Cursuri Drept Medical

Drept medical
Prof. univ. dr. GC Curca

• INTERFERENTE INTRE MEDICINA SI DREPT.
1. DE LA JURAMANTUL HIPOCRATIC LA DREPTURILE
PACIENTULUI.
2. JUSTITIA IN ACTUL MEDICAL. NEVOILE SOCIALE IN MEDICINA
SI JUSTITIE.
3. RESPECTUL FATA DE DEMNITATEA OMULUI CA PRINCIPIU
ETIC SI JURIDIC FUNDAMENTAL AL PRACTICII MEDICINII.
4. CAZURI. DISCUTII
Organizatie socio-profesionala
Competenta, profesionalism
Independenta
Justitie, egalitarism
Juramantul Hipocratic Egalitate
Nediscriminare
Pro-viata, nu eutanasiei, avortului
Fidelitate
Non-maleficenta
Responsabilitate
Beneficenta
• “Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa abilitatile si judecata mea
urmatorul juramant si intelegere:
• Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci cand va fi in datorie de
plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta
arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii
profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
• Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice vatamare si
injustitie.
• De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu voi da unei femei
remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.
• Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.
• Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina mea ori prin
inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
• Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in
afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
• Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti oamenii in toate
timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."
Declaratia de la Geneva, 1948,
Adoptata dupa Codul de la Nurenberg, 1947
Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)

• “Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
• Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.
• Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.
• Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.
• Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea preocupare.
• Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.
• Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale.
• Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.
• Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex, nationalitate, afiliere politica, rasa,
orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa intervina intre datoria mea si pacientul meu.
• Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.
• Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile, nici chiar sub amenintare.
• Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare »
CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de
medic
• ART. 1 • ART. 4
• Scopul şi rolul profesiei medicale • Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane
• Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată • În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să
exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi se asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează
psihice a fiinţei umane. interesului societăţii ori al ştiinţei.
•
• ART. 2 • ART. 5
• Nediscriminarea • Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de
conduită
• Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se va
exercita, respectiv desfăşura, fără niciun fel de • Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se
discriminare inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate asigure că orice intervenţie cu caracter medical pe care o
sau şansele de vindecare ale pacientului. execută sau decizie profesională pe care o ia respectă
normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită
• specifice cazului respectiv.
• ART. 3
• Respectul demnităţii fiinţei umane ART. 6
• În toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau • Independenţa profesională
modalitate s-ar desfăşura, se va face cu respectarea strictă
a demnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului • Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa
profesional. profesională, fiind interzisă orice determinare a actului
medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de
• rentabilitate economică sau de ordin administrativ.
• ART. 7 • ART. 9
• Caracterul relaţiei medic-pacient • Principiul specializării profesionale
• Relaţia medicului cu pacientul va fi • Cu excepţia unor cazuri de urgenţă
una exclusiv profesională şi se va vitală, medicul acţionează
clădi pe respectul acestuia faţă de • potrivit specialităţii, competenţelor şi
demnitatea umană, pe înţelegere şi practicii pe care le are.
compasiune faţă de suferinţă.
•
• ART. 8 • ART. 10
• Obligaţia diligenţei de mijloace • Respectul faţă de confraţi
• Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă • medicul
De-a lungul întregii sale activităţi,
îşi va respecta
şi pricepere interesului pacientului său
şi va depune toată diligenţa pentru a • confraţii, ferindu-se şi abţinându-se
se asigura că decizia luată este să-i denigreze ori să aducă critici cu
corectă, iar pacientul beneficiază de privire la activitatea profesională a
maximum de acestora.
• garanţii în raport de condiţiile
concrete, astfel încât starea sa de
sănătate să nu aibă de suferit.
•
• Teoria drepturilor a fost fundamentata de J. Locke (1632-1704).
• Oamenii au drepturi din nastere (fundamentale) ori dobandite.
• Drept fundamental
• drept natural (preexistent, manifest încă de la nastere)
• egal (pentru toti oamenii)
• inalienabil (nu este apt de a se modifica pe durata vietii omului)
• universal (exista oriunde și se manifesta la fel).
• Teoria drepturilor apartine eticii normative.
• Datoria decurge din constituirea si respectarea drepturilor: omul este dator sa respecte
drepturile celuilalt și astfel își respectă propriile sale drepturi.
• Intandirea drepturilor fiecaruia este data de incalcarea drepturilor celorlalti.
• Corelativitatea drepturilor
• Drepturi negative si/sau pozitive
• O persoana indreptatita (în dreptul său) nu trebuie sa multumeasca
pentru materializarea sau ființarea drepturilor sale, intrucat acestea
decurg din obligatiile de drept ale celorlalți.
• Ex.: Dacă dreptul la viață este un drept fundamental atunci devine

prin corelativitate o obligație pentru toți în raport cu acel om și astfel
acel om nu are a mulțumi nimănui pentru că a rămas în viață: mai
mult aceasta persoana poate cere asistență juridică împotriva oricui îi
primejduiește viața.
Justitia in actul medical.
• Egalitarism si echitate. Nevoia de ingrijire.
• Binele persoanei. Datoria ca exercitiu.
Nevoile sociale in medicina si justitie.
Cazul Jascalevich, 1976
• Cazul Jascalevitch, 1976 a fost unul dintre cele mai complicate cazuri din
justitia americana. A durat 34 saptamani judecata dar analiza sa a
continuat multi ani dupa sentinta.
• Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si
condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.
• Cu ocazia acelui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si
pentru cazul Jascalevich si chiar si astazi:
1. Ce se intampla cu produsele biologice la peste 10 ani?
2. Admitand ca o substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, mai
poate fi depistata dupa 10 ani?
3. Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata
imediat dupa injectare; dar dupa 10 ani?
4. Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu
substanta respectiva astfel incat sa produca un rezultat fals pozitiv in
cadrul procedurilor chimice de detectie?
Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th

ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30
• Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost
suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina).
S-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe rand, in
serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
• Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in
lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.
• In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe
animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de animal.
• S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respiratorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
• Curara nu a fost depistata in cadavru. Probele au fost insa pastrate. In anii
urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA (radioimunanaliza) si
HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta) care permit identificarea
unor cantitati foarte mici din orice substanta. Probele au fost resupuse
analizelor. Curara a fost identificata in toate cadavrele.
• Procurorul sustine:…”noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu
face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca este si
gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical”.
• “Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate
stiintifica si testul sau examinarea sunt efectuate de catre persoane
calificate, rezultatele sunt admisibile” (procurorul).
• “In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost
efectuate testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si
astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in
ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in
acest caz” (apararea).
• Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care
un test (aparat) da o valoare negativa (prag de detectie).
• Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta
anume diferentiind-o de alta (prag de identificare). Testele folosite nu ofera
specificitate suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-
tubocurarina identificata in cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in
pamant de 10 ani este D-tubocurarina si provine din timpul vietii
persoanei/persoanelor (unii experti).
• Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca
recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru
este nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si
calitatea lor (problematica managementului calitatii).
• In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de
certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat
substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.: faptul de
a nu se afla in toate tesuturile a fost considerat important dat fiind ca daca
substanta se afla intr-un tesut ar trebui sa se afle in toate tesuturile.
• Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza structura substantei astfel incat ea
nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.
• Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei (in dubio pro reo), dupa 7 luni si
jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere medicul a fost eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru
aparare.
• Dar, in ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul de libera practica pentru
rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati (dg. gresit) iar el nu contesta.
• Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta generala timp de peste 6 luni si
a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se cunoasca public.
• In incercarea disperata de reabilitare a imaginii si de rentabilizare i se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani
dupa proces.
• Cei mai multi medici pleaca iar altii noi nu se angajeaza.
• Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces).
• Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.
• Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti dar cei mai multi medici considera mai ales prin
prisma examinarii rezultatelor din perspectiva cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci
intrucat metodele folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba in acest caz:
HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
• Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea licentei si la 8 ani de la proces,
avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de recunoasterea nevinovatiei.
Respectul fata de demnitatea omului ca principiu
etic si juridic fundamental al practicii medicinii.
• Respectul fata de fiinta umana presupune:
o Respectul drepturilor
o Drepturi fundamentale (viata si libertate)
o Drepturi constitutionale: dreptul la informare, dreptul la intimitate, dreptul la
ingrijire medicala, etc.
o Respectarea unicitatii fiintei umane, a umanitatii sale din perspectiva dubla a
moralitatii si legalitatii (drepturile omului)
• Respectul fata de pacient

o Pacientul este o fiinta umana in nevoie de ingrijire medicala, in suferinta.
o Are toate drepturile unei fiinte umane dar are si urgenta/prioritizarea exercitiului
obligatiilor de corelativitate ale celorlalti fata de sine in sensul protejarii vietii si a
inlaturarii starii de pericol
o Pacientul este o persoana vulnerabila (orice pacient este o persoana vulnerabila din
perspectiva suferintei si a starii de boala). Orice persoana este vulnerabila la un
moment dat si poate redeveni (varsta, economic, boala fizica, boala psihica,
graviditate, etc.)
o Pacientul exprima chiar daca nu exprima (vorbeste chiar daca nu vorbeste) nevoia
de ingrijire/asistenta din interiorul exercitiului drepturilor sale si a obligatiilor de
corelativitate ale celorlalti fata de exercitiul acestor drepturi dar si din nevoia
morala de reparatie fata de suferinta sa
• Canterbury v. Spence, 464 F.2d 772 (D.C. Cir. 1972).
• Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se
examineaza si se dg. o hernie de disc. Se propune operatia si acesta
(inclusiv parintii) accepta. Dr. Spence nu ii prezinta riscurile operatiei.
Operatia decurge bine dar in ziua 3 cand avand nevoi urinare se da jos
din pat singur aluneca si cade, fracturand coloana si rupand montajul
operator. Edem si paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat
dar iese in stare mai severa decat s-a internat cu exceptia starii acute.
• Da in judecata medicul pentru ca nu a fost informat asupra riscurilor
pentru ca s-a gresit operatia, si spitalul pentru ca nu a pus bare de
sustinere la paturi si nu a avut infirmiera disponibila.
• Medicul se apara spunand ca operatia sa a fost corecta si ca l-a salvat de
2 ori, nu exista norme pentru obligatia de a sustine toata informatia.
Spitalul se apara spunand ca nu exista norme pentru barele la pat si
pentru a fi asistat cand merge la WC. Pacientul pierde pentru pentru
lipsa probarii neglijentei medicului si a lipsei normelor.
•
Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la
riscurile unei interventii? Cata informare?
• Regula : Da. Daca pacientul este autonom medicul este obligat sa ii transmita
informatia relevanta care sa ii permita pacientului autonom sa isi exercite drepturile
cu specificitate dreptul la autodetemrinare si sa il ajute pe pacient sa ia cea mai buna
decizie in cel mai bun interes al sau.
• “Drepturile pacientului la autodetermianre modeleaza limitele datoriei de informare.

Dreptul poate fi exercitat numai daca pacientul este suficient informat pentru a putea
avea o decizie inteligenta.
• Scopul comunicarii medicului este masurat de nevoile pacinetului iar nevoia este
informarea materiala pentru decizie si exercitiul dreptului la libertate”
• (1972).”
• Cata informatie?: informatia relevanta care sa permita in cincustamntele date ca

