Fenomene de suprafata

Hidrostatica
Hidrodinamica

Tensiunea superficiala apare la suprafata lichidelor care sunt in contact cu mediul

gazos. O molecula interactioneaza cu moleculele aflate la o distanta maxima de raza
de actiune moleculara.
Volumul ocupat de moleculele aflate in interactiune cu o molecula data
reprezinta sfera de actiune moleculara a acesteia.
d=raza de actiune moleculara
Stratul de grosime = d care se afla la suprafat lichidului se numeste strat
superficial. Forta de aprare exercitate de stratul superficial pe o unitate de suprafata
se numeste presiune interna. Surplusul de energie potentiala a moleculelor aflate in
stratul superficial se numeste energie a stratului superficial.
Fortele de tensiune superficial sunt rezultatul microscopic al fortelor de
interactiune dintre moleculele lichigului.
Forta de tensiune superficiala este proportionala cu lung. conturului stratului
superficial si depinde de natura lichidului, printr-o marime numita coeficient de
tensiune superficiala. Acesta reprezinta forta care se exercita asupra unitatii de
lungime sau lucrul mecanic efectuat cu forta de tensiune pt a mari suprafata
lichidelor cu o unitate. Coeficientul de tensiune depinde de natura lichidului(forta
intermediara) si temperatura(scade cu cresterea temp)
Totul depinde de forta intermediara:
-temp creste, forta intermediara scade
-coeficientul scade, temp creste
Datorita ten superficiala libera a unui lichid in contact cu alte medii, ia o forma
curbata, denumita MENISC
Meniscul : concav – in jos, convex – in sus
Forta de coeziune = forta care actioneaza in interiorul lichidului, intre molecule
Forta de adeziune = forta ce actioneaza la contactul solid-lichid
Daca forta de coeziune este mai mare decat forta de adeziune => ca
lichidele nu uda peretii iar meniscul este convex.
Daca forta de Adeziune este mai mare decat forta de coeziune => ca uda
peretii vasului, iar meniscul este concav.
Existenta meniscului determina aparitia unei presiuni suplimentare fata de cea
exercitata de suprafata plana a lichidului.(presiunea suplimentara > presiunea
atmosferica)
Datorita actiunii fortei de tensiune superficiala fac ca peretii sa se comporte ca
o membrana elastica.
Fen de ten sup sunt mai evidente in cazul tuburilor cu sectiuni mici, inaltimea lor e
data de legea lui Jurin.
Importanta Fenomenului de capilaritate

In natura apa Contine de cele mai multe ori minerale sau materii organice care
influenteaza valoarea coeficientului de tensiune superficiala.
Substantele minerale se dizolva deobicei in apa spre deosebire de substantele
organice. Substantele organice au tendinta de a se intinde pe suprafata apei datorita
densitatii mici si datorita tensiunilor superficiale.
Ex: Detergentii contin substante tensioactive(care reduc tensiunea superficiala)
Functiile sistemului respirator la animale si ascensiunea sevei in plante

Capilaritatea – Reprezinta urcarea in capilare a lichidelor care formeaza menisc

concav, si coborarea celor care formeaza menisc convex.

Notiuni de statica si dinamica a fluidelor

Hidrostatica
Presiunea = marimea fizica scalara
Principiul lui Pascal: Forta arhimedica actioneaza asupra corpurilor solide atunci
cand sunt scufundate intr-un lichid de jos in sus si egala cu greutatea volumului de
lichid dezlocuit de corp.

Hidrodinamica

Reprezinta studiul lichidelor aflate in miscare

Liniea de curent – Reprezinta curba la care vectorul viteza e tangent in fiecare punct.
Curgere stationara – Un regim de curgere in care orice element care trece printr-un
punct de spatiu are aceasi traiectorie ca si precedentul care a trecut prin acelasi
punct.
Tipuri de curgere
- Curgere laminara : liniile de curent sunt paralele intre ele implicit (linii de lichid)
- Curgerea Turbulenta: Curgere nestationara, haotica, cu transfer de masa intre linii
de curent(vartej)
Ecuatia de continuitate: curgerea prin vase care isi modifica dimensiunea
Debitul la intrare in vas trebuie sa fie = cu debitul la iesire

Ecuatia lui Bernoulli: Suma presiunilor statice, hidrostatica si hidrodinamica este

aceasi in toate punctele care apartin unei linii de curent.
Aplicatii ale ecuatiei lui Bernoulli:
- Tromboza: Aparitia unui cheag de sange sau tromb pe peretii vaselor de sange,
astfel diametrul scade iar pentru viteze mai mari ale sangelui vasul se poate
rupe datorita presiunii exterioare.
- Anevrism: O portiune a unui vas de sange care se dilata datorita unor
modificare patologice si morfologice a peretilor acestuia: diametrul vasului
creste & scade viteza & datorita cresterii presiunii statice, vasul se poate rupe.

