Universitatea de stat din Moldova

Facultatea de Drept

Categoriile dreptului de proprietate in

Dreptul Privat Roman

Studentul:Ursu Mihail
Specialitatea:Drept
Anul I, Grupa2017
Lectorul Universitar:
Bacalu Natalia
 Dreptul de proprietate isi avea locul in fruntea tuturor celorlalte drepturi reale, constituind
cel mai vechi sic el mai desavarsit drept real.

Dreptul de proprietate era, la Roma, dreptul real desavarsit care conferee titularului sau
facultatea unei depline stapiniri a lucrului, adica plenum domnium, plena in re potesta.
Interpretii dreptului roman au definit proprietatea astfel: Dominium este ius utendi, fruendi,
abutendi re sua, Quatenus iuris ratio patitur.

Pentru a xplica formele de proprietate, trebuie sa ne pornim de la nivelul de dezvoltarea

a fortelor de productie din acel timp. In comuna primitive, pentru a-si asigura hrana necesara
vietii, oamenii trebuiau sa lucreze in comun , dar munca in comun nu putea genera decat o
proprietate comuna, atat asupra mijloacelor de productie, cat si asupra produselor.

In perioada sclavagista, in locul uneltelor de piatra , oamenii aveau la dispozitie unelte

de metal, datorita carora puteau produce mai multe decat strictul necesar. Astfel sa acumulat
un surplus, care prin acumularea lui a dus la formarea de avere.In aceste conditii prizonierul
de razboi nu mai trebuia sa fie ucis ci, devenea sclav.Munca nu se mai facea in comun de toti

Membrii societatii, ci era prestata de sclavi, deveniind dintr-o munca voluntara, una silita.
Aparitia proprietatii individuale asupra sclavului si cea a proprietatii familiale asupra
pamintului trebuie situate in faza de trecere de la comuna primitive la sistemul sclavagist.

Dupa cum stim , formarea Romei a avut loc in anul 754 inaintea e.n, deci inaintea de
formarea statului roman(care a avut loc in anul 575, prin reforma lui Servius Tullius). Acestei
perioade, de aproximativ 200 de ani, ii corespund o serie de transformari ale institutiei
proprietatii. In acest timp, au existat urmatoarele forme de proprietate:

A. proprietatea colectiva a gintii;

B. proprietatea familiala;

C. proprietatea individuala.

Acum o sa prezint niste scheme ce prevedeau impartirea puterea asupra proprietatii,

formele de propreitate in Roma si cum puteai dobindi drepturi la proprietate.Care erau

felurile de proprietate, cum era repartizata proprietatea , cine avea dreptul la proprietate.

Aici sunt prezente schemele care explica totul despre ce am scris mai sus:
 Atributele dreptului de
proprietate

Possidendei Utendi Fruendi Vindicandi Abutendi

Ius possidendi dreptul Ius utendi – dreptul Ius abutendi (ius

de a poseda lucru de a folosi lucru disponendi) – dreptul de
a dispune de lucru

Formele de
proprietate in
dreptul clasic

Relatii reglementate Relatii reglementate Relatiile reglementate de

de normele de normele sistemului normele sistemului ius
sistemului ius civile ius praetorium gentium

Quritara- Pretoriana- Provinciala- Peregrina-

proprietatea privata proprietatea proprietatea proprietatea
a cetatenilor romani create de pretor locuitorilor peregrinilor
provinciilor cucerite create dupa
de romani, care consta modelul
in folosinta pamintului proprietatii
Caractere quritare

Exclusiv Absolut Perpetuu

Proprietatea Dreptul de Dreptul de

quritara putea sa proprietate a proprietate nu
apartina numai cetatenilor romani se stingea
cetatenilor nu cunoaste prin trecerea
romani ingradiri timpului
 Modurile primare si derivate de
dobindire a proprietatii

Conform normelor Conform normelor

dreptului gintilor dreptului civil

Primare Primare

Ocupatiunea – luarea lucrurilor In iure cesio – renuntarea de la

fara stapin proprietate in fata pretorului

Accesiune (confuziunea) –
dobindirea dreptului de proprietate
asupra lucrurilor care se alipeau ca
accesorii pe bunul sau. De ex.
Constructia unei case pe lotul altuia
Uzucapiunea – dobindirea proprietatii
prin folosirea indelungata a lucrurilor
res mancipi. Nu puteau trece in
proprietatea prin uzucapiunea
lucrurilor furate, obiectele de cult,
posedate prin violenta.

