avem faţă de ei, fără a se considera dezlegați de ale lor faţă de noi şi, deci, ne vor autoriza a face pace
și trimis spre frontul din Slovacia. Generalul Nicolae Sova
separată. În cazul când aliaţii sunt convinşii că anarhia a dezorganizat într-atâta Rusia încât armata sa
a fost foarte iritat de aceasta decizie a comandamentului
nu mai poate aduce cauzei comune niciun serviciu militar direct sau indirect, măsura se impune”.
sovietic si a protestat vehement, dar forțele române sunt
Documentul prezentat factorilor de decizie politici români evidenția faptul că: „a duce Armata
obligate să se retragă din ordinul Mareșalului Rodion Gen. Nicolae Șova pe străzile din Budapesta – decembrie 1944.
Română în mijlocul anarhiei ruseşti, fără un scop determinat şi fără a avea siguranţa că va mai putea
Malinovsky, pentru ca rușii să aibă toată gloria cuceririi
aduce într-adevăr un serviciu real, ar fi inutil şi neuman. În concluzie, a ne autoriza să încheiem o pace
Pestei.
separată în cazul când sunt convinși că pe Armata Rusă nu se mai poate conta şi că actuala stare de
”Ofițerii și trupa din subordinele Corpului 7
lucruri nu poate fi repede şi la timp îmbunătăţită. În acest din urmă caz, cauza, interesele şi aspiraţiile
Armată, care au luptat și sângerat alături de trupele
României nemaiputând fi susţinute de propriile forţe, vor fi complet încredinţate aliaţilor noştri, iar
aliate de la trecerea Tisei și până în mijlocul
nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să aşteptăm totul de la cavalerismul şi spiritul lor de
Budapestei, sunt deprimați de faptul că o dată cu
dreptate”.Din punct de vedere pur românesc, acest mod de a rezolva problema noastră prezintă toate
iminenta cădere a Budapestei, sunt trimiși în alt
avantajele fără a prezenta şi inconvenientele atribuite primei soluţii privind situația Moldovei și
sector. Ei interpretează acest fapt ca o îndepărtare
acțiunile bandelor rusești.
nemeritată a lor de la onoarea de a lupta până la
3. Capitularea, a treia soluție, „era considerată o crimă. Am pierde totul şi chiar onoarea.
lichidarea completă a operațiunilor din Budapesta,
Fiind cea mai odioasă dintre soluţii, nu găsesc puterea de a o examina. Sunt convins însă că nu se va găsi
considerând că au fost utilizați de aliați numai în
omul care să gândească a îndrăzni să o propună fiindcă nu va putea să o impună”.
momentele grele ale luptei când ei au dat ajutorul
4. A patra soluție prevăzută era: „dispersarea armatei după ce va apăra pas cu pas teritoriul
lor neprecupețit marcat prin șirul de morminte ale
naţional”, conform căreia „operaţia se va putea executa pe teritoriul naţional, în Basarabia sau la Est
camarazilor lor căzuți în aceste lupte și sunt
de Nistru, în caz când se va aplica soluţia discutată ipotetic privind retragerea Armatei Române peste
îndepărtați necamaraderește atunci când
Prut. Avantaje. Unul singur. Se salvează onoarea. Inconveniente. Ţara întreagă va cădea sub dominaţia
Gen. Nicolae Sova, comandantul Corpului 7 Armată, momentul victoriei, al recompensei și al onoarei se
străină. România va înceta pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat să trăiască ca ţară liberă.
în centrul Budapestei (ianuarie 1945) apropie”. (Generalul Nicolae Șova).
Avuţia noastră naţională va cădea toată în mâna duşmanului. Moldova va fi complet devastată;
populaţia ei va retrăi, chiar pe o scară mai întinsă, timpurile lui Attila; tot materialul nostru de război va
fi distrus sau va cădea în mâinile inamicului.
10 Bucureștiul Eroic - Anul III/ Nr.2 (5) 2020 Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 23
Luptăm pentru cucerirea a 130.441 km² locuiţi de peste 4.000.000 de români, care de mai bine de
o mie de ani trăiesc în umilinţă şi sub jugul celei mai negre dintre sclavii. Luptăm pentru răzbunarea
martirilor şi morţilor noştri. Iată de ce cauza aliaţilor noştri a fost, este şi va rămâne în primul rând După instalarea guvernului Petru Groza generalul de corp de armată Nicolae Șova a fost trecut
propria noastră cauză. Iată pentru ce ziua când Anglia şi Franţa s-au hotărât să ridice mănuşa ce li s-a din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945,
aruncat, toţi românii, fără excepţie şi fără deosebire, din toate stările şi toate clasele, s-au ridicat într- invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din
un singur glas şi au strigat cu tărie şi din convingere: «Acum ori niciodată!»”. oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.
Argumentele autorilor erau completate cu mențiunea privind România, „ţară mică, săracă, A fost arestat în ianuarie 1946, împreună cu alti foști membri ai guvernului Antonescu, care mai
nepregătită militar şi, mai presus de toate, şi izolată, avea un suflet – o forţă morală – dar nu reprezenta erau încă în libertate. Dar, a fost acuzat abia pe 24 septembrie, nouă luni mai târziu! Procesul a început
o putere reală decât dacă ar fi fost întrebuinţată cu energie, cu iuţeală şi numai la momentul oportun. pe 15 decembrie 1947! Este învinuit pentru crime de război, judecat și condamnat ulterior la „10 ani de
Altfel era menită să fie repede anihilată şi chiar distrusă. În contra acestei evidenţe, Armata Română temniță grea” și confiscarea averii, pentru „dezastrul Țării” și ,,crime de război”. În urma regimului
intră în război într-un moment pe care n-a avut libertatea să şi-l aleagă şi care nu i-a fost impus de de detenție îndurat la Aiud, se îmbolnăvește grav, trăind după eliberare, doar din pensia soției.
duşman. Tratatul de alianţă nefiind respectat, iar ajutorul direct şi indirect promis de aliaţi nevenind la În ianuarie 1956, a părăsit iadul de la Aiud într-o condiție fizică deplorabilă și bolnav de
timp, după un marş victorios de scurtă durată, Armata Română, complet izolată, este nevoită să se Parkinson. În 1948, pensia sa fusese suspendată, iar casa sa și tot ce era în ea, confiscată. După multe
retragă pentru a apăra la frontieră teritoriul naţional. După 2 luni de rezistenţă eroică în contra unui petiții a reușit să-și obțină drepturile bănești în 1964.
inamic superior ca număr, înzestrat cu ultimele mijloace de luptă şi cu o experienţă îndelungată, trupele In 1964, aberanta decizie luată împotriva sa este anulată și ca o ironie a soartei, dobândește
noastre bătute, obosite şi dezorganizate sunt nevoite să cedeze munţii şi să deschidă duşmanului larg reabilitare politică, fiind decorat cu Ordinul „23 August”, cl. a II-a (10 august 1964), pentru „merite
porţile Ţării. O ultimă şi eroică sforţare, făcută cu forţele adunate şi organizate în grabă, mare parte deosebite în opera de construire a socialismului”(șic)
armate cu puşti pe care nu le cunoşteau, este zdrobită pe Neajlov, la vest de Bucureşti unde, ca şi în
Dobrogea, bătălia pe trei sferturi câştigată se pierde din cauza unei îndeajuns de cunoscute şi odioase
trădări. După această ultimă şi supremă încercare, făcută cu scopul de a asigura retragerea armatelor
care operau în munţi, de a salva onoarea şi Ţara, a început pe un timp îngrozitor, printr-o regiune lipsită
de drumuri, de aprovizionare şi de sate, cea mai dificilă şi dureroasă dintre operaţiuni”.
Cu privire la retragerea trupelor române, autorii ne prezintă un tablou crud, dar adevărat. Soldaţii
români dezbrăcaţi, dezarmaţi, dezorganizaţi, zdrobiţi de oboseală şi de foame s-au retras înapoia
frontului şi, de aici, în nordul Moldovei unde, pe lângă lipsa de hrană şi adăpost, îi aşteptau un ger
cumplit, tifosul exantematic, neîncrederea, desconsiderarea şi chiar dispreţul propriilor lor aliaţi –
fiindcă foarte puţini au fost aceia care au căutat să-şi explice cauzele care au provocat această stare de
fapt.
În aceste condiţii, conform documentului: „soldatul şi ofiţerul român, nepierzând curajul şi
încrederea, au îndurat toate cu resemnare s-au pregătit în taină, iar la Mărăşeşti s-au răzbunat. Astăzi
Armata Română există, reprezintă o forţă şi, fiind setoasă de răzbunare, nu are altă dorinţă decât de a
Monumentul funerar de pe mormântul familiei Şova
omorî şi muri. O fatalitate crudă, fără precedent în istorie, n-a încetat însă de a urmări de aproape acest Biserica creștin ortodoxă - com. Ivești, jud. Galați
(Cimitirul militar Ghencea)
atât de încercat popor. Barca noastră pluteşte astăzi pe o mare îngrozitoare şi este complet la discreţia
vânturilor şi a valurilor. Pentru noi nu există, în situaţia actuală, un port de refugiu. Nu avem o linie de
retragere. Nu există scăpare. Aliaţii sunt departe! În astfel de condiţii, oricât de înţelept, de energic, de A decedat în 12 martie 1966, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea.
vânjos şi de perseverent ar fi cârmaciul, barca nu poate fi condusă. Lumea întreagă este cu noi şi cu Nicolae Șova a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut și ca un ctitor de așezăminte
toate acestea nimeni nu ne poate ajuta. Numai un miracol ne poate scăpa. Sau marea se linişteşte religioase, între care, cea mai importantă este Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe, Sf.Nicolae si Înălțarea
imediat – pacea generală, ceea ce este imposibil – sau un port de scăpare apare la orizont – Rusia toată Sfintei Cruci” din Ivești, jud.Galați, ridicată în memoria celor 2.100 de eroi ai Diviziei I Gardă care s-au
sau numai Rusia de sud se redeşteaptă, ceea ce iarăși este aproape imposibil. Aceasta este situaţia jertfit pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.
noastră politică. Totuşi, oricât de mari ar fi suferinţele şi oricât de neînvins greutăţile, arma nu trebuie