Vascozitatea

Reprezinta forta de frecare ce apare in interiorul unui fluid care curge.

In functie de vascozitate avem:
 Fluide ideale - care nu au vascozitate
 Fluide Newtoniene – coeficientul de vascozitate este constant, nu depinde de
viteza de curgere
 Fluide Nenewtoniene – coeficientul de vascozitate depinde de viteza de
curgere
Sangele este un lichid Nenewtonian adica coeficientul de vascozitate scade cu
cresterea vitezei de curgere.
Datorita organizarii eritrocitelor in vasele cu diametrul mare paralel, se reduce
rezistenta la curgeresi frontul vitezelor nu mai este parabolic ca in cazul unui lichid
vascos. Fenomenul acesta se numeste Efectul PAHREUS-LINQVIST. Consta in
scaderea vascozitatii sangelui datorita organizarii hematiilor in centrul vasului de
sange.
In artere circulatia sangelui are un regim turbulent, in sistemul venos si capilare
are un regim laminar.
Zone de turbulente, cauze: fiziologice, patologie, implanturi vasculare.
Cauze pt modificarea vascozitatii sangelui:
1. Sindromuri hipervascoase
2. Scaderea vascozitatii: simtome date de urmatoarele cauze: anemie, sindromul
dilutiei – intoxicarea cu apa, supradoza de anticoagulante.
Circulatia sangvina
Sangele este ajutat sa isi indeplineasca functia de mediator intre medii si tesuturi dar
si intre tesuturi, din acest punct de vedere capilarele sunt cea mai importanta parte.
Circulatia in plamani si corp poate si imaginata ca o conectiune in serie de cvase
de sange, diferite compartimente sunt conectate in paralel, diferite procente din
circulatia totala merg catre diferite parti ale corpului.

Valoare presiunii sangvine depinde de:

 Rezistenta vaselor de sange care este datorata elasticitatii si inexstensibilitatii
vaselor de sange mari si diametrului
 Volumul de sange si vascozitatatea acestuia

Implicatii ale elasticitatii:

 Stocarea energiei potentiale
 Asigura o viteza de curgere

Legea lui Laplau: Leaga presiunea in interiorul unui vas de sange, tensiunea in
peretii acestuia si raza vasului.
Rezistenta periferica reprezinta fortele de frecare pe care sangele le suporta
atunci cand circula prin vase. Aceasta este d.p. cu lungimea vasului si vascozitatea
sangelui si i.p. cu puterea a 4-a razei vasului.

Termodinamica Biologica

1.Notiuni de termodinamica
2.Termodinamica sistemelor vii

Termodinamica se ocupa cu studiul propietatilor termice ale unor sisteme, privind

sistemele din punct de vedere macroscopic. Sistemul termodinamic este o regiune
din spatiu separata de mediul inconjurator printr-una sau mai multe suprafete care
pot fi reale sau imaginare fixe sau mobile. Suprafata care desparte sistemul de
mediul inconjurator se numeste granita.
In functie de schimbul de energie si substanta care au loc intre un sistem si un
mediu inconjurator avem:
1. Sistem termodinamic deschis(schimburi de substanta si energie)
2. Sistem termodinamic inchis(nu sunt schimburi de substanta dar sunt schimburi
de energie)
3. Sistem termodinamic izolat(nu sunt shchimburi nici de substanta nici de
energie)
 4. Sistem termodinamic adiabat(calduria, schimb de substanta si materie si
schimb de energie cu caldura)
5. Sistem termodinamic rigid(nu efectueaza lucru mecanic dar pot schimba
substanta si caldura)
Sistemele vii sunt sisteme termodinamice deschise , pot face atat schimb de
substanta cat si de caldura si L.
Marimi folostie in termodinamica: Termodinamica: Celsius si Kelvin.
Starea unui sistem este determinata de un set de parametrii numiti – Parametrii de
stare
Modelul gazului ideal:
 Este format dintr-un nr foarte mare de particule identice(atomi, molecule)
 Particulele se afla intr-o continua miscare, aceasta fiind descrisa de legile
mecanicii clasice.
 Particulele se ciocnesc atat intre ele cat si de peretii vasului ce le contin;
ciocnirile sunt elastice si de scurta durata, traiectoria particulelor intre 2 ciocniri
este rectilinie.
 Volumul unei particule este neglijabil fata de volumul intregului sistem.

