Tranzitoare bipolare

Tranzistorul bipolar (în engleză: bipolar junction transistor, BJT) este un

dispozitiv semiconductor cu două joncțiuni în succesiune npn sau pnp. Cele trei
zone se numesc emitor (E), bază (B), colector (C). Se folosește în circuitele
electronice atât digitale cât și analogice, de obicei pentru amplifica sau transmite
un semnal electric. Simbolul unui tranzistor bipolar PNP este dat în figura
alăturată.

Din punct de vedere funcțional un tranzistor este în electronică ceea ce un

robinet este în instalațiile mecanice. Permite închiderea sau deschiderea unui
circuit electric, acest regim numindu-se "în comutație" când fronturile de
schimbare sunt scurte ca durată, bruște, sau este numit analogic, atunci cand se
folosește regimul liniar/tranzitoriu de funcționare.

Tranzistorul se numește bipolar deoarece conducția este realizată de două

tipuri de purtători de sarcină electrică, de semn diferit: electronii (-), respectiv
golurile (+).

Tranzistoarele bipolare se clasifică după puterea disipată:

1.Tranzistoare de mică putere. Sunt tranzistoare incapsulate in plastic sau metal și

nu sunt destinate montării pe radiator. Rezistenta termică joncțiune capsulă, la
aceste tranzistoare este mai mare decât 15°C/W.

2.Tranzistoare de putere. Sunt tranzistoare incapsulate în plastic sau metal și sânt

destinate pentru montarea pe radiator. Rezistența termică joncțiune-capsulă la
aceste tranzistoare este mai mica de 15°C/W.

Construcție și funcționare:

În principiu un tranzistor bipolar este o pastilă de siliciu dopată astfel încât

să se creeze trei straturi dopate diferit, și deci două joncțiuni pn; astfel,
tranzistoarele pot fi „pnp” (zona din mijloc dopată cu elemente „donoare” de
electroni - cu valența 5, celelalte două dopate cu elemente „acceptoare”, cu
valența 3) sau „npn” (dopat invers). Totuși, din cauza grosimii foarte mici a zonei
centrale (bază), cele două joncțiuni nu funcționează independent și între
terminalele extreme (colector și emitor) poate apărea un curent, aceasta fiind și
proprietatea cea mai importantă a tranzistorului, și aceea care permite folosirea lui
pe post de amplificator de tensiune sau curent.

Particularități constructive:

o Emitorul E este mult mai impurificat decât B sau C

o Baza B este mult mai subțire decât E și C.