Lucrarea practică Nr.

Reacţii chimice de identificare ale ionilor de fier (Fe2+ și Fe3+), cobalt

(Co2+), cupru (Cu2+ și Cu+), argint (Ag+), zinc (Zn2+), mangan (Mn2+), sodiu
(Na+) și potasiu (K+), magneziu (Mg2+), calciu (Ca2+), plumb(Pb2+)

- Partea Experimentală –

Fierul, Fe (grupa a 8-a secundară). Compuşii Fe2+ (feroşi) şi Fe3+ (ferici)

Fierul formează compuşi în starea de oxidare + 2 (compuşi feroşi), + 3 (compuşi

ferici) şi + 6 (feraţi).

Compuşii Fe2+ (compuşii feroşi)

1. Hidroxidul feros – Fe(OH)2

Se prepară dintr-o sare feroasă solubilă şi un hidroxid alcalin:
FeCl2 + 2KOH → Fe(OH)2 + 2KCl
sau:
FeSO4 + 2NaOH → Fe(OH)2 + Na2SO4
Experienţă. Se măsoară într-o eprubetă circa 4 mL de soluţie 5% FeSO4 sau FeCl2
peste care se adaugă 4 mL soluţie diluată de NaOH sau KOH, 4-5%. Se observă formarea
unui precipitat verde închis cu tentă galbenă de Fe(OH)2.solubil în acizi diluaţi.

2. Sulfura feroasă – FeS. Ionul Fe2+ formează cu sulfura de amoniu (NH4)2S sau sulfura
de sodiu Na2S, un precipitat de FeS de culoare neagră, solubil în acizi diluaţi:
FeCl2 + (NH4)2S → FeS↓ + 2NH4Cl
sau: FeSO4 + Na2S → FeS↓ + Na2SO4
Experienţă. Într-o eprubetă se măsoară 4 mL soluţie FeSO4 5% şi 3 mL soluţie Na2S
4 %, după care se agită conţinutul. Se observă formarea sulfurii feroase. FeS, precipitat negru.

3. Ionul Fe2+ este reducător şi se oxidează la Fe3+ sub acţiunea agenţilor oxidanţi (apa
de clor – Cl2, soluţii 4% de H2O2, KMnO4, K2Cr2O7)

2 FeCl2 + Cl2 → 2FeCl3

2 FeCl2 + H2O2 + 2HCl → 2FeCl3 + 2H2O
2FeSO4 + H2O2 + H2SO4 → Fe2(SO4)3 + 2H2O
10FeSO4 + 2KMnO4 + 8H2SO4 → 5Fe2(SO4)3 + 2MnSO4 + 8H2O + K2SO4
6FeSO4 + K2Cr2O7 + 7H2SO4 → 3Fe2(SO4)3 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7H2O
1
 Experienţă. Se măsoară, în trei eprubete, câte 3 mL soluţii 5% de FeSO4 , peste care
se adaugă următorii reactivi: în prima eprubetă - 4 mL de H2O2 şi 2 mL de soluţie H2SO4, 5 -
6%, în a doua eprubetă 3 mL soluţie KMnO4 4 – 5% şi 2 mL soluţie H2SO4, 5 - 6%, iar în a
treia eprubetă se măsoară circa 4 mL soluţie K2Cr2O7 şi 3 mL soluţie H2SO4, 5 - 6%. Se
observă fenomenele care au loc în eprubete. Prezenţa ionului Fe3+ se evidenţiază cu soluţie
4% de KSCN sau NH4SCN, când se formează tiocanatul feric (sulfocianura ferică)
Fe(SCN)3, de culoare roşu-sângeriu..
Fe3+ + 3KSCN → Fe(SCN)3 + 3K+
sau:
Fe3+ + 3NH4SCN → Fe(SCN)3 + 3 NH4+
Compuşii Fe3+ (ferici)

4. Oxidul feric hidratat – Fe2O3.H2O (hidroxid feric)

La tratarea soluţiilor sărurilor ferice cu hidroxizi alcalini, carbonaţi alcalini sau
amoniac, se formează Fe2O3.nH2O – oxidul feric hidratat, un gel voluminos de culoare
brun-deschis (n = 3). Prin încălzire, trece în oxihidroxidul feric, FeO(OH) şi apoi în Fe2O3.
Are caracter amfoter; este solubil în acizi diluaţi dând săruri ferice şi în hidroxizi alcalini
concentraţi, dând feriţi:
2FeCl3 + 6NaOH → Fe2O3.3H2O + 6NaCl
Experienţă. Se măsoară, într-o eprubetă circa 4 mL de soluţie 4% FeCl3 peste care se
adaugă 3 mL de soluţie NaOH 4-5%. Se observă formarea gelului brun deschis de oxid feric
hidratat (hidroxid feros).

5. Sulfura de fier (III) - Fe2S3

Ionul Fe3+ formează cu (NH4)2S sau Na2S sulfura de fier (III) Fe2S3, precipitat negru
cenuşiu, solubil în HCl, 2N:
FeCl3 + (NH4)2S → Fe2S3 ↓ + NH4Cl
sau:
FeCl3 + Na2S → Fe2S3 ↓ + NH4Cl
Experienţă. Într-o eprubetă se adaugă circa 3 mL de soluţie 4% FeCl3 şi 2 mL soluţie
Na2S 4% şi se omogenizează. Se formează Fe2S3 precipitat negru cenuşiu.

