Cod LMI: AG-II-m-A-13743.

01
Localizare: Colecția Publică Etnografică „Prof. Constantin Năstase”, cartier Racovița, oraș
Mioveni, județ Argeș
Acces: Din drumul 73 Pitești – Câmpulung, pe drumul 73D, în orașul Mioveni, cartierul
Racovița.
Program vizitare: Duminică, în intervalul orar 10.00 - 16.00.
Telefon: 0348.445.856

CULA RACOVIȚA
COLECȚIA PUBLICĂ ETNOGRAFICĂ ”PROF. CONSTANTIN
NĂSTASE”

”Un muzeu, oricât de mic ar fi el, reprezintă o filă din viața părinților și bunicilor noștri.”
(Prof. C.I. Năstase)

Cula este un tip de construcție semifortificată, răspândită în spațiul balcanic, cu precădere

în Serbia, Albania, Bulgaria și Macedonia. În România, culele sunt prezente în zona de deal a
Olteniei și în Muntenia.
Termenul derivă din cuvântul turcesc "kule", care înseamnă turn, fortificație, casă înaltă.
În arhitectura românească, definește un tip de locuință fortificată, cu volumetrie simplă și
compactă, cu plan pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei niveluri, cu rol de apărare și de
veghe, dar și de locuire. Trebuie precizată asemănarea izbitoare dintre cule și tipul de casă
țărănească înaltă din regiunea de dealuri, calificat de către etnografi ca ,,foarte vechi”. Cu soclul
lor de zid sau de bolovani, înalt și străpuns de metereze, precum și cu scara lor interioară de
acces la etaj, aceste case - numeroase altădată în întreaga regiune subcarpatică a Țării Românești,
azi însă pe cale de dispariție - prezintă deseori înfățișarea pronunțată a unei cule de proporții
reduse. Retragerea frecventă, subliniată uneori și printr-un brâu, a etajului întâi al culelor față de
parter - dispoziție arhitectonică al cărei rost nu s-ar înțelege dacă modelul culelor ar fi fost luat
tale quale din Balcani, unde predomină deopotrivă elementele în consolă - ar putea fi o
reminescență a soclului de zid al vechilor noastre case de la munte și a rolului poate însemnat pe
care l-au avut acestea în geneza culelor.
Se poate presupune că în arhitectura culelor, al cărui punct de plecare trebuie căutat în
primul rând în aceea a caselor boierești întărite din veacul al XVII-lea, s-a dezvoltat în condițiile
unor interferențe cu edificiile contemporane similare, atât cu cele autohtone, cât și cu cele de la
sud de Dunăre. Prin contopirea tuturor acestor elemente și prelucrarea lor iscusită de către
meșterii locali, s-a ajuns către începutul veacului al XVIII-lea la alcătuirea unui tip de clădire
profund original, întâlnit numai in Oltenia şi în Muntenia de Vest, inclusiv în județul Argeş.
 După sistemul lor constructiv, al pieselor din care se compun şi după amplasarea lor în
teren, culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-
se trei categorii:
1. Cule de refugiu, de apărare sau locuință temporară
2. Cule de veghe, semnalizare şi alarmă
3. Cule-locuință permanentă
Cu siguranță, rolul principal jucat de Cula Racovița s-a încadrat în prima categorie, în
contextul climatului general de nesiguranță de la finele secolului al XVIII-1ea şi începutul celui
următor. Se impune menționarea faptului că, la începutul intervalului respectiv, la sud de Dunăre
şi-au făcut apariția cete de jefuitori turci numiți pasvangii şi cârjali care, din ordinul lui Pasvant-
Oglu, îndrăznețul paşă de la Vidin, năvăleau în Oltenia iarna pe gheață, şi vara, când apele erau
secătuite, jefuind, la început, satele din Câmpia Dunării. În anul 1800, Craiova a fost pârjolită şi
prefăcută în cenuşă, năpastă rămasă în amintirea craiovenilor aproape timp de un secol sub
numele de „Arsul Craiovei”. Mai târziu, aceste bande au pătruns până la poalele Carpaților,
astfel că nici localitățile cele mai îndepărtate, cum sunt Ocnele Mari şi Râmnicu Vâlcea, nu au
scăpat de urgia acestor tâlhari.
De aceea, Cula din Racovița ocupă o poziție dominantă, pe malul stâng al Argeşului, la