aruncată din mână. Salvarea noastră şi triumful cauzei stă numai în răbdare, suferinţă şi, mai ales, În semn de omagiu, Școala nr. 1
perseveranţă”. din comuna Poduri, jud. Bacău poartă
Referitor la situaţia militară, autorii subliniau ceea ce era deja evident, faptul că era numele de „General Nicolae Șova”,
„dezastruoasă”. Cauzele erau multiple, însă pericolul în care se afla România, înconjurată din toate iar în mai multe localităţi din ţară sunt
părţile de inamici, îi îngrijora pe strategii militari care au conceput nota. Conform acestora: „dintre toţi, străzi care îi poartă numele. Pe data de,
cei mai de temut sunt ruşii fiindcă, deşi aliaţi, se poartă cu noi mai rău ca inamicii şi nu pot fi trataţi ca 6 noiembrie 2018, adunați în fața
inamici, fiindcă sunt încă aliaţii noştri. Fără nicio speranţă în posibilitatea celui mai mic ajutor, fără primăriei, locuitorii comunei Poduri,
niciun loc de refugiu, fără linii de retragere, fără depozite de hrană şi de muniţii şi, în sfârşit, fără bani, au fost părtași la comemorarea a 133 de
fără adăpost şi fără a avea putinţă de a-şi procura echipamentul a cărui lipsă nu va întârzia a se resimţi ani de la nașterea generalului Nicolae
din primele zile ale retragerii. Șova, eveniment dedicat Marii Uniri,
Având în faţă și în coastă inamici, iar, în perspectivă, în spate, groază, ger şi întuneric, Armata care pentru români „a devenit oceanul
Română se găseşte astfel într-o situaţie necunoscută până acum în istoria militară. 1812 se va repeta. împlinirii”, prilej cu care Generalului
Astfel se prezintă problema militară pe care Comandamentul Suprem Român este chemat să o rezolve, Nicolae Șova i s-a acordat, post-
să-i găsească soluţia cea mai raţională şi să o aplice cu cea mai mare energie”. mortem, titlul de „Cetățean de onoare
6 noiembrie 2018 – com. Poduri, jud. Bacău
Soluţiile propuse de autori erau „teoretic multe, cu adevărat practice niciuna. Aşadar, având al comunei Poduri”.
Festivitatea acordării titlului de ”Cetățean de onoare”,
în vedere dezorganizarea mereu crescândă care tinde a descompune complet Armata Rusă, anarhia post-mortem, gen. Nicolae Șova
teribilă care domneşte în Rusia, depărtarea şi, deci, neputinţa aliaţilor de a ne da imediat un sprijin
direct şi real, problema noastră politico-militară nu poate fi rezolvată decât printr-una din următoarele
soluţii:
De asemenea, Corpul 7 de Armată, cu care a obținut SITUAŢIA POLITICĂ ȘI MILITARĂ A ROMÂNIEI ÎN LUNA DECEMBRIE 1917
importante victorii pe câmpurile de luptă, a primit numele
”General Nicolae Șova”, primind drapelul de luptă prin
Decretul prezidențial nr. 78 din 4 mai 1995. Anul 1917, anul marilor bătălii şi victorii româneşti Mărăşti (11/24 iulie-19 iulie/1 august),
Mărășeşti (24 iulie/6 august-6/19 august) și Oituz (26 iulie/8 august-21 august/3 septembrie) a fost
A fost considerat un ofițer model al Armatei Române,
umbrit de evenimentele politice din Rusia.
apreciat pentru calitățile sale de comandant, pentru
Însă aceste rezultate extraordinare ale
bravură în luptă, primind înaintări în grad la excepțional.
armatei române nu au putut fi exploatate în
"Ferm și neplecat, disciplinat, cu cunoștințe militare și
momentul în care aliaţii luau la cunoştinţă de
generale dezvoltate, hotărât și cu curajul opiniei sale,
tratativele pentru încheierea armistiţiului
minuțios în lucrările sale și pe ale cărui servicii și
propuse de Rusia Sovietică inamicului, cu
cunoștințe se poate conta în orice împrejurare", "ca brav
alte cuvinte Puterilor Centrale. Semnat la 22
și priceput ofițer de război".
noiembrie/5 decembrie 1917 la Brest-
Generalul Vasile Atanasiu l-a considerat ca fiind
Litovsk, condiţiile armistiţiului aveau să
Bustul generalului Şova amplasat în „printre marii nostri generali de război care vor fi înscriși
pună armata română în imposibilitatea de a
Şcoala generală com. Poduri, jud. Bacău în istoria neamului nostru și al cărui nume va fi înscris continua lupta pe acelaşi front cu armata rusă.
printre eroii săi”.
Complet izolată, deoarece calea de
CARIERA MILITARĂ Brest-Litovsk semnarea armistițiului
legătură cu aliaţii din Occident era definitiv
1909 – sublocotenent; închisă, România, prin factorii săi politici decidenţi, lua dureroasa hotărâre în şedinţa Consiliului de
1912 – locotenent; Miniştri din 4/17 decembrie 1917 de a începe, la rândul ei, tratativele pentru încheierea unui armistiţiu
1916 – căpitan; cu Germania.
1917 – maior, comandant al Școlii de Mitraliere; Discuţiile oficiale au început la 7/20 decembrie 1917, la Focşani, fiind finalizate la 9/22
1919 - ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată); decembrie 1917 cu încheierea Armistiţiului şi suspendarea ostilităţilor pe frontul din Moldova. Cu
1921 - șef la biroul 2 Operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători; siguranţă decizia a fost una foarte grea având la bază situaţia deosebită în care se afla România în acel
1924-1927 - subșef de Stat Major – Comandamentul 6 Armată; moment, reflectată şi în nota nr. 5369/1 decembrie 2017 elaborată de Biroul Operații din cadrul
1925 - locotenent – colonel; Marelui Cartier General pentru ministrul de război.
1931 - comandant al Regimentului 83 Infanterie „Tribunul Simeon Balint”; Documentul avea în vedere constatările şi aprecierile specialiștilor militari asupra situaţiei
1932 – colonel; armatei şi Ţării Româneşti la început de decembrie 1917. Nota evidenția, în principiu, care era situaţia
1935– 1938 - atașat militar la Viena; generală, politică şi militară, soluţiile care se propuneau pentru problemele prezentate şi concluziile care
1938 - general de brigadă; trebuiau trase.
1939-1940 - comandant al Brigăzii 20 Infanterie din Alba Iulia; Conform acestui document, „situaţia generală era tragică, cauzată de starea economică din
1941 (ianuarie - mai) - director al Personalului în Ministerul Apărării Naționale; țară; poporul şi chiar Armata erau ameninţate de foamete. Mizeria fiziologică care domnea peste tot şi
Iunie 1941– februarie1943 - comandant al Diviziei 1 Gardă din Corpul 3 Armată – zona de operații lipsa de mijloace făceau ca populaţia să fie la completa discreţie a celor mai grozave epidemii.
pe Prut, în Basarabia, Odessa; Mortalitatea printre copii a atins un procent de 60%, iar tifosul exantematic a reapărut. Regele,
1942 – general de divizie; Guvernul şi poporul trăiau sub teroare. Provocatorii şi conducătorii anarhiei ruse fac toate eforturile
Februarie 1943 – august 1944 - subsecretar de Stat pentru Marină în Ministerul de Război; pentru a antrena şi această ţară în prăpastia în care l-au aruncat pe soldatul şi ţăranul rus. Moldova a
1944 - general de corp de armată; fost, era şi continua a fi devastată de soldaţii ruşi care, izolaţi şi chiar organizaţi în bande, furau,
Septembrie 1944 – martie 1945 - comandant (la solicitare expresă, personală) al Corpului 7 Armată omorau şi distrugeau, fără ruşine sau teamă de răspundere. Toate aceste crime odioase s-au petrecut pe
încadrat în Frontul 2 Ucrainean. o scară din ce în ce mai întinsă ziua şi noaptea, fără milă sau teamă de păcat, sub ochii şefilor lor, ai
aliaţilor şi ai autorităţilor noastre neputincioase. Din această cauză ultima şi modesta noastră avuţie
naţională – vite, maşini agricole, mine, căi ferate, fabrici şi gospodării – era pe cale a fi complet
Distincții, medalii și decorații pentru merite militare distrusă. În sfârşit, ce este mai mult, populaţia este insultată, brutalizată şi terorizată, iar mamele,
· Medalia jubiliară „Carol I” (1908); soţiile şi surorile soldaţilor noştri dezonorate. Acesta fiind fără îndoială, aspectul real şi adevărat sub
· Ordinul „Onoarea României”, cl. V (1913); care se prezintă astăzi situaţia noastră generală, este surprinzătoare abnegaţia şi devotamentul acestui
· Medalia „Avântul Țării” (1913); popor care, cu toate aceste suferinţe şi umilinţe, continuă încă a tolera, a răbda şi a se resemna. În
· Ordinul „Steaua României”, grad de cavaler cu panglică, de Virtute militară (1917); aceste condiţii, mă întreb, care alt popor n-ar fi întors încă spatele la inamic, iar arma, pumnii şi dinţii în
· Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de ofițer, cu panglică, de Virtute militară; contra bunului şi mărinimosului său aliat?”.
· Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizație (1916-1918); În ceea ce privește „situaţia politică”, aceasta era considerată „indescriptibilă”. Autorii
· Ordinul „Steaua României”, cl I (1922), în grad de ofițer (1930); documentului își puneau întrebarea dacă cunoștea „cineva în lungul curs al vremurilor un individ, o
· Medalia „Furajera Mihai Viteazul” (1931); ţară, un popor care să se fi găsit cândva în situaţia noastră de azi şi care să fi trăit o clipă măcar grijile,
· Ordinul austriac „Pentru merit”, în grad de mare comandor (1938);
durerile, decepţiile şi umilinţele pe care poporul român le trăieşte din ziua intrării sale în război şi mai
cu seamă din ziua izbucnirii Revoluţiei Ruseşti? Există oare în istoria lumii o singură pagină care să fie
· Medalia Centenarului Regelui Carol I (1939);
atât de neagră ca aceea pe care poporul român o scrie astăzi cu sângele său? Desigur că nu! Totuşi,
· , Ordinul Militar ,, Mihai Viteazul” cl. III-a (7 noiembrie 1941);
oricât de dureroase şi oricât de grele sunt zilele ce trăim, speranţele noastre sunt şi vor rămâne intacte
· Ordinul „Virtutea maritimă”, cl. I, II, III (1944).
orice s-ar mai întâmpla. Luptăm pentru triumful libertăţii şi al dreptăţii.
Final de eveniment
Col.(r.) Eugen LAZĂR
EROU ÎN VIAȚĂ PREZENȚE MILITARE BUCUREȘTENE

