Miron Anastasia

Aplicaţie practică.
Protejarea mediului în localitatea natală

Raionul Orhei

Raionul Orhei este un raion din partea centrală a Republicii Moldova. Centrul administrativ al raionului
este orașul Orhei. În raionul Orhei se află mai multe obiective turistice importante ale Republicii
Moldova: complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi (com. Trebujeni), mănăstirea
Curchi (com. Vatici), conacul Balioz cu parcul peizajer din Ivancea ș.a. Ca și în majoritatea localităților,
acest raion deasemenea a avut de suferit o degradare a mediului sub toate aspectele acesteia.
 Aerul atmosferic prezintă unul din sistemele ecologice ale biosferei, care echilibrează relațiile reciproce
dintre om și mediul ambiant. În ultimul timp poluarea aerului atmosferic este în continuă creștere iar
protecția acestuia a devenit una din problemele prioritare din domeniul de activitate a autorităților de
mediu orientat spre realizarea dreptului constituțional al cetățenilor Republicii Moldova la un mediu
sănătos, accesului la informația veridică privind calitatea aerului și măsurile întreprinse în această
direcție.
Sursele principale de poluare a aerului atmosferic în raionul Orhei sunt: sistemele de încălzire a
locuințelor, traficul auto și activitatea industrială. Poluanții cei mai semnificativi emiși în atmosferă
sunt: oxizii de carbon, sulf, azot, hidrocarburi, metale grele, aldehide, substanțe solide, particule în
suspensie etc. Cea mai mare sursă de poluare atmosferică rămâne totuși arderea combustibilului. Prin
impuritățile prezente în combustibil, prin fum sau prin oxizii de azot și sulf, aerul este poluat în proporții
importante. Pentru micşorarea nivelului poluării aerului atmosferic, agenții economici utilizatori de
resurse naturale, aplică diferite metode de perfecționare a proceselor tehnologice, ermetizează unele
instalații tehnologice, utilizează instalații moderne de purificare de noxele nocive etc. Cantitatea
considerabilă de poluanți emişi continuu în atmosferă și în concentrații diferite provoacă consecințe
dezastruoase asupra mediului înconjurător și asupra sănătății populației.

- Conform rapoartelor prezentate de Inspecția Ecologică Orhei , cantitatea totală de poluanți calculată
şi emisă în atmosferă de la sursele staționare cất și sursele mobile, pe parcursul perioadei 2012-2015
 este în continuă creștere, având un impact negativ asupra mediului. O creştere mai accelerată a
volumului emisiilor de poluanți în aerului atmosferic se atestă de la sursele staționare. Din 2013 până
în 2015 volumul emisiilor de poluanți s-au mărit aproximativ de trei ori, cauza fiind creşterea
consumului de combustibil. Deasemenea o creștere a volumului de poluanți se atestă şi de la sursele
mobile, acest indice marindu-se de aproximativ două ori, cauza fiind mărirea numărului de unități de
transport auto și respectiv consumul mai mare de combustibil. Raportând volumul emisiilor celor
două surse de poluare, observăm că volumul de poluanți emişi de la sursele mobile sunt de 2,5 ori
mai mare.

