Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Copiii au crescut într-un mediu familial sănătos, părinții acordându-le o atenție deosebită și având grijă să nu le
lipsească nimic. Mama lor, care câștiga bani în plus din croitorie, obișnuia să le facă fetelor rochii, în albumele
de familie existând numeroase fotografii cu cele trei fiice pozând cu noile haine. Fiecare vacanță este petrecută
la Beilngries, un orășel la 100 km de München, unde se afla casa bunicilor Kronburger. Aici ei plecau în
drumeții pe munte, la schi, patinaj ori pescuit, fetele fiind încurajate de părinți să fie foarte active. Eva a iubit
încă din copilărie sportul, practicând cu deosebită plăcere schiul, gimnastica sau înotul ori de câte ori a avut
ocazia pentru tot restul vieții.
În vara anului 1914, când izbucnește Primul Război Mondial, Fritz este nevoit să meargă pe front. Familia
Braun nu este afectată de sângerosul conflict, femeile continuându-și viața în modul obișnuit. În 1919 tatăl se
întoarce acasă, tragedia războiului pierdut precum și suferințele văzute marcându-l enorm. Pe fondul sărăciei și
inflației de la începutul anilor '20 familia Braun are unele dificultăți financiare, iar părinții Evei se despart
pentru o perioadă, urmând a se recăsători în 1922. În tot acest timp, Eva este dată în grija bunicilor din partea
mamei unde începe școala primară, pe care o va continua în München după ce părinții ei decid să rămână
împreună. În 1924, pe când avea 14 ani, urmează Liceul Catolic pentru fete din München. Lucru oarecum
neobișnuit pentru acea perioadă, deoarece mai puțin de 4% din fete își continuau studiile după școala
primară.[3] Acest fapt demonstrează interesul familiei pentru o educație adecvată a copiilor lor. Aici Eva
petrece o perioadă minunată, fiind foarte populară în rândul colegelor de clasă. Multe dintre ele îi vor rămâne
prietene pe viață, Herta Ostermayr fiind una dintre ele. Spre deosebire de sora ei mai mare, Eva nu a fost
interesată prea mult de școală, notele ei rămânând pe parcursul școlarizării modeste. În anul 1928, ea termină
liceul însă nu își definitivează studiile cu un Bacalaureat, ceea ce sugerează că nu dorea să urmeze în
continuare o universitate, ci să se angajeze. Cu scopul de a-i cizela manierele în perspectiva unei căsătorii
promițătoare, părinții decid să o trimită la școala catolică a surorilor engleze în micul oraș Simbach am Inn,
aflat la 120 km nord-est de München în apropiere de granița cu Austria. Aici ea trebuia să își petreacă
următorii 2 ani sub supravegherea strictă a măicuțelor. Fire exuberantă, Eva era foarte nefericită că a fost
obligată să-și părăsească familia și prietenii din München. După doar 9 luni, își amenință părinții cu fuga la
Viena, refuzând să urmeze și ce-l de-al doilea an. Cedând insistențelor fetei, Eva se întoarce acasă în iulie
1929. Tatăl său o sfătuiește să urmeze un scurt curs de dactilografie, după care o trimite să lucreze ca secretară
la cabinetul unui doctor. Evei nu i-a plăcut munca monotonă dintr-un birou și zărind un anunț în ziar pentru un
post de asistent într-un atelier foto se decide să aplice pentru slujbă.
După aproximativ două-trei săptămâni de muncă, Eva l-a întâlnit pe Adolf Hitler. El, care a fost primul
politician ce și-a dat seama de importanța imaginii publice, a sosit discret la atelier, aproape de ora închiderii,
pentru a selecta câteva poze de la o recentă adunare a partidului. Eva nu a fost deloc intimidată de acest străin
cu care Hoffmann era neobișnuit de politicos. Fiind o tânără bine crescută, a fost politicoasă cu Hitler, deși nu
a avut idee cine era. În anul 1929, viitorul führer e deja cunoscut în München ca fiind oratorul și sufletul
NSDAP-ului și ar fi trebuit să-i fie familiar Evei. În ciuda faptului că a crescut în orașul ce era locul de naștere
și epicentrul Partidului nazist, tânăra nu era în temă cu politica, interesul ei față de acest domeniu fiind nul.
Rămâne încă un mister ce a atras-o pe Eva la Hitler, care era cu 23 de ani mai în vârstă – poate ochii săi foarte
pătrunzători sau manierele sale impecabile cu care trata doamnele. Preferatele lui erau femeile tinere pe care îi
plăcea să le impresioneze cu galanteria sa. După această întâlnire care îi va marca întreaga viață, Eva i-a
povestit surorii sale mai mari, Ilse:[5]
„Mă urcasem pe o scară pentru a ajunge la dosarele ce erau ținute în sertarele de sus ale
dulapului. În acel moment șeful a intrat, însoțit de un bărbat de vârstă mijlocie cu o mustață
amuzantă, un palton deschis la culoare englezesc și cu o pălărie în mână. Amândoi s-au
așezat de cealaltă parte a camerei, opusă locului unde mă aflam eu. Am încercat să trag cu
ochiul în direcția lor și am avut impresia că acest caracter se uita la picioarele mele. Exact în
acea zi îmi scurtasem fusta și m-am simțit puțin stânjenită deoarece nu eram sigură că am tivit-
o drept.”