Specificatiunea – crearea dreptului de

proprietatea asupra unui bun
confectionat de mestesugari din Adiudicatio
materialul altei persoane. Mestesugarul
devenea proprietar daca materialul nu
putea fi adus in starea initial. In caz
contrar proprietar era recunoscuta
persoana caruia ii apartinea materialul. Lege

Derivate Derivate

Traditiunea – transmiterea dreptului Mancipatiunea – forma initiala de

de proprietate asupra lucrurilor res transmitere a proprietatii prin
mancipi prin remiterea materiala a vinzare, utilizindu-se forma solemne
lucrului mobil din mina in mina. (prezenta martorilor)
 Specificatio – dobindirea dreptului de proprietate prin specificarea
(prelucrarea) unor lucruiri (materiale), tansformindu-le in alte lucruri

Doctrinele acceptate

Scoala Sabiniana Scoala Proculiana

Dreptul de proprietate il Dreptul de proprietate il

dobindeste proprietarul dobindeste specificatorul
materialului

In dreptul lui Iustinian

Daca obiectul creat prin specificare este Daca obiectul nou creat nu poate fi
posibil de a-l transforma in material, dreptul transformat in material, dreptul de
de proprietate asupra lucrului specificat proprietate apartine specificatorului, iar
trebuie sa apartina proprietarului el trebuie sa compenseze costul
materialului. materialului proprietarului acestuia

Forme de proprietate

Pe parcursul evolutiei dreptului roman au fost cunoscute mai multe forme de proprietate.

In epoca prestatala au exist doua forme de proprietate:

 Proprietatea colectiva a gintilor;

 Proprietatea familiala.
In epoca veche au aparut:

 Proprietatea quiritara (civila)

 Proprietatea colectiva a statului roman.

In epoca clasica au aparut:

 Proprietatea pretoriana;
 Proprietatea provincial;
 Proprietatea peregrine.

In epoca postclasica asistam la un process de unificare a propietatii,

finalizarea prin aparitia unei forme de proprietate unice, numita dominium.

In cele ce urmeaza le vom caracteriza pe fiecare dintre ele.

Proprietatea colectiva a gintilor

A fost prima forma de proprietate pe care au cunoscut-o romanii. Ea se exercita asupra

pamantul.

La originea acestei forme de proprietate a stat impartirea teritoriului Romei in ginti, facuta
de catre Romulus si Remus. Fiecare ginta a primit cate o suprafata de pamint.

Cand un trib (o ginta) se instala intr-un anumit loc, terenurile, padurile, pasunile apartineau
tuturor, pamintul se lucre in comun si fiecare lua cate o parte din recolta.

In timpuri veche romanii aveau o organixare gentilica, unitatea sociala de baza fiind
ginta.Dupa traditii, toata populatia era alcatuita din trei sute de ginti, care formau poporul
roman. Zece ginti intrudite formau o curie, iat zece curii – un trib.Treptat insa, ginta si-a
pierdut din importanta ei, intarinduse in schimb familia.

Considerata Proprietatea familiala

 Acesta forma de proprietate a fost creata la fel de catre Romulus, la fondarea Romei. El a
repartizatfiecarei familiei cate doua iugare de pamint (cam jumatate de hectar) pentru casa si
gradina.

Familiile isi asigura existenta din produsele recoltelor obtinute de pe acest teren, iar la
moartea lui pater familias, pamintul respectiv nu ramine cetatii, si se transmitea din generatie
in generatie urmasilor din cadrul familiei.