Surse staționare de poluare. În 2015, în raionul Orhei au fost înregistrate 99 întreprinderi poluatoare a
aerului atmosferic și 159 cazangerii. Conform rapoartelor prezentate de Agenții și Inspecția Ecologice,
cantitatea totală de poluanți emisă în atmosferă de la sursele fixe, pe parcursul anului 2015, a constituit
1058,22 tone, inclusiv: - 52.276 tone, dioxid de azot – 168.765 suspensii solide – 226.39 tone, dioxid
de sulf tone, oxid de carbon 489649 tone, compuși organici volatili 62.721 tone, alte substanțe poluante
– 56.671 tone.
Din punct de vedere hidrografic, resursele acvatice ale raionului sunt compuse din: apele
subterane, apele râurilor Nistru, Răut, râulețele Vatici, Cula, Cogâlnic, iazuri și apele freatice și
fluviale. Pe teritoriul raionului sunt circa 162 de lacuri ți iazuri artificiale care ocupă o suprafață
de 975 hectare. Pe teritoriul primăriilor sunt deasemenea 4763 fântâni mină și 213 fântâni
artiziene (sonde), totodată sunt luate la evidență 133 de izvoare, dintre care și izvorul din satul
Jeloboc cu capacitatea de 401 litri pe secundă. Poligonul orășenesc Orheii este arhiplin,
prezentând un real pericol pentru sănătatea oamenilor prin poluarea apelor și a solului.
Scurgerile de substanțe nocive, rezultate din procesul de degradare a deșeurilor deversează
direct în râul Răut. În secțiunea orașului Orhei, peste 50% din probele analizate din toate
secțiunile râului Răut depășesc valorile CMA având un nivel înalt de poluare cu produse
petroliere. Cauza principală o constituie gunoiștea orășănească, amplasată aproape de malul r.
Răut care poate deveni nu doar o problemă locală, dar și una interstatală odată cu nimerirea
deșeurilor în râul Nistru. Indiferența și neglijența cetățenilor ar fi o altă cauză e poluare al apelor
din localitate. Cel mai mare pericol îl prezintă poluarea cu nitrați cauzată de starea nefavorabilă
a teritoriului. Gradul înalt de poluare a pânzei freatice face ca apa din 83% din fântâni să nu
corespundă normelor sanitaro-epidemiologice și să aibă un impact negativ asupra sănătății
omului. O bună parte din populația rurașă nu are acces la sursele cu aprovizionare cu apă
centralizată și folosesc ca sursă de apă fântânile iar lipsa canalizării sporesc poluarea apei.
Pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă autoritățile locale în combaterea poluării
apelor, sunt necesare diverse fonduri.

Pe lângă procesele de degradare fizică şi deşertificare, în raionul Orhei există problema
poluării solurilor. Aceasta reprezintă o acumulare de compuşi chimici toxici, săruri, patogeni
(organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale grele care pot afecta viaţa
plantelor şi animalelor. Metodele iraţionale de administrare a solului, de asemenea, au degradat
serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui şi au accelerat eroziunea, iar tratarea solului cu
îngrășăminte chimice, pesticide şi fungicide omoară organismele utile, cum ar fi unele bacterii,
fungi şi alte microorganisme. Pe sol se adună în cantităţi uriaşe gunoaie provenite din oraş sau
din deşeuri industriale, care ajung uneori să aibă consecinţe directe asupra aşezărilor omeneşti.
Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul globului a avut în ultimele decenii un
mers ascendent continuu, o evoluţie îngrijorătoare, cantitatea de poluanţi fiind într-o continuă
creştere.

Sursele principale ale poluării solurilor sunt:

–  aplicarea pe scară largă a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură;

–  folosirea sistemelor extinse de irigaţii;

–  depozitarea deşeurilor solide;

–  depunerile atmosferice de substanţe toxice produse ca urmare a activităților umane.

Deteriorarea solurilor se realizează prin:

–  expansiunea agriculturii;

–  defrişare şi eroziune;

–  supraexploatarea solurilor.
Turismul este o altă sursă de poluare a solului (de exemplu – Complexul muzeal „Orheiul
Vechi”). O

căutare de locuri frumoase şi curate, un prilej de reconfortare fizică şi psihică în mijlocul
naturii, natura care trebuie protejată. Ceea ce în zilele noastre nu se mai întâmplă,
producându-se adeseori abateri de la igienă şi educaţie, poluându-se în mod voit solul şi
natura.

