Lect. univ.dr.

Camelia Voicu

CURS 2
PRINCIPII ȘI POLITICI REFERITOARE LA EDUCAȚIA INCLUZIVĂ A
COPIILOR CU DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE.
CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE EDUCAȚIEI
INCLUZIVE
 valorizarea diversităţii
 dreptul de a fi respectat
 demnitatea fiinţei umane
 nevoile individuale înţelese ca cerinţe individuale
 planificarea
 responsabilitatea colectivă
 dezvoltarea relaţiilor şi culturii profesionale
 dezvoltarea profesională
 şanse egale.
DIMENSIUNILE EDUCAȚIEI INCLUZIVE
FACTORII CARE FACILITEAZĂ INCLUZIUNEA LA
NIVELUL ŞCOLII
 Sunt analizați în raport cu cele trei dimensiuni:
 cultura,
 strategia (politica educaţională) şi
 practica.
Cultura se referă la măsura în care filosofia educaţiei incluzive (reflectată în principii) este
împărtăşită de toate cadrele didactice din şcoală şi în care ea poate fi observată de toţi membrii
comunităţii şcolare şi de toţi cei care intră în şcoală. O astfel de filosofie va putea sta apoi la baza
elaborării unor strategii şi a luării unor decizii curente privind practica. Această dimensiune se
referă deci, atât la realitatea unei şcoli cât şi la imaginea transmisă despre aceasta. Cuprinde
valorile specifice educației incluzive, atitudinile și comportamentele asociate acestora,
precum și produse/materiale specifice educației incluzive.
Strategia se referă la plasarea abordării incluzive în nucleul dezvoltării şcolare, astfel încât aceasta
să se reflecte în toate acțiunile şi să nu fie privită ca o nouă strategie, distinctă de toate celelalte,
care se adaugă la cele existente. Constă în ansamblu de măsuri, acțiuni, mijloace care vizează
transformarea școlii într-o școală incluzivă. Conceptul de educaţie incluzivă trebuie să se reflecte
în toate documentele de planificare şcolară.
Practica se referă la asigurarea reflectării în activitatea la clasă atât a culturii cât şi a politicilor
incluzive ale şcolii. Activităţile de predare-învăţare trebuie să asigure participarea tuturor elevilor
la clasă.
Indicatori ai incluziunii pe dimensiuni – in anexa word
CODUL DE VALORI REFERITOR LA PROMOVAREA
EDUCAŢIEI INCLUZIVE, NONDISCRIMINATIVE
Cuprinde următoarele asertiuni, referitoare la elevi si scoli in general:
 Asigurarea accesului tuturor oamenilor la forme de educaţie şi instrucţie.
 Crearea condiţiilor necesare pentru participarea plenară si de calitate a tuturor
elevilor si studentilor la procesul de învăţământ.
 Fiecare elev este unic şi valoros ca potential educational.
 Fiecare elev poate învăţa si progresa in scoala.
 În centrul activităţilor şcolare este elevul, nu problemele sale şi nici etichetele
medicale, psihologice sau pedagogice determinate de insuccesul şcolar.
 Fiecare copil şi tânăr, indiferent de nevoile sale educaţionale, are dreptul să meargă
la şcoala din vecinătate pentru a participa alături de colegii săi de generaţie la
procesul de învăţământ oferit de societate.
 Şcoala obişnuită, parte a comunităţii pe care o serveşte, trebuie să ofere copiilor din
împrejurimi toate condiţiile pentru a fi şcolarizaţi.
 Curriculum-ul şcolar este un instrument flexibil şi adaptabil care sprijină şcolarizarea
tuturor elevilor.
 Curriculum-ul trebuie adaptat rezonabil, în aşa fel încât fiecare elev să poată învăţa,
fiind asigurată străbaterea traseului şcolar pentru toţi elevii.
 Fiecare profesor are nevoie de pregătire iniţială şi continuuă psihopedagogică în
spiritul şcolii incluzive, al psihopedagogiei diversitatii pentru a răspunde adecvat
nevoilor educaţionale ale elevilor de la clasa lor.
 Şcolile organizează şi derulează acţiuni comune cu familiile şi cu alte instituţii din
comunitate pentru a asigura resursele necesare acoperirii nevoilor de educaţie ale
tuturor elevilor
PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI INCLUZIVE
Din punct de vedere conceptual, educaţia incluzivă se întemeiază pe
următoarele principii:
 principiul dreptului egal la educaţie;
 principiul egalizării şanselor;
 principiul interesului superior al copilului;
 principiul nondiscriminării, toleranţei şi al valorificării tuturor diferenţelor;
 principiul intervenţiei timpurii;
 principiul individualizării procesului educativ şi al dezvoltării maximale a
potenţialului fiecărui copil;
 principiul asigurării serviciilor de sprijin;
 principiul flexibilităţii în activitatea didactică;
 principiul designului universal, adică al accesibilităţii tuturor la un mediu
adecvat de educaţie;
 principiul managementului educaţional participativ;
 principiul dreptului părintelui de a alege;
 principiul cooperării şi al parteneriatului .
PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI PERSOANELOR CU CES

