Sunteți pe pagina 1din 13

AUTOTUNUL DE STINS INCENDII ROMAN 19256 D.F.

(A.T.I. – R. 19256 D.F.)

1.1. Generalităţi

Autotunul de stins incendii R. 19256 D.F. este o autospecială de mare capacitate,


concepută pentru stingerea incendiilor cu apă sau spumă şi este destinată serviciilor pentru
situaţii de urgenţă profesioniste, publice sau private.
Această maşină de luptă împotriva incendiilor dispune de însemnate cantităţi de
substanţe stingătoare, echipament şi accesorii specifice de intervenţie, are posibilităţi mărite
de acces în teren variat şi performanţe tehnico-tactice superioare ce îi conferă o înaltă
eficacitate.
Fiind construită pe autoşasiu ROMAN şi echipată cu instalaţii robuste, autotunul R.
19256 D.F. are siguranţă sporită în funcţionare şi o fiabilitate corespunzătoare.
Instalaţiile tehnologice şi celelalte mijloace tehnice din dotare conferă acestei
autospeciale multiple posibilităţi de întrebuinţare, atât în mod independent, cât şi în cadrul
unor dispozitive complexe de intervenţie, în care sunt incluse şi alte tipuri de maşini şi utilaje
de stins incendii. De asemenea, poate acţiona cu eficienţă asupra focarelor, atât din apropiere
cât şi de la distanţe de ordinul zecilor de metri, folosind un tun modern pentru apă şi spumă
ori ţevi manuale.
O atenţie deosebită s-a acordat ameliorării confortului pentru echipajul de luptă,
manevrării cu uşurinţă a maşinii şi sporirii operativităţii de intervenţie a acesteia, prin luarea
în considerare a cerinţelor de ordin ergonomic şi prin folosirea telecomenzilor şi acţionării
mecanizate în instalaţiile speciale.
1.2. Caracteristici tehnico-tactice principale
1.2.1. Dimensiuni
- lungime ......................................................................... 9.080 mm
- lăţime ............................................................................ 2.500 mm
- înălţime maximă (descărcat) ......................................... 3.250 mm
- gardă la sol (clirens) ...................................................... 350 mm
- ampatament..................................................................... 4.500 + 1.350 mm
- ecartament faţă/spate....................................................... 2.065/1.755 mm
- consolă faţă/spate............................................................. 1.620/2.285 mm
- unghi de atac minim (încărcat) ....................................... 30o
- unghi de degajare minim (încărcat) ................................ 22o
1.2.2. Mase
- masă totală (cu plinurile făcute şi complet
echipată ) .........................................................................26.850 kg
- pe axa faţă .............................................................6.130 kg
- pe punţile spate.......................................................20.720 kg
- masă proprie (fără substanţe, accesorii şi servanţi)...13.850 kg
- apă.........................................................................cca 10.000 kg
- spumant lichid.......................................................cca 2.300 kg
- accesorii şi echipamente specifice........................cca 470 kg
- echipaj (6 persoane) .............................................cca 570 kg

1.2.3. Capacităţi
- rezervor pentru apă...............................................cca 10.000 l
- rezervor pentru spumant lichid ……………..............cca 2.000 l
- rezervor pentru motorină.............................................220 l
- rezervor pentru aerotermă............................................16 l
- rezervor pentru ulei hidraulic (acţionare tun ) ............20 l
- carter motor şi filtru ulei motor....................................20 l
- priză de punere pentru pompa centrifugă.....................3,5 l
- cutie de viteze şi prize de putere aferente pompei autoabsorbante şi pompei pentru
ulei............................14 l
- punte spate I cu diferenţial interaxial............................5,5 l
- punte spate II.................................................................3,6 l
- servodirecţie hidraulică..................................................3,6 l
- instalaţie de răcire motor................................................45 l
- instalaţie de acţionare ambreiaj......................................0,8 l
- rezervor pompă vid cu rotor (fig. 6.2.).............................3 l
- instalaţie de spălare parbriz.............................................2 l
- pompă alcool pentru sistemul de frânare.........................0,25 l
- echipaj.........................................................................5+1 persoane

