SUPORT DE LECȚIE: ROMÂNIA POSTBELICĂ

STALINISM , NAŢIONAL - COMUNISM

Preluarea puterii de comunişti în România

Actul istoric din 23 august 1944 are semnificaţia intrării României în sfera de influenţă sovietică. şi
instaurarea unui regim politic nedemocratic. În data de 30 august 1944 primele unităţi militare sovietice au pătruns
în Bucureşti. Sistematic şi organizat , beneficiind şi de sprijinul Moscovei , PCR începe în toamna anului 1944 lupta
pentru acapararea întregii puteri în stat. Deoarece era lipsit de bază socială – 1000 membrii – a folosit diferite
metode pentru a-şi îndeplini obiectivul politic :
 Crearea unor tensiuni între administraţie şi populaţia locală
 Îndepărtarea prin forţă a unor prefecţii şi primari consideraţi reacţionari
 Organizarea unor greve spontane de către sindicatele comuniste
 Exploatarea disensiunilor dintre partidele politice cât şi din interiorul partidelor politice
 Realizarea unor alianţe politice (Frontul Naţional Democrat format din PCR şi PSD în oct 1944)
 Intervenţia comisarului sovietic la Bucureşti Andrei Vîşinski în vederea instaurării unui guvern
procomunist în România
6 martie 1945 instaurarea guvernului Petru Groza – instaurarea la putere a comuniştilor în România
Programul PCR de comunizare a ţării a avut de înfruntat în plan politic 2 obstacole : monarhia şi partidele
politice. Guvernul Petru Groza nu a fost recunoscut de regele Mihai care intră în august 1945 „în greva regală”
refuzând să semneze actele emise de guvern în speranţa că va determina înlăturarea acestuia. De asemenea acest
guvern nu a fost recunoscut nici de SUA şi Marea Britanie care solicitau desfăşurarea unor alegeri libere şi
includerea în guvern a unor membrii ai opoziţiei. În 6 ianuarie 1946 au fost desemnaţi 2 miniştrii secretari de stat
Mihai Romniceanu (PNL) şi Emil Haţeganu (PNŢ) - greva regală a luat sfârşit , guvernul a fost recunoscut de
puterile occidentale.
În perioada următoare s-a realizat o epurare din viaţa politică a tuturor celor ce se opuneau acaparării puterii
de către PCR. Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost câştigate prin fraudă de coaliţia condusă de PCR – Blocul
Partidelor Democratice.
În 1947 pe fondul intensificării ritmului de sovietizare a ţării şi a controlării puterii în stat PCR a trecut la
eliminarea adversarilor politci : PNL şi PNŢ. Acţiunea s-a desfăşurat pe mai multe planuri :
 Interzicerea organelor de presă
 Campanii agresive în presa comunistă
 Arestări
 Diversiunea de la Tămădău (Liderilor PNL şi PNŢ li s-a promis sprijin pentru a părăsi ţara în
vederea informării occidentului asupra situaţiei din România , însă ei au fost arestaţi şi condamnaţi la ani de
închisoare sub pretextul încercării de a părăsiri ţara) → dizolvarea partidelor politice şi instaurarea partidului unic
PCR. Monarhia reprezenta singurul obstacol în calea comunizării ţării. În 30 august 1947 regele Mihai a fost
obligat să abdice şi apoi să părăsească ţara. România a fost proclamată Republică Populară condusă de un
Prezidiu format din 5 persoane. Acesta nu a jucat decât un rol figurativ căci factorul de decizie rămânea PCR.
Lupta pentru putere
Imediat după preluarea puterii asistă la o luptă pentru controlul absolut în interiorul PRM (numele PCR din
1948) între gruparea moscovită reprezentată de Ana Pauker , Teohari Georgescu , Vasile Luca – ce susţinea
subordonarea totală faţă de URSS şi gruparea condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej ce era adeptul liniei naţionale în
impunerea comunismului. În 1952 , cu sprijinul lui Stalin , Gh. Gheorghiu Dej înlătură gruparea moscovită fiind
numit prim ministru şi prim secretar al PRM.
În 1965 Gh. Gheorghiu Dej moare fiind desemnat succesor Nicolae Ceauşescu
IMPACTUL REGIMULUI COMUNIST ASUPRA SOCIETĂŢII
I. Impactul regimului comunist asupra economiei
A. Naţionalizarea industriei - în 22 iunie 1948 este votată legea naţionalizării întreprinderilor industriale ,
miniere , bancare , de asigurări şi transporturi , iar în perioada 1950-1960 se va trece la naţionalizarea instituţiilor de
sănătate , cinematografelor , locuinţelor constituindu-se „proprietatea întregului popor”. Se vor înfiinţa întreprinderi
mixte româno-sovietice – sovromuri – prin care s-a realizat de fapt o exploatare a economiei româneşti în favoarea
Moscovei
B. Industrializare forţată – între 1951 şi 1989 dezvoltarea economiei româneşti a fost centrată pe
dezvoltarea industrială ( industria grea ) – efortul investiţional s-a făcut în defavoarea consumului populaţiei. În
procesul industrializării forţate accentul se pune pe creşterea cantitativă în detrimentul calităţii (centralizare
economică , planuri economice , acţiuni propagandistice , dezechilibru economic)
C. Colectivizarea agriculturii – s-a desfăşurat în perioada 1949 şi 1962. Într-o primă fază s-a pus accentul
pe „voluntariat” ţăranii fiind obligaţi să renunţe la proprietăţile funciare şi la inventarul agricol în favoarea G.A.S.
(Gospodării agricole de stat) G.A.C. (Gospodării agricole colective). Pe fondul rezistenţei ţărănimii ritmul
colectivizării a fost încetinit după 1951 şi s-a introdus o nouă formă de exploatare agricolă „întovărăşirile” (ţăranii
foloseau în comun uneltele fără a-şi pierde proprietatea asupra pământului)
În 1962 procesul de colectivizare s-a încheiat când 92% din pământul arabil a intrat în proprietatea statului.
Metodele folosite au fost : brutalităţi , confiscări , arestări , deportări , campanii de presă , izolare. Mişcarea de
rezistenţă a ţărănimii a fost puternică , ea s-a desfăşurat prin revolte , mişcarea de rezistenţă în munţi , răscoale ,
refuzul de a preda cotele.
II. Impactul regimului comunist asupra vieţii private
Unul din obiectivele comunismului românesc a fost şi centralizarea şi planificarea tuturor aspectelor existenţei
umane prin :
 suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului („legarea” cetăţenilor de locul de muncă ; problema mâinii de
lucru în agricultură era rezolvată cu studenţi , elevi , soldaţi ; interzicerea avorturilor cu scopul creşterii natalităţii ;
subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid ; închiderea unor case memoriale şi folosirea cenzurii ;
raţionalizarea progresivă a consumului de electricitate , gaze naturale )
 alimentaţie raţională
 urbanizare forţată
III. Represiunea şi Dizidenţa anticomunistă Represiunea comunistă se caracterizează prin :
- înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului în 30 august 1948 ce avea drept scop combaterea şi
anihilarea duşmanilor reali sau imaginari ai regimului comunist. Şi-a desfăşurat activitatea prin intermediul
informatorilor prezenţi în toate domeniile de activitate ce furnizau date despre locuitorii ţării în dosarele securităţii
(în afara graniţelor existau agenţii de securitate)
- sistemul detenţionar (gulag) ce cuprinde - închisorile de la Piteşti , Sighet , Gherla , Galaţi , Aiud
- şantierele canalul Dunăre Marea-Neagră
- coloniile de muncă forţată Cavnic , Baia Sprie
- fenomenul deportărilor (din Banat în Bărăgan)
Rezistenţa anticomunistă se caracterizează prin :
- lupta armată din munţi 1945-1959 (Haiducii Muscelului , Sumanele Negre , Haiducii lui Avram Iancu)
- rezistenţa ţărănimii în timpul campaniei de colectivizare forţată
- emigrarea intelectualilor – Paul Goma ce a militat pentru respectarea drepturilor omului
- mişcarea dizidenţilor (Doina Cornea , Mircea Dinescu , Ana Blandiana ) ce au acţionat prin scrisori deschise
critice la dresa regimului exemplu – „Scrisoarea celor şase” iniţiată de Silviu Brucan şi semnată de 6 foşti activişti
ai PCR în martie 1989
- acţiuni de protest contra regimului – greva minerilor din Valea Jiului 1977 ; demonstraţia muncitorilor de la
uzina Steagul Roşu din Braşov 1987 – se solicitau îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă

Activitate de învățare:

1. Citiţi cu atenţie sursa de mai jos și răspundeţi la următoarele cerinţe:

„Întrucât comuniştii înaintau inexorabil spre dobândirea monopolului puterii politice, monarhia
devenise o anomalie. Temându-se că acest ultim vestigiu al vechii orânduiri politice ar putea să mai
servească drept un centru al opoziţiei faţă de noua societate, Partidul Comunist a făcut pasul final, logic,
pentru asigurarea dominaţiei sale asupra ţării, atunci când l-a forţat pe rege să abdice, la 30 decembrie
1947. Proclamarea de către comunişti a Republicii Populare Române a fost apogeul campaniei lor pentru
dobândirea puterii. Acţiunea lor a determinat pe plan intern subordonarea ţării modelului politic şi
economic sovietic şi aservirea ei scopurilor sovietice în relaţiile internaţionale.” (Keith Hitchins, România
1866-1947)
1. Menţionaţi, pe baza sursei, un motiv al acţiunii întreprinse de Partidul Comunist Român pentru a-l
forţa pe rege să abdice.
2. Precizaţi data la care regele a fost forţat să abdice.
3. Precizaţi, pe baza sursei, două consecinţe, una pe plan intern şi una pe plan extern, ale proclamării
de către comunişti a Republicii Populare Române.
4. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la modul în care a avut loc desfiinţarea
monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române, susţinându-l cu o explicaţie din text.
5. Menţionaţi două asemănări şi două deosebiri între regimul stalinist din perioada lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej şi naţional-comunismul lui Nicolae Ceauşescu.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, rolul disidenţei anticomuniste în România. (Se
punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)