Cap1: BIOSEMNALE

DEFINIŢIE
• Biosemnalele sunt semnalele generate de sistemele biologice vii (întregul organism, un organ, un ţesut sau o
singură celulă) ca rezultat al activităţii lor biologice şi reflectă o manifestare fizico - chimică ce însoţeşte şi
caracterizează sistemul, fiind indicatori fideli ai activităţii acestora. Informaţiile transmise sunt foarte utile şi pot fi
folosite pentru a înţelege mecanismele fiziologice fundamentale ale unui proces sau sistem biologic precum şi
pentru stabilirea diagnosticului.
CLASIFICARE
• Clasificarea biosemnalelor poate fi făcută după mai multe criterii:
– în funcţie de natura biosemnalului,
– în funcţia de aplicaţia biomedicală,
– în funcţie de caracteristicile biosemnalului.
a. După natura biosemnalului semnalele generate de sistemele biologice pot fi împărţite în: continui şi discontinui
(discrete), periodice şi aperiodice.
• Semnalele continue sunt definite de şir continuu în timp sau spaţiu şi sunt o expresie temporală a modului în care
evoluează procesul în desfăşurarea sa naturală. Relaţia care defineşte această dependenţă este conoscută sub
numele de funcţie semnal: f = x (t). Notatia x(t) este folosita pentru a reprezenta un semnal continuu x care variaza
ca o functie de timp.
• Semnalele produse de fenomenele biologice sunt aproape întodeauna continue.
1.00

0.50
V o l ts
E CG

0.00

- 0.50

1 .0 000 0 0

- 1.00
2.00 4.0 0 6 .00 8.00
s ec onds

0 .5 000 0 0
V o lts
E CG

0 .0 000 0 0

- 0.5 00 0 00

- 1.0 00 0 00
1 6. 000 0 0 18. 0 000 0 20. 0 000 0 22. 0 000 0
s ec o nd s

a- ECG normal 60 bpm; b- ECG - fibrilaţie ventriculară

Presiunea arteriala înregistrată cu traductor de presiune invaziv

1
BIOSEMNAL Mod de captare Banda de Domeniul dinamicObservaţii
frecv.

Potential de actiune Microelectrozi 100Hz-2kHz 10mV-100mV Masurarea invazivă a pot.

membranar

Electroneurograma (ENG) Electrozi aciculari 100Hz-1kHz 5mV-10mV Potentialul trunchiurilor nervoase

Electroretinorgama (ERG) Microelectrozi 0.2-200Hz 0.5mV-1mV Potential evocat de scintilatie

Electrooculograma (EOG) Electrozi de suprafata 100Hz 10mV-5mV Potential stationar retino-cornean

Electroencefalograma (EEG) Electrozi de suprafata 0.5-100Hz 2-100mV Multicanal (6-32)

Potentiale evocate (EP) Electrozi de suprafata 1-300Hz 0.1-20mV Raspunsul sistemului nervos
central la stimuli
Vizuale (VEP) 2Hz-3kHz 1-20mV
Somatosenzoriale (SEP) 100Hz-3kHz 0.5-10mV
Auditive (AEP)

Electromiografie (EMG)
Fibra musculara (SEFMG)
Unitate motorie (MUAP)
EMG de suprafata
Electrozi aciculari 500Hz-10kHz 1-10mV Potentiale de actiune ale unei
singure fibre musculare
Electrozi aciculari 5Hz-10kHz 100mV-2mV
Electrozi de suprafata 0.01-500Hz 50mV-5mV

Electrocardiograma (ECG) Electrozi de suprafata 0.05-150Hz 1-10mV

Electrogastrogrma (EGG) Electrozi de suprafata 0.05-1Hz 10mV-1mV Activitatea electrica a stomacului

Raspuns electrochimic Electrozi cutanati 0.1-1Hz 1-500kW

cutanat (GSR)