1.2.4. Caracteristici funcţionale ale instalaţiilor speciale


- debitul de apă al pompei centrifuge la presiunea de 8 bari (debitul
nominal) ................................................... 5.000 l/min
- presiunea maximă realizată de pompa centrifugă ............ 23 bari
- turaţia maximă a pompei centrifuge.................................. 3.000 rot./min
- turaţia optimă a pompei centrifuge (turaţia nominală) ..... 2.600 rot./min
- debitul nominal de spumant al pompei autoabsorbante... 250 l/minâ
- presiunea nominală a pompei autoabsorbante.................. 2,2 bari
- turaţia nominală a pompei autoabsorbante....................... 1.500 rot./min
- adâncimea maximă de amorsare a pompei autoabsorbante (pentru spumogen
lichid)................................... 3 m
- adâncimea maximă de amorsare a pompei centrifuge pentru
apă.......................................................................... 7,5 m
- timpul de amorsare a pompei centrifuge cu una din cele două pompe de vid (cu ejector
sau cu rotor):
- de la 1,5 m adâncime pe patru coloane de absorbţie tip A (de 4
ţoli) .............................................................. 40 s
- de la 7,5 m adâncime, pe două coloane de absorbţie tip A (de 4
ţoli) ............................................................... 90 s
- debitul maxim de spumă pe tun sau pe ţevi manuale.......... 30 mc/min
- consum maxim de spumogen lichid (din rezervorul
propriu) ............................................................................... 300 l/min
- concentraţia optimă de spumogen lichid în apă.................. 5-6%
- bătaia maximă a tunului de apă la diferite unghiuri de înclinare faţă de planul
orizontal:
- pe orizontală (la o înclinare de 30o) .................................. 80 m
- pe verticală (la o înclinare de 80o)....................................... 60m
- bătaia maximă a tunului cu spumă la diferite unghiuri de înclinare faţă de planul
orizontal:
- pe orizontală (la o înclinare de 30o) .................................. 60 m
- pe verticală (la o înclinare de 80o)....................................... 40m
- rotirea tunului ...................................................................... 360o
- bascularea tunului................................................................. -10o - + 80o
1.2.5. Caracteristici de exploatare ca autovehicul
- viteza maximă de deplasare.................................................. 85 km/h
- viteza medie economică........................................................ 45 km/h
- raza minimă de viraj (între borduri) ..................................... 10 m
- norma de consum carburant motorină :
- la 100 km parcurşi vara....................................................... 41 l
- la 100 km parcurşi iarna...................................................... 45 l
- la o oră de funcţionare în regim mediu de încărcare
a pompei centrifuge.............................................................. 22 l
- la o oră de funcţionare în gol vara........................................ 8,2 l
- la o oră de funcţionare în gol iarna....................................... 1 l
- la o oră de funcţionare cu aeroterma..................................... 1 l
- presiunea nominală în pneuri
- faţă (diagonal/radial).............................................................. 7,5/7 bari
- spate (diagonal/radial)............................................................ 7/6,5 bari
- presiunea minimă a aerului în sistemul de frânare................... 6 bari
- rampa maximă tehnic admisibilă.............................................. 30%
- temperatura de congelare a lichidului antigel........................... – 40o C

1.3. Descriere
Autotunul de stins incendii R. 19256 D.F. se compune din următoarele părţi
principale:
- autoşasiul R. 19256 D.F. (având specificaţia de montaj 912.00.84);
- caroseria;
- instalaţiile speciale;
- echipament electric;
1.3.1 Autoşasiul
Autoşasiul a fost ales din cele aflate în fabricaţie curentă la „Roman S.A.” Braşov
fosta Întreprindere de autocamioane şi are următoarele caracteristici de bază:
- motor tip D.2156 MTN 8 diesel în patru timpi, cu şase cilindri în linie,
supraalimentat cu aer, având cilindreea 10,34 litri, raportul de compresie 17:1, alezajul şi
cursa de 121 mm, respectiv 150 mm, ordinea de funcţionare a cilindrilor 1-5-3-6-2-4, cuplul
maxim 90 daNm la 1400-1600 rot/min şi puterea maximă de 256 CP la 2200 rot/min;
- ambreiajul tip monodisc, uscat, cu acţionare hidraulică, având diametrul discului de
420 mm la exterior şi 220 mm la interior;
- cutie de viteze tip AK6-80, mecanică nesincronizată, cu şase viteze de mers înainte şi
una de mers înapoi, având rapoartele de transmitere I/6,07, II/3,5, III/2,12, IV/1,40, V/0,71,
M.I./5,71;
- axă faţă tip V70L, îndoită, cu capete în formă de pumn, având portanţa de 6500 daN;
- punţi spate tip HD 1045, două bucăţi, având reductoarele cilindrice la roţi, raportul
de transmitere 7,22, diferenţiale blocabile şi portanţa de 2x10.000 daN, la care mişcarea
ajunge prin intermediul unui diferenţial interaxial blocabil, ataşat la puntea I spate;
- suspensie pe arcuri semieliptice de oţel, elemente de cauciuc cu acţionare progresivă
şi amortizoare telescopice la axa din faţă;
- roţi, unsprezece bucăţi, având jenţi cu dimensiunile 8,00-20 ţoli şi anvelope 11,00 R
20;
- direcţie tip ZF 8065, hidraulică;
- frâne, trei sisteme:
- frână de serviciu (de picior) cu două circuite pneumatice independente, unul
pentru axa faţă şi unul pentru punţile spate;
- frână de parcare (de mână) cu arc compresator, ce acţionează mecanic direct
asupra roţilor din spate;
-frână de motor cu comandă electropneumatică pentru suprimarea alimentării
cu motorină şi închiderea conductei de evacuare a motorului;
- echipament electric de 24 V, cu alternator de 590 W şi două baterii de acumulatori de
cel puţin 110Ah fiecare;
- cabină tip F7L-40 lungă, rabatabilă, cu 5+1 locuri.
În vederea folosirii la realizarea autotunului de stins incendii, autoşasiul R.19256 DF a
fost adaptat pentru noua destinaţie prin efectuarea următoarelor modificări şi completări mai
importante:
- s-a echipat cu o priză de putere mecanică sincronizată tip P 80 (între ambreiaj şi cutia
de viteze), comandată electropneumatic, având raportul de transmitere i=1,44, pentru
antrenarea pompei centrifuge (cursa pistonului în cilindrul pneumatic trebuie să fie de 48
mm);
- în partea posterioară a cutiei de viteze s-au montat alte două prize de putere cu
comandă electropneumatică: una tip N70/10, cu raportul de transmitere i=1,257, pentru
antrenarea pompei autoabsorbante şi una tip N352/1b cu raportul de transmitere i=0,686, care
asigură antrenarea pompei pentru ulei hidraulic din instalaţia de acţionare a tunului pentru apă
şi spumă;
- instalaţia electrică a autoşasiului a fost completată cu aparatura şi accesoriile
specifice şi adaptată nevoilor impuse de construcţia generală a autotunului;
- s-au amenajat traverse şi suporţi pentru montarea caroseriei, rezervoarelor şi
pompelor.