Plutonierul adjutant Costinel Valerică Slăniceanu este ÎN ȘTIINȚA ȘI CULTURA ROMÂNEASCĂ
cadru activ în Armata României, originar din comuna Schitu
Golești, județul Argeș. Este căsătorit și are doi băieții, Darius și Românii în general şi armata, în special se pot mândri cu numele a numeroase personalități, oameni care
au reprezentat pentru națiunea noastră deschizători de drumuri, sau, pur și simplu, de excelenți
Rareș. S-a născut în anul 1978, în orașul Câmpulung Muscel. A
specialiști într-un anumit domeniu. Printre aceste personalităţi se numără şi Generalul de brigadă medic
intrat în armată după ce a terminat stagiul obligatoriu, în anul
Nicolae Zorileanu şi fiul acestuia maior de aviaţie Mircea Zorileanu
2002, la o unitate de Vânători de Munte. La un an jumătate
General de brigadă Nicolae Zorileanu(12 februarie 1848 – 4 noiembrie 1921)
după angajare a urmat Școala de Subofițeri, și a devenit După studii la București (Liceul teoretic în 1865, Școala de Medicină și Farmacie în 1868) și
mecanic conductor și șofer. Din Școala Militară a fost Montpellier, Franța (Universitatea de Medicină în 1875), Nicolae Zorileanu a dobândit titlul de doctor în
repartizat la Târgu Mureș la o unitate nou înființată, primul medicină (16 august 1875). S-a însurat cu Eufrosina Popescu, cu care a avut 3 copii, (2 fete şi un băiat,
batalion de Forțe Speciale. Mircea, care a fost unul dintre pionierii aviației române.
„20 iunie 2006 – a fost ziua în care m-am născut pentru a Nicolae Zorileanu și-a început cariera medicală ca subchirurg la un spital
doua oară, în Afganistan. După 6 luni petrecute în teatrul de operații, cu câteva zile înainte de a mă din București (1868-1869), după care a intrat în cadrele active ale armatei.
întoarce acasă, TAB-ul pe care îl conduceam, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat amplasat
sub drum. Bilanţul incidentului a fost cumplit: 3 colegi de-ai mei au fost răniți, iar unul dintre ei „a - sublocotenent (2 aprilie 1870) - medic de batalion clasa II.
murit la datorie". Din momentul exploziei nu am mai simţit nimic, dar ştiu că foştii mei camarazi m-au - locotenent (16 mai 1872)
scos din flăcări și mi-au salvat viața. Am fost evacuat în Germania, unde am stat o lună în comă, am - căpitan (16 august 1875)
trecut prin 14 operaţii, mi-am pierdut piciorul stâng de la încheietura genunchiului, ochiul stâng, am - 1877-1878 - participarea la Războiul de Independență
avut tasare la coloana vertebrală, fractură de os sacrum și arsură de gradul IV la piciorul drept. A - maior în 1879
urmat o perioadă de recuperare de șase luni de zile. Am avut parte de recuperare psihică foarte bună - locotenent-colonel în 1887 - medic-șef al Diviziei 3 infanterie
din partea colegilor americani, ei au știut cum să mă pregătească pentru următoarea perioadă. Am - colonel (8 aprilie 1897) - director al Institutului sanitar militar
revenit în țară, mi-am reluat activitatea la un an de zile de la accident, iar după doi ani de zile m-am - general de brigadă (28 noiembrie 1909)
căsătorit cu Simona. Cu soția mă cunoscusem cu un an Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu ordine și medalii: „Steaua
înainte să am accidentul, a stat lângă mine două luni de României”, „Coroana României”, „Crucea trecerii Dunării”, „Virtutea
zile în Germania după ce m-am trezit din coma indusă. militară de aur” etc.
M-a ajutat foarte mult că soția a rămas lângă mine, foștii
camarazi, prietenii. În Germania, cred că eram cel mai Cariera medicală
vechi militar rănit din spital, pentru că pe militarii Din punct de vedere medical, numele doctorului Zorileanu este legat de combaterea unor epidemii, dar
americani, canadieni, îi stabilizau și îi trimiteau în țările mai ales de începuturile balneologiei românești, acesta descoperind, captând și valorificând izvoarele de
lor de origine pentru recuperare. Eu am fost ținut acolo ape minerale de pe Valea Oltului și din alte zone ale țării. Zorileanu se numără printre cei care au pus
bazele stațiunilor balneo-climaterice Govora, Călimănești, Căciulata și Olănești. El a efectuat
pentru recuperarea definitivă. Am fost rănit pe 20 iunie
investigații pentru descoperirea unor izvoare cu ape minerale și a dispus analiza compoziției apei din așa
2006 iar în luna august eram deja protezat. A venit o
numitul „puț cu apă sărată din zona Govora, constatând bogăția acesteia în fier, iod și brom, și stabilind
echipă din SUA și mi-au pus proteză. Vâzându-mă atât
prin cercetări originale efectele benefice ale acestor băi cu ape minerale în tratamentul unor afecțiuni.
de pozitiv m-au întrebat dacă sunt de acord să mă ducă la Într-un raport redactat de Primăria orașului Băile Govora în anul 1934 se relatează că în anul 1877
alți răniți din alte țări care erau amputați pentru a-i generalul doctor Nicolae Popescu-Zorileanu a înființat o ambulanță militară rurală, în care, începând cu
încuraja. Vedeam cum li se luminează fața, când mă vedeau că merg cu proteza și mă bucuram că am anul 1878, sunt tratați militari veterani de război și câțiva pelagroși aduși de peste Milcov, cu iodul
putut să le ridic moralul și să îi ajut să meargă mai departe. La un moment dat și eu mă gândeam dacă o obținut din puțul forat de Societatea austriacă „Klaus & comp.” cu sediul în Râmnicu Vâlcea.
să pot merge, dacă o să mai lucrez. Când eram copil, am văzut la cineva o proteză, pur și simplu un ciot După înființarea stațiunii Govora, în 1886 (după alte surse în 1889), la inițiativa doctorului
de lemn și mă gândeam că așa o să ajung și eu să merg, tot într-o proteză din aceea. Zorileanu au fost construite mai multe pavilioane cu instalații, unde erau tratați bolnavi militari și
Nimic din tot ce s-a întâmplat nu m-a doborât. Am luat viaţa de la capăt și am continuat să lupt, civili. Împreună cu cunoscutul inginer francez E. Bochet, implicat în forajele de mare adâncime,
însă recunosc că familia şi sportul au fost liantul fără de care nu as fi putut să duc viaţa de acum. O viaţă Zorileanu a captat câteva izvoare cu ape minerale la Govora, Călimănești, Căciulata, Olănești și
normală, dedicată altor camarazi trecuţi prin experienţe similare. Bivolari, și în perioada 1887-1889 a pus bazele primelor așezăminte balneologice Călimănești,
Din 2014 fac parte din Invictus România, un grup de oameni - militari şi civili - care duc o luptă Căciulata, precum și Pucioasa, Lacul Sărat, Vulcana și Sărata Monteoru. Tot din inițiativa lui, în anul
continuă pentru a demonstra, prin sport, că viaţa merge mai departe indiferent de obstacolele pe 1892 au mai fost construite la Govora încă trei pavilioane cu un total de 450 de paturi pentru tratarea