• Semnalele discrete reprezintă o altă clasă de semnale des întâlnite. Spre deosebire de semnalele continue care
sunt definite de-a lungul unui şir continuu de puncte din spaţiu sau timp. Semnalele discrete sunt reprezentate de
siruri sau secvente de numere, folosindu-se notatia x(n) pentru a reprezenta o secvenţă discreta x ce există numai
2
 pentru o anumită categorie de puncte n, unde n=0,1,2,3… este un întreg ce reprezintă elementul secvenţei
discrete.
• Semnalele biologice mai pot fi împărţite în semnale deterministe sau semnale aleatoare.
• Semnalele deterministe pot fi descrise de funcţii sau reguli matematice şi au două subcategorii: semnale periodice
şi aperiodice.
• Semnalele periodice sunt de obicei formate dintr-o suma de semnale sinusale sau componente sinusoidale şi pot fi
exprimate prin relaţia x(t)=x(t + kT), unde x(t) este semnalul, k este un întreg şi T este perioada semnalului.
• Semnalele periodice au un traseu neshimbat cu o durata de T unitati ce se repeta la infinit.
• Semnalele aperiodice variază într-un interval finit de timp şi se descompun pe parcurs într-o valoare constantă.
Traseul sinusal din fig. 1.1a este un exemplu de semnal periodic ce se repeta infinit cu o perioada de 1 secunda iar
fig. 1.1b reprezintă un semnal aperiodic a cărui amplitudine se apropie de zero în timp.

• Semnalele biologice reale sunt însoţite în general de zgomot sau de o schimbare de parametri, deci nu sunt în
întregime deterministe. Electrocardiograma unei inimi normale în repaus este un exemplu de semnal periodic.
Forma traseului de baza este alcatuită din unda P, complexul QRS şi unda T

• Semnalele aleatoare denumite şi semnale stochastice conţin o incertitudine în parametrii ce le descriu. Din cauza
acestor incertitudini, nu pot fi folosite funcţii matematice pentru a descrie semnalele aleatoare. În schimb, semnalele
aleatoare sunt adesea analizate folosind tehnici statistice care tratează parametrii semnalului probabilistic.
3
 • Un exemplu tipic de semnal stochastic este electromiograma (EMG), o înregistrare a activităţii electrice din
musculatura scheletica, care este folosita in diagnosticul bolilor musculare, este un semnal aleatoriu.
• Semnalele stationar aleatoare sunt semnale al caror spectru de frecventa ramane constant in timp. Invers,
semnalele nestationare aleatoare au spectrul de frecventa variabil in timp. In diferite cazuri, identificarea
segmentelor stationare a semnalelor aleatoare este importanta pentru procesarea lor adecvata si diagnosticul
clinic.
• În funcţie de aplicaţia biomedicală biosemnalele pot fi folosite pentru obţine informaţiile utile asupra sistemelor
biologice cu următoarele scopuri:
• Diagnostic: extragerea informaţiilor relevante pe baza cărora medicul să poată pune diagnosticul unei stări
patologice;
• Monitorizare: condiţiile critice ce trebuie depistate şi urmărite în timp real;
• Predicţie: evoluţia sistemelor trebuie estimată astfel încât să se poată lua măsurile corective necesare;
• Cercetarea efectelor unor medicamente sau tratamente.
CARACTERISTICILE BIOSEMNALELOR
• Semnale Bioelectrice
• Celulele musculare şi nervii generează semnale bioelectrice care reprezintă rezultatul modificarilor electrochimice
întra şi inter-celulare.
• Dacă un nerv sau celulă musculară este stimulată de către un stimul destul de puternic să depăşească o valoare de
prag, celula va genera un potenţial numit potenţial de acţiune.
• Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu, declanşându-se un flux masiv al acestor
ioni dinspre exterior spre interior, curentul de intrare al Na+ atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.
• Potenţialele de acţiune generate de către o celulă excitată pot fi transmite către celulele adiacente iar când mai
multe celule se activează este generat un câmp electric ce se propaga prin tesutul biologic.
• Aceste modificari ale potenţialului extracelular pot fi măsurate la suprafaţa ţesutului sau a organismului folosind
electrozi de suprafaţă.
• Exemple clasice
• Electrocardiograma (ECG),
• electroencefalograma (EEG)
• electromiograma (EMG)
• electrogastrograma (EGG)

• Semnale Biomagnetice
• Biomagnetismul reprezintă măsurarea semnalelor magnetice care sunt asociate cu activităţi fiziologice specifice şi
sunt în general asociate câmpului electric al unui anumit organ sau ţesut.

4
 • Diferite organe, cum ar fi inima, creierul şi plamânii generează câmpuri magnetice slabe care pot fi măsurate cu
senzori magnetici.
• În general, puterea câmpului magnetic este mult mai slabă decât semnalele bioelectrice corespunzatoare.
• Cu ajutorul unui sensor magnetic foarte precis sau a magnetometrelor SQUID (superconducting quantum
interference device) sunt posibile urmatoarele monitorizari directe a activităţii magnetice
• Magnetocardiografie (MCG) - activitatea magnetica a cordului
• Magnetoencefalografie (MEG) -activitatea magnetica a creierului,
• Magnetoneurografie (MNG) -activitatea magnetica a nervilor periferici,
• Magnetogastrografie (MGG) - activitatea magnetica a tractului gastrointestinal