1.3.2. Caroseria
Caroseria are două părţi distincte: rezervorul pentru apă şi compartimentul instalaţiilor
şi accesoriilor, în care este încorporat şi rezervorul pentru spumant.
Rezervorul pentru apă se încadrează în linia generală a suprastructurii autotunului,
atât din punct de vedere al formei şi dimensiunilor cât şi al amplasării şi aspectului. Este
confecţionat din tablă de oţel OL42-2K cu grosimea de 4 mm. În vederea amplasării pe
maşină, rezervorul a fost întărit la partea inferioară cu un şasiu suplimentar confecţionat din
profile U de oţel. Întregul subansamblu sudat rezervor-şasiu suplimentar se fixează pe şasiul
de bază (original) prin intermediul a patru suporţi elastici (doi în faţă tripli şi doi la mijloc
dubli) şi un bolţ oscilant (în spate).
Pentru prevenirea balansării periculoase a apei, rezervorul este prevăzut cu spărgătoare
de valuri, iar pentru control, întreţinere şi remedieri la interior are gură de vizitare şi scară de
acces, ale cărei trepte sunt sudate pe ţeava de preaplin. În scopul prevenirii fenomenului de
îngheţare a apei, în rezervor s-a amplasat o conductă de oţel, prin care circulă aer cald
provenit de la aerotermă.
Rezervorul se racordează la instalaţiile speciale prin elemente elastice, spre a evita
şocurile mecanice şi defecţiunile datorate mişcării relative dintre acestea.
Compartimentul instalaţiilor şi accesoriilor (fig. 1. şi 2.) ocupă partea de mijloc a
caroseriei şi constă dintr-o carcasă paralelipipedică ce are la bază un şasiu suplimentar şi un
schelet metalic confecţionat din profile U şi ţevi rectangulare de oţel. Întregul compartiment
este învelit cu tablă de oţel şi fixat pe şasiul principal prin şase suporţi elastici (simpli).
Podeaua, confecţionată din tablă striată de aluminiu pentru a evita coroziunea, s-a realizat din
mai multe bucăţi demontabile spre a avea acces la instalaţiile speciale.
În acest compartiment sunt amenajate rafturi şi locaşuri pentru păstrarea şi fixarea
accesoriilor p.s.i. din dotarea autospecialei şi sunt amplasate dispozitivele de acţionare şi
panourile de comandă (fix şi mobil) ale instalaţiei de stins incendii, precum şi majoritatea
elementelor componente ale acestei instalaţii. Tot în acest spaţiu sunt montate rezervorul
pentru spumant şi aeroterma tip SIMUN I 24 V (capacitate de încălzire 10.000 Kcal/h, turaţie
2800 rot./min. şi putere motor turbină 140W). Şi acest rezervor este prevăzut cu spărgătoare
de valuri şi gură de vizitare.
Accesul în compartimentul instalaţiilor, este asigurat prin câte o uşă dublă (batantă) pe
fiecare parte, în dreptul cărora există scări şi mânere adecvate.
Pentru a da maşinii un aspect plăcut şi o linie modernă, partea de sub şasiurile
suplimentare, atât rezervorul pentru apă cât şi a compartimentului instalaţiilor, a fost
îmbrăcată în tablă până la limita inferioară a cabinei originale, iar la nivelul podelei s-a aplicat
un rând de aviale ornamentale longitudinale.
Deasupra caroseriei sunt amenajate două podeste pentru circulaţie şi suporţii necesari
pentru amplasarea şi fixarea accesoriilor p.s.i, iar în partea din spate a rezervorului pentru apă
s-au montat două scări metalice de acces.