6. Ionul Fe3+ este oxidant. şi se reduce la Fe2+ sub acţiunea unor agenţi reducători
(KI, Na2S sau (NH4)2S, SnCl2). În urma reacţiilor se observă că anionul I- în mediu
acid este oxidat la I0, S-2 la S0 şi Sn+2 la Sn+4:

2FeCl3 + 2KI → 2FeCl2 + I2 + 2KCl

2FeCl3 + Na2S → 2FeCl2 + S + 2NaCl
2FeCl3 + SnCl2 → 2FeCl2 + SnCl4
2FeCl3 + Na2SO3 → 2FeCl2 + 2NaCl + NaHSO3

Experienţă. În patru eprubete se adaugă câte 4 mL de soluţie 4% FeCl3. În prima eprubetă

se măsoară 3 mL soluţie KI 4-5%, iar în a doua eprubetă se măsoară circa 3 mL soluţie de
Na2S, 4-5%. În treia eprubetă se adaugă 2 mL soluţie SnCl2 , 4% şi în a patra -3 mL sulfit de
sodium, 4-5%. Toate eprubetele cu soluţii se agită bine. În cazul primei reacţii, se observă
formarea iodului care poate fi extras în CHCl3, CCl4, eter etilic, toluen, clorură de metilen etc.
Iodul extras în solventul organic ales, colorează stratul de solvent în roz-violet cu nuanţe
diferite în funcţie de solventul organic ales.
2
 În cazul celei de-a doua reacţii, se formează o opalescenţă alb-gălbui intensă datorată
formării sulfului coloidal.
În urma reacţiei din cea de-a treia şi a patra eprubetă, rezultă ca produs principal
clorura feroasă (FeCl2). Ionii feroşi (Fe2+) formaţi în eprubetă se identifică prin adaosul a 3
mL soluţie fericianură de potasiu K3lFe(CN)6], 4-5%, moment în care se formează un
precipitat fin albastru-închis. Prin adăugarea în eprubetă a circa 2 mL de soluţie NaOH 1 N ,
culoarea precipitatului trece în verzui-deschis. Culoarea precipitatului se schimbă repede în
verde intens şi apoi în maro, când eprubeta este agitată.

Cobaltul. Compuşii cobaltului.

Compuşii Co2+
Cobaltul formează compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 3+. Combinaţiile cobaltoase
(2+) simple, sunt foarte stabile, iar cele cobaltice (3+) sunt instabile, reducându-se cu uşurinţă
la Co2+. În schimb, combinaţiile complexe cobaltice sunt mult mai stabile ca cele cobaltoase
şi se obţin uşor în număr mare.

1. Hidroxidul cobaltos – Co(OH)2

Se obţine prin tratarea unei sări cobaltoase cu o soluţie de hidroxid alcalin:
Co(NO3)2 + 2NaOH → Co(OH)2↓ + 2NaNO2
Experienţă. Se măsoară într-o eprubetă circa 4 mL soluţie Co(NO3)2, 4% peste care se
adaugă 2 mL soluţie NaOH 4-5%. Se observă formarea unui precipitat albastru intens,
care apoi trece în roz. Prezintă două modificaţii: α Co(OH)2 metastabil de culoare albastră
şi β Co(OH)2 stabil, de culoare roz. Ambele forme sunt insolubile în apă, se dizolvă în
soluţii concentrate şi calde de hidroxizi alcalini, în acizi minerali şi în cei mai mulţi acizi
organici. La cald, în absenţa oxigenului se deshidratează, trecând în CoO (oxid cobaltos)

2. Co(OH)2↓ se dizolvă în soluţii amoniacale şi în prezenţa sărurilor de amoniu,

formând clorură hexaamino cobaltoasă de culoare galbenă:
Co(OH)2 + 4NH3 + 2NH4Cl = [Co(NH3)6]Cl2 + 2H2O
Experienţă. În eprubeta din experienţa precedentă, peste precipitatul format de
Co(OH)2, se adaugă în porţiuni 3 mL NH3 concentrat şi circa 1,5 mL soluţie de NH4Cl
soluţie 5%. Se observă dizolvarea precipitatului şi colorarea în galben a soluţiei

3. Comportarea sărurilor de cobalt la cald

Sărurile cobaltoase hidratate au culoarea roz-roşie; prin încălzire ele se deshidratează,
căpătând culoarea albastră.
Dacă se scrie pe o foaie de hârtie cu o soluţie de CoCl2 slab roz, scrisul este aproape
invizibil. După uscare şi încălzirea hârtiei, scrisul devine vizibil şi colorat în albastru iar,
la rece, dispare (cerneala simpatică).
O hârtie îmbibată cu sare de cobalt în aer umed este roz, iar în aer uscat este albastră.
Pe această proprietate se bazează aprecierea umidităţii atmosferice.

4. Reacţia Vogel
Sărurile cobaltoase formează, cu tiocianatul de amoniu, un complex solubil,
tetracianocobaltat (II) de amoniu, de culoare albastră. Complexul este mai solubil şi
mai stabil într-un amestec de alcool izoamilic-eter sau în acetonă:
Co(NO3)2 + 2NH4SCN → 2NH4NO3 + Co(SCN)2
3
 Co(SCN)2 + 2NH4SCN → (NH4)2[Co(SCN)4]
tetrasulfocianocobaltat de amoniu
Experienţă. Într-o eprubetă se măsoară 2-3 mL soluţie soluţie Co(NO3)2 , 4% pesre
care se adaugă circa 4 mL de soluţie NH4SCN, 5%. Se formează un complex albastru
intens şi se observă extracţia eficientă a acestuia în stratul cu amestecul de solvenţi
organici (alcool izoamilic – eter etilic sau acetonă p.a.) pe care îl colorează în albastru.

5. Reacţia sărurilor de Co2+ cu sulfura de amoniu (NH4)2S sau cu sulfura de

sodium Na2S
Ionul Co2+ formează cu sulfura de amoniu sulfura de cobalt, precipitat negru,
solubil la cald în HNO3 concentrat sau apă regală:
Co(NO3)2 + (NH4)2S → CoS↓ + 2NH4NO3
sau:
Co(NO3)2 + Na2S → CoS↓ + 2NaNO3
Experienţă. Se amestecă într-o eprunetă curată 4 mL soluţie de Co(NO3)2 sau CoCl2,
4% cu 2 mL soluţie (NH4)2S sau Na2S 4% proaspăt preparată. Se observă formarea sulfurii de
cobalt, CoS↓.