Hoffmann a prezentat-o apoi pe domnișoara Eva misteriosului vizitator care s-a recomandat cu numele de
domnul Wolf. Hitler folosea des acest alias în anii '20 din rațiuni de securitate. Heinrich Hoffmann povestește
cum au decurs lucrurile dupǎ aceastǎ primǎ întâlnire: Drăguță. Blondă. Data viitoare când Hitler a văzut-o i-
a dat câteva bilete la teatru. În final a invitat-o în apartamentul său din München. Eva nu a fost acceptată
niciodată de către acoliții führerului care doreau pentru dictator o femeie mai sofisticată și inteligentă. Poate
nici Hitler nu ar fi ales-o dacă ea nu l-ar fi urmărit timp de doi ani de la această întâlnire, Hoffmann încercând
să o aducă în atenția clientului său cât mai des posibil.[6]
„Soția mea [bucătăreasa führerului] și sora lui Hitler au spus mereu după terminarea
războiului că cei doi nu ar fi ajuns niciodată împreună într-o împrejurare normală. Dar
Hoffmann a fost extrem de viclean în maniera lui de a o prezenta pe fată führerului. El a tot
insistat cu ea până când Hitler a înghițit momeala.”
—Herbert Döring, majordomul lui Hitler de la Berghof
„Hitler îi știa pe toți angajații mei și așa a cunoscut-o și pe Eva Braun, cu care conversa
câteodată în mod normal. Ocazional, el ieșea din carapacea lui și îi făcea câte un mic
compliment de tipul celora care îi plăcea atât de mult să le spună femeilor. Nici eu nici ceilalți
angajați nu am observat că îi acorda o atenție mai deosebită. Dar Eva le-a spus tuturor
prietenilor săi că Hitler era îndrăgostit înnebunește de ea și că se va căsători cu el.”
La vârsta de doar 23 de ani, Geli se sinucide pe 18 septembrie 1931, cauzele rămânând până în ziua de astăzi
neelucidate. Hitler este foarte afectat, vrând chiar să-și pună capăt zilelor. Pe lângă pierderea suferită, el trebuie
să facă față și unui scandal de proporții, ziarele din München publicând numeroase detalii cu privire la moartea
lui Geli și relația ei neobișnuit de apropiată cu unchiul său.[9] Ca să înlăture poate zvonurile cu privire la
eventuala lui legătură în sinuciderea nepoatei sale, Hitler începe să o curteze pe Eva mai atent, ea fiind invitată
la sfârșitul anului 1931 la reședința de la Berchtesgaden, locuința preferată a führerului pentru tot restul
vieții.[10] Unchiul Evei, Alois Winbauer descrie primii ani ai relațiilor lor:[11]
„Totul s-a schimbat în septembrie 1931, când Angela Raubal [Geli] a fost găsită moartă în
apartamentul de nouă camere a lui Hitler.[...] Este clar că a fost profund afectat de moartea
nepoatei sale. El a uimit oamenii cu ieșirile sale de reproș față de sine și pentru o perioadă
lungă a evitat contactul atât cu publicul cât și cu prietenii săi.[...] În 1932 Hitler făcea din ce
în ce mai multe vizite acasă la Hoffmann și era evident că o curta pe Eva. Dar era important
ca aparențele să fie păstrate și când plecau în excursii în jurul München-ului erau mereu
însoțiți de către două secretare. Cu toate acestea, toată lumea din cercul său sau din casa lui
Hoffmann știau despre ce era vorba, mai puțin părinții Evei – Fritz și Fanny. Ea a avut grijă să
ascundă relația față de ei. Tatăl ei nu era, după cum ea știa, un fan al naziștilor, ci chiar
opusul fiind un bavarez patriot și regalist.”
Dacă la început relația lor era mai mult platonică, ea fiind doar o tânără ștearsă și sfioasă, în 1932, la 20 de ani,
Eva devine amanta führerului. Discreția în care a învăluit întâlnirile cu Hitler a făcut asupra lui o impresie
dintre cele mai favorabile. Tot în această perioadă, o vizită oficială la Herrenchiemsee este una dintre puținele
dăți când führerul s-a lăsat fotografiat în public cu ea. La sfârșitul anului 1932, Eva încă locuia în casa
părintească și își continua munca în atelierul lui Hoffmann. Acum NSDAP-ul și Hitler se aflau în campanie,
cutreierând orașele Germaniei cu discursuri electorale. Timp de 2 luni el a fost foarte rar în München, numai în
luna octombrie vizitând 60 de orașe diferite.[12] În această perioadă când întreaga atenție a lui Hitler s-a
concentrat spre politică, Eva se simțea foarte singură, cea mai mare parte a timpului petrecându-și-o așteptând
un telefon de la dictator. Pe fondul unei depresii profunde, în seara zilei de 1 noiembrie 1932 încearcă să se
sinucidă, trăgându-și un glonț în piept. Din fericire, a fost găsită de sora sa Ilse și dusă urgent la spital. Imediat
Hitler își întrerupe campania și revine în München, încercând totodată să-i ridice moralul tinerei. Frica unui
nou scandal în plină campanie electorală la mai puțin de 2 ani de la sinuciderea lui Geli, îl determină să fie mai
atent cu ea. Eva își revine iar părinții află despre legătura ei cu liderul NSDAP-ului. Ei nu au fost de acord,
această relație fiind în contradicție cu principiile lor atât catolice cât și politice. Tatăl Evei nu era un susținător
al naziștilor, iar mama ei nu dorea pentru fiica sa un concubinaj clandestin. Însă Hitler nu avea în plan o
căsătorie, el spunând deseori că soția lui era Germania.[13] Pe 30 ianuarie 1933, Hitler devine cancelar și este
nevoit să petreacă mult timp în Berlin. El își face intrarea triumfală în capitală, în timp ce amanta lui rămâne în
Bavaria. De acum înainte Eva trebuia să fie ascunsă publicului larg. Hitler se întorcea în München doar la
sfârșit de săptămână, iar de multe ori se întâlnea cu camarazii lui mai vechi, existând și săptămâni fără ca cei
doi să se vadă.
Eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal, unde făcea sporadic însemnări. Din nefericire acesta rămâne până în
prezent pierdut, doar 22 de pagini conținând însemnări din primele luni ale anului 1935 fiind disponibile
cercetătorilor. Pe data de 1 aprilie 1935 sunt consemnate: „Ieri ne-a invitat [nr. Hitler pe Eva și sora ei] la
hotelul – Patru anotimpuri. Am stat lângă el timp de 3 ore și nu am putut schimba un cuvânt. Ca și rămas bun
mi-a înmânat, așa cum a făcut și înainte, un plic cu bani. Ar fi fost mult mai drăguț dacă ar fi adăugat și un
salut sau un cuvânt de dragoste. Aș fi fost așa de mulțumită dacă ar fi făcut-o.”[14] În această perioadă se
simțea foarte singură, iar pe 10 mai 1935 ea nota în același jurnal: „Vremea este minunată și eu iubita celui
mai puternic om din Germania și din lume stau aici și mă uit la soare de la fereastră. Cum poate fi așa bătut
în cap încât să mă lase aici să salut străinii? Păcat că e primăvară.”
În 1935 Eva traversează o noua criză. Hitler era mai mult plecat, experimentând adulații în masă în timp ce ea
era ținută în anonimitate și locuia încă sub acoperișul casei părintești. Pe 28 mai 1935, așteptând un telefon de
la führer care nu a venit, înghite 20 de somnifere. Este găsită din nou de Ilse, în comă. Scapă cu viață și de
această dată, iar Hitler decide să ia mult mai în serios relația: „În viitor trebuie să mă ocup de ea mai mult”.[15]
După 3 luni în august 1935, Eva, acum în vârstă de 23 de ani, se mută împreună cu sora ei, Gretl, într-un
apartament închiriat în München de către Hitler. Ulterior acesta îi cumpără amantei o casă în elegantul district
Bogenhausen. Fetele nu se vor mai întoarce acasă niciodată, părinții lor suportând cu greu această situație, într-
o perioadă în care nu se obișnuia ca o tânără să stea singură, părăsirea casei părintești făcându-se numai în
urma unei căsătorii. În septembrie 1935, Fritz Braun scrie o scrisoare führerului sperând că acesta le va
convinge pe fete să vină acasă. Hitler însă nu a primit niciodată cererea.[16]
În luna iulie a anului 1936 lucrările de modernizare și extindere la Berghof – casa de vacanță a führerului –
sunt gata. De-a lungul timpului complexul de la Obersalzberg s-a extins foarte mult devenind o adevărată
fortăreață unde majoritatea liderilor naziști aveau câte o locuință. Între anii 1936 și 1945 Eva își va petrece
majoritatea timpului la Berghof, unde i se rezervă trei camere ce comunicau direct cu apartamentele lui Hitler.
Aici ea trăia într-o solitudine extremă. Departe de viața socială bogată din München, își petrecea majoritatea
timpului făcând drumeții, înotând în lacurile din apropiere sau mergând la schi. Toate aceste activități nu erau
însă suficiente pentru a ține ocupată o tânără de doar 24 de ani. De aceea uneori, din cochetărie sau lipsă de
ocupație, se aranja și își schimba ținuta și de șapte ori pe zi.[20] Eva însă nu s-a plâns niciodată lui Hitler de
singurătate sau depresie. Ea îi spunea odată mamei sale: El are așa mari griji. Cum aș putea eu să-l deranjez
cu problemele mele mici?[21] Führerul se revanșa satisfăcându-i toate capriciile în ceea ce privește
vestimentația. Bormann se ocupa de aceste cheltuieli iar Hitler nu comenta niciodată.
Izolată mai mereu, Eva nu era invitată la recepțiile oficiale iar în timpul întâlnirilor politice ori militare nu avea
voie să între în holul principal. Când miniștri sau delegați străini veneau să discute cu Hitler la Berghof se
retrăgea în camera ei, iar dacă șederea lor era mai lungă trebuia să se mute cu totul. Rolul de amfitrioană pe
lângă führer la dineurile oficiale și semi-oficiale îi revenea Magdei Goebbels, soția Ministrului Propagandei și
o înflăcărată admiratoare a lui Hitler. Eva era geloasă pe femeile cu care el se înconjura la aceste recepții,
Herbert Dohring, majordomul führerului, mărturisind: A avut o perioadă destul de grea în anii dinaintea
războiului, atunci când führerul ținea recepții pentru cei din lumea artelor – teatru, film, muzică, pictură. În
aceste ocazii el adora să se afișeze alături de doamne extrem de elegante și misterioase, iar Eva era mâncată
de gelozie.[22] Puținii prieteni de la Berghof erau sora ei Gretl, Herta Schneider și mai târziu Albert și
Margareta Speer. Aceștia din urmă erau singura familie din anturajul naziștilor de top care s-a împrietenit cu ea.
Albert Speer a declarat mai târziu, după terminarea războiului, că era cea mai nefericită femeie din Germania.