Fig. 1. Fig. 2.

1.3.3. Instalaţiile speciale (fig. 3.)


Autotunul R.19256 DF este conceput pentru a lucra numai cu apă sau spumă
aeromecanică. Din această cauză organizarea de principiu a instalaţiilor speciale este clasică.
L e g e n :d ă
A p ă
S p u m a n t
S o l u ţ i e s p u m a n t î n a p ă ; S o l u ţ i e d e t e r g e n t î n a p ă ;
S o l u ţ i e s p u m a n t î n a p ă
S o l u ţ i e d e t e r g e n t î n a p ă
D e t e r g e n t
A e r

Fig. 3. Schema instalaţiilor speciale (ATI 19256 DF)

1.- rezervor de apă 10000l; 2.- rezervor spumant lichid 2000l; 3.- robinet golire rezervor
apă;4.- pompa centrifugă;5.- conducte aspiraţie;6.-conducte refulare pompă centrifugă; 7.-
robinet central tun; 8.- robinet ţeavă apă tun; 9.- ţeavă apă tun; 10.- robinet alimentare
rezervor apă; 11.- robinet conductă autoprotecţie cabină; 12.- pompă autoabsorbantă
spumant;13.- robinet golire spumant din rezervor;14.- robinet dozator spumant în apă;15.-
robinet alimentare rezervor spumant;16.- conductă barbotare spumant;17.- robinet ţeavă
spumă tun;18.- ţeavă spumă tun;19.- pompă vid cu ejector;20.- robinet pompă vid cu
ejector;21.- pompă vid cu rotor;22.- robinet pompă vid cu rotor;23.- robinet ulei pompă vid cu
rotor;24.- rezervor ulei pompă vid cu rotor;25.- vacuummetru;26.- robinet vacuummetru;27.-
manometru;28- conducte cu robinet pentru autoprotecţie laterală

1.3.3.1. Instalaţia pentru vehicularea apei


Instalaţia pentru vehicularea apei poate folosi fie apă din rezervorul maşinii, fie apă
din surse exterioare fără presiune a căror suprafaţă liberă este la o adâncime de cel mult 7,5 m
faţă de axul pompei. De la această adâncime se poate absorbi apa numai dacă presiunea
atmosferică nu este mai mică de 730 mm coloană de mercur, iar temperatura apei nu este mai
mare de 30o C. De regulă, adâncimea de amorsare a pompei centrifuge este mai mică, atât
datorită variaţiilor de presiune şi temperatură, cât şi din cauza imperfecţiunilor tehnice ale
instalaţiilor.
În principal, această instalaţie se compune din pompa centrifugă pentru apă P.S.I. 50/8
(fig. 4. ); două conducte de şase ţoli (fig. 5.),, pentru absorţia apei din surse fără presiune,
terminate cu câte două guri de alimentare de patru ţoli , amplasate simetric faţă de planul
median al maşinii; o conductă de şase ţoli pentru golirea rezervorului (de alimentare a pompei
centrifuge controlată printr-un robinet tip fluture ; două conducte de refulare, care se termină
cu câte trei guri de trei ţoli, fiecare prevăzute cu robinete sferice , pe fiecare parte. Din
conducta de pe partea dreaptă a maşinii se alimentează şi ţeava pentru apă a tunului,
controlată prin două robinete tip fluture de 5 ţoli , şi respectiv trei ţoli . Tot din conducta
principală de refulare se ramifică trei conducte de trei ţoli cu robinete tip fluture: una de
alimentare a rezervorului cu apă din surse fără presiune plus două pentru racordarea ţevilor
speciale de refulare care asigură autoprotecţia laterală . Alimentarea pulverizatorului prevăzut
pentru autoprotecţia cabinei prin stropire cu apă, se face printr-o conductă de un ţol,
controlată de un robinet . Controlul presiunii în instalaţie se face cu ajutorul unui manometru
racordat la refularea pompei.