Principiul 0 al termodinamicii:
Daca doua sisteme A si B se afla la echilibru termic si sistemul A se afla la
echilibru termic cu un sistem C, atunci B si C sunt la echilibru termic.
Conditia necesara si suficienta pt a spune ca 2 sisteme sunt la echilibru termic
este egalitatea temperaturilor.

Transferul de caldura poate avea loc prin:

 Conductie – Transfer de energie prin intermediul atomilor si moleculelor, prin
transmiterea din aproape in aproape.
 Conventie – Transfer de caldura prin intermediul fluidelor
 Radiatii – infrarosii

Principiul I – lucrul mecanic

O alta forma de energie este lucrul mecanic
Lucrul mecanic este produsul scalar dintre forta si deplasarea punctului de aplicatie
al acesteia. Procesul care are loc exclusiv prin lucru mecanic se numeste adiabatic.
Energia interna este datorata tuturor tipurilor de interactiuni posibile intre particulele
care alcatuiesc sistemul si intre particulele si suprafata care desparte sistemul de
mediul inconjurator.
Daca caldura este > 0 acesta absoarbe energie
Daca caldura este < 0 acesta cedeaza energie
Valoarea lucrului mecanic pt un sistem izolat adiabit depinde numai de starea
initiala si cea finala a procesul.

Determinarea intensitatii metabolismului bazal

Sistemel biologice sunt sisteme deschise(energia schimbata cu mediul exterior
fiind energia chimica a alimentelor)
Reprezinta cantitatile minime de energie consumata de organism pentru al mentine
in viata. Depinde de: sex, varsta, dieta, activitatea glandelor.
Ddeterminarea producerii calduri in organism constituie testul chimic al
determinarii intensitatii metabolismului bazal.
 Principiul II al termodinamicii – principiul cresterii entropiei

Arata ca orice sistem termodinamic care se afla intr-o stare de echilibru se poate
defini o functie univoca de stare numita entropie; transfer spontan de caldura.
Enuntul lui Clausius: Este imposibil de realizat o transformare al carui unic rezultat
sa fie o transmitere a caldurii de la un corp cu o temperatura data la un corp cu o
temperatura mai mare
Enuntul lui Kelvin si Planck: Este imposibil de construit o masina temrica care sa
produca lucru mecanic, luand caldura de la o singura sursa.

Def Entropiei: Reprezinta functia de stare care descrie gradul de ordine al unui
sistem termodinamic. Entropia unui sistem izolat creste in timpul proceselor naturale,
atingand o valoare mare la echilibru termic.
Biosfera si organismele vii par sa aiba un comportament opus deoarece sensul
evolutiei acestora se face catre cresterea complexitatii structurale, diversificarii
functiilor, deci catre stari mai ordonate, cu entropia mai scazuta.
Organismele adulte mentin un nivel constant al entropiei.
Producerea entropiei in organism se face prin procesele chimice care au loc si e
compensata prin schimb de substanta si energie cu mediul exterior.

Principiul III al termodinamicii

Reprezinta imposibilitata atingerii temperaturii de 0 Kelvin.

Entropia oricarui sistem la temp de 0 Kelvin este nula. La temp de 0 Kelvin am avea
ordine perfecta, reperul pt scare Kelvin este scara absoluta.

Caldura animala: Termogeneza

Termogeneza este procesul de producere a caldurii de catre organismul animal prin
arderea nutrientilor. D.p.d.v. al temperaturii corpului, animalele se impart in 2
categorii:
- Homeoterme(mamifere si pasari: animale cu „sange cald”) indiferent de
conditiile de mediu, temperatura corpului este constanta.
- Poichiloterme/Heteroterme(nevertebratele, si restul vertebratelor)
Temperatura corpului variaza in functie de temperatura mediului exterior
si de asemenea aceasta depinde de masa animalului.
Metabolismul energetic – Termenul folosit pt desemnarea schimbulilor
energetice care au loc in organism.