Poate de aceea soții Speer o luau de multe ori în vacanțelor lor de schi și pe Eva. Nevestele naziștilor din
cercul apropiat al lui Hitler, ce veneau și ele o deseori la Obersalzberg – Magda Goebbels, Gerda Bormann,
Emmy Göring, Hanni Morell și Erna Hoffmann – nu o suportau pe amanta führerului considerandu-o un
nimeni din München și mult inferioară lor din punct de vedere social.[23] Nici măcar personalul de la Berghof
sau cei ce îl serveau direct pe Hitler nu o prețuiau prea mult. Christa Schroeder, secretara dictatorului încă din
1933, într-o conversație spunea: "Să recunoaștem, mein Führer, Eva nu este chiar potrivită pentru tine!",
acesta răspunzându-i tăios "Mi se potrivește destul de bine!".[23]
În august 1936 au loc la Berlin Jocurile Olimpice de vară prilej pentru naziști de a prezenta întregii lumi
realizările lor în refacerea Germaniei. Sloganurile antisemite au fost șterse de pe pereți, iar trupele SS și
Gestapo au fost atenționate să acționeze cât mai discret posibil. Eva vine și ea la Berlin pentru câteva zile
pentru a vedea întrecerile. Pe fondul relaxării impuse de organizarea Jocurilor o mulțime de publicații străine își
fac apariția în chioșcurile de ziare nemțești. În septembrie 1936, o revistă franceză Paris Soir are un articol cu
numele „Femeile lui Hitler”. După ce tratează relația cu Geli, cu surorile Mitford și cu regizoarea Leni
Riefenstahl dezvăluirea se termina cu frazele: Acum favorită este fără îndoială Eva Braun, fiica unui profesor
din München, Hitler renunțând la celelalte femei pentru ea.[24] Acest articol nu a avut nici un impact asupra
opiniei germane, deoarece imediat după publicare autoritățile naziste au retras discret de pe piață toate copiile,
episodul fiind repede uitat.
Hitler își petrece vara anului 1937 în mare parte la Berghof spre bucuria Evei, el retrăgându-se deseori aici
atunci când trebuia luată o decizie importantă. Pe 13 martie 1938 a fost anunțată oficial anexarea Austriei
(Anschluss). A doua zi, führerul sosea la Viena fiind întâmpinat de o mulțime numeroasă aflată într-o stare de
isterie supremă. Eva alături de mama sa și Herta Schneider au fost și ele prezente la triumful său. La data de 2
mai 1938 Hitler își face testamentul, domnișoara Braun fiind prima menționată în lista beneficiarilor, urmând a-
i fi încredințată suma de 1000 de mărci lunar pentru tot restul vieții. Acesta este primul document oficial
redactat de dictator în care apare numele amantei lui.[25] A doua zi, Eva părăsea Berghoful pentru vizita
oficială a führerului în Italia. Ea călătorea sub titulatura deja obișnuită a unei secretare și făcea parte din
anturajul de aproximativ 500 de persoane al lui Hitler. În Italia nu a stat la același hotel ca și amantul ei, pentru
a nu crea suspiciuni. A fost primită în audiența la Papă, fiind puternic impresionată. Führerul părăsește
peninsula după 5 zile, întorcându-se la Berghof pe 9 mai. Eva își continuă vacanță împreună cu familia ei
vizitând Florența, Ravenna, Capri, Pompei și Veneția.[26]
Înainte de război, Hitler revenea la Obersalzberg o dată la două-trei săptămâni. Evei nu i se permitea să meargă
la Berlin decât foarte rar, deoarece führerul considera că aici era prea periculos ca ei să se întâlnească. Totuși
de la începutul anului 1939 i se rezervă un apartament în noua cancelarie construită de Albert Speer. La Berlin,
mai mult ca la Berghof, trebuia să rămână ascunsă, fiind nevoită să folosească intrarea de serviciu și să ia masa
singură în camera ei.[27] În luna februarie 1939, Eva petrece o săptămână de vacanță la schi în stațiunea
austriacă Kitzbühel, ce făcea acum parte din Reich-ul german. Pe 15 martie trupele nemțești intră în
Cehoslovacia. Hitler ține un discurs la Praga justificând acțiunea lui prin necesitatea măririi Lebensraum-ului
poporul german. Eva nu era la curent cu intențiile politice ale führerului, el interzicându-i să citească ziare sau
să asculte știrile la radioul german, având și așa puține surse de informare în izolarea de la Berghof. În
ignoranța ei, spera doar ca treburile politice să-i permită liderului german să fie de Paște la Obersalzberg, fiind
convinsă că agresiunile față de vecinii Germaniei sunt făcute de naziști pentru a evita războiul.[28] În august
1939, Eva, Fanny, Gretl și Herta Schneider, în dorința de a evada din tensiunea de la Berghof unde Hitler ținea
întâlniri nesfârșite cu generalii săi din Wehrmacht, merg în vacanță la Portofino, un mic port de pe coasta de
nord-vest a Italiei. La mijlocul lunii august, ajung la Veneția pentru a participa la festivalul de film. Aici însă
sunt somate să se întoarcă de urgență acasă.[29] Războiul urma să înceapă în Europa, iar pacea nu avea să o
mai prindă pe Eva în viață.
Anii războiului
Pe 1 septembrie 1939 Eva se afla printre invitații de la opera din Berlin, când Hitler a ținut unul dintre
discursurile lui memorabile explicând atacul împotriva Poloniei ca pe un act de „autoapărare”.[22] Ea nu avea
idee ce urmări va avea conflictul sau cum o va afecta. Führerul nu discuta niciodată despre război cu Eva,
pentru ea luptele se petreceau undeva departe implicând persoane pe care nu le cunoștea. Siguranța lui Hitler
era principala ei grijă. Pe 8 noiembrie 1939, la aniversarea puciului din anul 1923, ziua cea mai sacră a
naziștilor, are loc o tentativă de asasinare a führerului în berăria Bürgerbräukeller din München. El a scăpat cu
viață deoarece și-a scurtat discursul cu aproximativ o jumătate de oră pentru a prinde trenul înapoi spre Berlin.