Fig. 4. Fig.5.

În scopul alimentării rezervorului pentru apă din surse cu presiune (hidranţi,


autospeciale sau motopompe), pe capacul gurii de vizitare a rezervorului s-au prevăzut două
racorduri de trei ţoli (tip B – fig. 6.).

Fig. 6.

1.3.3.2. Instalaţia de lucru cu spumă

În compunerea instalaţiei de lucru cu spumă intră toate elementele instalaţiei pentru


apă, mai puţin conducta de alimentare a rezervorului cu robinetul său (10) şi ţeava pentru apă
a tunului (9) cu robinetul aferent (8), în locul acesteia utilizându-se ţeava pentru spumă (18) şi
robinetul (17 robinet pentru dozaj). Atunci când se refulează spumă prin această instalaţie
circulă numai soluţie de spumant în apă.
Pentru vehicularea spumantului propriu-zis, autotunul este echipat cu: o pompă
autoabsorbantă tip TPAL a 250 A(12), având caracteristicile menţionate la punctul 6.2.4;
conducte de absorbire a spumantului, din rezervorul maşinii (prin robinetul 13, sau din surse
exterioare cu sau fără presiune (fig. 6.7.); conducte de refulare, fie în conducta de alimentare
cu apă a pompei centrifuge (prin robinetul 14), când se lucrează cu spumă, fie în rezervorul
pentru spumant (prin robinetul 15) când se face alimentarea rezervorului sau barbotarea
spumantului, fie în alte rezervoare, din afara maşinii, când se goleşte rezervorul propriu sau se
efectuează transvazări de spumant între rezervoare ce nu aparţin autotunului. În scopul
realizării unei barbotări eficiente, la interiorul rezervorului pentru spumant s-au montat două
conducte perforate (16), având orificiile orientate în aşa fel încât minijeturile de spumant să
asigure dislocarea depunerilor şi trecerea acestora în stare de suspensie.

Fig. 7.

1.3.3.3. Amorsarea pompei centrifuge


Pentru amorsarea pompei centrifuge s-au prevăzut două sisteme independente, care se
deosebesc atât din punct de vedere constructiv cât şi funcţional. Unul din sisteme foloseşte o
pompă de vid cu ejector (19), în care fluidul activ îl constituie gazele de eşapament ale
motorului maşinii (fig. 6.8.a şi b), iar celălalt sistem are o pompă de vid cu rotor şi palete
mobile (21), antrenată prin curele trapezoidale de la transmisia pompei autoabsorbante numai
atunci când se comandă cuplajul electromagnetic, cuplaj care are următoarele caracteristici:
tensiune 24V, moment maxim transmis 3,5 daNm, turaţie nominală 2500 rot./min., turaţie de
cuplare admisibilă (maximă) 150 rot./min., turaţia de antrenare minimă/maximă 500/3000
rot./min. Legătura între pompele de vid şi spaţiul în care se creează depresiune se face prin
conducte de un ţol, controlate prin robinete cu cep ( respectiv 22).

Fig. 8.a. Fig. 8.b.

Cele două sisteme de amorsare au caracteristici asemănătoare.


Uleiul pentru ungerea pompei de vid cu rotor se păstrează într-un rezervor (24),
legătura cu pompa realizându-se printr-o conductă prevăzută cu robinet cu cep (23).

1.3.3.4. Tunul pentru apă şi spumă (fig. 9.)

Este amplasat deasupra compartimentului pentru instalaţii şi accesorii, are posibilitatea


de rotire în plan orizontal 360 o şi în plan vertical de la -10 o la +80 o şi este acţionat mecanizat
prin intermediul unei instalaţii hidraulice. În caz de nevoie poate fi acţionat şi manual cu
ajutorul unui cadru metalic special, care se ataşează direct la un tun numai atunci când se
foloseşte.
Fig. 9.
Din punct de vedere constructiv tunul constă dintr-un corp central (pivot), o ţeavă
pentru apă (fig.10.)şi una pentru spumă(fig. 11.), câte un robinet acţionat electro-pneumatic
pentru fiecare ţeavă, un deflector de spumă şi mecanismul de acţionare hidraulică a tunului .

Fig. 10. Fig. 11.