pacientul sa poata lua o decizie informata.
• Exceptii:
• (1) pacient inconstient sau cand raul decurgand din lipsa tratamentului este mai mare
decat orice rau care poate surveni din tratament
• (2) cand prezentarea riscurilor ameninta sanatatea ori viata pacientului ori a altor
persoane (privilegiul terapeutic)
Cazul Sidaway . Dna Sidaway consulta un neurochirurg pentru dureri
lombare. I se recomanda o interventie pentru discopatie. I se prezinta
toate riscurile frecvente mai putin riscul de tromboza a vv. Spinale
care este rar si se bazeaza pe existenta unor vv. Spinale accesorii care
daca exista sunt o anomalie. Pacienta face aceasta tromboza. Da in
judecata medicul.
Se respinge “gradul de informare este cel necesar pentru ca pacientul
sa poata face o alegere rationala daca va da curs tratamentului sau
nu si trebuie sa fie o problema de judecata clinica, 1985”.
• Rogers v Whitaker, in Australia o doamna care a suferit un traumatism
ocular in urma cu 20 de ani in urma caruia a ramas nevazatoare cu
acel ochi. Doreste sa se reintoarca la munca si pentru asta cere
ajutorul unui oftalmolog sa evalueze cei se poate face in perspectiva
avansurilor medicale si tehnologice in domeniu. I se spune ca nimic in
plus fata de acum 20 de ani decat un tratament cosmetic.
• I se prezinta riscurile dar nu si riscul de oftalmie simpatica cu efect
asupra ochiului congener sanatos (1:14,000). Este operata si sufera
oftalmie simpatica pierzandu-si ochiul sanatos si ramanand oarba. Un
medic circa 70.000 pacienti.
• Da in judecata medicul chirurg si castiga pentru ca: “Riscul orbirii
totale, oricat de mic, a fost un risc care s-a materializat, si deci apt de a
fi fost cunoscut in cadrul deciziei pacientului, si astfel neinfomrarea a
fost neglijenta asupra unui risc care putea fi luat in mod rezonabil in
consideratie in a decide daca da sau nu da curs tratamentului.
• A vrut sa vada mai bine si nu sa ramana total oarba”
• Seeking Patients’ Consent: The Ethical Considerations, 1998
• Farhad Tabrizi 69, imigrant din Iran in SUA. Tuse, oboseala, dureri
precordiale, cefalee. CT, PET, mediastinoscopie, RX.
• Nu vorbeste engleza ci doar limba Farsi. Are un baiat major care
vorbeste rezonabil ambele limbi. Sotia doar limba Farsi si se roaga
pentru el de 5 ori pe zi.
• Pacientul este destul de putin doritor in a raspunde la intrebarile din
anamneza cu privire la starea sa, istoricul bolilor din familie, etc.
• Este slabit dar refuza aproape toata mancarea din spital din frica de a
nu contine carne de porc. Baiatul il incurajeaza sa manance dar nu
reuseste. Pacientul spune ca prefera sa nu manace decat sa incalce
convingerile sale religioase mancand carne de porc. Spitalul ii
comunica ca va face tot ce este posibil pentru a evita o contaminare
cu produse de carne de porc daca credintele religioase sunt atat de
importante pentru el dar o dieta speciala nu este posibila.
• Rezultatele sosesc si ele indica un cancer pulmonar avansat cu celule
mici.
• Medicul solicita o intalnire cu familia pt. a I se transmite rezultatele
pacientului. Se apeleaza la traducerea mijlocita de fiul sau. Intalnirea
are loc.
Dr. Looke Fiul dlui Tabrizi Dl. Tabrizi, socat, confuz,
intreaba care sunt
Tatal dvs. are cancer cu celule Medicul crede ca esti foarte medicamentele puternice pe
mici in forma avansata bolnav care I se le recomanda
medicul: dr. ii raspunde
Forma este letala, decesul este ? cursul chemoterapiei,
reactiile adverse, gr, v,
apropiat oboseala, riscul de infectii.
Exista doua posibile Doctorul spune ca mai poti Dl. Tabrizi ii raspunde ca
tratamente care raman utile face doua lucruri pentru tine: acest tratament ar fi un chin
atat pentru el cat si pentru
(si ridica doua degete): sa mananci bine si sa te sotia lui, prietenii lui si nu
chemoterapia si radioterapia; odihnesti prea intelege cum va fi
vindecat de aceasta
chirurgia este depasita medicatie asa periculoasa.
As prefera sa incepem cu Ai putea lua niste Refuza tratamentul puternic
chemoterapia pentru a avea medicamente puternice cu dar in schimb va urma ceea
ce medicul i-a recomandat
rezultate mai usor de acceptat care o sa iti fie mai bine ridicand cele doua degete si
ridica la randul sau cele doua
Ce apreciati ca ar fi putut face diferit medicul/spitalul degete: odihna si hrana mai
pentru a fi de mai mult ajutor (beneficenta crescuta)? buna.
Ingrijire competenta cultural: istoric, dieta personalizata,
traducere, informare, respect fata de valorile culturale si
religioase, discutie prealabila cu fiul pt. a-l lamuri pe
acesta, nu este clar daca medicul s-a facut inteles cu privire A spune vs.
la nontratament a nu spune
[http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/medical/culturally-competent-care/cancer.html]
• Sources
• Ethical, Legal and Social Implications of Genomic Medicine, New England Journal of Medicine (2003)
• Genomics and World Health Report (2002)
• Universal Declaration of Human Rights (1948-1998)
• International / multinational patient rights documents

• Declaration of Alma-Ata, International Conference on Primary Health Care (1978)
• Declaration on the Promotion of Patients' Rights in Europe pdf, 159kb
• Ljubljana Charter on Reforming Health Care (1996)
• Universal Declaration on the Human Genome and Human Rights, UNESCO (1997)
• Convention for Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with Regard to the Application
of Biology and Biomedicine: Convention of Human Rights and Biomedicine, Council of Europe (1997)
• Patient's Rights and Citizen's Empowerment: Through Visions to Reality (1999)
• Council of Europe: Recommendations – Health and Quality of Life (2000)
• Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights: Human Rights and Biotechnology (2002)
• Human rights organizations and documents
• Amnesty International
• Human Rights Organizations Database
• Human Rights Watch
• Physicians for Human Rights
• United Nations High Commissioner for Human Rights
3. Elemente de legislatie sanitara. Aspecte
constitutionale si juridice legate de sanatatea
cetateanului. Legea drepturilor pacientului, legea
reformei in sanatate. Legislatia de functionare a
Colegiului Medicilor. Cazuri. Discutii
4.Persoanele vulnerabile si non-discriminarea in

practica medicala. Ingrijirea medicala in cazul
prizonierilor, minorilor, varstnicilor, persoanelor cu
deficiente, persoane lipsite de autonomie, femeii
gravide, subiectilor umani in cercetarea stiintifica.
Cazuri. Discutii
IZVOARE NATIONALE DE DREPT MEDICAL
Aspecte constitutionale si juridice legate de
sanatatea cetateanului
CR, ARTICOLUL 22
• (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei
sunt garantate.
• (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant.
• (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
ARTICOLUL 34
• (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
• (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
• (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a
activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi
mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
• CAPITOLUL II
• Asiguraţii
• SECŢIUNEA a 2-a
• Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
• Art. 218
• (1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de
îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta lege.
• (2) Asiguraţii au următoarele drepturi:
• a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile
prezentei legi şi ale contractului-cadru;
• b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi,
suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;
• c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele
acestuia;
• d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod
nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
• d1) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele,
materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile
impuse de contractul-cadru;
• Detalii: http://legeaz.net/legea-95-2006/art-218
• e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
• f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor;
• g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu
casele de asigurări de sănătate;
• h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
• i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
• j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
• k) să beneficieze de dispozitive medicale;
• l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
• m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi
tratamentul;
• n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
• o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.
• Legea 95 2006 actualizată prin:

• Legea 157/2008 - pentru completarea alin. (2) al art. 218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii din 18 iulie 2008, Monitorul Oficial 557/2008;
Art. 220.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale
numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-
epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei
sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială în condiţiile art. 223, în cadrul unui
pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.
Art. 221.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă
de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se
suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor
pentru o perioadă determinată.
Art. 222.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de
asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi
a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
• CAPITOLUL II
• Asiguraţii
• SECŢIUNEA a 2-a
• Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor
• Art. 219
• Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele:
• a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
• b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
• c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;
• d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a
modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;
• e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
• f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
• g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru şi prin
normele de aplicare a acestuia;
• h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat.
• Legea 95 2006 actualizată prin:
• Legea 220/2011 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii din 28
noiembrie 2011, Monitorul Oficial 851/2011;
• Statutul Colegiului Medicilor din Romania
• Categoria: Legislatie
• Scris de: CMR
• CAPITOLUL I
• Principii generale
•
• Art. 1. – (1) Colegiul Medicilor din România se organizează şi funcţionează, în baza legii şi a prezentului statut, ca organizaţie profesională naţională a
medicilor, fiind o instituţie de drept public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial.
• (2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică şi este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi atribuţiile fără
posibilitatea vreunei imixtiuni.
• Art. 2. – Colegiul Medicilor din România are ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea
legilor şi a regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic şi păstrarea prestigiului
acestei profesiuni în cadrul vieţii sociale.
• Art. 3. – Ca autoritate publică şi profesională, Colegiul Medicilor din România realizează atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul statut în 6
domenii principale de activitate:
• a) profesional-ştiinţific şi învăţământ;
• b) etic şi deontologic;
• c) jurisdicţie profesională şi litigii;
• d) avizări-acreditări;
• e) economico-social;
• f) administrativ şi organizatoric.
Legea drepturilor pacientului, Legea nr. 46/2003,
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din
03/02/2003
• Capitolul 1 - Dispozitii generale
• Art. 1
• In sensul prezentei legi:
• a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
• b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii
nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
• c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical;
• d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
• e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea
prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea decesului.
• Art. 2
• Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
• Art. 3
• Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
• Capitolul 2 - Dreptul pacientului la informatia medicala
• Art. 4
• Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le
utiliza.
• Art. 5
• (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii
de sanatate.
• (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le
respecte pe durata spitalizarii.
• Art. 6
• Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a
riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra
neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre
diagnostic si prognostic.
• Art. 7
• Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile prezentate de
catre medic i-ar cauza suferinta.
• Art. 8
• Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de
specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba
materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
• Art. 9
• Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata
in locul sau.
• Art. 10
• Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul
pacientului.
• Art. 11
• Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
• Art. 12
• Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului,
tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
• Capitolul 3 - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala
• Art. 13
• Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea
pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
• Art. 14
• Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta,
personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei
acestuia.
• Art. 15
• In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul reprezentantului
legal nu mai este necesar.
• Art. 16
• In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat in procesul
de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de intelegere.
• Art. 17
• (1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, decizia este declinata unei
comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru
pacientii internati in spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
• Art. 18
• Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord.
• Art. 19
• Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in invatamantul medical
clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu
sunt capabile sa isi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul
legal si daca cercetarea este facuta si in interesul pacientului.
• Art. 20
• Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara consimtamantul sau, cu
exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii
suspectarii unei culpe medicale.
• Capitolul 4 - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului
• Art. 21
• Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.
• Art. 22
• Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod
expres.
• Art. 23
• In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea
consimtamantului nu mai este obligatorie.
• Art. 24
• Pacientul are acces la datele medicale personale.
• Art. 25
• (1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv
diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
• (2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.
• Capitolul 5 - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
• Art. 26
• Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor de risc
major si imediat pentru viata mamei.
• Art. 27
• Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei vieti
sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.
• Art. 28
• (1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia cazului
prevazut la art. 26.
• (2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode
privind sanatatea reproducerii.
• (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de
riscuri.
• Capitolul 6 - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale
• Art. 29
• (1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar
limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
• (2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in
termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.
• Art. 30
• (1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
• (2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii extreme.
• Art. 31
• Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.
• Art. 32
• Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La
solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.
• Art. 33
• Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic acreditat din afara spitalului.
• Art. 34
• (1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul nici unei forme
de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata
legale din cadrul unitatii respective.
• (2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu
respectarea legii.
• Art. 35
• (1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale de sanatate sau pana la
vindecare.
• (2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati medicale
publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici,
cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare
disponibile.
• Art. 36
• Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta si
de servicii farmaceutice, in program continuu.
• Capitolul 7 - Sanctiuni
• Art. 37
• Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale
pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.
• Capitolul 8 - Dispozitii tranzitorii si finale
• Art. 38
• (1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii, precum si
situatia existenta cu una optima.
• (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
• (3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
• Art. 39
• Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
• Art. 40
• La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea
I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
IZVOARELE INTERNATIONALE ALE DREPTULUI MEDICAL
Declaratia universala a drepturilor omului 1948, ANU
• [http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf]
• Articolul 1
• Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele înzestraţe cu raţiune
şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unii faţă de altele în spiritul fraternităţii.
• Articolul 3
• Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
• Articolul 5
• Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
• Articolul 7
• Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a
legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola
prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
• Articolul 25
• Oriceomaredreptullaunniveldetraicaresă-iasiguresănătateaşi bunăstarea lui şi familiei sale,
cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale
necesare;
Constitutia OMS 1946 http://www.who.int/governance/eb/who_constitution_en.pdf
• “THE STATES Parties to this Constitution declare, in conformity with the Charter of the United Nations,
that the following principles are basic to the happiness, harmonious relations and security of all
peoples:
• Health is a state of complete physical, mental and social well-being and not merely the absence of
disease or infirmity.
• The enjoyment of the highest attainable standard of health is one of the fundamental rights of every
human being without distinction of race, religion, political belief, economic or social condition.
• The health of all peoples is fundamental to the attainment of peace and security and is dependent
upon the fullest co-operation of individuals and States.
• The achievement of any State in the promotion and protection of health is of value to all.
• Unequal development in different countries in the promotion of health and control of disease,
especially communicable disease, is a common danger.
• Healthy development of the child is of basic importance; the ability to live harmoniously in a changing
total environment is essential to such development.
• The extension to all peoples of the benefits of medical, psychological and related knowledge is
essential to the fullest attainment of health.
• Informed opinion and active co-operation on the part of the public are of the utmost importance in
the improvement of the health of the people.
• Governments have a responsibility for the health of their peoples which can be fulfilled only by the
provision of adequate health and social measures. “
Asociatia medicala mondiala, WMA
http://www.wma.net/en/10home/index.html
• “ the powerful effect of doctors working at all levels to tackle health
inequality. His report says that doctors have a responsibility to
advocate on behalf of patients and this responsibility could be
achieved by better integrating the social determinants of health into
the everyday work of doctors the world over. It sets out a strategy for
the WMA and its 112 national medical associations, providing
practical approaches for medical professionals and their associations
to incorporate the social determinants of health in their everyday
practice and broader societal roles.”
[http://www.wma.net/en/40news/20archives/2016/2016_06/index.h
tml]
• [http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html]
• Declaration on Alcohol
• Statement on Ethical Issues concerning Patients with Mental Illness (Revised)
• Statement on Mobile Health
• Statement on Non-discrimination in professional membership and activities of physicians (Revsied)
• Statement on Nuclear Weapons (Revised)
• Statement on Physicians’ Well-being
• Statement on Providing Health Support to Street Children
• Statement on Riot Control Agents
• Statement on Transgender People
• Statement on Vitamin D Insufficiency
• Guidelines on Promotional Mass Media Appearances by Physicians
• Resolution on the Inclusion of Medical Ethics and Human Rights in the Curriculum of Medical Schools
World-Wide (Revised)
• Resolution to stop attacks against Healthcare Workers and Facilities in Turkey
• Resolution on the Bombing of the Hospital of Médecins Sans Frontières in Kunduz
• Resolution on the Global Refugee Crisis
• Declaration of Oslo on Social Determinants of Health (Title changed)
• Physicians and medical students at all career stages are exposed to both positive experiences as well as a variety of stressors
and work injuries The medical profession should seek to identify and revise policies and practices that contribute to these
stressors and collaborate with NMA’s in order to develop policies and practices that have protective effects. Like all human
beings, physicians experience illness, and they also have family obligations and other commitments outside their professional
lives that should be taken into account….
• Professional Roles and Expectations
• The medical profession often attracts highly driven individuals with a strong sense of duty. Successfully completing the long
and intense educational requirements often confers upon physicians a high degree of respect and responsibility in their
communities.
• With these high levels of respect and responsibility, physicians are subject to high expectations from patients and the
public. These expectations can contribute to prioritizing the care of others over care of self and feelings of guilt and
selfishness for managing their own well-being.
• Work Environment
• Working conditions, including workload and working hours, affect physicians’ motivation, job satisfaction, personal life and
psychological health during their careers.
• Physicians are often perceived as being immune to injury and diseases as they care for their patients, and workplace health
and safety programs may be overlooked. Physician who are employed by small organizations or who are self-employed may be
at even a higher risk for occupational diseases and may not have access to health and safety programs provided by large health
care establishments.
• As a consequence of their professional duties, physicians and physicians in postgraduate education often confront emotionally
challenging and traumatic situations including patients’ suffering, injury and death. Physicians may also be exposed to physical
hazards like radiation, noise, poor ergonomics, and biological hazards like HIV, TB and hepatitis.
• Reccomandations. Physicians, physicians in postgraduate education and medical students have the right to work in a
harassment and violence-free workplace. This includes freedom from verbal, sexual and physical abuse.
• Physicians, physicians in postgraduate education and medical students have the right to a collaborative safe workplace.
Workplaces should promote interdisciplinary teamwork, and communication between physicians and all other professionals in
the workplace should be offered in a spirit of cooperation and respect. Education on communications skills, self-awareness and
team-work should be considered.
• [http://www.wma.net/en/30publications/10policies/p9/index.html]
Declaratia de la Helsinki, 1964-2013 privind
cercetarea pe subiectul uman
• Vulnerable Groups and Individuals
• 19. Some groups and individuals are particularly vulnerable and
may have an increased likelihood of being wronged or of incurring
additional harm.
• All vulnerable groups and individuals should receive specifically
considered protection.
• 20. Medical research with a vulnerable group is only justified if the
research is responsive to the health needs or priorities of this group
and the research cannot be carried out in a non-vulnerable group. In
addition, this group should stand to benefit from the knowledge,
practices or interventions that result from the research.
http://www.wma.net/en/30publications/10policies/b3/]
Lege nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Conventiei europene pentru
protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile
biologiei si medicinei, Conventia privind drepturile omului si biomedicina, semnata la
Oviedo la 4 aprilie 1997
• [http://www.umfiasi.ro/Cercetare/Etica%20cercetarii/LEGEA_17_2001_Conventia_OVIEDO_ratificata.pdf]
• ARTICOLUL 2
• Intaietatea fiintei umane
• Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al
societatii sau al stiintei.
• ARTICOLUL 3
• Accesul echitabil la ingrijirile de sanatate
• Partile iau, tinand seama de nevoile de sanatate si de resursele disponibile,
masurile adecvate in scopul de a asigura, in sfera jurisdictiei lor, accesul echitabil la
ingrijiri de sanatate de calitate adecvata.
• ARTICOLUL 4
• Obligatii profesionale si reguli de conduita
• Orice interventie in domeniul sanatatii, inclusiv cercetarea, trebuie sa se faca cu
respectul normelor si obligatiilor profesionale, precum si al regulilor de conduita
aplicabile in speta.
Universal Declaration on Bioethics
and Human Rights Paris 2005
• http://unesdoc.unesco.org/images/0014/001461/146180E.pdf
• “ The aims of this Declaration are:
• (a) to provide a universal framework of principles and procedures to guide States in the formulation of their
legislation, policies or other instruments in the field of bioethics;
• (b) to guide the actions of individuals, groups, communities, institutions and corporations, public and private;
• (c) to promote respect for human dignity and protect human rights, by ensuring respect for the life of human
beings, and fundamental freedoms, consistent with international human rights law;
• (d) to recognize the importance of freedom of scientific research and the benefits derived from scientific and
technological developments, while stressing the need for such research and developments to occur within the
framework of ethical principles set out in this Declaration and to respect human dignity, human rights and
fundamental freedoms;
• (e) to foster multidisciplinary and pluralistic dialogue about bioethical issues between all stakeholders and
within society as a whole;
• (f) to promote equitable access to medical, scientific and technological developments as well as the greatest
possible flow and the rapid sharing of knowledge concerning those developments and the sharing of benefits,
with particular attention to the needs of developing countries;
• (g) to safeguard and promote the interests of the present and future generations;
• (h) to underline the importance of biodiversity and its conservation as
• a common concern of humankind. “
Grupuri vulnerabile
• Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport care cumulează riscuri pe toate
dimensiunile vieții, incapabile de a face față dificultăților.
• Vulnerabilitățea se referă la expunerea la riscuri care pot conduce la un nivel de
bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil
(Hoogeveen et al.).
• Vulnerabilitatea poate privita din doua perspective:̦
• grupul defavorizat, “fără apărare”, lipsite de orice mijloace (de a exploata
oportunități şi de a înfrunta dificultăți)
• grupul de risc (supuse mai degrabă unor factori externi, cărora au eşuat să le facă
față).
• În OUG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancționarea tuturor formelor de
discriminare, categoria defavorizată este definită ca fiind „acea categorie de
persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea
cetățenilor din cauza diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă
cu un comportament de respingere şi marginalizare” (art. 4).
• În Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
persoanele marginalizate sunt definite ca având „poziție socială periferică, de
izolare, cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale şi
comunicaționale ale colectivității, manifestată prin absența unui minimum de
condiții sociale de viață” (p. 162, art. 3).
• În Programul de implementare a PNAinc pentru perioada 2006-2008,
persoanele marginalizate sau excluse social sunt definite ca fiind cele care se
confruntă cu „una sau cu un cumul de privațiuni sociale, cum ar fi: lipsa unui loc
de muncă, lipsa unei locuințe sau locuință inadecvată, lipsa accesului la un
sistem de furnizare a apei potabile, a căldurii sau a energiei electrice, lipsa
accesului la educație sau servicii de sănătate” (cap. 3, pct. 1.c).
Grupuri de risc
• - categorii de persoane aflate într-o situație de dificultate din cauza unor factori
externi cărora au eşuat să le facă față. Riscul descrie o stare mai degrabă
tranzitorie, orice individ se poate afla într-un anumit context în rândul grupurilor
de risc. Factorii de risc la care sunt supuşi indivizii au surse şi niveluri de
generalitate variate, pot ține de mediul natural, social, economic sau politic, de
tipul de comunitate sau de familie şi vecinătate.
• În sens restrâns, grupurile de risc pot fi sinonime cu categoriile defavorizate sau
grupurile vulnerabile şi se referă la persoanele care se confruntă cu un cumul de
privațiuni pe diferite domenii, care au condiții de viață mai dificile decât majori-
tatea populației, concretizate într-o poziție defavorizată social.
• http://www.proactiv-org.ro/files/grupurile_vulnerabile_si_economia_sociala.pdf
• [http://www.rees.ro/reviste/REES%20Nr%201%20-%202011/articole/art3.pdf]
Grupuri vulnerabile
• “Vulnerable” originated from the Latin term “vulnerare”, which means “to wound”. *
• Dictionary meaning of vulnerable : “exposed to being attacked or harmed, either physically or
emotionally”.*
• - grupurile vulnerabile sunt delimitate prin comparație cu majoritatea populației ca având condiții de
viață mai dificile:
• 1) în accepțiune restrânsă: categorii defavorizate, “fără apărare”, lipsite de mijloace (de a exploata
oportunități şi de a înfrunta dificultăți), ca, de exemplu: persoane cu dizabilități, copiii abandonați,
persoanele infectate cu HIV, vârstnicii, minoritățile etnice, imigranții, familiile monoparentale,
familiile numeroase etc.;
• 2) în accepțiune mai largă: grupuri de risc - categorii expuse la riscuri care pot conduce la un nivel de
bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil, ca, de exemplu:
femei aflate în perioada maternității, tinerii absolvenți debutanți pe piața muncii, persoanele care
migrează pentru muncă etc.
• Children, pregnant women, elderly people, malnourished people, and people who are ill or
immunocompromised
• [http://www.rees.ro/reviste/REES%20Nr%201%20-%202011/articole/art3.pdf]
• [http://www.eqavet.eu/qc/gns/glossary/v/vulnerable-group.aspx]
• DEFINITION 1: Groups that experience a higher risk of poverty and social exclusion than
the general population. Ethnic minorities, migrants, disabled people, the homeless,
those struggling with substance abuse, isolated elderly people and children all often face
difficulties that can lead to further social exclusion, such as low levels of education and
unemployment or underemployment.
• DEFINITION 2: People who are long-term unemployed, and also others who are inactive
but not registered as unemployed. It should include workers who are in some form of
employment but are at a high risk of losing their jobs. It is, therefore, a very
heterogeneous group, whose members share perhaps only the involuntary character of
their present status (Atkinson, 2000). COMMENT: There is no universal or common
definition of vulnerability, but, in relation to employment, the concept of vulnerable
groups denotes the risk of marginalisation from the labour market and social exclusion.
• [http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/pubdocs/2002/44/en/1/ef0
244en.pdf]
• CIOMS 2002:
• – “... substantial incapacity to protect one’s own interests owing to such impediments as
lack of capability to give informed consent, lack of alternative means of obtaining medical
care or other necessities, or being a junior or subordinate member of a hierarchical
group.”
• Importanta in tratament (nondiscriminare) dar cu precadere in cercetare.
• Risc de exploatare: suma totala de riscuri si vatamare in referire la
posibilitatea de producere care se transforma in vatamare reala, concreta.
• Exploatarea survine acolo desi riscul de vatamare este cunoscut, nu se
renunta la actiunea riscanta careia I se da curs avand drept consecinta
vatamarea. Are un scop determinat.
• 3 componente: vatamare, lipsa de respect, injustitie (Resnick D.B.
Exploitation in Biomedical Research. Theoretical Medicine and Bioethics.
2003; 24: 233-259.
• Categorii de riscuri: fizic, psihologic, social si economic care sunt
exacerbate in grupurile vulnerabile
• .[http://www.wma.net/en/50events/20otherevents/99pastotherevents/40
doh2012_1/DoH_Dec_Presentation_2012_Vulnerable.pdf]
• Categorii vulnerabile (UNESCO) (1) dizabilitati, boli si limitari ale
biologiei si (2) determinanti externi socio-politici
• Vulnerabilitatea sociala implica stereotipare, discriminare,
stigmatizare si victimizare
Categoria defavorizată
• Având în vedere că discriminarea este una principalele cauze care
generează sau menţin situaţiile de marginalizare, categoria
defavorizată este „acea categorie de persoane care fie se află pe o
poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită
diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un com
• [OUG 137/ 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor
de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
art. 4.]
• [https://grupurivulnerabile.wordpress.com/terminologie-grupuri-
vulnerabile/]portament de respingere şi marginalizare.
http://www.proactiv-
org.ro/files/grupurile_vulnerabil
e_si_economia_sociala.pdf
5.Elemente definitorii de drept
medical. Izvoarele dreptului
medical. Asistenta medicala,
profesiunea medicala, datoria de
ingrijire. Contractul de asistenta
medicala.
Izvoarele dreptului medical
• Contractul de asistenta medicala
• Faptul juridic medical. Actiunea/inactiunea care
produce efecte juridice asupra pacientulu sau
evenimentul care intervine independent de vointa
mediculiu dar din culpa lui.
• Faptul juridic atrage raspunde civila/penala
• Exerctiul profesiei nu este o intreprindere. Medicul nu
urmareste principiul profitului precum si al reglarii
ofertei/cerere sau financiare, independenta
profesionala libera de constrangeri administrative si
economice.
• Principiile etice.
Asistenta medicala. Profesiunea medicala, datoria
de ingrijire, dreptul la asistenta medicala.
• a.Extras din Legea Drepturilor Pacientului nr. 46/2003, MO, Partea I nr.70/03/02/2003
• “Art. 1. In sensul prezentei legi:
• a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
• Art. 2. Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in
conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
• Art. 3. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.
• Art. 35 (1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale de
sanatate sau pana la vindecare.
Dreptul la ingrijire/asistenta medicala se bazeaza pe:
1) Valori morale precum:
– Beneficenta
– Justitia actului medical
2) Drepturi precum:
– Dreptul la viata
– Dreptul la proprietate (asupra starii de sanatate)
– Dreptul la sanatate
3) Obligatia medicului la exercitarea datoriei sale de ingrijire
4) Obligatia oamenilor la solidaritate, ajutor
Dorinta de a fi sanatos este un motiv moral pentru a avea acces la dreptul la ingrijire medicala? NU:
dorinta nu creaza obligatii sociale, dar dreptul la ingrijire medicala creaza obligatie sociala. Ingrijirea
medicala este un drept chiar daca nu este exprimata prin dorinta persoanei (inconstient, coma, etc.)
• b.Declaratia Universala privind Bioetica si Drepturile Omului UNESCO 2005
• Art. 14, al.2 “Tinand cont ca bucuria de a atinge cel mai inalt standard de
sanatate este unul dintre drepturile fundamentale al fiecarei finite umane fara
deosebire de rasa, religie, credinta religioasa, economica sau conditie sociala,
progresul in stiinta si tehnologie trebuie sa continue. “(s.n.)
• c. Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, 14.12.2007
• Art. 35. “Sanatatea. Fiecare are dreptul de a avea acces la ingrijiri preventive de
sanatate si dreptul de a beneficia de tratament medical in conditii stabilite de
legile si practicile nationale. (s.n.)
• d. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (ONU, 10.09.1948):
• “Fiecare om are dreptul la un standard de viata corespunzator pentru sanatatea
si binele sau si al familiei sale, se include mancarea, imbracamintea, casa si
ingrijirea medicala.“ (s.n.)
• e.Constitutia OMS
• “Bucuria de a atinge cel mai inalt standard de sanatate la care se poate aspira
este un drept fundamental al fiecarei fiinte umane...” (s.n.)
• f. Constitutia Romaniei
• Art. 34. “Dreptul la ocrotirea sanatatii, al. 1. Dreptul la ocrotirea sanatatii este
garantat”. (s.n.)
CAZ
• Un om fara adapost este internat de urgenta in spital, din strada acolo unde se
tavalea pe jos si gemea.
• Se pune dg. de osteomielita de la o veche fractura neconsolidata, gangrena, stare
toxico-septica, uremie si diabet dezechilibrat. Refuza orice tratament in afara
celui de diabet spunand ca el are doar o singura boala;
• Cere apa, sa-si primeasca medicatia de diabet si sa plece pentru ca “afara este
casa mea”.
• Medicul dispune analize dar pacientul arunca cu urina in asistente si murdareste
cu fecale cearceafurile facand multa galagie. Omul pare a nu fi in deplinatatea
facultatilor sale psihice.
• F. multe persoane care sunt in spital in vizita la apartinatorii lor se uita si privesc
doctorii ce fac.
• Medicul curant se gandeste ca are de ales intre a-l externa la cerere ori sa-l
trateze cu forta. Este evident pentru medic ca pacientul are nevoie de investigatii
si de tratament continue si ca e in stare grava in care daca nu va fi ingrijit va muri.
Ce sa faca medicul?
asistentei medicale este imoral si nelegal
Pacientul netratat poate suferi leziuni, vatamari sau chiar moartea. Lipsirea de ingrijire in urgenta este nelegala si imorala. Refuzul
Consult psihologic care trebuie sa ajute medicul trebuie sa inteleaga limitarea autonomiei.
datorita bolii complexe (uremie, glicemie crescuta, etc.).
Aparenta lui lipsa de autonomie (reala sau nu) poate fi urmarea unei intoxicatii endogene
Raspuns: pacientul are nevoie de ingrijire medicala.
Contractul de asistenta medicala
• 1.Contractul de asistență medicală e actul juridic civil care constă în acordul de voință între 2 părți numite
prestatorul de servicii medicale (medicul) și pacient) prin care medicul se obligă să acorde servicii medicale iar
pacientul se obligă să efectueze obligatiile intre care plata pentru aceste servicii, urmarea recomandarilor
medicale.
• În practică medicală, juridic, între medic şi pacient ia fiinţă din momentul stabilirii relaţiei un
1. contract civil nescris,
2. oral, verbal sau scrisă
3. tacit, implicit, simplu
4. sui-generis, de felul lui
5. sinalagmatic (bilateral); contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce
şi interdependente (Art. 1.171, Cod civil, CC). Acest contract oferă un cadru pentru exerciţiul datoriei în
termeni ce au ca scop asumarea de obligaţii de ambele părţi,
6. constitutiv de drepturi (subiective) ex nunc,
7. consensual,
8. intervivos,; Este un contract între vii și nu un act juridic pentru cauză de moarte.
9. cu titlu gratuit/oneros; contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un
beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit (Art. 1.172., 2, CC).
10. Subiectiv; Părțile nu pot să cedeze drepturile și obligațiile sale contractuale unor terți
11. Aleatoriu; contractul este aleatoriu atunci când, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia
dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi
incert (Art. 1.173., 2, CC). Nu este cumutativ (partile isi cunosc de la inceput obligatiile)
12. Este un contract de diligență (de mijloace) și nu de rezultat. Medicul se obligă să întreprindă toate măsurile
necesare pentru atingerea rezultatului dorit, dar nu se obligă la rezultat. Ca excepție sunt contractele în
domeniul medicinei estetice, stomatologiei daca se constituie. Medicul poate garanta doar depunerea
diligentei dar nu si rezultatul actiunilor lui. În acest cadru acel medic devine medicul curant al acelui pacient.
diligent= harnic, sarguincios, zelos, perseverent, actionand si fara sa fie vazut si in afara platii directe, din
sentimentul de datorie
13. Un contract principal, și nu auxiliar. Existența acestui contract nu depinde de existența unor alte contracte.
14. Se consideră încheiat din momentul atingerii simplului acord de voință a părților fără a fi necesară vreo
formalitate.
Condițiile de valabilitate:
1. Consimțământ informat prin care pacientul autorizeaza
actiunea medicului asupra corpului sau. Consimțământul
care pentru a fi valid trebuie sa provina de la o paersoana
cu capacite legala (competenta legala), autonoma
(capacitate de intelegere, de vointa de a decide si de
decizie), trebuie ca si continut sa fie informat si sa fi e
exprimat benevol si fara constrangeri
2. Cpacitate legala prezenta (competenta legala)
3. Obiectul contractului (valid)
4. Cauză (efectul/prejudiciul este efectul cauzei 9cauzalitate
prezenta)
5. Formă (simpla)
Secretul profesional in practica
medicala
George Cristian Curca MD, Ph.D.