Vegetaţia. Din punctul de vedere al vegetaţiei, teritoriul oraşului este situat în zona de
silvostepă. Din cauza desţelenirii intense, în urma activităţii multiseculare a omului,
vegetaţia naturală din zona s-a modificat foarte mult şi doar pe alocuri şi-a păstrat aspectul
natural de odinioară.
Suprafaţa totală a spaţiilor din intravilan destinate înverzirii este de 184 ha sau 9,1 %
din suprafaţa totală a oraşului, din care 70% sunt acoperite cu vegetaţie forestieră, iar restul
se completează anual. Conform datelor pentru anul 2001 pădurile ocupă 22 ha, iar arbuştii
– 8 ha.
Fiind situat în partea centrală a republicii, oraşul se înscrie în zona Codrilor seculari. Ei
conţin specii de stejar penduculat (Quercus robur) şi carpen (Carpenus betulus), care
predomină. Pe solurile brune de pădure creşte fagul (Fagus silvatica). Mai rar este
răspândit arţarul (Acer platanoides), ulmul (Ulmus laevis), părul sălbatic.
Subarboretul este compus din cruşin, soc, mur, alunul sălbatic, sângerul, cornul (Cornus
mas) şi salba moale. În zonă apare un mare număr de ciuperci. Cele mai tipice sunt: cheba,
turta vacii, pitărcuţa, buretele dulce, buretele galben, mânătarca, şampinionul.
Din punct de vedere floristic, vegetaţia din zonă este stepică cu graminee. Cele mai
caracteristice specii sunt: Colilia (Stipa joanis), negara (Stipa capilata), păiuşul de stepă
(Festuca valesiaca), numeroase exemplare de specii de compoziţie: coada şoricelului
(Achillea setacea), peliniţa de stepă, jaleşul (Salvia austriaca), inul sălbatic (Linum
austriacum), păpădia, cimbrişorul, traista ciobanului, ridichioara.
Forma iniţială a fâneţelor a fost a acelora de luncă inundabilă: în lunca Răutului există o
vegetaţie deosebită de cea a zonei de vegetaţie pe care o străbate. Aici predomină
gramineele: firuţa de luncă (Poa pratensis), iarba câmpului (Agrostis alba), coada vulpei
(alopecurus pratensis), păiuşul de luncă, pătlagina mare (plantago mayor), scrântitoare
(Potentilla arentas), morcovul sălbatic (Daucus carota), trifoiul (Trifoliumrepens), dar şi
plante ierboase iubitoare de umezeală: rogoz (Carecs), papura (Tipha) şi stuful
(Phagmites). Dintre speciile lemnoase se întâlnesc: Salix alba şi Salix fragilis.
În terenurile cultivate cu grâu şi orz apar adonis aestivali Niggella arvensis. În culturile
cu porumb, floarea soarelui şi sfecla de zahăr se întâlneşte Chenopodium album,
Amaranthus retroflexus.
Vegetaţia ruderală apare pe solurile bătătorite din curţi şi pe marginea drumurilor, fiind
reprezentată de: Poligonum aviculare, Matricaria matricapoides, Malva pussila.