Corpul central are o construcţie specială , care permite rotirea tunului concomitent cu
trecerea apei fără a afecta conductele hidraulice şi pneumatice care îl străbat.
Cele două ţevi ale tunului sunt suprapuse (cea pentru apă fiind deasupra) şi cu axa de
simetrie în acelaşi plan cu axa pivotului pentru a nu se crea momente de rotaţie din cauza
reculului dat de jetul de apă sau spumă.
La ţeava pentru apă se pot utiliza ajutaje fixe de refulare cu mărimi diferite a secţiunii
orificiului de trecere a apei. Ţeava pentru spumă este generatorul propriu-zis de spumă,
aceasta asigurând introducerea aerului în soluţia spumantă pe baza fenomenului de ejecţie ce
se manifestă în zona ajutajului de refulare. Această ţeavă este echipată cu un deflector de
spumă, a cărui acţionare este comandată electropneumatic, care asigură aplatizarea jetului de
spumă spre a mări eficienţa de stingere a unor incendii pe suprafeţe întinse.
Robinetele aferente ţevilor tunului sunt prevăzute cu dispozitiv de acţionare
pneumatică a căror comandă se realizează electric.
Mecanismul de rotire a tunului constă dintr-un angrenaj melc-roată melcată, antrenat
de un motor hidraulic, iar bascularea tunului se face cu un cilindru hidraulic, amplasat între
partea rotitoare a pivotului şi ţevile de refulare. Întrucât roata melcată este montată liber pe
corpul central al tunului, aceasta poate fi cuplată şi decuplată faţă de pivotul rotitor prin
intermediul unui crabot special.

1.3.4. Instalaţiile de comandă şi acţionare

Instalaţiile de comandă şi acţionare cuprind: instalaţia hidraulică de acţionare a tunului


şi cea pentru acţionarea ambreiajului maşinii din compartimentul instalaţiilor şi accesoriilor;
instalaţiile electropneumatice de acţionare a robinetelor de la ţevile tunului, de cuplare a
pompei centrifuge, a pompei autoabsorbante, a pompei pentru ulei şi a pompei de vid cu
ejector, precum şi instalaţia electrică de cuplare a pompei de vid cu rotor.
Instalaţia hidraulică de acţionare a tunului constă în două circuite, alimentate cu ulei
sub presiune de o pompă cu două etaje, tip P.R.D. 22-2241 (fig. 12.). Fiecare circuit are în
compunere o supapă de reglare a presiunii, un distribuitor manual şi unul electromagnetic, un
manometru şi un agregat de acţionare. În cazul circuitului care asigură rotirea tunului
agregatul de acţionare este un motor hidraulic cu pistoane axiale tip F 112, pe al cărui ax se
află melcul ce antrenează roata melcată a pivotului de la tun. În al doilea circuit, care
realizează bascularea tunului, acest agregat este reprezentat de un cilindru cu dublă acţiune.

Fig. 12.

Uleiul necesar pentru funcţionarea instalaţiei hidraulice se păstrează într-un rezervor


prevăzut cu filtru, jojă de control, buşoane pentru umplere şi golire şi orificii de ieşire şi
intrare a uleiului.
Legăturile între elementele componente ale instalaţiei hidraulice sunt făcute prin
conducte rigide şi flexibile de joasă şi înaltă presiune.
Instalaţia hidraulică de acţionare a ambreiajului cu comandă, din compartimentul
instalaţiilor şi accesoriilor, precum şi instalaţiile electropneumatice de acţionare a robinetelor
de la ţevile tunului şi de cuplare a pompei centrifuge, a pompei pentru ulei şi a pompei de vid
cu ejector sunt identice cu cele de la A.P.C.T. R. 10215 F sau R.10215 F.A. În plus autotunul
R.19256 D.F. mai are două instalaţii electropneumatice cu simplă acţiune pentru cuplarea
pompei autoabsorbante şi acţionarea deflectorului de spumă, care, în principiu, sunt
asemănătoare cu instalaţiile de acelaşi tip de pe A.P.C.T. R.10215.
Pentru antrenarea pompei de vid cu rotor s-a prevăzut un cuplaj electromagnetic,
având caracteristicile tehnice redate la punctul Instalaţiile de comandă şi acţionare. Acest
cuplaj asigură preluarea mişcării de la transmisia pompei autoabsorbante.

1.3.5. Echipamentul electric


Echipamentul electric al autospecialei are la bază instalaţia autoşasiului R.19256 D.F.
de 24V, pentru a cărei alimentare se folosesc două baterii de acumulatori auto de cel puţin 110
Ah fiecare şi un alternator de 590 W. Acest echipament se compune din următoarele cinci
instalaţii distincte:
- de pornire a motorului şi de încărcare a bateriilor;
- de iluminare;
- de semnalizare;
- de avertizare;
- comandă şi control.
În paralel cu instalaţia existentă pe autoşasiu, pentru pornirea motorului s-a realizat
încă un sistem de pornire, având comanda în compartimentul instalaţiilor şi accesoriilor.
1.4. Funcţionare şi mânuire
Funcţionarea şi mânuirea autoşasiului este asemănătoare cu a celorlalte maşini de
combatere a incendiilor, construite pe autoşasiuri Roman fiind prezentată în cărţile tehnice de
specialitate. Ca urmare, în continuare se fac referiri numai la instalaţiile speciale.