Prof. de medicina legala si etica medicala
Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea
Medicina UMFCD
• Confidente> confident > confidentialitate
• Confidente = taina, destainuire, marturisire, informatie care este intima si care este
impartasita catre o persoana considerata de incredere care are datoria morala de a pastra
CONFIDENTIALITATEA
• Pastrarea confidentialitatii
–Valori morale ale confidentialitatii: prietenie, incredere, loialitate, datorie, solidaritate
Incredere > confidente > loialitate > datorie > CONFIDENTIALITATE > incredere
• SECRETUL: ceea ce nu se poate spune, confidente ce trebuie pastrate ca datorie/obligatie

morala
• Pastrarea secretului (individual/social); nu exista legislatie privind divulgarea secretului
(valori morale intrucat fiinteaza in relatiile sociale ca baza morala)
– valori morale ale pastrarii secretului: loialitate, onoare, solidaritate . Testul adevarului
• SECRETUL PROFESIONAL: secretul dobandit in cursul exercitiului unei profesiuni

– Valori legale ale secretului profesional: dreptul la intimitate, dreptul la proprietate, dreptul la
autodeterminare (drepturi constitutionale), datorie, solidaritate
• Pastrarea secretului profesional: obligatie legala
– Valori legale ale pastrarii secretului profesional in medicina: dreptul la ingrijire medicala, datorie, non-
vatamare, respectul drepturilor, justitie
• Divulgarea fara drept a secretului profesional este infractiune
- Valori legale: incalcarea valorilor protejate de catre societate: loialitate, onoare, solidaritate, dreptul la
intimitate, dreptul la proprietate
• Divulgarea cu/de drept a secretului profesional NU este infractiune (sub proba dreptului
divulgarii)
• Valori legale: protejarea unor drepturi superioare drepturilor care protejeaza si obliga l apastrarea
secretului profesional: dreptul la viata, dreptul la libertate, liberul acces la justitie
Ce presupune confidentialitatea medicala si
secretul profesional in medicina?
• A pastra informatia medicala, datele medicale in
interiorul relatiei medic-pacient
• A proteja informatia medicala a pacientului in

interrelatia cu alti furnizori de sanatate sau cu
apartinatorii in interesul pacientului
• A administra datele medicale (a balansa dreptul la

informare publica cu dreptul la protejarea datelelor cu
caracter personal)
Familia pacientului poate sti?
Dati exemple cand pot sti si exemple cand nu pot sti
• Un pacient de 36 de ani
este testat HIV +. Va cere
sa nu o informati pe sotia
sa
• Ce obligatii morale si
legale ati avea, daca aveti
vreuna?
• Da/Nu
– Nici o datorie/obligatie
– Datoria de loialitate
(confidentialitate) si de
respect a secretului
profesional
– Datorie de divulgare a
secretului prfesional
• Dvs. sa anuntati daca nu anuntati dvs.
• Pacientul sa anunte • Pacientul sa anunte sau
https://depts.washington.edu/bioethx/topics/c
onfidd2.html
• O batrana de 78 de ani, pe care o cunoasteti cu
hipertensiune, vi se adreseaza si o examinati
pentru diverse simptome ocazie cu care
constatati multiple echimoze de vechimi
diferite.
• Admite ca sotul o loveste adesea. E casatorita
de 50 de ani cu el si au 3 copii, unul scriitor,
unul inginer si unul doctor, cu totii la casele lor
• Inca se iubesc si ea pare dependenta de sot
inclusiv financiar (a fost casnica). Ii spuneti ca ii
veti anunta sotul la politie intrucat este ilegal ca
o bate. Va cere sa nu il anuntati pentru ca e un
sot bun si iubitor si mai scapa o bataie doar
cand exagereaza cu alcoolul.
• Ce aveti de facut moral si legal? O ascultati sau politia.
anuntati politia? exercitata doar anuntantd
• Felul simptomelor are importanta? De ex.
Protectia poate fi
si legal trebuie protejata.
Simptome legate de loviri v. simptome legate Ea este vulnerabila. Moral •
de HTA?
Modificat dupa
https://depts.washington.edu/bioethx/topics/confidd2.html
• You are a general practitioner and a mother comes into your office with her
child who is complaining of flu-like symptoms. Upon entering the room, you
ask the boy to remove his shirt and you notice a pattern of very distinct
bruises on the boy's torso. You ask the mother where the bruises came from,
and she tells you that they are from a procedure she performed on him
known as "cao gio," which is also known as "coining." The procedure involves
rubbing warm oils or gels on a person's skin with a coin or other flat metal
object. The mother explains that cao gio is used to raise out bad blood, and
improve circulation and healing. When you touch the boy's back with your
stethoscope, he winces in pain from the bruises. You debate whether or not
you should call Child Protective Services and report the mother.
• Questions:
• Should we completely discount this treatment as useless, or
could there be something gained from it?
• When should a physician step in to stop a cultural practice? (If
someone answers "when it harms the child" remind that person that there is
some pain in many of our medical procedures, for example, having one's
tonsils removed or making a vaccine or making penicillinum when the child
has a Streptococus infection)
• Should the physician be concerned about alienating the
mother and other people of her ethnicity from modern medicine?
• Do you think that the physician should report the mother?
• - See more at:
http://www.scu.edu/ethics/publications/submitted/cirone/medical-
ethics.html#sthash.yBZwesCn.dpuf
• Exista un puternic mandat social, juridic si profesional pentru a pastra
secretul profesional care este reglementat prin:
1. Norme juridice
• Nationale
– legislatie penala : divulgarea fara drept a secretului
profesional este infractiune de drept comun (Cod penal)
– legislatie organica:
» legea 46/2003 privind drepturile pacientului partea I art.
21-25
» legea 95/2006 a reformei medicale
» Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic
sectiunea 1,4 art. 39, h)
• Internationale
– Declaratia Universala a Drepturilor Omului art. 8-10
– Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene art. 7
Respectarea vietii private si de familie, Art. 8 Protectia datelor
cu caracter personal
2. Norme etice si deontologice
• Nationale
–Codul deontologic al medicului 2012
• Internationale
–Juramantul Hipocratic, Declaraţia de la
Geneva, Codul internaţional al eticii medicale
Prevederea penala
• ART. 227
• Divulgarea secretului profesional
• (1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a
unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către
acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi
care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
• (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
• Divulgarea unor secrete pe care o persoană le deţine în virtutea

profesiei, ar putea aduce grave prejudicii materiale sau morale unor
persoane cât şi provocarea neîncrederii în exercitarea unor profesii.
Prevederi si norme etice si deontologice
JURAMANTUL HIPOCRATIC, cca 400 iH
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura
cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu
privire la cele ce nu se pot spune.
DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948, WMA

Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.
CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949, Asociatia Medicala Mondiala,

WMA
Un doctor datoreaza pacientului completa loialitate, si toate cunostiintele sale. …
Un doctor va pastra secretul absolut asupra celor ce le cunoaste despre pacientul
sau ca raspuns la increderea pe care acesta i-a aratat-o.
CODUL DEONTOLOGIC AL COLEGIULUI MEDICILOR, 2012

ART. 17 Secretul profesional
Medicul va păstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul
legal al fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de
vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.
• ART. 18
• Întinderea obligaţiei de păstrare a secretului profesional
• (1) Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă
inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective.
• (2) Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi
după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.
• ART. 19
• Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei
• Medicul, la solicitarea persoanei în cauză, o va informa pe aceasta sau
pe persoana desemnată de aceasta cu privire la orice informaţie pe
care o deţine referitoare la starea de sănătate a persoanei în cauză.
• ART. 20
• Derogări de la regula păstrării secretului profesional
• Derogările de la dreptul fiecărei persoane la respectul vieţii sale
private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătate
sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege.
Cazul Tarasoff v. Regents Univ. California
(17 Cal. 3d 425, 551 P.2d 334, 131 Cal. Rptr. 14 (Cal.
1976)
• Prosenjit Poddar a fost student la UC Berkeley. El provenea din India, Bengal. In 1968 participa la
cursuri de dans unde o intalneste pe Tatiana Tarasoff. Au urmat mai multe intalniri; la una dintre ele
Tatiana l-a sarutat pe Poddar. El a interpretat gestul ca o dovada a unui angajament serios, in timp ce
Tatiana a considerat ca a fost doar un gest de prietenie. Nu au mai urmat intalniri dar Poddar vazand
ca Tatiana il respinge si iese cu alti baieti a suferit o stare depresiva care a impus asistenta de
specialitate din partea dr. Moore, psihiatru si psiholog al universitatii.
• La inceputul anului 1969 Tatiana a parasit Berkeley plecand intr-o bursa in America de Sud. In timpul
sedintelor de psihoterapie ce au urmat Poddar marturiseste medicului curant, dr. Moore, ca doreste
sa o omoare daca nu ii va impartasi dragostea. Medicul pune dg. de schizofrenie paranoida si anunta
politia din campus considerand ca studentul este periculos pentru Tarasoff. Avocatul tanarului cere o
a doua opinie psihiatrului senior al univeristatii care infirma dg. pus de dr. Moore si ca urmare politia
il pune in libertate pe tanar. Tanarul intrerupe consultanta psihologica si psihiatrica la dr. Moore
amenintand ca il va da in judecata.
• Dr. Moore este atentionat ca a procedat impotriva Codului International al eticii medicale (secretul
este absolut) si ca la o a doua abatere ii va fi retras definitiv dreptul de licenta.
• In octombrie 1969 Tarasoff se intoarce la Berkeley. Dr. Moore nu o anunta de cele ce s-au petrecut cat
timp a fost plecata, nimeni nu o anunta; nimeni nu o protejeaza. Poddar se duce sa ii ceara sa ramana
impreuna dar Tatiana refuza: in acea seara pe 27 octombrie 1969, Poddar o injunghie mortal.
• Acuzatia : Poddar este acuzat de omucidere cu premeditare; universitatea, medicul senior si dr.
Moore sunt acuzati de omucidere prin imprudenta; politia este acuzata de neglijenta.
• SENTINTA IN TARASOFF procesul I; Poddar a fost condamnat. Medicul curant a avut restrictie a
dreptului de libera practica (dreptul de licenta). Medicul senior fara sentinta. Politia este considerata
neglijenta.
• TARASOFF APEL 1:
• Sentinta a fost anulata pe motiv ca instanta a fost dezinformata
necunoscand intreg adevarul.
• Curtea Suprema a statului California “terapeutul are datoria sa se
ingrijeasca rezonabil pentru a anunta persoanele amenintate ceea ce este
esential pentru evitarea pericolului”
“Politicile publice care promoveaza protectia caracterului confidential al
relatiei medic-pacient in domeniul psihoterapiei trebuie sa tina cont de
deschiderea acestei confidentialitati atunci cand se creaza pericol pentru
altii. Privilegiul protectiv asupra relatiei se termina acolo unde incepe
pericolul public (avocatul acuzarii).”
• Medicii si politistii cer inca un apel.
• TARASOFF APEL 2, 1976:
• “Regulile pentru alte cazuri in viitor trebuie sa tina seama de predictia concreta
spre violenta a fiecarui caz in parte si nu trebuie stabilite prin standarde
profesionale obiective intrucat predictiile nu pot fi obiectiv relevante iar politia
este in masura sa exercite protectie intr-o masura superioara fiecaruia dintre noi
(avocatul acuzarii)”.
• Curtea Suprema a statului California : “Cand un terapeut determina sau
corespunzator standardelor profesiunii sale ar trebuie sa determine ca pacientul
reprezinta un serios pericol pentru pentru un altul, are obligatia de a uza de o
grija rezonabila spre a proteja victima potentiala impotriva unui astfel de
pericol”
• Curtea Suprema a statului California :”Datoria presupune ca terapeutul sa
intreprinda unul dintre mai multi pasi: sa anunte victima, sa notifice politia sau
sa urmeze orice pas care este in mod rezonabil necesar in circumstantele date.”
• Se retine “datoria de a proteja, dar nu si de a anunta”
• TARASOFF PROCESUL II
• S-a dispus un al doilea proces
• Mari manifestatii pro Podar si pentru eliberarea lui
• Al doilea proces nu mai are loc. Poddar este eliberat cu conditia sa paraseasca
definitiv pamantul american si sa se reintoarca in tara sa natala.
• Poddar paraseste America. Cazul se inchide
Valori morale si valori legale in confidentialitate
(dilema morala si dilema legala)
VALORI LEGALE VALORI MORALE
Pacient Tert/societate Pacient Tert/societate

Dreptul la libertate Dreptul la sanatate Loialitate Beneficenta catre
Dreptul la proprietate Dreptul la viata Fidelitate tert/societate
Dreptul la autodeterminare Dreptul la informare Beneficenta catre Non-vatamare (non-
Dreptu la intimitate pacient, maleficenta)
Cel mai bun interes al
pacientului
* Valori legale in bold * Valori morale in italic

• Medicul curant si unitatea medicala NU au proprietatea informatiilor
medicale pe care le-au aflat in practica profesiunii de la pacient.
Proprietatea informatiilor apartine pacientului insusi, datele fiind in
administrarea unitatii medicale si a medicului curant care raspund de buna
si legala lor prelucrare.
• Mandatul legal si moral este ca secretul profesional sa fie pastrat. Secretul
NU se deschide o data constituit ci se pastreaza (chiar si dupa moarte).
Secretul profesional NU se incalca , nu se divulga fara drept, o data ce s-a
constituit.
• Sunt doua posibilitati cu privire la deschiderea confidentialitatii:
– Informatia medicala critica ce poate pune in pericol un tert sau societatea prin bolile ori
actiunile pacientului nostru este recunoscuta imediat ca informatie critica si NU se
inchide secretul profesional asupra acesteia intrucat de drept nu mai apartine
pacientului ci a devenit informatie publica.
• Atunci cand sunt intrunite conditii legale sau cand sunt in joc binele unui tert (un individ ori societatea in
ansamblu) care prin pastrarea secretului ar fi pus in pericol, ESTE ATAT MORAL CAT SI LEGAL CA SECRETUL
PROFESIONAL SA NU SE CONSTITUIE ASUPRA INFORMATIEI CRITICE CARE DE FAPT NU ESTE INFORMATIE
CE PRIVESTE SECRETUL PROFEISONAL CI ESTE INFORMATIE PUBLICA si ca urmare anuntul starii de pericol
poate fi facut catre cei in masura sa poata interveni.
• Neconstituind secretul profesional asupra unor informatii critice ce aduc atingere binelui unui tert ori a
societatii medicul nu incalca datoria de fidelitate pentru ca nu si-a constituit loialitatea fata de acele
informatii care de fapt NU apartin pacientului ci sunt publice. Legea prevede situatiile de drept in care se
poate divulga secretul.
– Informatia medicala critica ce poate pune in pericol un tert sau societatea prin bolile ori
actiunile pacientului nostru este cunoscuta dupa ce s-a constituit secretul profesional
(datoria de ingrijire si de loialitate) si atunci de drept se divulga secretul. ATENTIE”
divulgarea se face de drept in baza legii altminteri este infractiune. Vezi situatii
• Doamna V de 29 ani descopera ca sufera de epilepsie.
Pacienta mentioneaza in trecere medicului (medic de
familie) ca are carnet de conducere si ca este fericita ca
poate sa conduca dat fiind faptul ca divortata fiind
conduce si face aprovizionarea impreuna cu fetita sa de 3
ani. Pacienta are convulsii foarte rare si se afla sub
anticonvulsivante pe care si le ia.
• Ce trebuie sa faca medical?

• 1.Sa anute politia pt. suspendarea carnetului?
• 2.Sa nu anunte respectand secretul professional?
Cand poate medicul sa divulge legal secretul profesional?
In 4 situatii: 2 in interesul pacientului si 2 in interesul societatii
1. CAND PACIENTUL AUTORIZEAZA

2. IN INTERESUL MEDICAL AL PACIENTULUI
a) Cand prelucrarea este necesara in scopuri de medicina preventiva, de stabilire a
diagnosticelor medicale, de administrare a unor ingrijiri sau tratamente medicale
pentru persoana vizata ori de gestionare a serviciilor de sanatate care actioneaza in
interesul persoanei vizate
3. PENTRU A PROTEJA INTERESUL UNUI TERT/INTERESUL PUBLIC

a) in scopul protejarii unui interes public important
b) pentru protectia sanatatii publice
c) pentru prevenirea unui pericol iminent
d) se pune în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane (pacientul
insusi/un tert)
e) pentru prevenirea savarsirii unei fapte penale sau pentru impiedicarea producerii
rezultatului unei asemenea fapte ori pentru inlaturarea urmarilor prejudiciabile ale
unei asemenea fapte.
4. PENTRU A DA CONCURSUL DESFASURARII UNOR ANCHETE JUDICIARE ORI DISCIPLINARE
a) privind procedurile judiciare: procedural în timpul anchetei penale
b) privind anchete disciplinare
Consimtamantul informat, CI ca valoare morala decurge din respectul
fata de demnitatea umana (respectul fata de persoana) iar ca drept
din dreptul la informare si dreptul la libertate
• Orice pacient care este autonom este indreptatit la respect (respectul fata de fiinta
umana). Respectul implica informare intrucat numai astfel persoana se poate
autodetermina si numai informata poate fi si poate ramane libera.
• Pacientul are dreptul la informare decurgand din dreptul la libertate (exercitiul

libertatii necesita cunoasterea realitatii –adevarul- iar aceasta presupune
informare) dar si ca drept la proprietate (asupra starii sale de sanatate).
• O persoana autonoma este competenta legal. Fiind autonom pacientul se poate

autodetermina si astfel el este cel indreptatit sa autorizeze actiunile medicale care
se exercita asupra corpului sau.
• In scopul de a obtine autorizarea pentru a efectua actul medical, medicul