Proprietatea familia era considerata inalienabil si indivizibil. Inalienabila, in sensul ca nu

poate fi transmisa , vanduta si nici donata; indivizibila, deoarece la moarte lui pater familias,
fiii de familie nu puteau imparti intre ei locul de casa si gradina, ci puteau sa le detina numai
in coproprietate.

Proprietatea quritara (civila)

Proprietate qiuritara (i se mai spunea proprietatea civila) se aseamana cu proprietatea

privata pe care o avem in prezent. Ea ocupa locul central in Lege celor XII Table si putea
apartine doar cetatenilor romani, fiind ocrotita prin ius civile.

La randul ei, proprietatea quritara era de mai multe feluri, respectiv proprietatea quritara
era de mai multe feluri, respectiv proprietatea quritara asupra pamintului , proprietatea
quritara asupra sclavilor, proprietatea quritara asupra vitelor mari si proprietatea quritara
asupra vitelor mici.

Dreptul de proprietate quritara se caracterizeaza prin trei caracter:

Caracterul absolut, caracterul exclusiv si caracterul perpetuu.

Caracterul absolut – dreptul de proprietate quiritara nu era supus ingradirilor si putea fi

explotat fara limite. De exemplu sclavul pute fi vandut sau ucis ; proprietarul unui lot de
pamint putea face orice dorea cu lucrurile aflate deasupra si dedesuptul terenului sau – sa le
vanda, sa le dea in chirie ori chiar sa le distruga.

Caracterul exclusiv consta in faptul ca nu i se putea impune proprietarului sa imparta

folosinta lucrului cu o alta persoana. Numai proprietarul se bucura de lucrul, iar orice amestec
strain trebuia inlaturat.

Caracterul perpetuu – proprietatea quiritara ne se pierde prin treccerea timpului. Odata cu

trecerea timpului ea nu se stingea, ci dimpotriva, se consolida.Dreptul de proprietate dura atat
cat exista lucru. Caracterul perpetuu presupunea si faptul ca dreptul de proprietate nu se
stinge prin neuz. Cu alte cuvinte, daca cineva nu se folosea de lucrul care ii apartinea, aceasta
nu afecta in nici un fel dreptul dse proprietate.

Proprietate colectiva a statului

Aceasta forma de proprietate a existat din cele mai vechi timpuri. Ea se impartea in doua
categorii: proprietatea statului asupra pamintului si proprietatea statului asupra sclavilor.
Ambele isi aflau originea in razboaiele de contropire duse de catre Roma, datorita politicii de
expansiune pe care o promova.

Proprietatea statului asupra pamintului cucerit. Pamintul cucerit in razboie , statul il da in

folosinta cetatenilor romani sau il vindea, la sume foarte mici. In asa mod, cetatenii romani
mai bogati si-au cumparat loturi de pamint, iar in scurt timp au aparut marile mosii- latifundia

Proprietatea statului asupra sclavilor.Prizonierii de razboi erau transformati in sclavi si

deveneau proprietatea statului roman. Statul ii putea vinde , ii putea folosi la diferite functii
publice ca servitori, scribi etc.

Sclavii care lucrau in folosul statului se numeau sclavii statului. Ei erau mai avantajati
decat sclavii de rind, prin faptul ca li se acorda o locuinta, primeau anuam o suma de bani
pentru intretinerea, puteau sa-si lase ca mostenire jumatate din averea pe care o agoniseau.

Acesta situatie mai buna a sclavilor statului se datora faptului ca in epoca veche, statul
roman, neavand persoane pregatite pentru sistemul administrativ, se lfolosea de munca
sclavilor, carora le acorda anumite privilegii.

Proprietatea pretoriana

Proprietatea pretoriana era proprietatea recunoscuta si ocrotita de catre pretor, in opozitie

cu cea quiritara – recunoscuta de dreptul civil.Aparitia proprietatii pretoriene se explica prin
dezvoltatea comertutlui, care necesita o mai mare usurinta in incheierea tranzactiilor
comirciale. Inlaturarea rigorismului si a formalismului, caracteristice proprietatii quritare, se
impunea ca o necesitatea stringenta.