care le întâlnești și le arătăm celor cu probleme de sănătate şi nu numai că o limitare a capacității bolnavilor, trei bazine pentru ape termale și 24 de cabine pentru tratamente. În 1894 pune bazele
fizice nu trebuie să te doboare, exact cum spune şi vorba din popor: „Ce nu te doboară te face mai ,,Societăţii caritabile”, care avea drept scop construirea unor instalaţii balneare destinate ţăranilor.
puternic". Acest proiect pentru mine a fost un nou început în sport, am avut parte de încurajare și Rezultatele tratamentelor balneologice au făcut obiectul mai multor lucrări de cercetare științifică
am descoperit ceea ce înseamnă de fapt spiritul Invictus, să ai speranța că, în momentul în care ai și cu caracter de informare de referință, dintre care amintim Apele minerale de la Olănești, 1883;
ajuns la pământ, te mai poţi ridica şi mai poţi să te depăşeşti pe tine însuţi. Bolile vechi în armată și stațiunea Govora, 1898; Considerațiuni asupra fracturilor în general,
Am practicat ciclismul de tânăr. După ce am rămas fără un picior am crezut că îmi va fi complicate de plăgi de război, 1878; Medicul soldatului, 1880; Medicina operatorie de război,
imposibil să mai pedalez, însă am descoperit că „viaţa nu stă într-un picior". Am trecut de la bicicleta 1884; Efectele fiziologice ale apelor minerale de la Olănești, 1900; Govora, băi de iod și pucioasă,
normală la handbike, iar acum îmi doresc foarte tare să reprezint România la Invictus Games. Am sărate și ferocarbonate, 1904; Apele minerale de la Sărata Monteoru. Se consideră că, prin lucrarea
participat în 2017, la Toronto. Acum mă antrenez pentru a reprezenta România la aceeași probă, la sa „Govora și apele sale minerale”, publicată în limba franceză, Zorileanu a pus bazele științifice ale
Jocurile Invictus din 2021 ce se vor desfășura la Haga”. tratamentului balnear de la Govora.
A consemnat Cpt. Gabriel ION
Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 A participat la Primul Război Mondial, CENTENAR
ca medic-șef al Spitalului 16 de Evacuare, cu misiunea de
În Parcul Central din Băile Govora se află bustul generalului medic a combate epidemiile de febră recurentă și tifos exantematic, de care de altfel s-a îmbolnăvit. A fost
Nicolae Popescu Zorileanu, primul cercetător și întemeietor medical al demobilizat la 20 decembrie 1918, „pentru infirmități incurabile contractate în timpul și din cauza
stațiunii. războiului”. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler.
Bustul generalului doctor Nicolae Popescu Zorileanu, medicul diriginte Iosif Dona a fost medicul șef al Eforiei Spitalelor Civile (organizație fără scop lucrativ, care a
al stațiunii Govora, este opera sculptorului Spiridon Georgescu, sub funcționat între 1832 și 1948, cu misiunea de a administra cele trei mari spitale din epocă Colțea,
conducerea căruia au lucrat sculptorul D. Mățănanu și pietrarul E. Pantelimon și Filantropia) și director medical al sanatoriilor de la Techirghiol.
Vensan din București. Construit în 1930 „prin subscripția camarazilor și Căsătorit cu Elena Leontopol (1885-1972), au locuit împreună cu cele două fiice Cella și Maria
suferinzilor recunoscători” (după cum este inscripționat pe spatele (Maruca), pe strada evocată la începutul povestirii, la nr. 12-14... (numită anterior str. Numa Pompiliu).
soclului), monumentul comemorativ a fost amplasat în Parcul Central al Cella a fost căsătorită cu Laurențiu Preoțescu, consilier la Curtea de Casație, fiind ulterior
stațiunii. custode – conservatoare al „Muzeului Elena și doctor I.N. Dona”.
Bustul lui Popescu Zorileanu, lucrat în bronz, se înalță pe un soclu din Maruca a fost căsătorită cu Nicolae Andronescu-Ghika, de care a divorțat. Acesta era fiul
piatră, pe fața căruia este inscripționat: “Medicului General Dr. N. medicului și profesorului universitar Constantin Andronescu și al principesei Alice Ghika. Fiul lor –
Zorileanu 1848-1921. Primul cercetător și întemeietor medical al Băilor Șerban Andronescu-Ghika (1931-2005), medic la rândul său, a fost director al Centrului de
Govora”. În partea superioară a soclului, acesta este sculptat și vopsit Hematologie. Maruca s-a recăsătorit cu Alexandru Bonachi, fiul profesorului de urologie Bonachi.
sub forma unei coroane de lauri. Dr. Iosif Dona a moștenit din familie pasiunea pentru frumos și autentic. Casa a adăpostit o
colecție de peste 650 de picturi semnate de Grigorescu – prieten de familie, care îi donează multe opere ,
Luchian, Petrașcu, Tonitza, Pallady, Ressu, Ciucurencu care îi pictează portretul sau Pissaro. Dar în
colecție se mai găseau și alte obiecte de artă, covoare…
Până în anul 1925, dr. Iosif Dona a achiziționat 28 tablouri semnate Grigorescu, 20 – Luchian, 35
– Pătrașcu, 18 – Pallady și 2 Andreescu.
Maior de aviaţie Mircea Zorileanu Colecția a avut un destin tragic, după instaurarea noului regim democratic, risipindu-se ca multe
altele.
Prima donație a fost făcută de dr. Iosif Dona, către Sfatul Popular al Capitalei Secția de Artă și
Cultură, prin actul nr. 1836 din 16 noiembrie 1950, reprezentând 113 lucrări, evaluate la 10.000.000 lei.
Mircea Zorileanu (n.14 octombrie 1883, București, d. 10 februarie Deșartă speranță a unei vieți decente după o viață închinată oamenilor. Doctorului Iosif Dona și soției
1919, Nervi, Italia) a fost ofițer , unul dintre pionierii aviației sale le-a fost „luat dreptul la pensie”, rămânând „astfel în pragul morții, după o viață de muncă intensă de
române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ștefan peste șaizeci de ani, lipsit complet de mijloace, lucru ce-mi ia și dreptul de a mai trăi” – așa cum nota, cu
Protopopescu. A avut o fire poetică, scriind câteva cărți și amărăciune, într-ovolumului
Lansarea petiție din ,,O
anulcafea
1953.cu tine”
numeroase articole în sprijinul aviației. Trebuie amintit că, în perioada 1951-1953, Muzeul de Artă al orașului București avea în
Mircea Zorileanu se naște în 14 octombrie 1883 ca al treilea și ultim componență Muzeele Simu, Theodor Aman, precum și Colecțiile Slătineanu, Dona și Stork.
copil al medicului militar Mr. Nicolae Zorileanu, care ulterior avea În această formulă a existat până în august 1978, când a fost înființat Muzeul Colecțiilor de Artă,
să avanseze până la gradul de general de brigadă, și al Eufrosinei care adăpostește astăzi parte din colecția „Elena și doctor I.N. Dona”.
Popescu. Numele de familie provine de la cel al cătunului Zorila Fiica sa Maria (Maruca) a donat, în anul 1979, alte 242 piese, restul de 286 aflându-se în custodia