6. Reacția sărurilor de Co2+ cu ferocianura de potasiu K4[Fe(CN)6]

2Co(NO3)2 + K4[Fe(CN)6] → Co2[Fe(CN)6] + 4KNO3
Ferocianura de potasiu formeaza cu cationul de cobalt Co 2+, ferocianura cobaltoasă
de culoare verde.
Experienţă. Se adaugă într-o eprubetă circa 3 mL soluţie ferocianură de potasiu
K4[Fe(CN)6] , 4% peste 4 mL soluţie de Co(NO3)2 sau CoCl2, 4%. Se observă formarea
ferocianurii cobaltoase de culoare verde

7. Reacția sărurilor de Co2+ cu iodura de potasiu, KI

Ionul Co2+ formează cu iodura de porasiu KI un precipitat de iodură de cobalt CoI2,
care se prezintă sub două forme polimorfe: forma α - CoI2 este un precipitat negru alcătuit din
cristale hexagonale care , în prezenţa aerului se transformă într-un precipitat verde-închis şi
forma β –CoI2 - precipitat galben ce trece în prezenţa oxigenului şi umidităţii din aer într-un
precipitat verde deschis.
Co(NO3)2 + 2KI → CoI2↓ + 2 KNO3
Experienţă.Se tratează 5 mL soluţie Co(NO3)2 4-5% cu 4-5 mL soluţie KI 5% într-o
eprubetă, cînd se formează precipoitatul de iodută de cobalt (II).

Compuşii Pb2+

1. Hidroxidul de plumb – Pb(OH)2

Se prepară prin tratarea unei sări solubile de plumb (acetat sau nitrat) cu soluții de
hidroxizi alcalini:
Pb(NO3)2 + 2NaOH → Pb(OH)2↓ + 2NaNO3
sau:
Pb(CH3COO)2 + 2NaOH → Pb(OH)2↓ + 2 CH3COONa

4
 Experienţa se execută într-o eprubetă ce conţine 4 mL soluţie Pb(NO3)2 sau
(CH3COO)2Pb, 5%. Se adaugă câte puţin, o soluţie de NaOH 4-5% (2 mL). Se observă
formarea unui precipitat alb gelatinos de Pb(OH)2↓ solubil în exces de reactiv, în HNO3 sau
CH3COOH. Are caracter amfoter

2. Sulfura de plumb – PbS

Experienţă. PbS↓ se obţine prin tratarea a circa 3 mL soluţie de acetat sau nitrat de
plumb 5% cu 2 mL dintr-o soluţie proaspăt preparată de Na2S 5%.
Pb(NO3)2 + Na2S → PbS↓ + 2NaNO3
sau:
Pb(CH3COO)2 + Na2S → PbS↓ + 2 CH3COONa
PbS este un precipitat de culoare neagră, insolubil în HCl diluat sau H2SO4 diluat. Se
dizolvă în HNO3 diluat la fierbere, când se degajă NO și se obține sulf coloidal.

3. Sulfatul de plumb – PbSO4

Experienţă. Acidul sulfuric precipită din soluţie cationului de plumb Pb2+ și formează
sulfatul de plumb, PbSO4 precipitat de culoare albă, solubil în HCl concentrat și H2SO4
concentrat.La 3 mL soluție de nitrat sau acetat de plumb se adaugă 2 mL soluție de acid
sulfuric 6-7%., Se formează precipitatul alb de sulfat de plumb.
Pb(NO3)2 + H2SO4 → PbSO4↓ + 2HNO3

4. Ferocianura de plumb – Pb2[Fe(CN)6]

Experienţă. Prin reacția acetatului de plumb cu ferocianura de potasiu, precipită
ferocianura de plumb Pb2[Fe(CN)6]↓ de culoare albă, insolubilă în acizi diluați. La circa 4 mL
soluție de acetat de plumb 5% se adaugă circa 2 mL soluție de K4[Fe(CN)6], 5-6%. Se
observă formarea precipitatului alb de ferocianură de plumb, conform reacţiei:
2Pb(CH3COO)2 + K4[Fe(CN)6] → Pb2[Fe(CN)6] ↓ + 4CH3COOK

5. Cromatul de plumb – PbCrO4

Experienţă. Cationul de plumb Pb2+ dintr-o sare solubilă (acetat sau nitrat de plumb)
formează cu cromatul de potasiu K2CrO4 , cromatul de plumb, un precipitat de culoare
galbenă-verzui La circa 4 mL de acetat de plumb 5%, se adaugă circa 2 mL de cromat de
potasiu 4-5%. Se formează precipitatul de cromat de plumb în eprubetă, conform reacţiei:
Pb(CH3COO)2 + K2CrO4 → PbCrO4 ↓ + 2CH3COOK

6. Iodura de plumb – PbI2

Experienţă. Prin tratarea a 4 mL soluţie de acetat sau nitrat de plumb 5% cu 2 mL
soluţie KI 5%, se obţine un precipitat galben – portocaliu intens de iodură de plumb
PbI2 conform reacţiei:
Pb(CH3COO)2 + 2KI → PbI2 ↓ + 2CH3COOK

7. Dicromatul de plumb – PbCr2O7

Experienţă. Cationul de plumb Pb2+ dintr-o sare solubilă (acetat sau nitrat de plumb)
formează cu dicromatul de potasiu K2C2O7 , dicromatul de plumb, un precipitat de culoare
galbenă.-portocaliu La circa 4 mL de acetat de plumb 5%, se adaugă circa 2 mL de 3 dicromat
de potasiu 4-5%. Se formează precipitatul de dicromat de plumb în eprubetă, conform
reacţiei:
Pb(CH3COO)2 + K2Cr2O7 → PbCr2O7 ↓ + 2CH3COOK

5
 Cuprul. (grupa a 1-a seundară; coloana 11) Compuşii cuprului.
Compuşii Cu+ (combinaţii cuproase)

1. Oxidul de Cu (I) – Cu2O

Oxidul cupros se obţine prin reducerea ionului Cu2+ în mediu bazic cu agenţi
reducători ca hidrazina, glucoza, formaldehida, SO2 etc.
Oxidul cupros Cu2O, se poate obţine prin reducerea hidroxidului cupric (Cu(OH)2) cu
o soluţie de aldehidă formică (formaldehidă). Pentru realizarea acestui experiment se
foloseşte reactivul Fehling, care este alcătuit din două soluţii: soluţia A (Fehling I) şi
soluţia B (Fehling II).
Soluţia Fehling I conţine 35 g CuSO4.5H2O şi 2 mL H2SO4 concentrat în 250 mL
soluţie (H2SO4 are rolul de a retrograda hidroliza sării).
Soluţia Fehling II conţine 150 g sare Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu), 300
mL soluţie de NaOH sau KOH 30% şi până la 750 mL apă distilată. Sarea Seignette are
rolul de a dizolva precipitatul de Cu(OH)2 ce se formează la amestecarea soluţiei Fehling
I cu soluţia Fehling II.