Se presupune ca la aparitia proprietatii pretoriene ar fi contribuit, in special, comertul cu

sclavi . Acestia fiind cumparati, de obicei, in grupuri, era dificil sa se repete, pentru vizarea
fiecarui sclav in parte, formalitatile juridice cerute de lege, adica ale mancipatiei. De aceea,
pretorul apara cumparatorul, chiar in lipsa formalitatilor legale, daca acesta fusese de buna-
credinta

Proprietatea provinciala

Cucerind diferite provincii, romanii lasau locuitorilor acestora dreptul de a se folosi de

paminturile provinciilor cucerite apartineau statului roman (ager publicus), iar posesorii unor
astfel de fonduri erau indatorati sa plateasca acestui un impozit funciar(vectigal), ceea ce
materialeza ideea ca proprietatea apartinea statului.

Deoarece paminturle cucerite de romani erau amplasate in provincii, mai tarziu, acestei
forme de proprietate i s-a dat denumirea de proprietate provinciala. Ea a constituit o
importanta sursa de venituri pentru statul roman.
Este important de proprietatea era denumita in textele romane ca posesiune sau uzufruct, dar
nu proprietatea provinciala, termen care a fost creat de cercetatorii moderni

Proprietatea peregrina

Odata cu dezvoltarea comertului, unii peregrini au acumulat mari averi.Din acest

considerent, romanii au fost nevoiti sa recunoasca peregrinilor un drept de proprietate
distinct, avandu-i ca parteneri de comert.Dupa anul 212, cand prin edictul lui Caracalla s-a
acordat cetateniei romane aprope tuturor strainilor, proprietatea peregrina a disparut.

Proprietatea quiritara asupra sclavului

Cel mai vechi obiect al proprietatii quriane l-a constituit sclavul. Asa cum doctrina asupra
proprietatii ocupa locul central in orice sistem de drept, tot asa, in centrul doctrinei romane
asupra proprietatii, se gasea proprietatea asupra sclavului. Sclavul putea fi vandut, deci,
constituia obiectul diferitelor contracte, achizitie, incheind in numele stapinului sau acte
juidice (mancipatiunea, traditiunea)

Proprietatea in epoca post – clasica

In epoca post-clasica, cele patru forme de proprietate cunoscute – proprietatea quiritara,

proprietatea pretoriana, proprietatea peregrita si proprietatea provinciala s-au contopit intru-n
singura forma de proprietate.
-Prima care a disparut a fost proprietatea peregrina. Ea si-a pierdut mult din imortanta, odata
cu acordarea cetateniei peregrinilor prin Constitutia lui Caracalla din anul 212 i.e.n. Acesta
forma de proprietate si-a pierdut insa complet importanta si ratiunea de a mai subzista, sub
Justinian care a desfiintat categoria peregrinilor dedetici.

-A disparut apoi proprietatea provinciala. Aceasta forma de proprietate a existat , atat timp cat
se facea distinctie intre pamintul italiei si cel al provinciilor si pentru motivul ca primul se
bucura de previlegiul de a fi scutit de impozit. Din moment ce si pamintul Italiei a fost supus
impozitului, ca si pamintul provincial, a disparut ratiunea de a se face deosebire intre cele
doua forme de proprietate.

BIBLIOGRAFIA:

Dreptul Privat Roman (scheme) de Victor Volcinschi, Nicolae Rosca, Sergiu Baies

Volcinschi Victor, Cojocari Eugenia, op.cit.,2006

Dreptul Roman Prof.dr.ION M. ANGHEL

Dreptul Privat Roman de Volchinschi Victor, Cojocari Eugenia

Drept Privat Roman note de curs de Iurie Mihalache

Drept roman de CRISTINELA MURZEA (Editia a II-a)

Dreptul Roman II de Mihai Vasilie Jacota