(sau, după alte surse Zorileni) situat în comuna Broșteni din județul Muzeului Național de Artă.
Mehedinți, de unde tatăl său era originar. Avea două surori mai Margareta – ultimul copil al generalului Dona, a fost căsătorită cu medicul Alceu Urechia
mari, născute în 1881 și 1882. (fiul lui V.A. Urechia și al Luizei Pester-Wirth). A fost cea de-a doua soție a lui Alexandru Vlahuță
Tatăl său a fost mutat cu serviciul la Târgoviște, unde, între 1894- (1858-1919), între 1888 și 1896. Fiica lor cea mare, Margareta – Mimi (1885-1975), a fost căsătorită cu
1896 Mircea frecventează cursurile gimnaziului „Enăchiță istoricul de artă și bizantinologul I.D. Ștefănescu (1886-1981), nepot de frate al lui Barbu Delavrancea.
Văcărescu”. În anul 1896 familia se întoarce în București, iar el își Mezina, Ana – Anișoara a fost căsătorită cu fiul lui Nicolae Grigorescu și a Mariei Danciu – Gheorghe.
Generalul Nicolae Dona a încetat din viață la 25 februarie 1916, la București.
va continua cursurile gimnaziale la gimnaziul „Cantemir Vodă”, pe
Sublocotenent în 1905 Aceste rânduri le-am așternut pe hârtie, văzând starea
care îl va absolvi în 1898. În 1898 promovează printre primii
deplorabilă în care se găsește astăzi o clădire-simbol a
examenul de admitere la Liceul Militar din Craiova, după absolvirea căruia în 1903 se orientează spre arhitecturii de sfârșit de secol XIX, din București. Nimic nu mai
Școala militară de ofițeri de infanterie, specialitatea cavalerie. amintește de grandoarea de altă dată. Un gard de fier forjat
La 22 iunie 1905 Mircea Zorileanu primește gradul de sublocotenent și este repartizat la Regimentul I despărțea curtea casei în care locuiam de casa-muzeu. Prima
Roșiori din Galați. În dorința de a se perfecționa, urmează Școala specială de cavalerie din Târgoviște, dată am fost uimită de un copac cum numai văzusem. Mi s-a spus
iar în anul 1909 Școala de Cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la că este o magnolie, foarte, foarte bătrână. Flori de un roz intens te
Divizionul de cavalerie Dobrogea, cu garnizoana la Tulcea. Exact peste un an, la 1 aprilie 1910 este îmbiau să le privești și să le atingi. Am fost invitată de o doamnă,
avansat locotenent. În vara anului 1910 suferă, în urma unei căzături de pe cal, câteva fracturi și este cu un glas blând, să vizitez muzeul. Nu pot decât să-mi amintesc
declarat inapt pentru echitație. sfioșenia pașilor pe treptele de la intrare. Am fost impresionată
În acea perioadă, mai ales în urma primului zbor efectuat în România de Louis Bleriot în 31octombrie de mulțimea de tablouri, care erau atârnate pe pereți, până la
1909 se discută foarte mult despre aviație, de care Mircea Zorileanu se simte atras. tavan. Covoare moi, obiecte de argint, care străluceau în lumina razelor de soare, dantele și câte și mai
În toamna anului 1910, cu puțini bani pleacă în Franța, la școala de aviație Bleriot a lui Roger Sommer, câte comori. Am fost invitată de multe ori să intru în casă, poate și pentru că rămâneam nemișcată în fața
de la Mourmelon le Grand, pe care o frecventează între 12 noiembrie 1910 și 13 februarie 1911, fără atâtor minunății… Primul muzeu vizitat! Primul an de școală!
însă a obține brevetul de pilot în acel moment. Anii au trecut, am plecat din cartier. Au rămas amintirile unei casei din povești… care astăzi nu
t n e m
mai există. ineve ed laniF
Dr. Luminița GIURGIU
CENTENAR Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020
La 16 decembrie 1878, a fost numit membru în Comisia Permanentă a Consiliului Superior al
Armatei și, la 19 iulie 1879, director general în Ministerul de Război. Reîntors în țară este solicitat să devină instructor la „Școala de pilotaj” de la București a prințului George
Un an mai târziu, la 29 aprilie, a fost numit comandant al Regimentului 21 Infanterie Ilfov, la 28 Valentin Bibescu. Deși era bun pilot, nu era încă brevetat, astfel că în data de 15 iulie 1911 execută în fața
iulie revenind la Comisia Permanentă a Consiliului Superior al Armatei. unei comisii militare un zbor cu un monoplan Bleriot, zbor în urma căruia primește al doilea brevet de
Anul 1881 îl găsește pe colonelul Nicolae Dona la Depozitul de Război. De aici, la 31 martie aviator acordat în România, primul fiind acordat în data de 9
1882, a fost numit șef de stat-major la Divizia 1 Teritorială. iulie 1911slt. Ștefan Protopopescu de la Școala nr. 1 de
După reînființarea Marelui Stat Major, colonelul Nicolae Dona a ocupat succesiv funcțiile de șef pilotaj de la Chitila. În august 1911 se întoarce la școala din
al Secției II topografia, fotografia, litografia și biblioteca (1882), subdirector și șef al Secției III Mourmelon, iar în 22 august 1911 obține brevetul de pilot al
elaborarea hărții țării, studiul geografiei și topografiei țărilor străine, adunarea documentelor referitoare
acestei școli, al 587-lea.
la acestea, tipărirea hărții și a planurilor de operații și membru al Comitetului Consultativ de Stat Major
Pentru popularizarea aviației, Zorileanu împreună cu lt.
(1883), șef al Marelui Stat Major (23 mai 1884-13 ianuarie 1886), comandant al Diviziilor 6 Infanterie
Nicolae Capșa, tot la școala de pilotaj a lui Bibescu, execută
(1887), 3 Infanterie (1888), 4 Infanterie (1889), al Corpului 1 Armată (1894).
A fost trecut în rezervă la 5 iunie 1894. cu două avioane Bleriot o serie de raiduri. La 6 octombrie
Întreaga sa carieră a fost răsplătită cu înalte ordine și medalii: „Virtutea Militară” (1877), 1911 zboară pe ruta București –Ploiești, ocazie cu care au
„Steaua României” în grad de cavaler (1878), „Crucea Militară de Aur” (1879), „Crucea Trecerii La școala din Mourmelon, august 1911 urcat la înălțimea de 1000 m, record național, iar la 29
Dunării”, „Apărătorii Independenței”, „Medalia Comemorativă” rusă și „Semnul Onorific de Argint octombrie zboară până la Târgoviște. În data de 22
pentru serviciul militar de 18 ani” (1880). octombrie 1911 este decorat cu medalia Virtutea
Nicolae Dona a făcut parte din elita societății românești de la sfârșitul secolului XIX și începutul Militară de aur, pentru curaj și iscusința în zbor.
secolului XX, atât prin alianțe matrimoniale, cât și prin descendenți. La 1 aprilie 1912 cele două școli de aviație care
Generalul Dona a fost căsătorit cu Emilia (1840-1889). Aceasta a fost fiica lui Cristian Virt funcționau la Cotroceni se unesc. Sesizându-se
Pester, antreprenor, din 1858, al Școlii de Arte și ale Carolinei Wirth din Iași. potențialul aviației, sub patronajul lui Carol I se