Fauna. Prin poziţia sa geografică, ce impune un anumit tip specific de faună, teritoriul
oraşului Orhei şi zona învecinată, se include în întregime, ca şi în cazul vegetaţiei, în tipul
general de faună de silvostepă. De altfel, existenţa faunei este indisolubil legată de
specificul învelişului vegetal. Fauna din zona nu este bogată nici ca număr de specii, nici
ca număr de specii, nici ca număr de exemplare ea având cel mai mult de suferit de pe
urma extinderii intense a activităţilor umane. Totuşi, sărăcia aceasta este compensată într-o
anumită măsură de o oarecare diversitate, în sensul existenţei unei faune de pădure, de
luncă şi stepă.
Animalele caracteristice acestei zone biogeografice sunt mamiferele şi păsările, dintre
care cale mai importante sunt rozătoarele. Cel mai reprezentativ dintre acestea este
popândăul (Citellus citelus). Acestuia i se alătură hârciogul (Cricetus cricetus), grivanul
cenuşiu (Cricetulus migratorius), şoarecele de câmp (Apodemus agrarius), orbetele (Spalax
leucodon), iepurele de câmp (Lepus europaleus).
Se mai întâlnesc dihorul de stepă (mustela evermanni), nevăstuica, helgia, hermelina,
care consumă o mare parte dintre rozătoarele dăunătoare agriculturii. Mustelidele sunt
reduse ca număr. Tot din categoria mamiferelor pot fi amintite: vulpea (Vulpes vulpes),
care este destul de frecventă, lupul (Canis lupus), mistreţul şi bursucul care apar mai rar în
zonă.
Păsările apar într-un număr destul de mare. Păsări de pădure: muscarul cenuşiu,
privighetoare, codroşul, codobatura. Mai apar: prigoria (Merops apiaster), dumbrăveanca
(Coracias garrullus), cinteza, graurul, ciocârlia, pupăza (Upupa epops), prepeliţa (Coturnix
coturnix), potîrnichea (Perdix perdix). Reprezentative mai sunt abicvitele – vrădiile,
cioriile.
Dintre răpitoare se remarcă şorecarul mare (Buteo rufinus), ciuful de pădure, uliul,
şoimul.
În luncă sunt specii relativ numeroase de raţe şi gâşte sălbatice (Anas plathynchos şi
respectiv Anser anser), berze.
Dintre reptile cea mai reprezentativă este şopârla de stepă (Lacerta taurica).
Dintre amfibieni pot fi amintite: broasca râioasă comună (Bufo viridis) şi broasca de
pământ (Pelobates fuscus).
Dintre nevertebrate, cu populaţii mari se impun diverse grupe de insecte: muşte şi
ţânţari. Abundă ortopterele: lăcustele (Trixalis nasuta) şi cosaşii. Sunt destul de răspândiţi
greierii şi păianjenii.
Codrii Orheiului fac parte integrată din rezervaţia naturală de stat „Codru”, unde s-au
adus pentru aclimatizare cerbul pătat şi cel nobil, câinele – enot şi fazanul.
Legatura dintre mediu și sănătatea omului este direct proporțională, deaceea este
necesară implementarea unui plan de optimizare a mediului din localitate cât mai
rapid. Deasemenea trebuie să protejăm ceea ce încă a rămas prin conservarea
mediului. Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor
trebuiesc corelate cu legile naturii!
 Surse de poluare Efectele poluării
Sursele mobile de - Emisiile de
poluare a aerului substanțe toxice și
cancerigene
Apele menajere și - Detergenții
apele uzate agricol impiedica
autoepurarea apei
otrăvind
microorganismele; -
Conțin substanțe
radioactive (pesticide)
în urma irigării
terenurilor agricole.
Aruncarea deșeurilor - Deteriorarea
structurii solului; -
Reducerea fertilității; conform regulilor;
Modificări antropice Cauze - Introducerea
metalelor grele în sol. - Organizarea
Necesitatea lemnului ca
Terenuri despădurite materie primă și în scopuri - Distrugerea
comerciale.
Necesitatea depozitării
Crearea gropilor de
deșeurilor menajere și
gunoi
animaliere.
Defrișarea copacilor - Degradarea solului;
- Creșterea riscului - Gazele
Porțiuni de terenuri Arderea gunoiștilor,
alunecărilor de teren;
nefertile în urma miriștilor -șiDistrugerea
a paielor de pe
incendiilor artificiale câmp sau ecosistemelor
neatenșia omuluiși - Efecte nocive asupra solului (distrugerea
habitatelor
Utilizareaanimalelor.
mașinilor și
Sol bătătorit, formarea
utilajelor agricole la o
drumurilor și a cărărilor Creșterea aridității- Degradarea solului
umiditare-nepotrivită
climatului.
Deversări de substanțe Scurgerea apelor menajere
nocive în apele și apelor uzate agricol în
curgătoareIncendii artificiale
apele curgătoare.
- Gazele împreună cu
particulele solide de
cenușă (compuși
minerali) și funingine
(carbon nears)
Soluții de remediere a poluării
- Îndemnarea stăpânilor
vehiculelor și mașinăriilor cu
motoare cu ardere internă să le
îngrijească corespunzător; -
Chemarea adolescenților din sat să
renunțe la motociclete,
înlocuindu-le cu biciclete.
- Epurarea biologică a apei, care
presupune trecerea apei uzate,
după ce aceasta a fost epurată
mecanic, printr-un bazin de
înmagazinare sau un teren cu
drenaj bine organizat și cu
vegetație naturală bogată
(stufariile)
- Respectarea legilor de protecție
ecologice și sanitare a bazinelor
acvatice din localitate;
- Fertilizarea solului degradat.
- Instalarea coșurilor pentru gunoi;
- Gunoiști autorizate și dotate
Consecințe
- Reciclarea deșeurilor;
- Degradarea
solului;lecțiilor pentru
- Creșterea
generațiile maialunecărilor
riscului mici de salvare de teren;
a
solului. ecosistemelor și habitatelor
animalelor.
- Creșterea aridității climatului.
- Modificarea compoziției solului; - Reducerea
fertilității;
- Introducerea
- Aplicarea metalelor
unor amenzi grele mai
în sol.
mari
celorîmpreună cu particulele
ce defrișează solide de cenușă
ilegal copacii;
și funingine
- Plantareaformează
fâșiilorfumul care poluează aerul;
forestiere;
stratului fertil de sol)
- Compactarea
- Poluarea apelor curgătoare (există riscul ca
aceste ape să fie utilizate în irigație, iar astfel
substanțele nocive să polueze și solul, și
- Interzicerea
produsele vegetale)arderii gunoiștilor,
miriștilor și a paielor de pe câmp.
În ultimii 12-15 ani, în raionul Orhei, practic nu se introduc îngrăşăminte organice, majoritatea
fiind

transportate la gunoiştile din localităţi, iar din cele minerale se introduc numai silitra
amoniacală sub spicoase. În decursul anului 2010 în raion au fost utilizate produse fitosanitare
(pesticide) în agricultură în cantitate de 14.144 kg pe o suprafaţă de 25.178 ha. Cea mai mare
cantitate de îngrășăminte au fost folosite în satele Chiperceni, unde au fost aplicate 112 kg de
chimicale şi Bieşti cu 100 kg de chimicale la fiecare hectar. În unele localităţi ca Cucuruzeni,
Pelivan sau Piatra nu au fost folosite nici un fel de îngrășăminte. Făcând o medie pe raion la
fiecare hectar s-au folosit 65 kg substanţă chimică şi 22,7 kg substanţă activă.