După acest eveniment, Eva a trăit într-o teroare perpetuă fiindu-i frică că Hitler ar putea fi ucis, deși el a
asigurat-o – crezând ferm în ce spune – că posedă un simț predictiv care îl ajută să intuiască un atac
iminent.[30]
Atât revelionul cât și vara anului 1940, Hitler, victorios după succesele Blitzkrieg-ului, și le petrece în mare
parte la Berghof, Eva fiind convinsă că războiul trebuia să fie pe sfârșite. Führerul nu avea însă prea mult timp
pentru ea fiind mai mereu în ședințe cu diferiți miniștri sau cu vreun general al armatei. Într-o astfel de ocazie
Eva a dat buzna într-o conferință, protestând că durează prea mult,
iar invitații așteaptă să mănânce. Hitler într-un exces de furie îi cere
să părăsească încăperea.[31]
Cu trecerea timpului, Eva devenea tot mai necesară lui Hitler. În mod
paradoxal, războiul i-a apropiat, ei scriindu-și aproape zilnic în această
perioadă.[30] Din păcate foarte puține dintre scrisorile lor sunt
disponibile astăzi. Führerul era îngrijorat în legătură cu siguranța ei,
rugându-o mereu să conducă mai încet, să schieze prudent sau să se
adăpostească în buncărul de sub casa ei atunci când se afla în
München și orașul era bombardat. Albert Speer își amintește de un
astfel de moment:Odată, când Eva Braun schia și a întârziat la ceai,
el era agitat, se tot uita nervos la ceas fiind îngrijorat că ar fi putut
avea un accident.[35] Traudl Junge, una din secretarele lui Hitler,
Eva Braun împreună cu Adolf Hitler,
povestește despre un alt episod: De fiecare dată când München-ul era
14 iunie 1942.
amenințat de un atac aerian el era neliniștit așteptând ca un leu în
cușcă să poată vorbi cu ea la telefon. Agitația lui era aproape
întotdeauna fără temei, deși o dată casa ei a fost avariată și câteva din apropiere au luat foc. Toată ziua aceea
a vorbit încontinuu despre curajul ei: <<Ea refuză să între în adăpost deși am implorat-o de nenumărate ori.
[..] Nu vrea nici să meargă în apartamentul meu deși acolo ar fi în deplină siguranță. Am reușit într-un final
să o conving să aibă un mic adăpost construit în casă, dar își invită toți vecinii în timp ce ea merge pe
acoperiș să vadă dacă au căzut bombe incendiare.>>[8] Totuși relația lor rămâne una formală până și în față
apropiaților de la Berghof, Eva adresându-i-se de cele mai multe ori cu „dumneavoastră” sau cu „mein
Führer”. În primăvara anului 1944 ea face o scurtă vizită în München. Este pentru prima dată când observă
ororile războiului, orașul fiind aproape în ruine după numeroase bombardamente ale RAF-ului. Îngrozită de
cele văzute îi povestește führerului care în inconștiența lui jură răzbunare împotrivă Aliaților.[36] Ca să-l mai
înveselească pe Hitler, Eva se ocupă personal de organizarea zilei lui de naștere de pe 20 aprilie 1944.
Petrecerea a fost una veselă în contrast cu suferințele îndurate de populația Germaniei sau de soldații de pe
front. Ultimul moment de sărbătoare de la Obersalzberg se întâmplă pe 3 iunie 1944, când sora Evei, Gretl se
căsătorește cu ofițerul SS și adjutantul lui Himmler, Hermann Fegelein. Ea se ocupă de organizarea petrecerii
la care participă și führerul precum și mulți alți oficiali naziști.
Pe 14 iulie 1944, Hitler părăsește pentru ultima oară Berghofu, întorcându-se la Wolf's Lair. Pe 20 iulie are loc
un nou atentat împotriva dictatorului nazist, el scăpând în mod miraculos, fiind doar ușor rănit. Eva află de
acest incident în timp ce înota împreună cu câțiva prieteni la Königssee.[37] Întorcându-se de urgență la
Obersalzberg ea îi scrie o scrisoare führerului: Iubirea mea, sunt copleșită. Disperată, distrusă, nefericită. Sunt
pe jumătate moartă acum când știu ca ești în pericol. Vino înapoi cât de repede cu putință.[...] Știi că
întotdeauna am spus, că nu voi mai continua să trăiesc dacă ți se întâmplă ceva. De la primele noastre
întâlniri, am promis să te urmez peste tot, chiar și în moarte. Știi că întreaga mea viață este să te iubesc. A ta
Eva. Hitler îi răspunde și el încercând să o îmbărbăteze: Dragă mea Tschapperl, Nu te îngrijora, sunt bine
poate doar un pic obosit. Sper să ajung acasă în curând și să mă pot relaxa în brațele tale. Am o mare nevoie
de odihnă dar datoria mea față de poporul german trebuie să fie pe primul loc ... Îți trimit uniforma pe care
am purtat-o în acea zi nefericită. Este dovada că Providența m-a protejat și că nu avem de ce să ne temem de
inamicii noștri. Mâna îmi tremură încă de la atentatul asupra vieții mele. Sunt plin de speranță pentru victoria
noastră.[38]
„Toată lumea a fost de acord că Eva și Magda Goebbels erau singurele care vorbeau într-un
mod liniștit, prietenos și echilibrat.[..] Ele nu păreau disperate a ba dimpotrivă, au fost foarte
liniștite până la final, spre deosebire de bărbați.”