Legile termogenezei:
1. Legea suprafetei – Reprezinta cantitatea de caldura produsa de
corpul animalelor homeoterme proportionala cu suprafat
corpului.Caldura degajata de un metru patrat de suprafat corporala in
timp de o ora este constanta.
2. Legea caldurii Masice - Caldura masica variaza invers proportional
cu marimea masei animalulu.
3. Influenta invelisului protector - Termogeneza creste odata cu
reducerea invelisului protector.
4. Influenta actiunii musculare – Inactivitate corpul produce mai multa
caldura decat in repaus
Termogeneza reprezinta mentinerea unei temperaturi a corpului in diferite conditii.
Mecanisme fizice de reglare a echilibrului termic: Conditie termica, Conventia,
Radiatia, Evaporarea.

In proportie cu temp mediului ambient organismele sunt:

- Eurite:se dezvolta intre 6 si 50 grade celsius
- Criofile: rezistente la frig
- Mesofile
- Timofile
Schimburile de caldura ale organismelor se fac la 2 nivele:
1. La nivel intern intre tesuturile mai profunde si cele mai apropiate de
suprafata(conductia in interiorul tesuturilor si convectie datorita sangelui)
Conventie – transferul de caldura prin intermediul fluidelor
Conductie – transmiterea energiei prin intermediul atomilor si moleculelor prin
transmitere din aproape in aproape
2. La nivel extern intre tesuturile periferice si mediul exterior(conventie si radiatie)

Limitele de functionare ale organismului uman:

43.3 grade C – temperatura limita de desfasurare a proceselor biologice
41,1 C – convulsii
36-37 C – temp normala
31 C - pierderea cunsotiintei
21-28 C – risc de fibrilatii cardiace mortale
18 C – oprirea completa a circulatiei sanguine.

Electrostatica

Studiaza sarcinile electrice aflate in repaus si interactiunile dintre acestea

- Oricarei sarcine electrice ii este asociat un camp electric.
- Cantitatea de electricitate este intotdeauna un multiplu de sarcini
electronice

Legea lui Coulomb: Forta electrostatica exercitata intre cele doua sarcini electrice
este d.p. cu produsul sacinilor electrice si i.p. cu patratul distantei de separare dintre
cele 2 particule.

Camp electric
Fiecare sarcina electrica genereaza in jurul ei un camp electric. Acestea
interactioneaza cu alta sarcina electronica aflata in apropiere.
- Campul electric este similar celui gravitational
- Pentru a verifica prezenta unui camp electric se folosesc sarcinile
electrice de proba(sarcini electrice pozitive)
- Liniile de camp = linii in care vectorii sunt tangenti in fiecare punct
- Sarcinile pozitive = surse de camp electric
Pentru vizualizarea campului electric se folosesc liniile de camp electrice
1. Vectorul campului electric este tangent in fiecare punct al acestora(liniilor de
camp electrice)
2. Nr liniilor de camp este proportional cu intensitatea
3. Liniile pleaca de la sarcinile pozitive, iar pe cele negative au sens opus
4. Nu se intersecteaza!
 Campul electric poate fi uniform(linii de cam paralele) sau neuniform(liniile de
camp variaza). Potentialul electric este energia potentiala impartita la valoarea
sarcinilor electrice.

Miscarea particulilor incarcate el- in camp electric uniforme

Curentul electric reprezinta miscarea ordonata de electroni descrie rata de deplasare

a sarcinilor preintr-o regiune.
Legea lui Joule-Lentz – Da valoarea cantitatii de caldura q eliberata de trecerea unui
curent de intensitate i.

Oscilatii si unde
Pozitia de echilibru(repaus) este acea pozitie in care corpul nu se mai
misca.Spunem despre corpul aflat intr-o astfel de pozitie ca se afla intr-o stare de
echilibru.Amplitudinea scade pana cand corpul ajunge la echilibru.
Pt. Ca miscarea sa continue este nevoie de aplicarea din nou a unei forte.
O miscare regulata care se repeta se numeste miscare periodica.
O unda poate fi caracterizata ca o peturbatie care se propaga printr-un mediu dintr-
un loc in altul.
Lungimea de unda = lungimea unui ciclu complet.
O unda transversala = unda care se propaga prin deplasarea in mediu pe directie
perpendiculara
Viteza = frecventa ori lungimea de unda
Spectrul undelor magnetice = Domeniul continuu de frecvente a undelor
electromagnetice

Starea de echilibru – rezultanta tuturor fortelor este 0.