Camera ecranată şi sistemul SQUID

MCG înregistrată cu un cardiomagnetometru cu 67 canale

• Semnale Biochimice

5
• Semnalele biochimice conţin informaţii cu privire la modificările de concentraţie a diferitţilor agenţi chimici din
organism.
• Semnale biochimice sunt şi cele ce dau informaţii privind nivelul de glucoză şi metaboliţi din sânge
• Poate fi masurată concentraţia celulară a unor ioni cum ar fi calciu şi potasiu, cu rol foarte important în procesele
fiziologice.
• Se monitorizează modificările presiunii parţiale a oxigenului (SpO2) şi a dioxidului de carbon (SpCO2) din sânge
sau din sistemul respirator pentru a evalua nivelul normal al concentratiei acestor gaze.
• Semnale Biomecanice
• Funcţiile mecanice ale sistemelor biologice, adică mişcarea, deplasarea, torsiunea, forţa, presiunea şi debitul,
produc semnale biologie măsurabile.
• Presiunea sanguină de exemplu reprezintă forţa exercitata de sânge asupra pereţilor vasculari.
• Porţiunea de traseu care creşte reprezintă contracţia ventriculară când sângele este expulzat din inimă către corp şi
presiunea creşte până la nivelul presiunii sistolice, nivelul maxim de presiune, după cre scade până la voloarea
minimă corespunzătoare diastolei

• Semnale Bioacustice
• Semnalele bioacustice (bio-vibroacustice) sunt o categorie specială de semnale biomecanice ce implică vibraţii (din
domeniul audio sau nu).
• Multe procese biologice produc sunete. De exemplu, curgerea sângelui prin valvele cardiace are un sunet (zgomot)
distinctiv.
• Măsurătorile semnalului bioacustic al unei valve cardiace sunt folosite pentru determinarea funcţionării
corespunzatoare ale acesteia.
• Sistemul respirator, articulaţiile şi muşchii generează semnale bioacustice care se propagă prin mediul biologic şi
care pot fi măsurate la suprafaţa pielii cu ajutorul unui traductor acustic ( microfon sau accelerometru).

• Semnale Biooptice
• Semnalele biooptice sunt generate datorită proprietaţilor optice ale sistemelor biologice. Semnalele biooptice pot
apare în mod natural sau pot fi induse pentru a măsura un parametru biologic. De exemplu, informaţii privitoare la
sănătatea fatului pot fi obţinute prin măsurarea caracteristicilor fluorescente ale lichidului amniotic.
• Se pot face estimări cu privire la debitul cardiac prin metoda diluţiei ce implică monitorizarea concentraţiei unei
soluţii colorate care circulă prin sânge. Deasemeni, lumina roşie şi infraroşie este folosită pentru determinări precise
ale nivelului de oxigen din sânge prin măsurarea absorbţiei luminii prin piele sau ţesut.
6
Curba de diluţie a unei substanţe indicatoare; n1, n2 - puncte de extrem ale concentraţiei substanţei indicatoare

SEMNALE PERTURBATOARE
• Principalele clase de semnale perturbatoare sunt:
– a) Artefacte biologice. Sînt determinate de coexistenţa cu semnalul util a unor activităţi biologice de natură
diversă:
– mecanice (contractii musculare, deplasari de segmente etc.);
– secretorii (transpiratie);
– bioelectrice (cerebrale, cardiace, oculare, musculare, gastrice etc.).
– Pentru eliminarea lor se iau măsuri de utilizare corectă a mijloacelor de captare şi a circuitelor de
amplificare.
– b) Artefacte de stimulare. Sînt generate de stimuli electrici, mecanici sau chimici care prin interferenţa cu
semnalul util determină perturbarea măsurării.
– c) Perturbaţii electrice. În orice încăpere dotată cu instalaţie electrică există un cîmp electric şi unul
magnetic cu frecvenţa de 50 Hz (frecvenţa reţelei de c.a.). În plus pot exista câmpuri de audio- sau
radiofrecvenţă, câmpuri generate de echipamente de comandă şi automatizare etc. Cuplarea între sursa de
perturbaţie şi sistemul perturbat poate fi condusă prin cuplaj capacitiv , inductiv sau galvanic.
– Ecranarea electromagnetică, electrostatică şi magnetostatică, este o măsură obligatorie de protecţie, la
măsurările în curent alternativ în care intervin tensiuni mici sau impedanţe mari, care permite diminuarea
acestor perturbaţii.