—Alfons Schulz, operatorul telefonic al buncărului
Aliații se apropiau de Berlin care era aproape înconjurat. Pe 19 aprilie iese împreună cu secretarele lui Hitler
pentru ultima oară din buncăr la aer curat și o plimbare prin grădina Cancelariei. A doua zi era ziua führerului
și în ciuda faptului că a interzis orice festivitate în acele momente nepotrivite, Eva organizează o mică petrecere
unde majoritatea liderilor naziști se adună să-l felicite. Aici Hitler anunță că va rămâne în Berlin pentru a
încuraja soldații, iar când totul va fi pierdut se va sinucide. Mai marii partidului îl roagă să se retragă în
Bavaria, Ribbentrop apelând la Eva în încercarea lui de a-l determina pe führer să vină la Obersalzberg.
Spune-i că vrei să părăsești Berlinul cu el. În acest fel vei face Germaniei un mare serviciu. Ea îl refuză însă.
Nu-i voi menționa sugestia ta führerului. El este cel care trebuie să decidă. Dacă crede că este potrivit să
rămână în Berlin atunci voi sta cu el. Dacă pleacă voi pleca și eu.[44] Răspunsul ei în acele momente teribile
sintetizează relația lor – din prima clipă ea l-a urmat și ascultat orbește fără să aibă un cuvânt de spus. Eva scrie
ultimele scrisori surorii sale și prietenei celei mai bune în care își împarte micile posesiuni, dând instrucțiuni
pentru Gretl să distrugă corespondența dintre ea și führer. Pe 24 aprilie, Speer revine pentru 8 ore în buncăr să-
și ia rămas bun de la cei doi. Ea mi-a urat noroc și a transmis salutări soției mele. A fost extraordinar. La
prima vedere, o simplă fată din München, un nimeni ... și totuși a fost o femeie remarcabilă. Și Hitler știa asta,
dar nu a spus-o niciodată.[45] Pe 27 aprilie, furios la aflarea veștii că Himmler, unul dintre cei mai vechi
tovarăși ai lui, a vorbit cu Aliații în vederea încheierii păcii, führerul cere să fie adus Fegelein. Când acesta nu
este de găsit, Hitler ordonă să fie căutat și executat. Eva intervine pe lângă führer pentru a-i cruța viața
cumnatului ei gândindu-se și la sora sa care urma să aibă un copil. Hitler însă o refuză, iar pe 28 aprilie la ora
23 Fegelein este împușcat sub acuzația de înaltă trădare.[46]
Căsătoria și sinuciderea
Situația din buncăr devenea din ce în ce mai sinistră, singurul subiect de discuție fiind despre cea mai sigură și
rapidă metodă de sinucidere. Eva decide să-și ia viața otrăvindu-se, nedorind să folosească pistolul pentru a nu
fi desfigurată. Mă întreb dacă doare foarte mult?[...] Sunt gata să mor eroic dar măcar vreau să fie fără
dureri.[47] După miezul nopții, pe 29 aprilie, Hitler îi dictează testamentele sale lui Traudl Junge. Cel personal
începea cu frazele: Deoarece nu am crezut că trebuie să-mi asum responsabilitatea unei căsătorii pe timpul
războiului, am decis acum, înaintea morții să o iau de nevastă pe femeia care, după mulți ani de prietenie
adevărată, a venit voluntar în orașul, ce era deja învins, pentru a-mi împărtăși soarta. Ea moare alături de
mine ca și soția mea conform dorinței ei. Testamentul personal se termină astfel: Eu și soția mea am ales
moartea pentru a scăpa de rușinea de a fi forțați să demisionăm sau să ne predăm. Este dorința noastră să
fim incinerați imediat în locul unde eu am înfăptuit cea mai mare parte a muncii mele de-a lungul celor 12 ani
de serviciu în slujba poporului.[48] Căsătoria celor doi a avut loc în aceeași zi martori fiind Joseph Goebbels și
Martin Bormann. Ceremonia a fost una simplă fără prieteni sau familie, urmată apoi de o mică recepție.
Gertrude Weisker, verișoara Evei: Nu mai avea motive să ezite. Până atunci a spus că este căsătorit cu
Germania. Dar acum nu mai exista o Germanie, așa că probabil s-a gândit că putea până la urmă să o ia de
soție pe femeia cu care a trăit împreună 16 ani.[49]
Pentru 36 de ore, Eva a avut bucuria de a i se spune Frau Hitler, cu toate că noul ei soț continua să i se
adreseze cu domnișoara Braun. În după-amiaza zilei următoare, când rușii ajunseseră extrem de aproape de
centrul capitalei, cei doi decid că a venit timpul să-și curme viața. După ce își iau rămas bun de la cei din
buncăr, Eva se otrăvește cu cianură, iar Hitler își trage un glonț în tâmplă. Cadavrele lor sunt scoase afară de
adjutanții führerului. La 2 mai rămășițele sunt găsite de către soldații ruși în grădina Cancelariei într-un crater
făcut de o bombă. De-a lungul anilor cadavrele au fost îngropate și deshumate de mai multe ori, până când în
aprilie 1970 sunt incinerate complet, iar cenușa este aruncată în râul Elba.[50]
Pe 5 mai 1945, Gretl Fegelein naște o fetiță la Garmisch-Partenkirchen, pe care o numește Eva Barbara în
memoria surorii sale. Se recăsătorește și va trăi în continuare în anonimat până în 1987, când moare la vârsta
de 73 de ani, după o lungă suferință cauzată de boala Alzheimer.