CuSO4 + 2NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4

2Cu(OH)2 + H-CH=O → 2CuOH + H-COOH + H2O
2CuOH → Cu2O↓ + H2O
Experienţă Într-o eprubetă curată se amestecă 1 mL soluţie Fehling I cu 3 mL soluţie
de Fehling II. Se adaugă apoi 4 mL soluţie de formaldehidă 10% sub încălzire, pe baie
de apă Se observă atenuarea culorii albastre a soluţiei. Se continuă încălzirea (50-60°C)
circa 5-7 minute şi se observă formarea unui precipitat galben-maro deschis (hidroxidul
cupros – CuOH), ce are o nunaţă verzuie datorită prezenţei ionilor Cu2+ în soluţie şi care
trece în roşu-cărămiziu la încălzire, datorită formării oxidului cupros Cu2O ↓ în soluţia
din eprubetă.

2. Iodura de Cu(I) – CuI

Iodura cuprousă, CuI se obţine dintr-o sare a cupurlui Cu2+ (CuSO4) şi o iodură
alcalină (KI), conform reacţiilor:
2CuSO4 + 4KI → 2CuI + I2 + 2K2SO4 sau:
CuSO4 + 2KI → CuI2 + K2SO4
2CuI2 → 2CuI + I2
Experienţă. Iodura cuproasă CuI se prepară prin tratarea a 3 mL soluţie de CuSO4 4-
5% cu 3 mL soluţie KI 4-5%, moment în care se formează un precipitat cafeniu deschis
consistent de CuI↓

3. Tiocinanatul de Cu(I) – CuSCN

Tiocanatul cupros, CuSCN se sintetizează dintr-o sare a cupurlui Cu2+ (CuSO4),
tiocianat de potasiu sau de amoniu (KSCN sau NH4SCN), în prezenţa unui reducător puternic
(H2SO3 sau Na2SO3) , conform reacţiilor:

2CuSO4 + 2 NH4SCN + Na2SO3 + H2O → 2CuSCN + (NH4)2SO4 +2 NaHSO4

sau :
2CuSO4 + 2KSCN + Na2SO3 + H2O → 2CuSCN + Na2SO4 + 2KHSO4
6
Experienţă. Tiocinanatul cupros este preparat prin tratarea a 3-4 mL soluţie CuSO4, 4 % cu 3-
4 mL soluţie NH4SCN sau KSCN, 4%, în mediu reducător de acid sulfuros sau sulfit de
sodiu Na2SO3 soluţie 5%, când rezultă un precipitat alb de CuSCN↓.

Compuşii Cu2+(compuşii cuprici)

Compuşii cuprici sunt mai stabili decât cei cuproşi. În stare hidratată, au culoare
albastră, iar în stare anhidră sunt incolori.

4. Hidroxidul de Cu (II) – Cu(OH)2 şi prepararea reativului Schweitzer

Hidroxidul cupric se prezintă sub forma unui precipitat albastru voluminos; se obţine
prin tratarea unei sări solubile de Cu2+ cu hidroxizi alcalini:
CuSO4 + NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4
Cu(OH)2 + H2SO4 → CuSO4 + 2H2O
Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2 (hidroxidul tetraamino-cupric)
Experienţă. Într-un pahar Berzelius se tratează 10-15 mL soluţie de CuSO4 cu 10-15
mL soluţie de NaOH (sau KOH). Se formează un precipitat albastru voluminos de Cu(OH)2,
care se separă prin filtrare de restul soluţiei. Se spală apoi precipitatul cu apă distilată. Se
împarte precipitatul în două; o parte este supus calcinării pe un capac de creuzet, când se
observă formarea CuO de culoare neagră, solubil în acizi; a doua parte se divizează în două şi
se tratează separat cu soluţii de 10-11 mL soluţii H2SO4 sau NH3, 10%, când se constată
dizolvarea completă a precipitatului şi formarea unei soluţii limpezi de culoare albastru-
închis.
Prin tratare cu NH3, Cu(OH)2 se dizolvă, formând hidroxidul tetraamino Cu(II)
(cupric), numit şi reactiv Schweitzer. Acest complex are proprietatea de a dizolva celuloza.

5. Sulfura de cupru, CuS

Ionul sulfură S2- din hidrogenul sulfurat sau dintr-o soluţie proaspătă de Na2S
formează cu Cu2+ , în mediu neutru sau acid, un precipitat negru de sulfură de cupru, solubilă
în HNO3 diluat la cald, HCl concentrat şi cianuri alkaline:
CuSO4 + Na2S → CuS↓ + Na2SO4
Experienţă. Se amestecă 4 mL soluţie de CuSO4 4-5% circa 3 mL soluţie Na2S, 4-5%. Se
obţine CuS↓ neagră.

6. Ferocianura de cupru – Cu2[Fe(CN)6]

Ferocianura de potasiu, precipită din soluţiile solubile ale cationului de cupru Cu2+ şi se
obţine ferocianura de cupru, Cu2[Fe(CN)6]↓ de culoare roșu-brună, solubilă în amoniac și
insolubilă în acizi diluați.
2CuSO4 + K4[Fe(CN)6] → Cu2[Fe(CN)6]↓ + 2K2SO4
Experienţă. Se tratează 4 mL soluţie de CuSO4 4-5% cu 3 mL soluţie K4[Fe(CN)6] ,
4% când se obţine Cu2[Fe(CN)6]↓ precipitat roşu-brun.