1.4.1. Lucrul cu apă


În vederea folosirii apei din rezervorul autotunului conducătorul auto va efectua, în
ordine, următoarele operaţii:
- amplasează şi pregăteşte maşina pentru lucru;
-asigură comandarea ambreiajului autospecialei din compartimentul instalaţiilor şi
accesoriilor (prin comutarea manetei special prevăzută în cabină pentru acţionarea robinetului
cu două căi din circuitul hidraulic de acţionare a ambreiajului ( fig.13.a.şi b);

Fig. 13.a. Fig. 13.b.


- deschide robinetul de golire a apei din rezervor;
- cuplează pompa centrifugă;
- cuplează pompa pentru ulei şi manevrează tunul (dacă este cazul), fie mecanizat, fie
manual.
Atenţie: Pentru manevrarea manuală a tunului se decuplează pivotul acestuia şi se
desfac conductele de alimentare cu ulei a cilindrului hidraulic de basculare.
- deschide robinetele aferente gurilor de refulare pe care urmează să lucreze cu apă
(ţevi manuale sau tun);
- se montează ţevile de autoprotecţie şi se deschid cele trei robinete ale instalaţiei de
autoprotecţie (dacă este cazul);
- reglează presiunea de refulare a apei, prin variaţia acceleraţiei motorului, în funcţie
de nevoi şi urmăreşte permanent funcţionarea corectă a tuturor mecanismelor, sistemelor şi
instalaţiilor maşinii.
În situaţiile când se impune folosirea apei din surse care presupun amorsarea
pompei centrifuge, conducătorul auto execută, în ordine, următoarele operaţii:
a) Când amorsarea se face prin inundare:
- amplasează şi racordează autotunul la sursa de apă (se vor realiza cel puţin două linii
de absorbţie prin tuburi de 4 ţoli);
- asigură acţionarea ambreiajului autospecialei din compartimentul instalaţiilor şi
accesoriilor;
- deschide robinetul de golire a apei din rezervor;
- deschide simultan clapetele sorburilor (cu cordiţele existente în acest scop) până
când începe deversarea apei din rezervor în sursa la care a fost racordată maşina;
- cuplează rapid pompa centrifugă, accelerează motorul şi deschide treptat robinetele.
Dacă presiunea creşte la 5-6 bari, înseamnă că pompa centrifugă s-a amorsat;
- închide robinetul de golire a rezervorului pentru apă (imediat după amorsarea
pompei);
- deschide succesiv şi lent robinetele aferente gurilor de refulare ( fig 6.37.) ce
urmează a fi utilizate pentru alimentarea ţevilor manuale sau a rezervorului pentru apă.
Refularea apei din sursă exterioară fără presiune direct pe tun se face în mod excepţional
(numai când se absoarbe apă de la adâncimi până la 1,5 m). De regulă, pentru a lucra cu tunul
se foloseşte apa din rezervorul maşinii, care, la rândul lui, poate fi alimentat prin racordurile
din capac de la oricare altă sursă de apă cu presiune (hidranţi, castele, autopompe etc.);
- cuplează pompa pentru ulei şi manevrează tunul (dacă este cazul);
- reglează presiunea de refulare a apei în funcţie de nevoi, prin variaţia acceleraţiei
motorului.
b) Când pentru amorsare se folosesc pompele de vid:
- amplasează şi racordează autotunul la sursa de apă, apoi montează la una din gurile
de refulare o ţeavă tip B cu ajutaj fix cât mai mic;
- asigură acţionarea ambreiajului autospecialei din compartimentul instalaţiilor şi
accesoriilor;
- cuplează pompa de vid cu rotor şi palete mobile (prin intermediul pompei
autoabsorbante) sau pompa de vid cu ejector;
- deschide robinetul de pe conducta de alimentare cu ulei a pompei de vid cu rotor
(numai în cazul folosirii acestei pompe);
- deschide robinetul de pe conducta de legătură a pompei de vid utilizate cu pompa
centrifugă şi robinetul aferent vacuummetrului;
- accelerează motorul şi urmăreşte la vacuummetru creşterea depresiunii până la
amorsarea pompei centrifuge. Amorsarea se consideră terminată când pompa de vid utilizată,
refulează apă;
- reduce brusc acceleraţia motorului la turaţia de relanti, decuplează rapid pompa de
vid şi închide în acelaşi timp robinetul de izolare a acestei pompe faţă de instalaţia de lucru cu
apă;
- cuplează imediat pompa centrifugă, închide robinetul vacuummetrului şi accelerează
progresiv motorul, urmărind presiunea la manometru. Dacă aparatul arată o presiune de 5-6
