Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
România Mare (România interbelică, România Întregită) - termenul „România Mare” („România
Întregită”) a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1920, nu ca un concept iredentist sau expansionist,
ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare[1][2][3]. România dintre
cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km2 (în timp ce în
prezent extinderea teritorială a României este de 238.397 km2).
România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 -
ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată a Basarabiei și a Bucovinei de nord” (26 iunie 1940) și
Dictatul de la Viena (30 august 1940) - România a pierdut o treime din țară fără să fi tras un foc de armă [4].
Termenul nu a fost niciodată denumirea oficială a statului român, nefiind înscris în constituție.
Cuprins
Istoric
Dictatura carlistă
Războiul contra URSS
Vezi și
Referințe Județele și regiunile istorice ale
României Mari după 1926
Bibliografie
Bibliografie suplimentară
Legături externe
Istoric
În 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia
și Bucovina s-au unit cu Regatul României (vezi: Marea Unire din
1918). Această unire a fost ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon
(în cazul Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului), prin
Tratatul de la Versailles (în cazul Basarabiei) și prin tratatul de la Saint
Germain (în cazul Bucovinei). România anexase de asemenea
Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei in 1913 in cadrul celui de-Al
Doilea Război Balcanic. Astfel, suprafața și populația României s-au
dublat în numai 5 ani, iar cel mai important, o mare parte a poporului Harta administrativă a României
român era cuprins pentru prima oară între granițele unui stat. A mai interbelice
rămas o comunitate importantă de români în partea de vest a Banatului,
împărțit cu Serbia, și o alta în nord-vestul Bulgariei.
Dictatura carlistă
Față de nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici datorate cedărilor teritoriale și retragereii
haotice din Basarabia, regele Carol al II-lea îl numește ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu.
Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să suspende Constituția României și apoi, să abdice în
favoarea fiului său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă
Conducătorul statului. În conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară, Antonescu dobândește sprijinul lui
Hitler promițându-i participarea României la războiul anti-sovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România
declară război Uniunii Sovietice, sub pretextul de recuperare a teritoriilor pierdute[17][18].
România intră în război de partea Germaniei și invadează URSS-ul, reușind să elibereze Basarabia în vara
anului 1941. În pofida poziției liderilor politici Iuliu Maniu, Brătianu și a unora dintre generali, de a se opri
la fostele frontiere românești, și fidel promisiunilor față de Hitler, Antonescu continuă acțiunile militare în
teritoriile ucrainene și rusești. În acest sens, România a devenit principalul aliat al Germaniei în Europa de
Est, furnizând cantități însemnate de petrol, grâu și alte resurse, și trimițând peste 800.000 de trupe pe
frontul de est.
Prin eliminarea regimului lui Antonescu la 23 august
1944 și întoarcerea armelor contra puterilor Axei,
România recuperează nordul Transilvaniei, fapt
consemnat și definitivat de Tratatul de pace de la Paris
la 10 februarie 1947.
Vezi și
Istoria României
Regatul României
România
Regele Ferdinand I
Regele Carol al II-lea
Ion Gigurtu
Ion Antonescu
Constituția României din 1923
Constituția României din 1938
În Al Doilea Război Mondial documente militare
sovietice au fost, uneori, scrise pe spatele unor
formulare oficiale ale administrației române din Referințe
Transnistria (1944).
1. ^ Stănescu, Eugen; Stănescu, Iulia; Preda,
Gavriil (2010). România Mare, Puterea politică.
Karta-Graphic. pp. 5, 15. ISBN 973-1959-82-5
Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).
Parametru necunoscut |locație= ignorat
(ajutor)
2. ^ Ioan, Scurtu (2003). Istoria românilor, Vol. XIII
- România Întregită (1918-1940) (ed. Editura
enciclopedică). București: Academia Română.
ISBN 9734504312. Citare cu parametru depășit
|coauthors= (ajutor)
3. ^ en „Romania in more than 2000 years” (htt
p://www.justromania.org/history.html). Just
Romania. Accesat în 8 februarie 2010.