7. Cromatul de cupru – CuCrO4

Cromatul de cupru se obţine prin tratarea sulfatului de cupru CuSO4 cu cromatul de
potasiu, K2CrO4, conform reacţiei:
CuSO4 + K2CrO4 → CuCrO4↓ + K2SO4

7
 Experienţă. Se tratează 4 mL soluţie de CuSO4 4-5% cu 4 mL soluţie K2CrO4 , 4% când
se obţine CuCrO4↓ precipitat roşiatic-vişiniu.

8. Dicromatul de cupru – CuCr2O7

CuSO4 + K2Cr2O7 → CuCr2O7↓ + K2SO4
Experienţă. Se tratează 3 mL soluţie de CuSO4 4-5% cu 3 mL soluţie K2CrO4 , 4%
când se obţine CuCr2O7.

Argintul. Compuşii argintului.

Compuşii Ag +
1. Oxidul de argint – Ag2O. Prepararea reactivului Tollens
Se prepară prin tratarea unei sări solubile de argint (AgNO3) cu hidroxizi alcalini
(KOH, NaOH). Hidroxidul de argint se formează intermediar şi este instabil. Se descompune
imediat la Ag2O ↓precvipitat brun. Ag2O este insolubil în apă şi hidroxizi alcalini, dar uşor
solubil în ammoniac concentrat, conform reacţiilor:
AgNO3 + NaOH → AgOH + NaNO3

2AgOH → Ag2O + H2O

Ag2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH - reactivul Tollens

Experienţă. Se măsoară în eprubetă 4 mL soluţie AgNO3 3 - 4% cu 4 mL soluţie
NaOH, 5% şi se observă formarea unui precipitat brun-negru de Ag2O, care se depune în
timp. Se adaugă apoi 3 mL soluţie de NH3, 10% când precipitatul de Ag2O↓ se dizolvă în
eprubetă, cu formarea reactivului Tollens.

1. Clorura de argint – AgCl

Se obţine prin tratarea AgNO3 cu soluţii de cloruri alcaline (KCl, NaCl) sau HCl
diluat:
AgNO3 + NaCl → AgCl↓ + NaNO3
sau:
AgNO3 + HCl → AgCl ↓+ HNO3
Experienţă. Prin tratarea a 4 mL soluţie de AgNO3 4-5% cu 2-3 mL soluţie de
clorură de sodiu NaCl sau HCl diluat 4-5%: se obţine un precipitat alb-cazeos de AgCl. Sub
acţiunea luminii, AgCl se descompune. Clorura de argint se dizolvă în soluţii de cianuri
alcaline, tiosulfat de sodiu şi amoniac, cu formare de complecşi.

2. Bromura de argint – AgBr

Se obţine în mod similar cu clorura. Se formează un precipitat galben-portocaliu, mai
sensibil la lumină decât clorura de argint:
AgNO3 + KBr → AgBr ↓ + KNO3
Experienţă: Prepararea AgBr se execută la întuneric, pentru evitarea fotoreducerii.
Este solubilă în amoniac, tiosulfaţi alcalini, cianuri şi H2SO4 concentrat la cald. Circa 4 mL
soluţie de AgNO3 4-5% se amestecă cu 3 mL soluţie KBr, 4% cu formarea precipitatului de
AgBr↓.

8
 3. Iodura de argint - AgI
Se obţine în urma reacţiei dintre nitratul de argint AgNO3 şi iodura de potasiu KI
executată în eprubetă. Este un precipitat alb-gălbui solubil în soluții de cianură de potasiu
și tiosulfat de sodiu.
AgNO3 + KI → AgI↓ + KNO3
Experienţă: 4 mL soluţie de AgNO3 4-5% se amestecă cu 4 mL soluţie KI, 4-5% cu
formarea precipitatului de AgI↓.

4. Sulfura de argint – Ag2S

Se obţine în urma reacţiei dintre nitratul de argint AgNO3 şi sulfura de sodiu sau
sulfura de amoniu, executată în eprubetă. Este un precipitat negru-cenușiu solubil în soluţii
apoase de cianură de potasiu, fericianură de potasiu, acid citric + KNO3.

2AgNO3 + Na2S → Ag2S↓ + 2NaNO3

sau:
2AgNO3 + ( NH4)2S → Ag2S↓ + 2NH4NO3
Experienţă. Se obţine în urma reacţiei dintre 3-4 mL soluție de nitrat de argint 5% şi 2-
3 mL soluție de sulfură de sodiu sau sulfură de amoniu proaspăt preparată 4-5%, executată
în eprubetă. Este un precipitat negru-cenușiu solubil în soluţii apoase de cianură de
potasiu, fericianură de potasiu, acid citric + KNO3.
5. Cromatul de argint – Ag2CrO4
Se obţine în urma reacţiei dintre 3-4 mL soluție de nitrat de argint 5% şi 2-3 mL
soluție de cromat de potasiu 4-5%, executată în eprubetă. Este un precipitat roșu-
cărămiziu, solubil în soluţii apoase de acid nitric, amoniac, cianuri alcaline.

2AgNO3 + K2CrO4 → Ag2CrO4↓ + 2KNO3

Experienţă. Se obţine în urma reacţiei dintre 4 mL soluție de nitrat de argint 5% şi 3-4
mL soluție de cromat de potasiu 4-5%, executată în eprubetă. Cromatul de argint
Ag2CrO4↓ este un precipitat roșu-cărămiziu închis, solubil în soluţii apoase de acid nitric,
amoniac, cianuri alcaline.

6. Dicromatul de argint – Ag2Cr2O7

2AgNO3 + K2Cr2O7 → Ag2Cr2O7↓ + 2KNO3
Experienţă. Se obţine în urma reacţiei dintre 4 mL soluție de nitrat de argint 5% şi 4
mL soluție de dicromat de potasiu 4-5%, executată în eprubetă. Dicromatul de argint
Ag2Cr2O7↓ este un precipitat roșu-cărămiziu deschis.