Daca din exterior se aplica o forta, starea de echilibru este peturbata, iar corpul
intra in miscarea de oscilatie.
Atenuarea – este o tendinta a obiectelor care vibreaza de a-si pierde sau de a
desupa energia in timp.
Miscaria oscilatorie este reprezentata prin functia sin.
Unda = peturbatie care se propaga; transfera energie, nu materie.
Amplitudinea – Deplasarea maxima a unei particule din mediu fata de pozitia de
echilibru.
Perioada – Intervalul de timp in care are loc o oscilatie completa
Frecventa – De cate ori o particula din mediu vibreaza atunci cand unda
traverseaza mediul, respectiv in unitatea de timp.
Mediul – O substanta sau material care poarta o unda
Unda se propaga din aproape in aproape, prin intermediul particulelor. Daca se
modifica mediul se schimba si viteza
Tipuri de unde:
1. Unde transversale – particulele oscileaza transversal pe directia de propagare
a undelor
2. Unde longitudinale – Particulele oscileaza paralel cu directia de propagare a
undelor.
Din punct de vedere a capacitatii de propagare in vid:
1. Undele electromagnetice - sunt capabile sa transmita energia prin vid(undele
solare) - produse de vibratia particulelor incarcate electric
2. Undele Mecanice - Nu sunt capabile sa se propage in vid(undele sonore)
 - Au nevoie de un mediu pentru a se propaga
Cantitatea de energie transportata este d.p. cu patratul amplitudinii undei.
Viteza de propagare a unei unde:
- Distanta parcursa in unitatea de timp
- Depinde de mediul de propagare
- Este independenta de propietatile undei

Spectrul undelor electromagnetice

Categorii de radiatii electromagnetice:

1. Radiatii Ionizante
2. Radiatii Neionizante
Radiatiile ionizante
Ionizarea – Fenomenul de pierdere a unu sau mai multi electroni => ioni, prin
absorbtia de radiatie electromagnetica.
Atom + Radiatie electromagnetica => Ioni => Radiatii ionizante
Radiatia electromagnetica care nu are destula energie pentru a produce ionizari,
se numeste radiatie neionizanta.
Efectele biologice ale undelor electromagnetice:
1. Intelegerea petentialelor riscuri, elaborarea standardalelor
2. Dezvoltarea unei aplicatii si terapii medicale
Efectele radiatiilor ionizante:
Radiatii directe:
 Care produc ionizari directe: particulele incarcate(alfa/beta)
 Energia este direct absorbita de macromoleculele importante din
organism(ex: acizi nucleici, enzime, hormoni) modificandu-se structura
prin ruperea unor punti de hidrogen sau punti disulfidice.
 Consta in excitarea sau ionizarea moleculei: molecula excitata revine in
starea fundamentala prin: emiterea unei radiatii (a); prin transferul
energiei altei molecule(b); ruperea unor legaturi covalente(c).

Ex: Asupra acizilor nucleici – alterarea bazelor azotate care duce la

erori de transcriere a informatiei genetice; rupturi simple sau multiple
ale catenei de adn

Radiatii indirecte:
 Radiatiile Gamma, X si neutroni
 Actiunea directa a radiatiilor este indreptata asupra apei prin radioliza, sunt
creati radicali liberi care indirect vor afecta macromoleculele importante din
organism.

Radiatii neionizante
Nu au energia necesara pt a produce ionizari dar au destula energie pt a produce
excitari.
Pot fi: De origine naturala(lumina soarelui, fulgerul)
Produse de om (wireless)

Ex: 1. Campuri electromagnetice :

 - Campuri electronice si magnetice statice
- Campuri de frecventa joasa
- Radiofrecventa si microunde
2.Radiatii optice:
- infrarosii
- vizibile
- ultraviolete

Surse de radiatii: naturale si artificiale

Efectele radiatiolor neionizante: un efect biologic apare atunci cand se poate detecta
intr-un sistem biologic, dupa acesta a fost supus unor stimuli.
Nu sugereaza in mod necesar existenta unui pericol, dar daca modificarile cauzate
provoaca alterarea sanatatii sau a integritatii organismelor, atunci efectele biologice
devin periculoase.
Efectele biologice pot fi: fiziologice, biochimice, modificari de comportament.
Efectele biologice depind de:
 Radiatia incidenta – tipul de radiatie, puterea de penetrare
 Densitatea de putere a campului electromagnetic
 Caracteristicile sursei care emit radiatii
 Durata expunerii
 Conditiile de mediu
 Orientarea spatiala a tesutului iradiat
 Caracteristicile biologice a tesutului iradiat

Radiatiile optice se indreapta cu precadere asupra ochilor si pielii.