aproximativ 20 de km nord-vest de Piteşti. Cula Racovița este situată în orașul Mioveni,
în cartierul Racovița și este monument istoric. Construcția are o formă paralelipipedică, de plan
pătrat, cu latura de 8.5 m, cu o înălțime de 20 m, pe 3 niveluri. Grosimea zidurilor este de
aproximativ un metru.
Înfățişarea clădirii Culei Racoviceanu diferă net de aceea a culelor olteneşti, singura cu
care s-ar putea asemui fiind Cula din Bujoreni. În primul rând, nu întâlnim la nici una din ele
obişnuitul cerdac a1 culele olteneşti, a cărui absență conferă clădirii o înfățişare mai aspră, mai
potrivită menirii ei de fortăreață, dar în schimb mai puțin estetică decât aceea a construcțiilor de
peste Olt. Pe de altă parte, toate culele argeşene au ori au avut în alcătuire un parter și două etaje,
varianta oltenească cu un singur cat nefiind reprezentată în zona județului Argeș. Completăm
prin a mai menționa încă un element de diferențiere, și anume că ponderea mai mare acordată
elementelor de întărire, caracterul mai „închis” a1 culelor din Argeș față de cele din Oltenia
rezultă și din izolarea beciului de restul spațiului interior, spre deosebire de culele olteneşti, la
care, cu singura excepție a Culei Greceanu din Măldărești, beciul, chiar dacă are o intrare directă
din exterior, comunică totuși printr-o ușă și cu vestibulul, ceea ce creează încă o cale posibilă de
pătrundere a inamicului în partea locuită a clădiriilor.
Actuala structură a Culei din Racovița este departe însă de a fi cea originară. Un prim
indiciu al unor importante modificări suferite cândva de clădire este faptul că nivelurile
interioare nu corespund - ca la toate celelalte cule - cu registrele fațadei, planșeul etajului
aflăndu-se sub retragerea foarte marcată a zidului exterior. Existența unei restructurări a spațiului
interior este confirmată și de urmele vechilor ferestre astupate cu zidărie: un rănd deasupra
ferestrelor actuale, la nivelul podului, iar altul la marginea superioară a soclului. Atât din poziția,
cât și din forma fostelor deschideri, se poate deduce că altădată Cula era mai înaltă și cuprindea
trei niveluri: un beci scund și două etaje străpunse de numeroase și largi deschideri arcuite.
Documentația cu privire la construirea culei este sumară și în unele cazuri contradictorie.
Datele specialiștilor îl indică pe polcovnicul Nicolae Racoviceanu ca și ctitor al edificiului, în
anul 1806. În anul 1877, cula a ars și a fost renovată, pe două niveluri, în anul 1878, de nepotul
său, Grigore Racoviceanu. În perioada 1973-1975, cula a fost restaurată de Ministerul Culturii,
fiind adusă aproape de aspectul ei iniţial.
Între 1980 şi 1985, în culă a funcţionat Secţia de Ceramică Populară a Muzeului Goleşti.
În anul 1970, prin eforturile depuse de profesorul Constantin I. Năstase și fiul acestuia,
Constantin C. Năstase, s-a fondat Colecția Publică Etnografică ”Prof. Constantin Năstase”,
exponatele sale fiind prezentate în două camere din Căminul Cultural Racovița.
Din anul 1985, Cula Racovița găzduiește Colecția Publică Etnografică ”Prof. Constantin
Năstase”.
Patrimoniul colecției a fost donat de către fondatori, în anul 2009, orașului Mioveni și
Centrului Cultural Mioveni, în vederea protejării, îmbogățirii și punerii în valoare a exponatelor
acesteia. Colecția poate fi vizitată în Cula Racovița, monument istoric administrat de Centrul
Cultural Mioveni.
Colecția deține un fond de peste 1500 de obiecte, organizate astfel:
 parter: numismatică, acte vechi, mărturii religioase, obiecte muzicale
 etaj I: îndeletniciri – țesutul, olăritul, prelucrarea cânepei și a borangicului; bucătărie
țărănească; camera de locuit;
 etaj II: nunta la români; 3 Târgoveți din zona Câmpulung, Rucăr, Bran;
 beci: îndeletniciri – fierărie, dogărie, tâmplărie, rotărie.