Ilse Braun locuiește și ea retrasă în Heidelberg cu cel de-al doilea soț. După divorț, se întoarce în München
unde moare de cancer în 1979 la vârsta de 70 de ani. Este înmormântată în cimitirul Waldfiedhof din capitala
Bavariei alături de sora ei Gretl și de fiica acesteia Eva Fegelein. Înainte de terminarea războiului, Fritz și
Fanny Braun părăsesc München-ul, ce era bombardat sistematic, retrăgându-se în Ruhpolding unde își
cumpără o casă. În mai 1945, ei au fost închiși pentru interogatoriu de către americani care i-au eliberat însă
repede după ce s-au convins că nu au avut legătură cu Hitler și nici un câștig material de pe urma acestuia.
Fritz Braun moare în 1964 la vârsta de 85 de ani, iar Fanny 12 ani mai târziu.
Pasiunile Evei
Marea pasiune a Evei încă din copilărie a fost fotografia și ulterior Hitler îi face cadou un aparat foto foarte
performant pentru acea vreme spre bucuria ei. Majoritatea pozelor și filmelor cu führerul de la Berghof sunt
făcute de ea. În noiembrie 1945, americanii găsesc în casa Evei din München 33 de albume cu fotografii, care
au fost confiscate și se află în prezent în arhiva națională a Statelor Unite.
Un alt hobby era moda. Avea numeroase ținute făcute special pentru ea de către croitorese din Berlin sau Paris,
fiind mereu foarte atentă la aspectul și silueta sa. Deținea chiar un clasor în care erau reproduse și numerotate
toate rochiile, cu un eșantion din materialul corespunzător. Hitler aprecia această meticulozitate a ei în ceea ce
privește înfățișarea, spunând că nu i se poate reproșa nici cea mai mică neglijență.[51] Eva era și o sportivă
desăvârșită, practicând înotul, gimnastica și schiul. Adora animalele având un câine ciobănesc, un basset și doi
foxterieri: Negus și Stasi. Mare admiratoare a vedetelor din lumea artistică, colecționa articolele din reviste
despre ele, frecventând pe cât posibil cinematografele și teatrele.
Leni Riefenstahl, Christa Schroeder precum și alți apropiați ai führerului au fost de părere ca Geli Raubal și nu
domnișoara Braun fusese marea dragoste a lui Hitler. Secretara lui își amintea: Mi-a mărturisit, într-o zi, că nu
simțise niciodată pentru Eva marea dragoste, dar că se obișnuise pur și simplu cu ea. <<Eva e foarte
drăguță, însă, doar Geli a reușit să trezească în mine o iubire adevărată. Niciodată nu mi-a trecut prin cap să
mă căsătoresc cu Eva.>> La începutul anului 1945, führerul adăuga într-o altă conversație. Geli a fost singura
femeie care a știut să-mi câștige inima și cu care aș fi putut să mă căsătoresc. Moartea ei a fost o încercare
cumplită pentru mine. Dar, având în vedere evenimentele petrecute între timp, încep să cred că a fost mai bine
așa, fiindcă n-aș fi putut să-i ofer toată fericirea pe care o merita.[56] Eva nu a avut copii, ea nefiind niciodată
nici măcar însărcinată cu Hitler.
Bibliografie
Lambert Angela, The Lost Life of Eva Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007.
Guido Knopp, Hitler's Women, Editura Routledge, 2003.
Nerin Gun, Hitler's Mistress: Eva Braun, Editura Meredith, New York, 1968.
Junge Traudl, Müller Melissa, Bis zur letzten Stunde. Hitlers Sekretärin erzählt ihr Leben, List-
Verlag, 2004.
Haste Cate, Nazi women: Hitler's seduction of a nation, Editura Channel 4 Books, Londra,
2001.
Referințe
14. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
1. ^ a b c d „Eva Braun” (https://d-nb.info/gnd/11 Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
8551663), Gemeinsame Normdatei pag. 194
2. ^ Seaman Mark, Operation Foxley: The 15. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
British Plan to Kill Hitler (http://books.google. Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
nl/books?id=dZhuDtJbAXEC&dq=operation pag. 179
+foxley&printsec=frontcover&source=bl&ots
16. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
=UHnS84vlZL&sig=B1H6qkAmdRlQFKIIvF
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
XXih2hPRo&hl=nl&ei=nCAgSu2sMNnF-Qa
pag. 185
E-_G-CQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&r
esnum=3#PPA4,M1), Editura Public Record 17. ^ Schroeder Christa, 12 ani cu Hitler: 1933-
Office, 1995 1945 - Mărturia secretarei particulare a lui
Hitler, Editura Meditații, București, 2010,
3. ^ Stephenson Jill, Women in Nazi Society,
pag. 82
Editura Croom Helm, Londra, 1975, pag.14
18. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
4. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
pag. 296
pag. 5
19. ^ Conform lui Gertraud Weisker, verișoara lui
5. ^ Nerin Gun, Hitler's Mistress: Eva Braun,
Eva Braun, într-o conversație cu biograful
Editura Meredith, New York 1968
Angela Lambert din martie 2004.
6. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
20. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books.