informeaza pacientul care fiind autonom va decide in baza competentei sale legale
daca autorizeaza sau nu actul medical asupra sa. Daca autorizeaza actul medical
atunci se va implini transferul deciziei asupra actului medical dinspre medic spre
pacient si ceea ce era decizie profesionala a mediculi privind actul medical va
• Intrucat informarea precede obligatoriu consimtamantul
pacientului, consimtamantul poarta numele de consimtamant
informat.
• Consimtamantul informat poate fi acordat in scris sau verbal.
• Se prezuma ca orice persoana este autonoma, respectiv
competenta psihic si respectiv competenta legal in exercitiul
drepturilor sale civile. Contrariul se probeaza (expertiza
psihiatrica).
• Avand capacitate legala orice persoana are capacitate de
exercitiu adica poate sa isi exercite drepturile civile (ex. sa vanda,
sa cumpere, sa autorizeze un act medical, etc.)
• CI este juridic un act de dispozitie prin care pacientul dispune
prin autorizare o actiune medicala asupra corpului sau.
• Autorizat fiind de catre pacient medicul ca sa acitoneze medicul
nu mai are raspunderea deciziei privind actul medical dar
ramane in raspunderea actului medical atat ca indicatie cat si ca
realizare (raspundere fata de mijloace).
Stare psihica
Libertate Capacitate psihica Functii psihice Informare
atributul starii psihice de a fi compatibila, la un
moment dat, cu exercitarea drepturilor civile
Dreptul la sau a unor activitati specifice Psihism
autodeterminare
si autonomie Autonomie Discernamant
posibilitatea persoanei
respective de a aprecia
critica a continutul si
Competenta / Capacitatea de intelegere a informatiei
consecintele unei fapte
capacitatea
legala (psihica) Capacitatea de a fi voluntar in decizie
de a exercita
drepturile civile Capacitatea de decizie
-intelege optiunile
-decide in cel mai bun interes
-comunica
Drepturi civile
O fapta anume
DOAMNA V.A. DE 76 ANI CU DIABET TIP II INSULINO-INDEPENDENT ESTE INTERNATA CU GANGRENA LA PRIMELE 2 DEGETE DE LA PICIORUL DREPT.
LOCUIESTE SINGURA SI NU I-AU PLACUT NICIODATA DOCTORII. PRIMESTE ANTIBIOTERAPIE I.V FIIND INTERNATA IN SPITAL DE O SAPTAMANA PENTRU
ASANAREA INFECTIEI DE LA DEGETE DAR FARA RASPUNS. MAI MULT CHIAR INCEPE SA PREZINTE ASCENSIUNE FEBRILA SI ALTERAREA STARII GENERALE.
MEDICUL INFECTIONIST SE CONSULTA CU UN CHIRURG CARE RECOMANDA AMPUTAREA DEGETELOR AFECTATE PENTRU A EVITA SOCUL TOXICO-SEPTIC.
LA AFLAREA RECOMANDARII MEDICULUI PACIENTA II SPUNE CA NU I-AU PLACUT NICIODATA MEDICII SI CA ACUM CU ATAT MAI PUTIN, CA NU DORESTE
INTERVENTIA PENTRU CA NU STIE EXACT CE SE VA INTAMPLA CU DEGETELE AMPUTATE, SOARTA DEGETELOR EI FIIND PENTRU EA FOARTE IMPORTANTA.
I SE SPUNE CA VOR FI PROBABIL INCINERATE. SI APOI, INTREABA EA? VOR FI INDEPARTATE DIN SPITAL. ADICA ARUNCATE LA GUNOI PE UNDEVA, NU-I
ASA, INTREABA PACIENTA? PROBABIL CA DA, RASPUNDE MEDICUL. ATUNCI NU VREAU SA MA OPEREZ: STIAM EU CA NU POT AVEA INCREDERE IN VOI
MEDICII. VREAU SA PLEC ACASA. REFUZA INTERVENTIA SI SOLICITA EXTERNAREA PENTRU A PLECA LA DOMICILIU UNDE DORESTE SA RAMANA CATE ZILE
MAI ARE.
CE SA FACA MEDICUL?
1. SA TINA CONT DE DECIZIA PACIENTEI SI SA O EXTERNEZE SUB SEMNATURA DUPA CUM I S-A SOLICITAT
2. SA NU TINA CONT DE SOLICITAREA PACIENTEI, SA O DECLARE LIPSITA DE AUTONOMIE SI SA O SEDEZE PENTRU A O OPERA FARA CONSIMTAMANT
DAR SPRE BINELE EI PRECUM SI SPRE BINELE MEDICULUI INSUSI CARE DACA AR SEMNA EXTERNAREA PACIENTEI CE AR PUTEA MURI ACASA AR
PUTEA FI ACUZAT DE LIPSIRE DE INGRIJIREA UNUI BOLNAV CE AVEA NEVOIE DE INGRIJIRE (POATE CHIAR DE URGENTA) CAZ IN CARE AR PUTEA
AVEA RASPUNDERE JURIDICA
3. SA NU II AMPUTEZE DEGETELE DAR SA O PASTREZE IN SPITAL SUB ANTIBIOTERAPIE CHIAR DACA PACIENTA SOLICITA EXTERNAREA SI LA NEVOIE
CHIAR SA O LEGE
Prevederi ale Legii drepturilor pacientului cu privire la dreptul la informare si
consimtamantul informat
LEGEA NR. 46/2003, LEGEA DREPTURILOR PACIENTULUI, CAP. 2 MONITORUL
OFICIAL, PARTEA I NR. 70 DIN 03/02/2003
Art. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile,
precum si la modul de a le utiliza.
Art. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe
care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Art. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor
medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si
nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre
diagnostic si prognostic.
Art. 7
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care
informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Codul deontologic al Colegiului medicilor din Romania
• CAP. II
•
• Consimţământul
• ART. 11
• Acordarea şi retragerea consimţământului
• (1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată
şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.
• (2) În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.
• (3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile şi în ceea ce priveşte
consimţământul exprimat, în condiţiile legii, de altă persoană sau instituţie decât persoana
respectivă.
•
• ART. 12
• Consimţământul în cazul minorilor
• (1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie,
aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorităţi sau a
unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
• (2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul
acestuia, poate lua în considerare şi părerea minorului.
• ART. 13
• Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi
• Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau
dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua
fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane ori
instanţe desemnate prin lege.
•
• ART. 14
• Informarea prealabilă şi adecvată a persoanei
• (1) Medicul va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil, persoana
respectivă sau cea îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicală a primit
informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor
şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicală.
• (2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată persoana care
urmează să îşi manifeste consimţământul.
•
• ART. 15
• Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă
• Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se
va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în
folosul sănătăţii persoanei vizate.
•
• Canterbury v. Spence, 464 F.2d 772 (D.C. Cir. 1972).
• Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se examineaza si
se dg. o hernie de disc. Se propune operatia Dr. Spence ii prezinta riscurile uzuale
ale operatiei. Pacientul inclusiv parintii accepta. Operatia decurge bine dar in ziua
3 are nevoie sa urineze si pt. ca nu se afla in apropiere o asistenta/infirmiera, se
da singur jos din pat: aluneca si cade, fracturandu-si coloana si rupand montajul
operator. Are edem si paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat dar a
ramas cu deficit neurologic.
• Da in judecata medicul pentru ca nu l-a informat asupra riscurilor, pt. ca nu l-a
operat bine, spitalul pentru ca nu a pus bare de sustinere la paturi si ca nu a avut
infirmiera disponibila.
• Medicul se apara spunand ca a informat si ca nu se specifica nicaieri cata
informatie trebuie transmisa; in plus declaratia de la Geneva , juramantul
Hipocratic vorbesc despre pastrarea secretului si nu despre incalcarea lui; apoi l-a
operat bine (de 2 ori, a doua oara salvandu-l de la moarte) iar faptul ca a cazut nu
are nici o legatura cu actul operator; spitalul se apara spunand ca nu exista
norme ori standarde de calitate privind obligativitatea unor bare la pat ori pentru
a fi asistat cand merge la WC iar asistenta era doar una care nu putea fi in mai
multe locuri in acelasi timp (fiind deja la un alt pat cand a fost chemata) in plus
dreptul muncii dandu-i voie sa poata sa merge la toaleta cand are nevoie.
Pacientul pierde la toate capetele de acuzare.
•
Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la riscurile unei
interventii?
• Da, medicul este obligat sa informeze (regula). Daca pacientul este autonom
medicul este obligat sa ii transmita informatia relevanta care sa ii permita sa isi
exercite drepturile cu specificitate dreptul la autodetemrinare si sa il ajute pe
pacient sa ia cea mai buna decizie in cel mai bun interes al sau.
• “The patient’s right of self decision shapes the boundaries of the duty to
reveal. That right can be effectively exercised only if the patient possesses
enough information to enable an intelligent choice. The scope of the
physician’s communications to the patient, then, must be measured by the
patient’s need, and that need is the information material to the decision
(1972).”
• Atunci cata informatie?: informatia relevanta care sa permita in circustamntele

date ca pacientul sa poata lua o decizie informata, rationala, inteligenta (in
apararea celor mai bune interese ale sale)
• Exceptii in care se poate trece la actul medical fara CI:

• (1) pacient inconstient
• (2) pentru pacientul lipsit de autonomie (minor, deficit psihic, etc.) cand raul
care poate decurge din lipsa tratamentului pt. care se solicita CI este mai mare
decat orice rau care poate surveni din tratament
• (3) cand prezentarea riscurilor ameninta sanatatea ori viata pacientului ori a
altor persoane (se va exercita privilegiul terapeutic)
• Cazul Sidaway . Dna Sidaway consulta un neurochirurg pentru dureri
lombare. I se recomanda o interventie pentru discopatie. I se prezinta toate
riscurile frecvente mai putin riscul de tromboza a vv. spinale. Face aceasta
tromboza. Da in judecata medicul pe motiv ca o parte importanta din
informatiile medicale ce ia-r fi permis o decizie informata i-au fost ascunse,
ceea ce nu a fost de natura sa-I permita sa isi protejeze propriile interese.
• In acest caz, fata de cazul precedent in care complicatia nu putea fi
anticipata nefiind de natura medicala (cade si se loveste, caderea fiind un
accident in care medicul nu are implicatie si care se putea petrece si acasa,
etc.), complicatia este de natura medicala dar din nou nu putea fi anticipata,
fiind in afara controlului actului medical si pentru care, chiar daca ar fi fost
cunoscuta se obtinea acelasi CI si aceeasi autorizare in cazul in care pacienta
ar fi acceptat.
• Se respinge judecatorul considerand ca masura informatiei este judecata pe
care o ia medicul (judecata lcinica0 care va balansa benefcienta (binele
actului medical care consta in operatie) cu riscurile actuliu medical si prin
judecata clinica el va decide masura informarii astfel incat daca beneficiul
prevaleaza sa nu se piarda iar daca riscurile prevaleaza sa fie cunoscute. “the
degree of disclosure required to assist a patient to make rational choice as
to whether or not to undergo a particular treatment must primarily be a
matter of clinical judgment, 1985”.
• Rogers v Whitaker, in Australia o doamna a suferit un traumatism ocular in urma
cu multi ani in urma caruia a ramas nevazatoare cu acel ochi cu ochi atrofic
neprotezat.
• Doreste sa se reintoarca la munca si pentru aceasta face un consult oftalmologic
recent.
• Cere ajutorul unui oftalmolog sa evalueze cei se poate face in perspectiva
avansurilor medicale si tehnologice in domeniu. I se spune ca nimic altceva decat
un tratament cosmetic. I se prezinta riscurile operatiei dar nu si riscul de oftalmie
simpatica cu efect asupra ochiului congener sanatos (1:14,000). Este operata si
sufera oftalmie simpatica pierzandu-si ochiul sanatos si ramanand oarba.
• Da in judecata medicul chirurg pentru incompleta informare asupra riscurilor sale.
• In acest caz spre deosebire de primul complicatia este medicala aparuta in timpul
operatiei si anume legata de operatia efectuata iar nu un accdeint; spre deosebire
de al doilea caz prezentat complicatia poate fi anticipata si apare destul de
frecventa (statistic circa 5-6 cazuri/medic intr-o cariera profesionala); in plus
beneficiul este estetic iar riscul era de orbire balanta beneficiu/risc aratand ca
interventia era nejustificata medical sau daca justificarea era data de catre
pacient (cel mai bun interes al pacientului) atunci pacientul trebuia obligatoriu sa
fie informat cu privire la riscul cel mai mare al operatiei care era orbirea insasi.
• Castiga pentru ca: “The risk of total blindness, no matter how small, was material
to the patient’s decision and it was negligent not to advise her of the risk so that
she could decide whether or not to go ahead with surgery; she wanted to see
better and not to remain totally blind”.
[Seeking Patients’ Consent: The Ethical Considerations, 1998]
Informarea familiei: nu este sarcina medicului ci a pacientului: masura acestei
informari se regaseste in libertatea acestuia din urma.
Doctrina extensiei: in timpul actului medical medicul curant are libertatea de

actiune dar numai spre binele pacientului.
Consimtamantul pacientului minor: proxi consimtamant de la apartinatori

(reprezentanti legali)
Decizia surogat: Situatia in care un pacient competent si autonom isi declina

competenta spre apartinatori (proxi) nedorind sa isi asume decizii
CI este fundamentul moralitatii si legalitatii respectului fata de persoana

umana (demnitatea umana) in actul medical
• Domnul BU, un vaduv de 85 ani este diagnosticat de 10 ani cu Alzheimer.
Starea sa clinica s-a deteriorat mult in ultima vreme si nu-si mai poate
controla miscarile gurii , astfel s-a incercat hranirea prin tub nasogastric dar
acesta a smuls in repetate randuri sonda; medicul indica plasarea chirurgicala
a unui tub de alimentare gastric .
• Familia sa este alcatuita din 5 copii:sora mai mica este cea care l-a ingrijit pe
parinte in ultimi 10 ani si doreste ca acesta sa traisca. Fratele mai amre este
cel care a sustinut financiar parintele si ingrijirea lui si doreste ca acesta sa nu
mai sufere. Ceilalti 3 nu au avut nici o implicare si considera moral ca sa nu
participe la decizie.
• Ce are de facut medicul?