Pot produce modificari termice si fotochimice: ex – pigmentare;cancer;leziuni
ale retinei/corneei; fotocataracta;incalzirea suprafetei capului.

Diatermia – Caldura indusa electric cu ajutorul curentilor electromagnetici de

inalta frecventa. Folositi in medicina: Relaxare musculara; incalzirea
tesuturilor; Terapii de recuperare: Chirurgie fina – Caldura folosita pentru
distrugerea tesuturilor superficial infectate.
Hipertermia – Produce incalzirea tesuturilor adanci pana la 45 C;

Radiosensibilitatea(unui tesut)
Legea Borangic Tribondeau

Un tesut este cu atat mai radiosensibil cu cat este mai putin diferentiat si cu
cat in el au loc mai multe mitoze.
Celulele si tesuturile tinere sunt mai radiosensibile, ceea ce face ca riscurile
iradierii sa fie mai mari pt. Copii decat pentru adulti.
Radiosensibilitatea creste cu ph-ul(cu cat este mai bazic cu atat tesutul este
mai radiosensibil) cu gradul de hidratare, oxigenare si temperatura.
Radioprotectia

Doza maxima admisibila = Doza anuala pe care o poate primi un om fara a

suferi o leziune observabila, excluzand efectele genetice.
Efecte somatice (depind de radiosensibilitatea tesuturilor) si Genetice(nu au
prag si apar in urma leziunilor cromozomiale din nucleul producatoare. Se
manifesta la urmasi prin boli genetice, mutatii, moarte)
Efectele radiatiilor ionizante:
Tiroida – absoarbe iod radioactiv;
Plamani – inflamare si fibroza
Globule rosii – sangerare spontana, scade nr de trombocite
Stomac si intestin subtire – sangerare interna
Maduva osoasa – Distrugerea globulelor albe

Protectie impotriva radiatiilor ionizante:

metode fizice – radiatii la distante mari; folosirea unor ecrane protectoare
metode chimice – deshidratarea organismelor radiosensibile, micsorarea
temperaturii si diminuarea metabolismuli
metode biochimice – folosirea preparatelor biologic active pt refacerea
celulelor
metode biologice – sunt introduse in organism celule viabile care favorizeaza
refacerea functiei hematopoetice, foarte grava afectata de radiati.

Radiatii ultraviolete: 10% din radiatia solara – efecte(distrugerea ADN-ului,

proteinelor, lipidelor, membranei celulare); produce radicali liberi; la limita
dintre cele ionizante si cele neionizante.
Sub actiunea UV sunt produsi radicali liberi: atomi sau molecule care contin
electroni neimperecheati, pot fi radicali liberi ai oxigenului, ai azotului – extrem
de reactivi din punct de vedere chimic.

Radiatii ionizante:
1. Radiatii electromagnetice: ultravioletele, raze x, raze gama.
2. Radiatii cropusculare: radiatia alfa, beta; protoni; ioni; neutroni

Radioactivitatea: Propietatea unui nucleid de a emite spontan particule sau

radiatii electromagnetice.
Radionucleid = Un nucleu greu al unui element care prezinta
radioactivitate
Radiatii nucleare -> Radiatii emise spontan de nucleele instabile ale unor
elemente grele pt a trece intr-o stare mai stabila

Instabilitatea unui nucleu poate avea mai multe cauze:

 Nucleele cu energie interna prea mare emit radiatii gama
 Nucleele sunt prea mari(foarte grele) emit radiatii Afla
 Raportul dintre protoni si neutroni nu este optim(dezechilibru proton-
neutron)
 Emit radiatii Beta ( beta+ si beta-)

Radiatia Alfa
  Nuclee de atomi de heliu
 Formate din 2 protoni si 2 neutroni
 Este suficienta o foaie de hartie pt a opri

Radiatia Beta

Radiatia beta- : este formata din fascicule de electroni

Radiatia beta+: este formata din fascicule de pozitroni(antiparticule de electroni)
Puterea de penetrare este mai puternica decat a radiatiei Alfa

Razele x

 Fotoni de energie mare

 Nu sunt radiatii nucleare spre deosebire de radiatiile gama care sunt
produse la nivelul nucleului
 Au energii mai mici fiind oprite de cativa mm de plumb

Radiatiile Gama

Este repr de radiatia electromagnetica, de energii inalte sau fotoni emisi de nucleul
unui atom radioactiv; Pot penetra complet corpul uman fiind oprite de un perete de
Beton de aprox 1m sau de o placa de plumb de 15 cm.