bari, înseamnă că pompa centrifugă a rămas amorsată după efectuarea comenzilor anterioare;
- deschide progresiv robinetul gurii de refulare la care s-a montat ţeava de refulare tip
B şi urmăreşte jetul de apă, respectiv menţinerea pompei centrifuge în stare amorsată;
- deschide apoi alte robinete (de alimentare a rezervorului autotunului sau a
dispozitivului de intervenţie realizat) în funcţie de nevoi;
- cuplează pompa pentru ulei şi manevrează tunul (dacă este cazul);
- reglează presiunea apei în funcţie de cerinţe şi urmăreşte permanent funcţionarea
autotunului.
Pentru încetarea lucrului cu apă, în toate cele trei cazuri prezentate, se execută, în
ordine, următoarele operaţii:
- reducerea acceleraţiei motorului până la turaţia de relanti;
- decuplarea pompei centrifuge;
- închiderea robinetului de pe conducta de golire a rezervorului maşinii (când este cazul);
- închiderea tuturor robinetelor de pe conductele pe care s-a refulat apă;
- aducerea tunului în poziţie de marş şi decuplarea pompei de ulei (când este cazul);
- dezracordarea maşinii de la sursa exterioară de apă (când este cazul);
- deschiderea robinetelor de golire a apei din pompa centrifugă şi din conducte (pe timp de
iarnă) şi aducerea tuturor întrerupătoarelor în poziţia neutră (scoaterea de sub tensiune a
electroventilelor);
- revenirea la acţionarea ambreiajului autotunului din cabină.
1.4.2. Lucrul cu spumă aeromecanică
Pentru lucrul cu spumă aeromecanică se recomandă folosirea apei din rezervorul
propriu. În scopul asigurării continuităţii lucrului timp mai îndelungat, rezervorul maşinii va fi
alimentat cu apă de la alte surse cu presiune (prin cele două racorduri din capacul de vizitare),
având în acest caz rolul de rezervor tampon între sursa (sursele) de apă şi instalaţiile speciale
ale autotunului.
În vederea lucrului cu spumă, conducătorul auto execută toate operaţiile de la
punctul 4.1. şi în continuare, următoarele:
- asigură alimentarea cu spumant a pompei autoabsorbante, fie prin deschiderea
robinetului de pe conducta de golire a rezervorului pentru spumant al autotunului, fie prin
racordarea pompei la alte rezervoare cu spumant din exteriorul maşinii (cisterne, butoaie,
etc.);
- deschide la maxim robinetul dozator de spumant în apă de pe conducta de refulare în
aspiraţia pompei centrifuge;
- cuplează pompa autoabsorbantă;
- deschide robinetele de alimentare cu soluţie spumantă a gurilor de refulare la care
este racordat dispozitivul de lucru cu ţevi manuale de spumă sau robinetele ce controlează
refularea soluţiei spumante pe tun (robinetul central al tunului şi robinetul aferent ţevii
generatoare de spumă);
- accelerează motorul după nevoi, reglează calitatea spumei prin manevrarea
robinetului dozator de spumant în apă şi urmăreşte cu atenţie funcţionarea autospecialei;
- manevrează tunul în plan vertical şi orizontal, precum şi deflectorul de spumă (dacă
este cazul).
Când se lucrează cu spumă se va evita folosirea instalaţiei de autoprotecţie, precum şi
refularea simultană pe tun şi pe ţevi manuale. Se recomandă utilizarea, fie numai a ţevilor
manuale, fie numai a tunului.
Din motive de securitate a servanţilor, când se folosesc ţevi manuale nu se va depăşi
presiunea de 8 bari. Pe tun se poate refula la orice presiune.
Pentru încetarea lucrului cu spumă se execută, în ordine, următoarele operaţii:
- se opreşte alimentarea cu spumant a pompei autoabsorbante prin închiderea
robinetului de pe conducta de golire a rezervorului pentru spumant sau prin dezracordarea
pompei de la sursa exterioară de spumant;
- se continuă refularea apei pentru spălarea instalaţiei de spumant. Pentru spălarea
pompei autoabsorbante se va lega aspiraţia acesteia la o gură de refulare a pompei centrifuge
(prin intermediul unui furtun tip C);
- după terminarea spălării se dezracordează furtunul de legătură între refularea pompei
centrifuge şi aspiraţia pompei autoabsorbante;
- se decuplează pompa autoabsorbantă;
- se închide robinetul dozator de pe conducta de legătură între refularea pompei
autoabsorbante şi aspiraţia pompei centrifuge;
- se efectuează în continuare operaţiile de încetare a lucrului cu apă.