• Instituie/nu instituie alimentatia enterala
• Tine cont de consimtamantul sorei mai mici?

• Tine cont de lipsa de consimtamant a fratelui mai mare?
• Poate avea propria sa opinie?
• Are doar opinie profesionala pe care tocmai a exprimat-o si va actiona
conform acesteia?
• Este moral ca ceilalti 3 frati sa nu participe la decizie?
• Un baiat de 14 ani, se prezinta insotit de un profesor la camera de
garda cu o plaga a scalpului dupa un traumatism la scoala. Prezinta
hemoragie importanta. Efectuati RX si examinarea plagii. Constatati
ca nu are fracturi si are o plaga lunga ce are nevoie urgenta de
sutura: se afla in intervalul de timp optim pentru sutura (sub 6 ore).
• Minorul este inteligent, orientat temporo-spatial si intelege situatia
in care se afla: in plus este si curajos si cand il intrebati, “Ia zi te
coasem?” spune ca “ Da, sigur.”
• Profesorul este temator ingrijorat si se gandeste la atat la sanatatea
copilului speriat de sangerare dar si la repercusiunile situatiei
asupra sa.
• Ce faceti?
• Il coaseti? Nu il coaseti ci ii cautati si anuntati parintii?
Polipectomie la 40 de ani. In operatia cu anestezie generala obervati o
tumora septala din care luati un fragment care se dovedeste
extermporaneu ca e un cancer.
Ce faceti, operati cancerul?
• A woman enters the emergency room with stomach pain. She undergoes a CT
scan and is diagnosed with an abdominal aortic aneurysm, a weakening in the
wall of the aorta which causes it to stretch and bulge (this is very similar to
what led to John Ritter's death). The physicians inform her that the only way
to fix the problem is surgically, and that the chances of survival are about
50/50. They also inform her that time is of the essence, and that should the
aneurysm burst, she would be dead in a few short minutes. The woman is an
erotic dancer; she worries that the surgery will leave a scar that will
negatively affect her work; therefore, she refuses any surgical treatment.
Even after much pressuring from the physicians, she adamantly refuses
surgery. Feeling that the woman is not in her correct state of mind and
knowing that time is of the essence, the surgeons decide to perform the
procedure without consent. They anesthetize her and surgically repair the
aneurysm. She survives, and sues the hospital for millions of dollars.
• Questions for Case 1:

• Do you believe that the physician's actions can be justified in
any way?
• Is there anything else that they could have done?
• Is it ever right to take away someone's autonomy? (Would a
court order make the physicians' decisions ethical?)
• What would you do if you were one of the health care workers?
• - See more at:
http://www.scu.edu/ethics/publications/submitted/cirone/medical-
ethics.html#sthash.yBZwesCn.dpuf
• Farhad Tabrizi 69, imigrant din Iran in SUA. Tuse, oboseala, dureri
precordiale, cefalee. CT, PET, mediastinoscopie, RX.
• Nu vorbeste engleza ci doar limba Farsi. Are un baiat major care vorbeste
rezonabil ambele limbi. Sotia sa vorbeste doar limba Farsi si se roaga pentru
el de 5 ori pe zi.
• Pacientul este destul de putin doritor in a raspunde la intrebarile din
anamneza cu privire la starea sa, istoricul bolilor din familie, etc. intrucat
considera cultural ca nu trebuie sa dea informatii intime despre sine altora.
• Este slabit si cere mancare de regim fara carne de porc. Spitalul ii comunica
ca va face tot ce este posibil pentru a evita o contaminare cu produse de
carne de porc daca credintele religioase sunt atat de importante pentru el
dar o dieta speciala nu este posibila.
• Pacientul refuza aproape toata mancarea din spital din frica de a nu contine
carne de porc. Baiatul il incurajeaza sa manance pentru ca este slabit dar nu
reuseste. Pacientul spune ca prefera sa nu manace decat sa isi incalce
convingerile sale religioase mancand carne de porc. Rezultatele sosesc si ele
indica un cancer pulmonar avansat cu celule mici.
• Medicul solicita o intalnire cu familia pt. a I se transmite rezultatele
pacientului. Se apeleaza la traducerea mijlocita de fiul sau.
Dr. Looke Fiul dlui Tabrizi Dl. Tabrizi, socat, confuz,
intreaba care sunt
Tatal dvs. are cancer cu celule Medicul crede ca esti foarte medicamentele puternice
mici in forma avansata bolnav pe care I se le recomanda
medicul: dr. ii raspunde
Forma este letala, decesul este ? explicandu-I cursul
apropiat chemoterapiei, reactiile
Exista doua posibile Doctorul spune ca mai poti adverse, gr, v, oboseala,
riscul de infectii.
tratamente care raman utile face doua lucruri pentru tine: Dl. Tabrizi ii raspunde ca
(si ridica doua degete): sa mananci bine si sa te acest tratament ar fi un chin
chemoterapia si radioterapia odihnesti atat pentru el cat si pentru
di npacate chirurgia este sotia lui, prietenii lui si nu
depasita in acest stadiu tardiv prea intelege cum va fi
vindecat de aceasta
As prefera sa incepem cu Ai putea lua niste medicatie asa de
chemoterapia pentru a avea medicamente puternice cu periculoasa.
rezultate mai usor de acceptat care o sa iti fie mai bine Refuza tratamentul puternic
dar in schimb va urma ceea
Ce apreciati ca ar fi putut face diferit medicul/spitalul ce medicul i-a recomandat
pentru a fi de mai mult ajutor (beneficenta crescuta)? ridicand cele doua degete si
ridica la randul sau cele
doua degete: odihna si
Ingrijire competenta cultural: istoric, dieta personalizata, hrana mai buna.
traducere, informare, respect fata de valorile culturale si
religioase, discutie prealabila cu fiul pt. a-l lamuri pe
acesta, nu este clar daca medicul s-a facut inteles cu [http://www.scu.edu/ethics/practicing/foc
usareas/medical/culturally-competent-
privire la nontratament care/cancer.html]
Binele individual vs. binele comunitar.
Datoria fata de societate
• Binelui individual prevaleaza asupra binelui public
• Medicina este o profesiune umanitara iar medicul isi proiecteaza
aceleasi calitati morale pe care le datoreaza pacientului
(beneficenta, fidelitate, non-maleficenta, justitie) si dincolo de
persoana pacientului (datorie extinsa, dubla loialitate)
• Medicul nu poate sa ignore suferinta comunitara si sa
abandoneze raspunderile sale sociale ori sa refuze implinirea
binelui public daca acestea ii stau la dispozitie.
• Declaratia Drepturilor Pacientului, Asoc. Medicala Mondiala,
Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in 2005: Preambul:
“Ori de cate ori legislatia, actiunile guvernamentale sau oricare
alte administratii ori institutii neaga drepturile pacientului, medicii
vor lua masurile potrivite pentru a le asigura ori a le restaura ”.
Dubla loialitate
• Dubla loialitate genereaza o dubla datorie: datoria de a face bine
pacientului dar si de a face bine altor oameni
• Dubla loialitate este o sursa de conflicte etice (dileme etice) intre

– beneficenta (pacient) vs. non-maleficenta/non-vatamare (terti/societate)
– loialitatea (pacient) vs. beneficenta (terti/societate)
– autonomia (pacient) vs. justitia (terti/societate), etc.
• Codul International al Eticii Medicale, AMA, 1948, prevede ca: “Un

medic datoreaza pacientului sau loialitate completa”.
• Declaratia AMM (WMA) privind promovarea sanatatii, Bali 1995:

“Art. 1. Medicii practicieni si asociatiile lor profesionale au o datorie
etica si responsabilitate profesionala de a actiona in cel mai bun interes
al pacientilor in orice moment si sa integreze aceasta responsabilitate
largind preocuparea si implicarea lor in promovarea si asigurarea
sanatatii publicului
• In situatii exceptionale medicul poate pune interesele celorlalti
deasupra intereselor pacientului sau.
• Declaratia AMM (WMA) privind promovarea sanatatii, Bali 1995

“Art. 8. In regiuni si jursdictii in care serviciile publice de sanatate de
baza nu sunt disponibile adecvat, asociatiile medicale vor conlucra cu
alte agentii ori grupuri care promoveaza sanatatea pentru a stabili
prioritati pentru legitimizare si actiune. De exemplu, intr-o tara sau
regiune cu limitate resurse de apa si canalizare pentru cetateni, se vor
prioritiza aceaste nevoi deasupra cheltuirii resurselor pentru a obtine
tehnologii noi care pot aduce servicii doar la putini cetateni din cadrul
acelei populatii”).
• Declaratia drepturilor pacientului AMM (WMA) Lisabona,

1981“Principii. 1. In circumstante in care o alegere trebuie facuta
intre pacientii care pot beneficia de un anume tratament care se afla
intr-o limitare a disponibilitatii sale, toti pacientii sunt indreptatiti la o
selectie justa pentru acel tratament. Alegerea trebuie sa se bazeze pe
criterii medicale si sa fie facuta fara discriminare”.
• Declaratia de la Geneva, 1948 amendata in
2006, non-discriminarea: “Nu voi permite
consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati,
credinta, origine etnica, sex, nationalitate,
afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut
social sau oricarui alt factor sa intervina intre
datoria mea si pacientul meu».
Justitia actului medical si a ingrijirii medicale
• Actul medical se desfasoara:

• Egalitarian: catre toti egal pentru ca toti sunt egali
intre ei (cantitativ)
• Echitabil: catre toti la fel (fiecare este indreptatit la
acelasi standard minim de ingrijire) (calitativ)
• Non discriminarea este un imperativ al practicii
medicale atestat inca de Juramantul Hipocratic cat si
reconfirmat de Declaratia de la Geneva.
• In cercetarea stiintifica:
• Distributie echitabila a riscurilor si beneficiilor
• Recrutare echitabila a subiectilor
• Protectie speciala grupurilor vulnerabile
Conflict de interese; incompatibilitate
– Conflictul de interese implica o intersectie intre interesele personale si cele
publice decurgand din pozitia de decizie (publica) pe care cel in cauza o are.
– Poate apare atunci cand interese proprii ori ale unor terti apropriati ori
membrii ai familiei (pana la gradul III) se intersecteaza cu datoria
oficiala/publica influentand indeplinirea cu obiectivitate a datoriei publice (art.
70 din Legea 161/2003 ).
– Incompatibilitatea este starea in care se gaseste/regaseste o persoana cu
atributii/functii publice de natura sa intre/va putea intra/a intrat in conflict de
interese (potential/real)
– Medicul trebuie sa rezolve orice conflict care apare intre propriile sale interese
sau ale celor apropiati si cele ale pacientului, intotdeauna in favoarea pacientului
Binele
Conflictul de interese in medicina se poate manifesta in: personal Binele
• Alegeri pentru o functie loialitatea pacientului
• Ingrijirea medicala a pacientului vs. interese proprii (fata de sine, loialitatea
• Luarea unei decizii in defavorarea pacientului cei apropiati) (fata de pacient)
• Cercetarea stiintifica in care se prioritizeaza interesul
public ori al finantatorului vs. interesul pacientului)
• Cariera profesionala, promovare, publicare : interes
propriu vs. interesul pacientului –ex. interes propriu vs.
loialitate, confidentiaiitate
Alocarea resurselor limitate. Modele de alocare
• Nu exista un sistem medical cu resurse nelimitate. Orice sistem medical poate
ajunge a fi fara resurse.
• Este echitabil a stabili aprioric modalitatea de distribuire a resurselor care ajung
sau vor ajunge a deveni limitate
1. Modelul ce decurge din datoria restransa fata de pacient (Hipocratic, deontologic)
Are la baza exercitiul datoriei medicului fata de pacient. Modelul se intemeiaza pe
prevalenta datoriei fata de pacient vs. datoria fata de societate, pe drepturile
individului (i.e. pacientului) vs. drepturile comunitare. Binele individual este prevalent.
Este in discutie o datorie restransa (catre pacient) iar nu una extinsa (catre intreaga
societate)
2. Modelul ce decurge din datoria extinsa fata de societate (utilitarian)
Are la baza datoria extinsa a medicului fata de societate. Medicul este un produs al
societatii, un membru al ei. El intoarce societatii ceea a dobandit, calitatea expertizei
sale.
Toti indivizii sunt pacientii sai (pacienti indirecti). Ii va avea in ingrijire pe toti si in mod
particular pe unul (pacient direct): cat timp ingrijirea acestuia nu contravine
intereselor celorlalti va beneficia de intreaga calitate a expertizei sale. Binele
comunitar este prevalent.
3. Modelul practicii medicale aflate sub actiunea conditionalitatilor economice
Coordonatele deciziei medicale si a indreptarii resurselor limitate se fac pe criterii
economice iar nu pe criterii profesionale, medicale (este neetic si nedeontologic).
Pacientii sunt consumatori de servicii medicale iar medicii furnizori ai acestor servicii.
In acest model medicina este un domeniu social al serviciilor iar scopul sau este
deservirea publicului: pentru ca sistemul sa functioneze datorita numarului mare de
persoane implicate trebuie sa se autofinanteze si astfel castigul din sistem este
important (balanta financiara pozitiva fereste de situatia limitarii resurselor sau ofera
directii de alocare)
q Cu cat pacientii sunt mai sanatosi cu atat venitul in sistem este mai mare
(dar si castigul economic), sistemul este mai bogat intrucat serviciile preventive
sunt permanente (si ele tin pacientii sanatosi).
q Cu cat indivizii sunt mai bolnavi cu atat venitul sistemului (dar si castigul
economic) este mai redus si sistemul este mai sarac pentru ca pacientii nu ajung
la serviciile preventive (nu le platesc) iar o data ce ajung consuma resursele
incercandu-se salvarea fiecaruia, ceea ce apare doar posibil dar nu si sigur dat
fiiind gravitatea bolilor (cu alte cuvinte eficienta scazuta, costuri mari). Cu cat
indivizii sunt mai bolnavi cu atat sistemul este mai sarac.
CMCMR, ART. 6 Independenţa profesională. “Medicul este dator să stăruie şi să îşi