Neutronii - Intra in componenta nucleului atomic, particule fara sarcini electrice; au

putere mare de penetrare si prezinta un risc ridicat la interactiunea cu tesuturile. Pot
fi oprite prin baeriere de beton; apa; substante bogate in bor si hidrogen.

Surse de radiatii ionizante : Naturale – radiatia cosmica: particule de energie inalta,

protoni, particule alfa, raze gama; o mare parte sunt absorbite de atmosfera
- radiatia terestra: datorata elementelor
radioactive extinse in sol
- radiatia naturala din interiorul organismului

Artificiale – Centrale nucleare, industria

Dozimetria fizica

Doza de radiatii = Energia radiatiei care strabate unitatea de suprafata in unitatea de

timp
Doza de radiatie absorbita = Energia absorbita de energia de masa a corpului iradiat.
U.M. este 1GRAY
Doza integrala reprezinta energia absorbita de intregul corp/
Doza biologica(B) Masoara efectul real al radiatiei asupra sistemelor biologice. U.M
este SIEVERT(sv). Doza biologica de un sv este efectul produs de o radiatie
ionizanta oarecare echivalent cu efectul produs de un GRAY de radiatie Xcu enegie
de 200 Kelvin.
Interactiunea radiatiilor ionice cu sistemele bilogice:
- Efectele sunt cumulative
- Iradierea poate fi externa sau interna
- Efectele sunt dependente de doza biologica dar si de debitul ei
- Efectele pot fi directe sau indifrecte

Radiatiile x si gama

1. Efect fotoelectric: La interactiunea unui foton cu un atom, o parte din

energia fotonului va fi cedata unui electron periferic care va deveni electron
si va prelua energia protonului
2. Efect Compton: La intalnirea unui electron slab legat, fotonul cedeaza
energia pt extragerea electronul si da acestuia energia cinetica , procesul
avand loc cu producerea unui foton de energie mai mica
3. Formarea unui perechi electron-pozitrom
4. Reactii fotonucleare

Interactiunile radiatilor ionizante cropusculare cu sarcina electrica: aceste radiatii

(alfa-beta-protoni) sunt interactiuni directe cu invelisul atomului, producand ionizari.

Neutroni
1. Rapizi: se ciocnesc cu nucleele putand produce ionizari indirecte, unele
dintre cele mai periculoase radiatii
2. Neutroni lenti: pot fi captati de un nucleu atomic, determina excitarea
acestuia, la revenirea acestuia in starea fundamentala -> atomul emite o
radiatie gama.

Biofizica membranei celulare

Structura proteinelor: Biomoleculele alcatuite din amino acizi legati prin legaturi
peptilice. Exista 20 de amino acizi esentiali care pot intra in structura proteinelor
Bazele structurale ale biomoleculelor
- Aranjamentul atomilor constituenti in spatiul tridimensional =
stereochimie -> extrem de imp pt functia unei biomolecule
- Structura tridimensionala descrisa de configuratie si conformatie,
interactiunile dintre molecule sunt stereospecifice, depinzand de
stereochimia moleculelor care interactioneaza

Configuratia = In functie de aceasta moleculele biologice au propietati biologice

diferite dar chimice similare sau identice.
Conformatia = conformerii sunt liberi sa isi asume diferite pozitii in spatiul dat

Procesele biologice in care sunt implicate proteinele:

- Fenomene de transport
- Miscare coordonata
- Suport mecanic
- Imunoprotectie(anticorpi)
Fosfolipide = lipide complexe care au un cap hidrofil si o coada hidrofoba. Pot fi sub
forma de strat dublu sau micelii

Functiile membranei celulare: Separa fluidele intracelulare de cele

extracelulare(protejeaza celula); Contine: lipide, proteine, carbohidrati; Faciliteaza
intrarea nutrientilor si iesirea rezidurilor; Este flexibila pt a permite cresterea si
diviziunea celulara.

Glicolipidele = sunt lipide de care sau legat un carbohidrat.

Functiile proteinelor membranare: Anticorp – se ataseaza de citoschelet; Enzime –

catalizeaza reactii; Recunoasterea celulara; Receptori – liganzi; Transport – carausi,
canale ionice.