 Identificarea și evaluarea timpurie, pentru a se interveni cât mai

devreme posibil asupra condiţiilor care determină CES.
 Realizarea unei evaluări complexe a copilului/persoanei,
pluridisciplinară, în cadrul căreia evaluarea educațională va avea in
vedere ca elevul să se poată dezvolta şi participa în context școlar și
didactic adaptat nevoilor sale.
 Evaluarea elevilor cu CES este o componentă importantă, de bază, a
procesului educaţional şi are ca scop dezvoltarea completă și complexă
a competenţelor şi capacităţilor fiecărui elev.
 Asigurarea tuturor alternativelor şi serviciilor de sprijin în sau cat mai
aproape de şcoală pentru a interveni şi evalua eficient dificultăţile de
învăţare ale elevilor cu CES.
 Resursa urmează copilul!!!!
POLITICI AFERENTE EDUCAȚIEI INCLUZIVE
 Politici (publice)(engl. policy) = ansamblu de intenţii şi decizii ce
funcţionează într-un cadru instituţional delimitat prin competenţe
profesionale specifice; sunt sectoriale – politici ale educaţiei, ale sănătăţii,
ale fiscalității, ale relaţiilor internaţionale, etc.); sau
 = ceea ce fac organizaţiile/instituţiile şi care sunt cauzele acelor activităţi
(Reimers, 1997)
 Politica educațională = "ansamblu coerent de decizii si de mijloace
prin care o putere (în mod special, o putere guvernamentală) asigură pe
parcursul unei perioade date compatibilitatea între opțiunile educaționale
fundamentale si constrângerile caracteristice câmpului social în care
acestea se aplică" (Girod R., 1981, în de Landsheere Viviane, de
Landsheere Gilbert , 1992, p. 23 ).
 Politici educaţionale: un set de decizii care ghidează orientarea
ulterioară în luarea altor decizii sau în implementarea acestora în
sistemul educaţional (Glava C.)
 Educația incluzivă necesită armonizarea politicilor publice
sectoriale – educaționale, sociale, de sănătate, financiare, etc. –
pentru asigurarea incluziunii educaționale și sociale.
ELEMENTE SPECIFICE UNEI POLITICI
EDUCAȚIONALE
Continutul politicii educationale vizeaza:
 organizarea sistemului de invatamant,
 functionarea institutiilor,
 finantarea invatamantului,
 evaluare,
 management,
 curriculum,
 selectie, formare, perfectionare si promovare a personalului didactic.
Orice politica educationala se defineste intr-un context, nu exista politica in sine
si aceasta se defineste, se redefineste, se schimba, se negociaza la diferite
niveluri.
Actorii politicii educationale sunt:
 indivizi (elevi/părinți/cadre didactice, angajatori),
 grupuri (de elevi/părinți/cadre didactice, angajatori),
 institutii publice și private (firme);
 ONG-uri,
 grupuri de presiune (experti, presa, politicieni).
MODELUL TEORETIC CARE FUNDAMENTEAZĂ POLITICILE AFERENTE
EDUCAȚIEI INCLUZIVE
Abordarea eco-sistemică
 Această abordare afirmă că universul copilului este format din un
micro-sistem (copilul însuși), copilul, profesorul său și colegii de
clasă (mezo-sistemul), copilul și relațiile sale cu școala în ansamblu
și cu părinții și agențiile din afară (exo-sistemul), și, în final, copilul
în relația cu valorile culturale, sociale și educaționale ș credințele
omenirii, în general (macro-sistemul).
 Apar probleme ca rezultat al disfuncționalităților dintre aceste nivele
sau sisteme diferite.
 Soluțiile furnizate iau în considerare întregul “eco-sistem” care
constituie mediul în care trăiește și învață copilul.
 Modelul evidențiază importanța cooperării și colaborării dintre
diferite agenții și indivizi pentru a implica toți factorii care au
impact asupra mediului educațional al copilului.
ECO-SISTEMUL COPILULUI CU CES.
Macro-sistemul
(valorile culturale,
sociale și
educaționale,
credințe, ideologii
din societate)
Exo-sistemul
(școala per-
ansamblu,
comunitatea,
instituții publice
din comunitate
etc.)
Mezo-
sistemul
(relațiile
copilului cu
ceilalți copii, cu
profesorii, cu
personalul din
școală)