Surorile Emiliei au fost: Luiza (Zettina), căsătorită cu istoricul și omul politic, membru înființează Liga Națională Aeriană, a cărei școală de
fondator al Academiei Române – V.A. Urechia; Ana, care a avut o legătură cu inginerul Ion. G. aviație era la Băneasa. Aici sunt detașați în iulie
Cantacuzino, din care s-a născut viitorul general Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul (1869-1937) 1912 Mircea Zorileanu și Nicolae Capșa. În 20
și Carlotta. octombrie 1912 ei reușesc să urce la 2500 m, nou
Nicolae și Emilia au avut trei copii: Raul, Iosif și Margareta. record național, însă, datorită condițiilor de zbor
La școala de aviație de la Cotroceni.
Primul născut, Raul (1873-1924), după obținerea titlului de doctor în medicină, și-a început (aparat fără cabină) Zorileanu se îmbolnăvește și are Ion Istrate(x), Mircea Zorileanu (xx), George Valentin Bibescu (xxx), Nicolae Capșa (xxxx)
cariera în anul 1898, la Roșiori de Vede, încheindu-și stagiul de medic secundar la Spitalele Filantropia nevoie de un an de spitalizare. După revenire, în data de 1 aprilie 1914 este avansat căpitan. Continuă
și Colentina din București (1899-1903). seria recordurilor și în data de 17 septembrie 1915 trece pentru prima dată în zbor Munții Carpați.
La 7 februarie 1916, Raul s-a căsătorit cu Niculina Delavrancea (1890-1981), cea de-a treia fiică Este admirat și invidiat de ceilalți aviatori pentru talentul și finețea deosebite în mânuirea manșei (pentru
a lui Barbu Delavrancea. Absolventă a Școlii de Belle Arte din București, unde l-a avut profesor pe care i s-a spus „Maestrul”), cât și pentru capacitatea excepțională de a naviga în orice condiții de
artistul plastic Ipolit Strâmbu, ea și-a desăvârșit studiile la Paris. Nunta a vizibilitate, ziua sau noaptea, pe cer senin sau ceață. Comandantul lui și în același timp un mare prieten
avut loc la Dragosloveni, moșia lui Alexandru și a Ruxandrei Vlahuță. viitorul general de aviație Andrei Popovici spunea despre el: „Zorileanu zboară ca păsările după
Niculina a avut ca surori pe Cella (1887-1991) celebra pianistă și instinct”
scriitoare, pe Margareta și Henrieta (1894-1987) – una dintre primele În 1916, decolând pentru un zbor de antrenament, Zorileanu a provocat panică printre colegii săi, pentru
femei arhitect din România.
că a dispărut fără urmă timp de câteva zile. Într-un târziu, un cioban a adus vestea liniștitoare că avionul și
Raul a participat la Primul Război Mondial ca medic militar.
pilotul erau sănătoși și în deplină siguranță, aterizați pe o culme a
Impresiile sale au rămas consemnate în „Jurnalul unui medic militar.
masivului Penteleu. Acolo unde și unui vultur i-ar fi fost frică să
1917-1918”, ilustrat cu acuarele și desene de Niculina Delavrancea-
Dona. aterizeze...
Fiica lor Niculina Nuni (1916-2009), a După intrarea României în război, la 15 august 1916, căpitanul
moștenit talentul mamei sale, semnând Mircea Zorileanu este numit la comanda unei escadrile de
numeroase pânze, lucrări de grafică și fresce. A recunoaștere și bombardament, efectuând o serie de misiuni de
fost absolventă a Academiei de Arte Frumoase, observație în Oltenia. Datorită cursului războiului, Grupul I
clasa Francisc Șirato (1933). A pictat singură aeronautic (din care făcea parte și escadrila lui Zorileanu) este mutat
sau împreună cu profesorul său, pictorul întâi la Tecuci, iar în primăvara anului 1917 la Onești.
Gheorghe (Ghiță) Popescu, numeroase lăcașuri Un episod care a rămas memorabil este acela al contribuției lui
de cult – biserica „Sfânta Treime” – Ghencea, Zorileanu la acțiunea unui regiment de ...cavalerie. Aflându-se în
catedralele din Constanța și Galați sau Biserica zbor deasupra câmpului de luptă, cu misiunea de a aduce informații în
românească de la Ierusalim. Mai putem aminti și fresca din sala de consiliu a legătură cu mișcările inamicului, pilotul a observat din aer cum
Primăriei Municipiului București. această unitate terestră se află în dificultate, atacul riscând să fie
Al doilea născut - Iosif (Jubi) Dona (1875-1956), licențiat al Mr. Mircea Zorileanu decorat, respins de germani. Indiferent la gloanțele care roiau în jurul său,
Facultăților de Medicină și Drept din București, a fost medic la Spitalul lângă un aparat Bleriot XI. Mircea Zorileanu a trecut în zbor, cu motorul redus, pe deasupra
Filantropia și director, din 1906, al stațiunii balneare Techirghiol, despre care a scris o amplă compatrioților săi strigându-le: „La atac fraților, trebuie să
monografie („Tekir-Ghiolul. Studiu descriptiv și clinic al localității și sanatoriului maritim Tekir-Ghiol învingeți! Trăiască Cavaleria Română!” Se pare că îndemnurile sale au fost eficiente, pentru că
și al mijloacelor lor de acțiune. Tratamentul maritim și balneațiunea cu nămol”, 500 pagini), în anul unitatea respectivă a cucerit poziția pe care o avea în față.
1907, premiată de Academia Română.
Bucureștiul Eroic - Anul III / Nr.2 (5) 2020 CENTENAR
Execută numeroase misiuni pentru Armata a 2 a română, exemple fiind cea din noaptea de 12-13 iunie AMINTIRILE STRĂZILOR… GENERAL NICOLAE DONA
1917, când, împreună cu lt. Ștefan Stănescu, a bombardat Fabrica Covasna și gara Brașov, respectiv Pașii mă poartă în apropierea Grădinilor Cișmigiu. În cartier,
misiunile de fotografiere aeriană efectuate împreună cu Constantin Gonța. Pentru apărare, face rost de o străzile poartă numele ilustre – Henri Berthelot (fostă Nuferilor), Luigi
mitralieră pe care o montează pe avion și cu care efectuează o serie e trageri, însă este criticat deoarece se Cazavillan, Spiru Haret, Theodor Aman, general Nicolae Dona... Sunt
considera că aparatul este prea slab pentru a susține o astfel de armă. În timpul misiunilor are un accident multe amintiri. Școala unde am învățat se afla pe str. Spiru Haret, vis-à-
ușor, dar care îi agravează sănătatea. La începutul lui 1917 Mircea Zorileanu a fost detașat la Escadrila vis de Editura Didactică și Pedagogică, nu departe de Ministerul
„Farman 2” din cadrul Grupului 1 de aviație, fiind specializat în misiuni de bombardament. Învățământului. Și am locuit pe str. General Nicolae Dona...
Merită amintit atacul unui punct de comandă de divizie a inamicului, gările Brețcu și Brașov unde se Cine a fost distinsul militar?
găseau aglomerări de trupe ale inamicului, precum și aerodromuri ale acestuia. Aceste bombardamente Nicolae s-a născut la 6 august 1833, la București, în familia
s-au executat pe timp de noapte, într-o perioadă când avioanele erau lipsite de aparatură de navigație și Elenei și a lui Constantin Dona.