Transportul pasiv si transportul activ

1. Transportul pasiv
– in sensul gradientului de concentratie
- Datorita diferentei de concentratie intre cele 2 compartimente exista
gradient de concentratie

- Pt ca un solvit polar sa poata trece prin membrana trebuie sa

indeparteze invelisul de hidratare. Este folosit pt indepartarea invelisului
si deplasarea prin stratul bilipidic, este recastigata la iesirea din
membrana , atunci cand solvitul se rehidrateaza.
2. Transportul pasiv/difuzie facilitata
- Este bazata pe proteine transportatoare sau canale
- Pot fi ionice sau care transporta apa.

Transporterii strabat stratul dublu lipid formand canalele transmembranare in care se

gasesc reziduri de amino acizi hidrofili. Exista peste 1k de transporteri diferiti in
genomul uman.
Carausi(proteina carier) ->leaga substratul specific, catabolizeaza transportul lor
cu rate mai mici. Sunt saturabili la fel ca enzimele.
Canale -> permite trecerea la rate mult mai mari decat carausii. Nu sunt
saturabile.
Proces: Molecula se leaga specific de receptorul aflat pe proteina carier - > apoi
proteina isi schimba forma iar proteina trece.

3. Transportul Activ
 Impotriva gradientului de concentratie; are loc cu consum de
energie(ATP); se bazeaza pe proteinele carier (pompe ionice sau
pompe de cotransport)

1. Activ primar – cuplat cu hidroliza si formeaza Atp-ul(pompe ionice)

2. Activ secundar – transportul este cuplat cu cel al unui Ion (sodiu sau hidrogen)
si este dependent de formarea unui anumit gradient electrochimic, si poate fi:
 simport (ampele specii sunt transferate in acelasi sens) sau antiport(in sens
opus)

Functii importante ale pompei de sodiu - potasiu:

 Stabileste mediul intracelular bogat in ionii de potasiu si sarac in sodiu
 Controleaza volumul celulei
 Asigura un gradient electro-chimic al sodiului necesar pt a activarea
sistemului secundar de transport activ.
 Contribuie la stabilirea unei diferente de potential de repaus direct,
transportan excesul de sarcini + inafara celulei si indirect prin gradientii
ionici creati.

Transport activ(prin vezicule): Endocitoza si exocitoza

De ce apare diferenta de potentia la niv celular?
Membrana celulei separa 2 solutii conductoare printr-un strat subtire izolator ceea
ce face ca membrana celulei sa se comporte ca un condensator electric.
Diferenta de potential se numeste potential de repaos celular, valoarea difera de la
celula la celula.
Celulele excitabile sunt: Celulele care pot creea un mic curent electric: Celule
musculare sau nervoase.
Potentialul de repaus -> 70 mV
Diferenta de potential apare datorita activitatii:
 Sodiu sau potasiu ATP-aza -> introduce 2 ioni de potasiu pt fiecare 3 de
sodiu.
 Sarcini electrice pozitize din interiorul celulei
 Canale de potasiu
 Permeabilitatea este de 100 de ori mai mare pentru potasiu decat este pt
sodiu

Ionii in celula sodiu/potasiu ATP-aza sunt:

- Externi:sodiul de 100 mai mare decat in interior
- Interni: potasiul este de 20 ori mai mare decat in exterior

Canale Ionice: 1. Fara gating (sodiu, potasiu)

2. Cu gating: Canale ionice Voltaj – independente; Canale ionice
Ligant dependente; Canale ionice mecano dependente.

Sedimentarea

Def: Este operatia prin care fazele unui amestec eterogen sunt separate prin
actiunea diferentiata a unui camp de forte( gravitationale sau centrifuge)
asupra fazelor de densitati diferite. Particule dispersate se pot depune daca
densitatea acestora este mai mare densitatea fazei continue sau se ridica la
suprafata daca densitatea acestora este mai mica decat a celei continue.

Spectrofotometria:
Orice substanta care are cvamofori poate fi analizata cu spectofotometru.
 Legea Bear-Lambert(legea absorbtiei): Tipuri de analiza: 1.calitativa -. Se
poate determina o anumita substanta cu ajutorul lungimii de unda 2.
Cantitativa.

Microscopia electronica: Avantaj: Magnificarea de la 300.000 la 2mil de ori. Cu cat

energia electrica este mai mare cu ata patrunde mai mult in substanta.