Proprietăţile ionului Ag+

Ionul Ag+ este un bun oxidant; el se reduce la argint metalic, coloidal, alb-gălbui sau
sub formă de pulbere de culoare neagră.
Nitratul de argint AgNO3 ce conţine cationul de Ag+, oxidează ionii Fe2+, Mn2+ în
mediu alcalin sau neutru, după reacţiile:
2AgNO3 + Mn(NO3)2 + 4KOH → MnO2 + 2Ag↓ + 4KNO3 + 2H2O

3AgNO3 + 3FeSO4 → 3Ag↓ + Fe2(SO4)3 + Fe(NO3)3

Experienţă. În două eprubete de măsoară 4 mL soluţie AgNO3, 4-5% în fiecare. În
prima eprubetă se adaugă 3 mL soluţie 4-5% Mn(NO3)2 şi 2 mL soluţie KOH 5%. În a doua

9
eprubetă se adaugă circa 3-4 mL soluţie FeSO4, 5%. Se observă fenomenele care au loc în
cele două eprubete.
Ionul Ag+ oxidează în mediu amoniacal, aldehida formică la acid formic, conform
reacţiilor:
2AgNO3 + 2NH4OH → 2AgOH + 2NH4NO3

2AgOH → Ag2O + H2O

Ag2O + 4NH4OH → 2[Ag(NH3)2]OH + 3H2O

2[Ag(NH3)2]OH + HCHO → 2Ag↓ + HCOONH4 + 3NH3 + H2O

Experienţă. Într-o eprubetă se introduc 3-4 mL soluţie AgNO3 5%, 3-4 mL amoniac şi
3-4 mL HCHO, 30%. Se încălzeşte eprubeta încet pe baia de apă la 60-70°C timp 7-8 minute
fără a o agita deloc; se observă depunerea argintului metalic pe pereţii eprubetei, sub forma
unei oglinzi strălucitoare de argint.
Oglinda de argint se poate obţine şi în prezenţa unei soluţii de glucoză sau lactoză
10%, drept agent reducător.
C6H12O6 + 2[Ag(NH3)2]OH → 2Ag↓ + C6H12O7 + 4NH3 + H2O
glucoză acid
gluconic
Experienţă. Într-o eprubetă, 5 mL soluţie de AgNO3, 5% este tratată cu 4 mL soluţie
KOH sau NaOH 5% când se formează precipitatul brun de Ag2O↓. Se adaugă apoi amoniac
NH3 până la dizolvarea precipitatului format iniţial (circa 4 mL); soluţia devine limpede. Se
adaugă apoi 3-4 mL soluţie glucoză, 10% şi se încălzeşte la 60-70°C fără agitare, pe baia de
apă, 7-8 minute, când se observă depunerea argintului metalic sub forma oglinzii de argint pe
pereţii eprubetei.

Zincul. (grupa a 2-a secundară, coloana 12). Compuşii zincului

Compuşii Zn2+

1. Hidroxidul de zinc – Zn(OH)2

Se prepară prin tratarea unei sări solubile de zinc cu hidroxid alcalin sau de amoniu:
ZnCl2 + 2NH4OH → Zn(OH)2 + 2NH4Cl
sau:
ZnSO4 + 2NaOH → Zn(OH)2 + Na2SO4
Experienţa. Într-o eprubetă se măsoară 4 mL soluţie ZnSO4 , 5% peste care se adaugă
2-3 mL soluţie NaOH sau NH4OH, 5 %, când se observă formarea unui precipitat alb
coloidal de hidroxid de zinc, cu proprietăţi amfotere. Hidroxidul de zinc este solubil în exces
de hidroxizi alcalini, amoniac, cu formarea combinaţiilor complexe respective, solubile. Este
solubil şi în acid clorhidric diluat, cu formarea clorurii de zinc solubile.

2. Sulfura de zinc – ZnS

Se obţine prin tratarea unei sări solubile de zinc (ZnCl2, ZnSO4) cu o sulfură alcalină:
ZnCl2 + Na2S → ZnS↓ + 2NaCl
sau:
ZnSO4 + (NH4)2S → ZnS↓ + (NH4)2SO4
Experienţa se execută în eprubetă prin măsurarea a circa 5 mL ZnCl2 5% peste care se
adaugă 3 mL de Na2S, 5% proaspăt preparată şi se observă formarea unui precipitat alb amorf
10
de ZnS↓ solubil în acizi. Un amestec stoechiometric de Zn şi S solid încălzit pe o placă
metalică, reacţionează violent.

3. Fosfatul de zinc – Zn3(PO4)2

Se obţine prin tratarea unei sări solubile de zinc cu o soluţie de fosfat alcalin:
3ZnSO4 + 2Na2HPO4 → Zn3(PO4)2↓ + 2Na2SO4 + H2SO4
Experienţă. Într-o eprubetă se adaugă circa 4 mL de soluţie Na2HPO4, 5% peste 5 mL
soluţie ZnSO4, 5%. Se agitî şi se observă formarea unui precipitat alb fin de Zn3(PO4)2↓

4. Cromatul de zinc – ZnCrO4

Prin tratarea unei sări solubile de zinc (ZnSO4) cu cromat de potasiu K2CrO4 se
observă formarea unui precipitat galben-verzui cristalin de cromat de zinc.
ZnSO4 + K2CrO4 → ZnCrO4↓ + K2SO4
Experienţă. Într-o eprubetă se adaugă circa 3 mL de soluţie K2CrO4, 5% peste 5 mL
soluţie ZnSO4, 5%. Se agitî şi se observă formarea unui precipitat cristalin galben-verzui de
ZnCrO4↓,
Sarea dublă de zinc și potasiu– K2Zn3[Fe(CN)6]2
Ferocianura de potasiu, formează cu cationul de zinc, o sare dublă de zinc si potasiu
sub forma unui precipitat alb cristalin, solubil în soluţii apoase de alcalii și insolubil în acizi
diluaţi.
3ZnSO4 + 2K4[Fe(CN)6] → K2Zn3[Fe(CN)6]2↓ + 3K2SO4
Experienţă. Într-o eprubetă se adaugă circa 3 mL de soluţie K4[Fe(CN)6] , 5% peste 4
mL soluţie ZnSO4, 5%. Se agitî şi se observă formarea unui precipitat alb cristalin.

