FISA DE LECTURA

Autorul:George Coșbuc

Volumul:Balade și Idile

Titlul operei: Vara

Versificatia: Toate cele trei tipuri de rimă:Împerecheată,

Îmbrățișată, încrucișată. Ritm iambic

Ideile poeziei:

∙ strofa intai.
∙ În prima strofă a poemului este descris spațiul cosmic cu
toate elementele sale cerul, muntele, păsările și soarele.
Poetul este copleșit de imensitatea și splendoarea
înălțimilor: „priveam fără de țintă-n sus”. Ceahlăul este văzut
ca o axă a lumii, cu creștetul în cer ceea ce sugerează
singurătatea prin masivitate, veșnicia pământului, dar și
neclintirea naturii sub căldura toridă a naturii. Norul este
elementul de peisaj, iar cântecul păsărilor simbol al bucuriei
și al besugului.
∙ strofa a doua.....

În strofa a doua se decrie măreția planului terestru și

cuprinde întreaga secvență în care este prezentată imaginea
unei zile de vară. Priveliștea provoacă extazul eului liric:
„privirile de farmec sunt bete/Mi-le am întors către
 pământ.” Toate mișcările secerătorilor creează un optimism
redutabil asemănat cu muntele măreț, dar și cu natura în
care se află. Bucuria vieții este exprimată prin cele mai
variate forme ale ritmului, ale mișcării precum spicele,
fetele, feciori, graurii care par legați prin firul nevăzut al
dansului.

Sentimentele desprinse: În întreg poemul se descrie un anumit

moment al verii, anotimp care stârnește în sufletul eului liric
sentimentul de entuziasm în fața unei priveliști unice. Vara este
anotimpul celor mai intense munci agricole, deci cele mai active
prezențe ale țăranului în mijlocul naturii.

Limbajul artistic( figurile de stil comentate):

Prin imaginile vizual-statice muntele este privit ca o vara „intr-o

sălbatică splendoare” poetul parcă se adresează cuiva care a văzut
priveliștea și a îndrăgit-o, dar și măreția Ceahlăului.

Epitetul „zari albastre”sugerează distanta la care se află muntele

ceea ce face ca el să pară mai maiestuos.

Comparația „ca o taină călătoare/un nor.. /plutea.. „ sugerează

măreția spațiului cosmic, un mister care pare a fi gata să se
dezvălui, dar dispare din fața omului.
Imaginile motorii exprimate prin verbele la imperfect conferă
dinamism și implică o acțiune de lungă durată și plină de energie:
„spicele jucau în vânt, miei albi fugeau”.

Metafora „ Ceahlăul cu fruntea-n soare” realizează liantul între

cer și pământ.

Comparația „naturo tu/ ca o virgină” ilustrează asemănarea între o

fecioară și natură, de care omul este mereu îndrăgostit.

Mesajul operei:

Poezia este întreg tablou al naturii și frumuseții ei, o descrie în

versuri unde moartea și viața sunt etapele integrării în natură.
Poemul are un titlul sugestiv aflat într-o strânsă legătură cu
textul, iar prin semnificațiile redate sugerează aceasta atmosferă
de bogăție și bucurie. Poemul este o adevărată odată închinată
bucurii de a trai.