Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cărți
Cărți
Augustin Dostoievski
•Biblia
Aristotel, Retorica
Shakespeare, Hamlet
Martin Luther, Von der Freiheit eines Christenmenschen (1520): Răspuns polemic oferit bulei papale Exsurge
Domine, lucrarea lui Martin Luther refuză împăcarea cu Papa Leon al X-lea ?i caută printr-o cuvântare adresată lui
Hermann Mühlpfordt, primarul ora?ului Zwickau din Saxonia, căruia îi transmite revolta fa?ă de-o biserică depravată
moral. Von der Freyheyt eyniß Christen Menschen este a treia dintre principalele sale scrieri ale Reformei. Luther
pune în discu?ie eficacitatea teologică a unor practici ecleziastice precum indulgen?ele sau venerarea moa?telor,
insistând asupra legăturii dintre harul divin ?i libertatea în Hristos.
Cervantes, Don Quijote (1615): lucrarea de geniu a lui Cervantes scoate la iveală, într-un stil pur modern, germenii
romanului psihologic de mai târziu (Don Quijote ?i Sancho Panza fiind personaje complementare, care-?i controlează
reciproc excesele). Cervantes imaginează toleran?a religioasă prin dialogul imaginar între un translator cre?tin ?i un
povestitor musulman, oferind totodată o privire nouă asupra iubirii (prin care femeia î?i poate afirma ?i exprima
deplin personalitatea).
Shakespeare, Hamlet: Hamlet (în orginal: The Tragicall Historie of Hamlet, Prince of Denmarke). Prima reprezenta?ie
a operei dramatice datează din anul 1600 la Globe Theatre (fiind publicat trei ani mai târziu). Interoga?ia filozofică:
„a fi, sau a nu fi, aceasta e întrebarea” a făcut o prodigioasă carieră în gândirea modernă. Tragedia lui Hamlet merită
citită alături de Visul unei nopţi de vară, Regele Lear, Furtuna, Macbeth.
Montaigne, Les Essais (1580): Scopul declarat al lui Montaigne este să se descrie cu sinceritate („bonne foi”). În?
elegerea naturii umane marchează turnura antropocentrică a modernită?ii post-carteziene, dar inaugurează ?i na?
terea eseului literar care tratează teme variate: „Despre triste?e”, „Despre con?tiin?ă”, „Despre mirosuri”.
Montaigne a scris într-un moment care precedă escaladarea tensiunilor între fac?iunile catolice ?i protestante.
Moliere, Tartuffe.
Kant, Critica ra?iunii pure (1781): Kritik der reinen Vernunft este una din lucrările cele mai importante ale filozofului
german care cercetează întreg procesul de cunoa?tere al realită?ii. Kant încearcă să integreze într-o concep?ie
unitară cele două pozi?ii contrare ale teoriei cunoa?terii din vremea sa, pe de o parte ra?ionalismul lui René
Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke ?i David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea
între judecata analitică ?i cea sintetică.
Hegel, Fenomenologia spiritului (1807): Un rol deosebit îl joacă capitolul despre con?tiin?a de sine, care con?ine
perspectiva dialectică asupra stăpânului ?i sclavului, care este punct de plecare important pentru Karl Marx, în
cercetarea raporturilor de clasă în societatea burgheză.
Goethe, Faust (1808): Mefistofel, personaj demonic, face un pariu cu Dumnezeu ?i spune că Faust, prototip al omului
renascentist nesă?ios, va fi ?inut departe de cărările drepte. Faust, deznădăjduit de vanitatea învă?ării ?tiin?ifice,
umaniste ?i religioase, caută magia pentru a ob?ine cunoa?terea nelimitată. Încercările sale e?uează. Frustrat, Faust
se gânde?te la sinucidere chiar în preajma Sfintelor Pa?ti.
F. M. Dostoievski, Fraţii Karamazov (1881): ?????? ?????????? este ultimul roman al scriitorului rus Fiodor
Dostoievski, scris între anii 1878 - 1880. Fiind considerat o operă literară de nivel mondial, într-un eseu publicat în
1954, Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume.
Kafka, Procesul
Alexandr Soljeniţîn, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Primul Cerc, Arhipelagul Gulag
Hamlet
Aristotel, Retorica
Shakespeare, Hamlet
Un start timpuriu în via?ă te duce foarte departe. Iată de ce elitele britanice s-au format, de-a lungul ultimelor
secole, în ?coli excep?ionale: Eton, Harrow, Winchester, Westminster, Rugby, Shrewsbury or Charterhouse.
Ce învă?au elevii în aceste gimnazii, indiferent de specializare? Marile Căr?i ?i arta oratoriei. Metonimia, epitetul,
antiteza ?i paradoxul, metafora ?i hiperbola, ironia ?i perifraza, interoga?ia ?i exclama?ia, iată tehnicile stăpânite de
parlamentari, ofi?eri, medici, profesori, magistra?i sau avoca?i.
Tradi?ia paideică a Marii Britanii este veche ?i precede apari?ia învă?ământului de masă. Eton College (Berkshire) a
fost fondat de Regele Henry al VI-lea în 1440.
Câ?i lideri ai cabinetului n-au trecut pe acolo? St. Paul’s School (ridicată în cartierul londonez Hammersmith) a fost
deschisă în anul 1509. Gimnaziul Westminster s-a bucurat de patronajul Regina Elisabeta I... Iată fundamentele
nevăzute ale unei civiliza?ii globale (de aici ?i universalitatea limbii engleze).
De ce e crucială investi?ia în educa?ie? Pentru că demnită?ile publice presupun stăpânirea, aproape de perfec?iune,
a artei retoricii (astăzi înlocuită de teleprompter).
Risipa min?ii are un nume: pălăvrăgeala. Din acest motiv, pesemne, se vorbe?te atât de pu?in despre Marile Căr?i,
adică despre acele opere (pu?ine la număr) care înregistrează conversa?ia milenară a marilor spirite: Moise, Regele
David, Platon, Aristotel, Seneca, Pavel din Tarsus, Augustin, Dante, Shakespeare, Dostoievski... E o mare gre?eală.
Devenim mai de?tep?i numai citind zilnic, pre? de câteva ore, texte adânci ?i comentare inteligente.
Suntem mai creativi atunci când ne concentrăm mental ?i, abandonînd agita?ia cotidiană, atingem starea de gra?ie.
Mae?trii tradi?iei au împărtă?it cu noi, muritorii de rând, experien?a transfigurării lăuntrice prin arta deosebirii între
esen?ial ?i periferic, între urgent ?i important. Dacă vrem să trăim o via?ă împlinită, e bine să avem o călăuză.