ochire, fapt ce făcea ca aceste acțiuni să fie apreciate ca adevărate performanțe. În primăvara lui 1917, Originea familiei trebuie căutată în persoana clucerului Dona
Zorileanu a executat un număr de misiuni de recunoaștere și observare, totalizând 45 ore de zbor. Pe (Donea) Cojescu, ctitorul Bisericii „Cuibul cu Barză”, de pe str. Știrbei
lângă acestea, numai în prima parte a lunii mai 1917 s-au executat 30 ore de zbor în misiuni de Vodă, nr. 97, unde își află odihna veșnică. Împreună cu soția Zamfira a
bombardament. Pentru toate faptele sale a fost decorat cu ordinul național „Steaua României” cu spade construit biserica, în jurul anului 1760, cu hramul „Sfântul Mucenic și
în grad de cavaler și alte ordine și medalii. În 1917 este avansat maior. Arhidiacon Ștefan”. Și această ctitorie are o poveste interesantă. A
Având sănătatea zdruncinată și simțindu-se tot mai rău, în toamna anului 1918 pleacă la Arosa, în suferit reparații și renovări în anii 1853, 1877 și 1898. După marele
Elveția, unde mai fusese la tratament. Însă, deși în decursul timpului a fost sprijinit financiar de Nicolae cutremur din anul 1977, lăcașul a fost consolidat, începând cu anul
Filipescu, Take Ionescu, cpt. Andrei Popovici și generalul Dumitru Iliescu, acum banii nu i-au ajuns 1984. La finalizarea lucrărilor de restaurare, biserica a fost propusă
decât pentru două luni. În ianuarie 1919 pentru demolare, în cadrul planului de sistematizare a zonei din jurul
pleacă în Italia, la Genova, unde, lipsit fiind Casei Poporului. O minune a făcut ca biserica să fie salvată, prin translație, de o echipă condusă de
de acte și mijloace, autoritățile iatliene au inginerul Eugen Iordăchescu, la 22 februarie 1987. Lăcașul a fost resfințit la 21 noiembrie 1990 și redat
credincioșilor și nu numai. Din păcate, biserica nu poate fi văzută nici din str. Știrbei Vodă și nici din str.
dubii privind identitatea sa. În urma mărturiei
Berzei, aflându-se în curtea interioară a blocului.
d-nelor Lucia Cosma și Venturia Goga (soția
În perioada 1854-1856, Nicolae a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri, fiind clasat al treilea
lui Octavian Goga), care erau la Genova și-l
din 26 de absolvenți. A urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1856), locotenent (1860),
cunoșteau, este internat prin diligențele d-nei căpitan (1863), maior (1867), locotenent-colonel (1872), Depunerea urnei în
Zoe Gârbea Tomellini întâi în spitalul Lido, colonel (1877), general de brigadă (1887) și general de Catedrala Reîntregirii Neamului
iar după puțin timp transferat într-un spital din divizie (1910).
Nevi. Era însă prea târziu și se stinge în spital Primii pași în carieră îi face la Regimentul 3
în data de 10 februarie 1919 (după alte surse la Infanterie, de unde a fost mutat la Secția II a Statului Major
14 februarie 1919). Este incinerat a doua zi la General, fiind numit șeful acesteia, în decembrie 1860.
cimitirul Staglieno din Genova, ceremonie în Conform Înaltului Ordin de Zi nr. 83 din 12 decembrie
timpul căreia primește onorul pilotului italian 1859 privind înființarea Corpului de Stat Major General al
Mario Stoppani , care zboară deasupra cu un Armatei Principatelor Unite, secția avea în atribuții „tot ce se
aparat Ansaldo S.V.A. atinge de lucrările topografice, geodezice și statistice, precum
În anii 1930-1935 se realizează un monument funerar de către Emil Ludovic Govė care în 1937 a fost ridicarea și lucrarea planurilor de acest fel și aplicarea acestor
amplasat și inaugurat de Aeroclubul Regal al României în piața Quito din București, la întretăierea lucrări la facerea hărții cadastrale a Principatelor Unite”.
străzilor Paris, Praga și Varșovia, monument în temelia căruia este zidită urna, adusă în țară de la Nervi, La 9 octombrie 1862, locotenentul Dona a fost
cu cenușa maiorului aviator Mircea Zorileanu. transferat la Administrația Centrală a Ministerului de Război
În perioadele în care își refăcea sănătatea la băi sau în momentele de relaxare, Mircea Zorileanu a scris și numit profesor de topografie și desen topografic la Școala
câteva lucrări și mai multe articole în sprijinul aviației. În 1916 scrie Pentru Carpații noștri, publicat la Militară.
București sub pseudonimul „Meșterul Manole” în care adună impresii, informații și reflecții despre După un an, a fost numit șeful Diviziei II din Direcția
școala de aviație, aviatori, aviație și viitorul ei. În 1917 publică în colaborare cu Marcel Drăgușanu la Personalului și Operații Militare, ca, în septembrie 1866, să
Piatra Neamț Pe urmele libertății. În 1918 publică la Iași Ion Pripitu, poștaș aerian, în care face fie transferat la Școala Militară de Ofițeri și apoi numit
considerații cu privire la viitorul aviației în domeniul civil. Aviatorul se dovedește un reporter care subdirector al acesteia (1868).
zugrăvește uneori cu multă forță de sugestie curajul și optimismul celor ce și-au propus cucerirea În anul 1869, a fost numit șeful Depozitului Central
„oceanului aerian”. din Ministerul de Război (cu două secții: Harta României și
Evocările lui, interesante întâi de toate prin autenticitatea relatării, sunt totodată străbătute de un Lucrări Istorice și Statistică Militară) și cooptat în Corpul de
Stat Major.
fierbinte patriotism, de dragostea pentru pământul românesc, de încrederea în viitorul măreț al poporului
Alte repere în cariera sa au fost: Școala Militară de
din care făcea parte:„Viitorul ce ne prepară zborul –scrie el în capitolul Dizertație asupra aviațiunei,
Ofițeri (1 aprilie 1871-1 aprilie 1872), Divizia 1 Teritorială
din Pentru Carpații noștri –este de așa natură că orice avion care se desprinde de pământul
(șef de stat-major, 1872-1873) sau Școala Militară de
românesc va aduce cu el România și norocul ei, iar la aterizare, peste nouă mări și nouă țări, va Infanterie și Cavalerie (subdirector, 1873-1877).
trebui să se simtă România și prestigiul ei”. Cu Regimentul 5 Infanterie, colonelul Nicolae Dona a participat la C.Războiul
Mărculescu de Independență. A
În afară de asta, publică diverse articole în presa vremii și în Revista Automobilă. Cu această ocazie se luat parte la asaltul redutei „Grivița 2”, la bătălia de la Opanez, la escortarea a 4.000 de prizonieri turci la
lansează celebrul dicton „ Avem si noi oceanul nostru”, care este înscris pe monumentul din piața Quito. București (decembrie 1877), la asigurarea serviciului de siguranță din fața Silistrei (1878) și la executarea
Col.(r.) Petru GURĂU unor lucrări de fortificații pe malul stâng al Dâmboviței.