Copilul
si
microsis
temul lui
INCLUZIUNEA LA NIVEL MICRO- ȘI MEZO- SISTEMIC
ELEMENTELE CARE ASIGURĂ O PRACTICĂ EFICIENTĂ A EDUCAȚIEI
INCLUZIVE
 Asumarea principiului de incluziune
 Înțelegerea educației inclusive în contextul drepturilor universale ale omului
 Asigurarea că resursele și fondurile sunt alocate astfel încât să sprijine procesul
de incluziune a copiilor
 Comunicarea cu părinții astfel încât aceștia să poată lua decizii bazate pe
informații ținând cont de opiniile părinților copiilor marginalizați
 Aflarea părerilor copiilor prin discuții adecvate vârstei acestora
 Asigurarea că directorii de școli, profesorii și autoritățile din domeniul
învățământului sunt conștiente de aceste probleme
 Asigurarea că educația anumitor grupuri de copii este considerată o
prioritate la fel ca educația altor grupuri de copii
FACTORII INCLUZIUNII EDUCAŢIONALE EFICIENTE
 pregătirea preşcolarului/școlaruui cu dizabilităţi pentru incluziunea şcolară prin participarea
la o serie de activităţi de grup alături de normali (în grădiniţe, cercuri sportive, activităţi în
comunitate) înca de la această vârstă fragedă.
 evaluarea comprehensivă şi multidisciplinară a elevului cu dizabilităţi înainte de trimiterea
sa în şcoala incluzivă.
 consilierea familiei elevului cu dizabilităţi în legătură cu avantajele şi limitele incluziunii
educaţionale.
 precizarea exactă a locului şi rolului proiectului de incluziune educaţională a elevului cu
dizabilităţi în cadrul proiectului pedagogic general al şcolii incluzive.
 cunoaşterea poziţiei directorului şcolii incluzive faţă de procesul de incluziune educaţională
(contează foarte mult dacă directorul sprijină în totalitate sau are anumite reticenţe faţă de
acest proces).
 informarea cadrelor didactice cu privire la principalele aspecte teoretice şi metodice ale
incluziunii educaţionale pentru fiecare caz în parte.
 modul de implicare al profesorilor în procesul de incluziune educaţională (capacitatea
acestora de a individualiza predarea şi a elabora programme educative personalizate
eficiente).
 cooperarea cu echipele interdisciplinare care asigură serviciile de educaţie incluzivă pentru
evaluarea elevilor cu dizabilităţi şi de asistentă psihopedagogică în vederea elaborării de
programe de intervenţie şi recuperare.
 implicarea familiei elevului cu dizabilităţi în activităţile de evaluare şi alcătuire a
programelor educative personalizate pentru propriul copil.
 informarea şi pregătirea elevilor clasei pentru a sprijini şi interacţiona corespunzător cu
elevul cu dizabilităţi care urmează să fie inclus în clasa respectivă.
 consilierea părinţilor elevilor normali din clasa unde urmează să fie inclus elevul cu
dizabilităţi în vederea prevenirii reacţiilor de respingere faţă de procesul de incluziune.
STRATEGII ȘI PROGRAME DE SUSȚINERE A
EDUCAȚIEI INCLUZIVE