5. Carbonatul de zinc – ZnCO3

Carbonatul de zinc de formează prin reacţia dintre acetatul sau nitratul de zinc şi
carbonatul de sodiu astfel:
Zn(NO3)2 + Na2CO3 → ZnCO3↓ + 2NaNO3
Experienţă. Într-o eprubetă se măsoară 4 mL de soluţie ZnSO4 sau Zn(NO3)2 , 5%
peste care se adaugă 4 mL soluţie Na2CO3, 4-5%. Se observă formarea unui precipitat
de carbonat de zinc alb fin.

6. Dicromatul de zinc – ZnCr2O7

ZnSO4 + K2Cr2O7 → ZnCr2O7↓ + K2SO4
Experienţă. Într-o eprubetă se măsoară 3 mL de soluţie ZnSO4, 5% peste care se
adaugă 3 mL soluţie K2Cr2O7 , 4-5%. Se observă formarea unui precipitat de dicromat
de zinc de zinc.

Manganul. (grupa a 7-a secundară, coloana 7). Compuşii manganului.

Compuşii Mn2+

1. Hidroxidul manganos – Mn(OH)2

Experienţă. Prin tratarea a 4 mL soluţie de MnCl2 sau MnSO4, 5% cu 4 mL soluţie
NaOH, 5%, se obţine un precipitat alb-gelatinos de Mn(OH)2.. Expus O2 din aer, se
transformă în acid manganos (dioxid de mangan hidratat) H2MnO3 de culoare
brun, conform reacţiilor:
MnCl2 + 2 NaOH → Mn(OH)2 + 2NaCl
Mn+2(OH)2 + 1/2 O2 → H2Mn+4O3 → MnO2. H2O
11
 2. Oxidarea manganului de la Mn2+ → Ma4+
Experienţă. Se tratează câte 4 mL soluţie de MnSO4, 5% cu 4 mL soluţie H2O2 3-
4%, în 2 eprubete; într-una dintre eprubete se adaugă circa 3 mL soluţie NH4OH, 6-
7% iar în cealaltă se măsaoră 3 mL soluţie NaOH, 5%. Se obsevă formarea unui
precipitat brun deschis de acid manganos H2MnO3 (MnO2. H2O) în prima eprubetă,
iar în a doua eprubetă se formează un precipitat brun-negru de manganit de mangan
(Mn2O3), conform reacţiilor:
MnSO4 + H2O2 + 2 NH4OH → H2MnO3 + (NH4)2SO4 + H2O
2MnSO4 + H2O2 + 4NaOH → Mn2O3 + 2Na2SO4 + 3H2O
3. Reacția Denigés
Experienţă. Într-o eprubetă se tratează 7 picături dintr-o soluție de MnSO4 foarte
diluată (2%) cu 7 picături de soluție CuSO4 (4-5%) catalizator și cu 4 mL soluție
KOH, 4-5%. Se adaugă apoi apă de brom (Br2) în exces → 5-6 mL, când apare o
colorație violet în eprubetă (datorită formării KMnO4), conform reacţiilor:
2MnSO4 + 5Br2 + 16KOH → 2KMnO4 + 10KBr + 2K2SO4 + 8H2O
2Mn(OH)2 + 5Br2 + 12KOH → 2KMnO4 + 10KBr + 8H2O (reacție catalizată
de ionii Cu2+)

Compuşii Mn4+

4. Sinteza dioxidului de mangan MnO2 (Mn+4O2)

Experienţă. Într-o eprubetă se aduaugă câte 3 mL de soluție de MnSO4, 5% , KMnO4,
4-5% în mediu apos (neutru). → H2O distilată. Se observă dispariția culorii violete și
formarea unui precipitat brun-negru de MnO2, conform reacției chimice:
3Mn+2SO4 + 2KMnO4 + 2H2O → K2SO4 + 5Mn+4O2 + 2H2SO4

Compuşii Mn=7 (din permanganatul de potasiu KMnO4 ), K+1(Mn+7O4-2)-1

Ionul (MnO4)– violet se comportă ca un agent oxidant energic în mediu puternic

acid. În mediu bazic puternic și în soluție apoasă slab bazică → neutră, se comportă
diferit (agent oxidant foarte slab și slab), conform reacțiilor:

- în mediu puternic acid, soluție. H2SO4, 25% (1):

(MnO4)- + 5e - + 8H+ → Mn2+ + 4H2O
- în mediu puternic bazic, soluție. NaOH sau KOH, 20-25% (2):
(MnO4)- + 1e - → MnO42-
- în soluție apoasă neutră sau slab bazică (3):
(MnO4)- + 3e - → MnO2 + 2O2-

Experienţă (1). În 3 eprubete se adaugă câte 4 mL de soluție de KMnSO4, 4 % ,. În

prima eprubetă se măsoară 3 mL soluție FeSO4, 4-5% proaspăt preparată și 1 mL
H2SO4 25%. sub agitare, în a doua eprubetă se adaugă 1 mL H2SO4 25%. și 3 mL
soluție acid oxalic (COOH)2 4-5%, sub agitare, iar în a treia se măsoară 1 mL H2SO4
25%. și 3 mL soluție KI 4-5%. În prima eprubetă se observă formarea ionilor ferici
Fe3+ prin adăugarea a 3 mL soluție KSCN sau NH4SCN, 3-4% , când apare o
colorație roșie-sângerie datorită apariției tiocianatului feric (Fe(SCN)3). În a doua
eprubetă se observă decolorarea soluției violete de KMnO4 datorită formării ionilor
Mn2+ incolori, iar în a treia eprubetă se constată formarea iodului elementar I2 prin

12
 apariția culorii brun închis–roșiatice specifice. Iodul I2 poate fi identificat și cu
solvenți organic nepolari (cloroform, CCl4, toluen, eter etilic), când iodul este extras
din stratul apos și dizolvat în stratul de solvent organic, pe care-l colorează ân nuanțe
de roz - violet intens.