La momentul de faţă, în raion funcţionează doar 6 din cele 15 depozite cu producţie chimică de
pesticide, fungicide şi erbicide, toate 6 sunt autorizate de Inspecţia Ecologică. Restul
depozitelor chiar dacă temporar nu funcţionează sau au fost distruse, totuşi prezintă un pericol
de poluare pentru sol. Situaţie este alarmantă în localitatea Pelivan, raionul Orhei. Circa 57 de
tone de pesticide zac într-un depozit de la marginea satului, la nici 500 de metri distanţă de
casele oamenilor. Cel mai grav este că, deocamdată, nimeni nu poate spune cu exactitate când
vor fi distruse aceste substanţe toxice. Poluarea solului poate afecta animalele, plantele şi mai
ales omul în diferite moduri:

- dă naştere problemelor aparatului respirator;

- afectează pielea;

- duce la defecte la naştere;

- provoacă diferite tipuri de cancer.

Materialele toxice care poluează solul pot ajunge în corpul uman prin:

- contactul direct cu pielea;

- prin spălare în diferite surse (rezervoare, râuri);

- consumul de fructe şi legume au fost cultivate în solul poluat;

- respiraţia particulelor de praf.

 Cauzele care determină un consum mare de apă
- Neglijenţa primariei privind lucrarile de întreținere care sunt necesare la instalația de apă
potabilă pentru evitarea pierderilor.
- Folosirea apei în scopuri casnice prin intermediul conductelor.
- Irigaţia pe timp de secetă.
- Lipsa educației ecologice privind diminuarea risipei de apă și economisirea acestui resurs
epuizabil.

14 aprilie 2021 Miron Anastasia,

r. Orhei

Stimate domnule primar,

Consider că problema ecologică din acest raion este prea vizibilă și necesită soluționată.
Printre cele mai stringente se numără: groapa de gunoi neautorizată, care crește în proporții pe zi ce
trece, porțiunile de pădure defrișate care la fel se măresc, folosirea excesivă a pesticidelor în agricultură, care se
depozitează în sol și-i scad fertilitatea și altele. Aleg insă să nu enumăr toate problemele, ci să vin imediat cu
câteva soluții de îmbunătățire a stării mediului din localitate. Propun
- oferirea gratuit a tomberoanelor fiecărei familii din localitate și transportarea ulterioară regulată a
acestora la groapa de gunoi autorizată;
- compostarea sau producerea îngrășămintelor din deseurile organice pentru întreprinderile agricole
locale și pentru săteni;
- plantarea fâșiilor forestiere și interzicerea defrișării;
- organizarea regulată a zilelor sanitare;
- educarea ecologică a tinerei generații
-interzicerea vânatului în perioada de înmulțire și majorarea amenzilor pentru braconaj.
Consider că este reală implementarea tuturor acestor idei și sper să se ia măsuri în privința ocrotirii
mediului în care locuim.
Cu respect și speranță,
Miron Anastasia
Degradarea si protectia apelor.
Poluarea apei este o problemă serioasă pentru ecologia Pământului. Şi ar trebui să
fie rezolvată, atât pe scară largă – la nivelul statului şi întreprinderilor, cât şi la
nivelul fiecărei fiinţe umane. Cauzele poluarii apelor sunt: Ploile acide, Deşeuri
solide, Scurgeri de petrol, Apele uzate. 

- Constructia de zone de protectie a apelor;

- Construirea unor statii de epurare a apelor reziduale ale localitatilor;

-executia lucrarilor de indiguire si de construire a unor baraje;

- Sa nu se arunce si sa nu se depoziteze pe maluri sau in albiile raurilor deseuri de

orice fel

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o
problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Prin
poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale
apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină
improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte
de a interveni alterarea.

Consecintele poluarii apelor.

1. Contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor,
fructelor sau a zarzavaturilor;

2. Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea

capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.

3. Posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;