Bucurestiul Eroic A3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucurestiul Eroic A3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BUCURESTIUL

Nicolae Șova - General, Erou Național

Prezențe militare bucureștene

Asasinarea lui Nicolae Iorga

”Neamul este etern prin cultul eroilor”

”Regina Maria” 011203), pe bază de chitanţier sau mandat poştal.

- Col.(r.) Petru Gurău – Prezențe militare bucureștene în

Coperta 1 - Dr. Luminița Giurgiu - Amintirile străzilor... General

- Cpt. Ion Gabriel – Erou în viață (20)

- Bibl. Lucreția Nechifor – Revista ,,Eroica Viilor” (29)

Răspunderea pentru conținutul articolelor - Pagini literare (30)

De dincolo de cântec Sămânța ochiului RĂZBOIUL ȘI IGNORANȚA

4 ”Ipostaze” (volum în lucru) și Plimbare (”Norii necesari” - 2019)

Trupele române în fața Palatului Parlamentului maghiar Mariana DAVID

Revista ”Eroica Viilor”

ULTIMA LUPTĂ A REGIMENTULUI 7 ARTILERIE ANTIAERIANĂ.

A doua zi, tot în Consiliul de Cabinet, directorul general al Poliţiei, general

ASASINAREA LUI NICOLAE IORGA ÎN DISCURSUL PUBLIC

EROU ÎN VIAȚĂ PREZENȚE MILITARE BUCUREȘTENE

S-ar putea să vă placă și