2 KMn+7O4 + 10 Fe+2SO4 + 8 H2SO4 → 5 Fe2+3(SO4)3 + K2SO4 + 2 Mn+2SO4 + 8 H2O

(prima eprubetă); Fe3+ + NH4SCN → Fe(SCN)3 + 3NH4+

2 KMn+7O4 + 5 (+3COOH)2 + 3 H2SO4 → 2 Mn+2SO4 + 10 +4CO2↑ + K2SO4 + 8 H2O

(a doua eprubetă)

2 KMn+7O4 + 10 KI-1 + 8 H2SO4 → 2 Mn+2SO4 + 5 I20 + 6 K2SO4 + 8 H2O

(a treia eprubetă)

Metalele active din grupele principale: Na, K (grupa a 1-a principală) și

Mg, Ca, Ba (din grupa a 2-a principală)

Sodiul (Na)
Reacții pe cale uscată – colorația flăcării
Sărurile volatile ale sodiului (NaCl perfect uscată) colorează flacăra incoloră
(oxidantă) a becului de gaz în galben strălucitor.

Reacții în soluție apoasă:

Sărurile de sodiu (NaCl) 4 mL, 5% soluție, formează cu pirostibiatul acid de potasiu
K[Sb(OH)6] 3 mL, 4% aoluție → pirostibiat acid de sodiu (Na[Sb(OH)6] ) care, acidulat cu
HCl 5%, (2 mL în porțiuni) formează acid stibic (H3SbO4) - un precipitat alb cristalin
conform reacțiilor:

NaCl + K[Sb(OH)6] → Na[Sb(OH)6] + KCl

Na[Sb(OH)6] + HCl → H3SbO4↓ + NaCl + 2H2O

Potasiul (K)
Reacții pe cale uscată – colorația flăcării
Sărurile volatile ale potasiului (KCl perfect uscată) colorează flacăra incoloră
(oxidantă) a becului de gaz în violet intens. ( privită în special prin sticla de cobalt) Înainte
de utilizare, mina de grafit (de creion) va fi curățată prin umectare repetată cu o soluție diluată
de HCl și apoi cu H2O distilată

Reacții în soluție apoasă:

Sărurile de potasiu (KCl perfect uscată) 4 mL, 5% soluție, formează cu acidul tartric 3
mL, 4% aoluție adăugată în porțiuni → tartrat acid de potasiu - un precipitat alb
microcristalin.
Precipitarea este facilitată și accelerată prin frecarea prealabilă a pereților interni ai
eprubetei cu o baghetă din sticlă, uscată. Are loc reacția:

13
 COOH COO-K+

CH OH CH OH
KCl + + HCl
CH OH CH OH

COOH COOH
tartrat acid de potasiu

Magneziul (Mg)
Reacții pe cale uscată – colorația flăcării
Magneziul (sub formă de bandă metalică sau pulbere) introdus în flacăra incoloră
(oxidantă) a becului de gaz arde cu o flacără vie, strălucitoare și formează oxidul de
magneziu, MgO, o pulbere albă: 2Mg + O2 → 2 MgO. Înainte de aprindere, banda de
magneziu va fi curățată de stratul de oxid (spălare repetată cu o soluție diluată de HCl și apoi
cu H2O distilată)

Reacții în soluție apoasă:

Reacția MgCl2 cu hidroxidul de sodiu, NaOH

Sărurile de magneziu (MgCl2) 4 mL, 5% soluție, formează cu o soluție de NaOH, 3
mL, 5% aoluție → hidroxidul de magneziu, Mg(OH)2 , precipitat gelatinos incolor, conform
reacției:
MgCl2 + 2NaOH → Mg(OH)2↓ + 2NaCl

Reacția MgCl2 cu oxalatul de amoniu

Sărurile de magneziu (MgCl2) 4 mL, 5% soluție, formează cu o soluție de oxalat de
amoniu, 4 mL, 5% aoluție → oxalat de magneziu , precipitat alb cristalin, conform reacției:

COO-NH4+ COO-
MgCl2 + Mg2+ + 2 NH4Cl
-
COO NH4+ COO -

oxalat de magneziu

Precipitarea este facilitată și accelerată prin frecarea prealabilă a pereților interni ai

eprubetei cu o baghetă din sticlă, uscată. Precipitatul format este solubil în acizi minerali
diluați.

Calciu (Ca)
Reacții pe cale uscată – colorația flăcării
Sărurile volatile ale calciului (CaCl2 perfect uscată) colorează flacăra incoloră
(oxidantă) a becului de gaz în roșu-cărămiziu. Înainte de utilizare, mina de grafit (de creion)
14
va fi curățată bine prin umectare repetată cu o soluție diluată de HCl și ștearsă cu hârtie de
filtru.
Reacții în soluție apoasă:

Reacția CaCl2 cu oxalatul de amoniu:

Sărurile de calciu (MgCl2) 4 mL, 5% soluție, formează cu o soluție de oxalat de
amoniu, 4 mL, 5% aoluție → oxalat de calciu , precipitat alb microcristalin fin conform
reacției:

COO-NH4+ COO-
CaCl2 + Ca2+ + 2 NH4Cl
-
COO NH4+ COO -

oxalat de calciu
Precipitatul format este ușor solubil în acizi minerali diluați (HCl, HNO3) și foarte
greu solubil în CH3COOH. Precipitarea este facilitată și accelerată prin frecarea prealabilă a
pereților interni ai eprubetei cu o baghetă din sticlă, uscată.

Bibliografie
1. Alina Ştefanache, Alina Monica Miftode, Maria Miftode, Chimie Anorganică
Experimentală, pag. 298-316, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2007.
2. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Chimie Analitică, pag 41-53, Editura Universităţii de
Medicină şi Farmacie “Grigore .T.Popa”, Iaşi, 2000.
3. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice și Instrumentale de Analiză, pag.
53-122, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Grigore .T.Popa”, Iaşi, 2007.
4. Victoria Aldea, Valentina Uivarosi, Chimie Anorganică-Elemente şi Combinaţii,
pag. 626-660, Editura Medicală, Bucureşti, 1999.
5. Robert Săndulescu, Simona Mirel, Cecilia Cristea, Radu Oprean, Bodoki Ede,
Simion Lotrean, Chimie Analitică Calitativă, ghid de lucrări practice, pag. 120-174, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

15