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri
pag. 14
ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v
7. ^ a b Hoffmann Heinrich, Hitler Was My =onepage&q=as%20many%20as%20seve
Friend, Editura Noontide Pr, 1978, pag. 160- n%20times%20in%20a%20single%20day&f
161 =false), Editura Routledge, 2003, pag. 26
8. ^ a b Junge Traudl, Müller Melissa, Bis zur 21. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
letzten Stunde. Hitlers Sekretärin erzählt ihr Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
Leben, List-Verlag, 2004, pag. 121 pag. 359
9. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva 22. ^ a b Guido Knopp, Hitler's Women (http://bo
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, oks.google.com/books?id=_46Cee1CH98C
pag. 154 &printsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=
10. ^ In albumele cu fotografii ale Evei Braun 1#v=onepage&q=had%20a%20pretty%20ba
sunt prezente mai multe poze de la sfârșitul d%20time%20before%20the%20war&f=fals
anului 1931 de la Obersalzberg. e), Editura Routledge, 2003, pag. 33
11. ^ Winbauer Alois, Eva Braun's 23. ^ a b Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Familiengeschichte, pag. 8-9 Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
12. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva pag. 289-292
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 24. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books.
pag. 168 google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri
13. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, =snippet&q=paris%20soir&f=false), Editura
pag. 173 Routledge, 2003, pag. 3
25. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books. 41. ^ De fapt, Hitler avea de gând să meargă la
google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri Berghof pe 15 aprilie pentru a continua
ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v războiul de acolo, dar Göring îl amăgește cu
=snippet&q=first%20official%20document% iluzia unei victorii decisive așa că rămâne în
20braun&f=false), Editura Routledge, 2003, Berlin.
pag. 32 42. ^ Sereny Gitta, Albert Speer: His Battle with
26. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva Truth, Editura Vintage, Londra, 1996, pag.
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 505
pag. 344-348 43. ^ Declarație făcută în cadrul unui interviu
27. ^ Speer Albert, Inside the Third Reich, pentru documentarul Adolf and Eva, pentru
Editura Phoenix, Londra, 1995, pag. 193 BBC.
28. ^ Guido Knopp, Hitler's Women, Editura 44. ^ Junge Traudl, Müller Melissa, Bis zur
Routledge, 2003. letzten Stunde. Hitlers Sekretärin erzählt ihr
29. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva Leben, List-Verlag, 2004, pag. 178
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 45. ^ Sereny Gitta, Albert Speer: His Battle with
pag. 353 Truth, Editura Vintage, Londra, 1996, pag.
30. ^ a b Lambert Angela, The Lost Life of Eva 646
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 46. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
pag. 381-383 Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
31. ^ Haste Cate, Nazi women: Hitler's pag. 578
seduction of a nation, Editura Channel 4 47. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Books, Londra, 2001, pag.56 Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
32. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva pag. 581
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 48. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
pag. 394 Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
33. ^ Site cu informații despre Cartierul General pag. 584
al lui Hitler din Prusia Răsăriteană (http://ww 49. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books.
w.wolfsschanze.pl/en/historia.html) google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri
34. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, =snippet&q=was%20wedded%20germany&f
pag. 405 =false), Editura Routledge, 2003, pag. 4
35. ^ Speer Albert, Inside the Third Reich, 50. ^ Site cu informații despre moartea lui Adolf
Editura Phoenix, Londra, 1995, pag. 145 Hitler (http://www.spiritus-temporis.com/hitler
-s-death/later-russian-disclosures.html) en
36. ^ Junge Traudl, Müller Melissa, Bis zur
letzten Stunde. Hitlers Sekretärin erzählt ihr 51. ^ a b c Schroeder Christa, 12 ani cu Hitler:
Leben, List-Verlag, 2004, pag. 137 1933-1945 - Mărturia secretarei particulare a
lui Hitler, Editura Meditații, București, 2010,
37. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books.
pag. 84
google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri
ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v 52. ^ Guido Knopp, Hitler's Women (http://books.
=snippet&q=konigssee%20friends&f=false), google.com/books?id=_46Cee1CH98C&pri
Editura Routledge, 2003, pag. 45 ntsec=frontcover&dq=guido+knopp&cd=1#v
=onepage&q=keep%20a%20girl%20borman
38. ^ Nerin Gun, Hitler's Mistress: Eva Braun,
n&f=false), Editura Routledge, 2003, pag. 11
Editura Meredith, New York, 1968. In prezent
această scrisoare se afla în Arhivele 53. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Naționale americane. Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
pag. 598
39. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007, 54. ^ Schroeder Christa, 12 ani cu Hitler: 1933-
pag. 511 1945 - Mărturia secretarei particulare a lui
Hitler, Editura Meditații, București, 2010,
40. ^ In total, până la sfârșitul războiului,
pag. 87
München-ul a suferit 71 de raiduri aeriene.
55. ^ Speer Albert, Inside the Third Reich,
Editura Phoenix, Londra, 1995, pag. 354
56. ^ Schroeder Christa, 12 ani cu Hitler: 1933-
1945 - Mărturia secretarei particulare a lui
Hitler, Editura Meditații, București, 2010,
pag. 80
57. ^ Lambert Angela, The Lost Life of Eva
Braun, Editura Arrow Books, Londra, 2007,
pag. 8
58. ^ Sereny Gitta, Albert Speer: His Battle with
Truth, Editura Vintage, Londra, 1996, pag.
193
59. ^ Von Schirach Henriette, Frauen um Hitler,
Editura Herbig, München, 1983, pag. 232
Vezi și
Adolf Hitler
Gretl Braun
Geli Raubal
Legături externe
Articole biografice
O nouă biografie a Evei Braun: știa amanta lui Hitler despre planurile Fuhrerului? (http://www.a
devarul.ro/international/europa/Evei-Braun-Hitler-planurile-Fuhrerului_0_211779181.html), 20
februarie 2010, Iulia Roșu, Adevărul
SOȚIA de 24 DE ORE și SFÂNTA păcătoasă: EVELE dictatorilor| VIDEO (http://www.evz.ro/de
talii/stiri/sotia-de-24-de-ore-si-sfanta-pacatoasa-evele-dictatorilor-video-1027040.html), 7
martie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eva_Braun&oldid=13197659
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.