4. ^ Djuvara, Neagu -- O scurtă istorie a românilor
povestită celor tineri, pagina 245, Editura
Humanitas, București, ediția a 11-a, 2010,
ISBN 978-973-50-2591-5
5. ^ Istoria românilor, Constantin C. Giurescu &
Dinu C. Giurescu: p.775;
6. ^ Constantiniu, Florin: Între Hitler și Stalin;
România și pactul Ribbentrop-Molotov,
București, Editura Danubius, 1991
7. ^ Cezar Vasiliu: Unirea Basarabiei cu Patria
Mamă
8. ^ Le Figaro, 6 iulie 1940, p. 2.
9. ^ Le Figaro, 9 iulie 1940, p. 1.
10. ^ New York Times, 5 iulie 1940; New York
Times, 7 iulie 1940; New York Times, 30 iulie
1940; New York Times, 9 august 1940.
11. ^ Le Figaro, 9 august 1940; New York Times, 9
august 1940.
12. ^ Constantiniu, Florin: Între Hitler și Stalin;
România și pactul Ribbentrop-Molotov,
București, Editura Danubius, 1991.
13. ^ Constantiniu, Florin: Hitler, Stalin și România
- România și geneza Operațiunii „Barbarossa”,
București, Editura Univers Enciclopedic, 2002.
14. ^ Le Figaro, 4 septembrie 1940.
15. ^ Le Figaro, 23 august 1940
16. ^ Le Figaro, 2 septembrie 1940, Le Figaro, 5
septembrie 1940
17. ^ Constantiniu, Florin: Hitler, Stalin și România
- România și geneza Operațiunii „Barbarossa”,
București, Univers Enciclopedic, 2002
18. ^ Encarta (http://encarta.msn.com/encyclopedia
_761559516_9/Romania.html) - History of
Romania - Accesat la data de 14.03.2009
Bibliografie
Scurtu, Ioan: Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică, Editura Rao, București, 2001.
Sebe, Mihai: Ideea de Europa în România interbelică, Institutul European din România,
București, 2010.
Sebe, Mihai: Perspective românești cu privire la planurile interbelice de creare a unei
“Confederații dunărene”. Spre o Strategie europeană a Dunării avant la lettre, Institutul
European din România, București, 2011.
Bibliografie suplimentară
Premisele izolării politice a României: 1919-1940, Viorica Moisuc, Editura Humanitas, 1991
România mare: puterea politică, Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, Editura
Mectis, 1998
Istoria României în anii 1918-1940: evoluția regimului politic de la democrație la dictatură, Ioan
Scurtu, Editura Didactică și Pedagogică, 1996
Istoria României între anii 1918-1944: culegere de documente, Editura Didactică și
Pedagogică, Romania, 1982
România după Marea Unire: partea 1. 1918-1933. partea 2. Noiembrie 1933, Mircea Mușat,
Ion Ardeleanu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988
Elita Interbelica: Sociologia romaneasca in context european, Dan Dungaciu, Editura Mica
Valahie, București (http://books.google.com/books?id=Yk0AiSldweoC&printsec=frontcover&so
urce=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false)
Legături externe
Cum s-a ajuns la pierderea României Mari? (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/artico
l/cum-s-ajuns-pierderea-romaniei-mari), 14 iunie 2011, Historia
In vremea Regilor – cei mai buni ani din Istoria Romaniei (http://www.descopera.ro/cultura/425
8306-in-vremea-regilor-cei-mai-buni-ani-din-istoria-romaniei), 4 mai 2009, Descoperă
Portretul României interbelice (http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html), memoria.ro
Istoria Basarabiei ( (http://istoriabasarabiei.wordpress.com/)1812 - 1914) povestită de Mircea
Rusnac
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=România_Mare&oldid=13498487
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 iulie 2020, ora 15:57.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.