A) Programele cu caracter național, adresate diferitelor grupuri

dezavantajate, care au avut rolul de a sprijini implementarea diferitelor strategii
și direcții de politică educațională la nivelul sistemului de învățământ românesc
B) Programele de intervenție punctuală, dezvoltate în parteneriat
(ministere, instituții de stat naționale și internaționale, ONG-uri etc.). O parte
dintre aceste programe s-au adresat întregului sistem de educație, având ca
scop promovarea principiului incluziunii la nivel general, în mod indirect cu
impact asupra problematicii copiilor cu CES.
C) Programe axate pe grupuri țintă bine definite (copiii cu dizabilități) au
avut ca obiective prioritare: creșterea participării la diferite niveluri de educație
a categoriilor defavorizate; formarea resurselor umane (elevi, profesori, părinți,
membri ai comunității) implicate în educația acestora; dezvoltarea de structuri
cu rol de promovare a educației incluzive; informarea și sensibilizarea diferitelor
categorii de populație cu privire la diferite aspecte ale educației incluzive.
PROGRAME CU CARACTER NAȚIONAL
 Strategia Națională Acțiunea Comunitară – A avut la bază desfășurarea unei serii de
acțiuni în domeniul incluziunii, realizate de elevi și cadre didactice în școli pilot. |ntr-o
etapă ulterioară, strategia a fost implementată în toate județele începând cu anul
școlar 2004 / 2005.
 Programul împreună, în aceeași școală– Scopul proiectului a fost înscrierea tuturor
copiilor în școală corespunzător domiciliului acestora. Acest demers a presupus
realizarea unei politici coordonate la nivel național, care să urmărească corelarea
legislației tuturor instituțiilor implicate în educație și protecția copilului, dezvoltarea
unor servicii educaționale variate și eficiente, capabile să facă față nevoilor fiecărui
copil.
 Proiectul Phare Twining Light Accesul la educație a grupurilor dezavantajate –
Activitățile programului derulat la nivelul anului 2004 s-au focalizat pe copiii cu nevoi
educaționale speciale, prin: realizarea unei evaluări a situației acestui grup țintă din
România, elaborarea unui Plan național de acțiune, precum și a unor ghiduri de bune
practici în domeniu.
 Programul Phare RO Acces la educație pentru grupurile dezavantajate – Obiectivul
general este de a sprijini implementarea strategiei MECT pentru prevenirea și
combaterea marginalizării și excluziunii sociale, prin asigurarea accesului la o
educație de calitate pentru toate grupurile dezavantajate.
 Proiectul pentru reforma educației timpurii (2007-2011) – Acest proiect este cofinanțat
de Guvernul României și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și are în vedere
acordarea de sprijin educațional pentru copiii cu nevoi speciale de la vârste foarte
mici (0-3 ani) în vederea facilitării integrării lor în învățământul preșcolar de masă. |
 Proiectul pentru educația incluzivă (2007-2011) – Acest proiect este finanțat de Banca
Mondială și Guvernul României și este parte componentă a Programului de
Incluziune Socială.
PROGRAME DE INTERVENȚIE PUNCTUALĂ, DEZVOLTATE ÎN
PARTENERIAT
 Programul privind promovarea drepturilor copilului Și noi avem drepturi (2006) –
Implementat de Organizația „Salvați Copiii” la nivel național, a avut ca scop pregătirea
elevilor și cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pentru cunoașterea,
susținerea și promovarea drepturilor copilului. Proiectul a avut impact direct la nivelul
curriculum-ului, prin introducerea în cadrul acestuia a unor cursuri opționale pe tema
drepturilor copilului.

 Proiectul Drepturile mele sunt drepturile tale (2006-2007) – Acest proiect a fost
derulat de Centrul Educația 2000+ și a avut ca obiectiv principal inițierea unei
campanii în vederea aplicării în educație a principiului nediscriminării (pe criterii
etnice, de gen etc.), punând accent pe respectarea drepturilor omului și ale copilului.
Beneficiarii proiectului au fost elevi, cadre didactice, părinți, autorități locale,
reprezentanți ai societății civile la nivel local.
PROGRAME AXATE PE GRUPURI ȚINTĂ BINE DEFINITE

 Proiectul Puterea rețelei – sprijin pentru includerea școlară și socială a tuturor

copiilor (2005) – Realizat de către Asociația RENINCO în colaborare cu
Reprezentanța UNICEF în România și cu MECT, a vizat dezvoltarea de suporturi de
formare și desfășurarea de programe de formare pentru profesori din toate
județele țării, pe tema incluziunii sociale, în general, a copiilor cu nevoi speciale de
educație, în particular.
 Programe de înființare a unor centre de informare și intervenție la nivel național,
regional și local, în domeniul incluziunii sociale: Centrul VOCE de resurse RENINCO
(2005-2008) – cu rol de informare, formare și intervenție în domeniul educației
incluzive a tinerilor cu dizabilități; Centrul tinerilor voluntari Salvați copiii (2000-
2008) – cu rol de promovare a drepturilor copiilor prin proiecte și campanii la nivel
național.
 Proiectul Împreună pentru o educație incluzivă (2007-2008) – Finanțat de
Fundația pentru o Societate Deschisă, proiectul a avut ca scop promovarea
educației incluzive în România prin extinderea și dezvoltarea REI (rețeaua de
educație incluzivă) ca forță de acțiune pentru schimbarea mentalității și atitudinii
față de integrarea copiilor cu dizabilități în școlile obișnuite. Principalele grupuri
țintă au fost: cadre didactice, specialiști, părinți, alte organizații și instituții care
lucrează cu copiii cu cerințe educaționale speciale.