apere independenţa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori
a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de ordin
administrativ”.
1.Intr-un spital exista 100 de bolnavi cu o anumita boala care pentru vindecare
necesita o doza terapeutica standard, unica, de 1 pastila. Daca nu ii tratati
cu acea pastila mor toti, iar pe cei pe care ii tratati, traiesc toti (eficienta
100%). Aveti 50 pastile: in fapt 50% vor trai, 50% vor muri. Cum le
impartiti, cum ii alegeti pe cei 50% care vor trai?
2.Intr-un spital exista 100 de pacienti cu o anumita boala care pentru vindecare
necesita o doza terapeutica standard, unica, de 2 pastile. Din nou cei
tratati cu 2 pastile traiesc toti cei ce nu primesc acest tratament mor toti.
Aveti 100 de pastile. Cum le impartiti? Dati cate una la fiecare? Doua la
50? In fapt 50% vor trai, 50% vor muri. Care sunt cei 50 care vor trai?
3.Intr-un spital exista 100 de bolnavi ce pot constitui 2 loturi dupa nevoia de
tratament: 50 au nevoie de 1 pastila (lotul 1) iar 50 au nevoie de 2 pastile
(in lotul 2) . Aveti 50 de pastile la dispozitie. Cum le impartiti?
1) Egalitarian si echitabil 25 + 12 = 37
2) tratati numai lotul 1 dand fiecaruia cate 1 pastila si traiesc 50.
3) tratati numai lotul 2 si traiesc 25
Criteriile medicale !
Va puneti deoparte o pastila pt. dvs.? (de fapt trebuie doua ca sa fiti acoperit
pentru oricare tip de boala). Este moral?
Principii de alocare
• Principiul filozofic al justitiei distributive in societate:

societatea are o datorie catre indivizi iar indivizii au o datorie
unii catre ceilalti (distributia sociala justa a bunurilor).
– Abordari posibile :
1) Un inidvid primeste daca a dat anterior fiiind astfel indreptatit sa primeasca. Cat a dat? Cat a
contribuit? discriminare, discriminare pozitiva, etc.
2) Mai mult catre cel care beneficiaza mai mult si mai putin catre cel care beneficiaza mai putin
3) “You can tell the justice of a society by how it treats its least well-off members” (J.Rawles)
• Justa distributie: egal celor egali
• Principiul distributivitatii: valoare instrumentala,
reciprocitate, contractarianism, J. Rawls.
• Distributivitate echitabila: echitabil catre toti. Standardul
minim de ingrijire
• Principii filozofice care stau la baza alocarii: libertarian,
utilitarian, egalitarian, restaurativ
Principii generale de alocare a nevoilor sociale
1. Principiul egalitarian
Toti oamenii sunt egali (tratament egal): principiul loteriei, principiul
primul venit-primul servit
2. Principiul prioritarian
Prioritarianism (a favoriza pe cel vulnerabil sau fără șanse): mai întâi
cei bolnavi, mai întâi cei tineri, mai intai gravidele, mai intai pe
cel slab, mi intati pe cei cu o contributie sociala mai mare.
Favoritism.
3. Principiul utilitarian
Raportul cost/eficienta in ingrijire. Eficienta salvării vieții (numărul
maxim de vieți salvate: mai multe vieti salvate este mai bine
decat mai putine vieti salvate); Maximizarea
beneficiilor/rezultatului favorabil cantitatea maxima de bine
pentru cat mai multi (utilitarianism). Evaluarea prognosticului in
anii de trait. Eficienta sistemului medical. Calitatea vietii.
4. Principiul recompensei
Promovarea si recompensarea utilității sociale: valoarea
instrumentală, reciprocitatea
Principiul etic medical de alocare
• Declaratia Drepturilor Pacientului, AMA,
Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in
2005, engl. original:
• “In circumstante in care trebuie sa se faca o
alegere intre pacienti potentiali pentru un
tratament anume care se afla limitat , toti
pacientii sunt indreptatiti la o selectie justa.
Aceasta alegere trebuie facuta pe criterii
medicale si fara discriminare”
• QUALY (quality-adjusted life-years) include
masura prognosticului in ani-viata (usoara
reducere a mobilitatii = 0.85 ani de sanatate
perfecta)
• O apendicita tratata aduce mai mult QUALY
pentru mai putini decat o carie tratata pentru cat
mai multi
• DALY (disability-adjusted life-year). DALY include
QALY (i.e. 1 an de orbire = 0.6 ani de sanatate
perfecta).
• DALY nu ia in considerare distributia
interpersonala si considera 1 an de viata la un
tanar mai valors decat 1 an de viata la un
adult/varstnic
Elemente ale raspunderii profesionale si
juridice a medicului
Eroarea
Eroarea poate fi de fapt sau de norma. Eroarea de fapt este neimputabila si este asimilata erorii
simple. Eroarea de norma este imputabila si este asimilata greselii.
Eroarea (de fapt) in practica medicala tine de natura actului medical

Eroarea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a consecintelor ei negative.
Un medic se afla in eroare medicala atunci cand inzestrat cu aceeasi pregatire si pricepere,
sustinut de acelasi nivel de practica medicala si experienta profesionala si aflat fiind in aceleasi
imprejurari cu alt coleg avand aceeasi pregatire si pricepere actioneaza/nu actioneaza intocmai
dupa cum ar fi actionat/nu ar actionat acesta chiar daca prin aceasta se manifesta o lipsa de
cunoastere sau se exercita o actiune deficitara
Eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului (intentia buna), fie ca

materializare a unui risc nenormat fie a unei cunoasterii insuficiente a stiintei medicale.
Eroarea nu ocazioneaza o relatie individuala medic-pacient in temeiul responsabilitatii,
prejudiciul fiind neimputabil unuia anume , tinand de limitele actului medical
Aspecte juridice
Eroare este atunci cand la momentul in care se petrece, subiectul nu cunostea

existenta unei stari, situatii ori imprejurari prin care se aduce o vatamare pacientului
(alta decat boala sau complicatiile ei directe) si prin care se exprima caracterul penal
al faptei (ex. alergia letala), ceea ce se aplica si culpei atata timp cat necunoasterea
unei stari , etc. nu este ea insasi rezultatul culpei (ex. alergia letala).
Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate de nivelul scazut al

cunoasterii medicale, lipsirea de informatie a medicului sau o reactivitate speciala,
necontrolabial si neanticipabila a pacientului.
Greseala
Eroarea de norma (ce tine de lacune profesionale sau de atitudine
profesionala).
Un medic se afla in greseala medicala atunci cand desi cunostea sau trebuia
sa cunoasca existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depindea
sanatatea sau viata pacientului el manifesta o lipsa de cunoastere sau
exercita o actiune deficitara pe care un alt medic inzestrat cu aceeasi
pregatire si pricepere care are un nivel de practica medicala similar si care
se afla in aceleasi imprejurari cu medicul iin cauza nu le-ar fi manifestat.
Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate,

neglienta. Greseala creaza un prejudiciu si ocazioneaza o relatie individuala
medic-pacient in temeiul responsabilitatii in care unul este victima si
purtator al prejudiciului iar cealalt este responsabil de producerea
prejudiciului
Aspecte juridice
Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale si de constituirea

unui prejudiciu care se cere a fi reparat: medicul comite eroarea de norma
(greseala) fie avand reprezentarea riscului (usurinta, temeritate) fie neavand-o,
desi putea si trebuia sa o aiba (neglijenta).
Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei,

dreptului la libertate, sanatate, viata, etc.) care se pot materializa asupra
pacientului si care nu s-ar fi materializat daca pacientul ar fi fost pacientul altor
colegi pentru ca acestia nu ar fi preluat/asumat riscurile respective (se exercita
deci o practica medicala diferita fata de buna practica si inferioara unui standard
de competenta si pricepere unanim acceptat)
Eroarea de norma (greseala) este imputabila.
Poate fi comisiva/omisiva.
• Medicul care face o greseala dar care nu produce prejudicii este
exonerat de responsabilitate (prin lipsa prejudiciului): nu exista
raspundere juridica medicala fara prejudiciu intrucat nu exista
raspundere juridica fata de calitatea vointei medicului (daca nu se
probeaza intentia) ci doar fata de faptele lui, ramanand ca intentiile
sa ramana in raspunderea morala individuala sau colectiva (culpa
medicala implica absenta tentativei –tentativa se pedepseste, i.e.
intentia)
• La fel medicul care produce prejudicii dar pe care le recunoaste si le

corecteaza nu mai are raspundere juridica (prin lipsa prejudiciului):
ramane o raspundere morala
• De aceea devine f. importanta recunoasterea erorii, complicatiei,
etc. cat si justa cale de rezolvare a ei, cu alte cuvinte calitatea
vointei de a face bine si diligenta desfasurata pentru a asigura
calitatea ingrijirii si repararea erorii
4. TIPURI DE RASPUNDERE
• Raspundere profesionala, disciplinara (locul de munca), juridica

(civila, penala), administrativa (fata de functia investita).
• Raspunderea decurge din responsabilitate.
• De ce are medicul responsabilitate pentru actiunile sale? Pentru ca
actioneaza asupra unei alte persoana. Valorile morale si legale ale oricarei
persoane sunt protejate de catre societate ca un bun social si desigur ca si
bun individual.
• Valori individuale (morale): raspundere morala

• Valori ale corpului profesional (morale): raspundere
deontologica/profesionala
• Valori ale societatii (morale si legale): raspundere legala/juridica
Raspunderea profesionala (norme profesionale morale:
coduri de etica –etica normativa)
Raspundere profesionala: datoria morala si legala a unui
profesionist de a aplica toate cunostiintele sale spre beneficiul
clientului sau /si a societatii fara a cauza vreun prejudiciu cuiva
(CDCMR).
•Prin sesizare sau autosesizare in principiul res ipsa loquitar:
publicitate, onorarii excesive, preluarea oneroasa a clientelei unui
coleg, defaimarea colegilor, fals, etc.
•Proceduralitate:
• Comisia de jurisdictie (nu audiaza)
• Comisia de disciplina, locala si nationala (audiaza)
• Masuri:
• Avertisment, vot de blam, suspendare temporara, suspendare definitiva si
radiere
• Contestare:
• Comisie locala > comisie nationala
6. Raspundere legala
1. Raspundere disciplinara (locul de munca)
2. Raspundere civila (in care individul cheama la raspundere fata de
prejudiciul fata de care este indreptatit la reparatie ca act de justitie
reglementand relatiile dintre indivizi); pe costul individului
1) Dupa forma
1) Delictuala
2) Contractuala
2) Dupa drept si prejudiciu
1) De drept comun, prejudiciu principial nelimitat (de cuantificat)
2) De drept special, prejudiciu principial limitat (raspundere limitata): malpraxis
3. Raspundere penala (in care societatea cheama la raspundere fata de

infractiune care atenteaza la valorile sociale ca act de justitie
reglementand relatiile dintre individ si societate); pe costul societatii
4. Responsabilitate administrativa
6.1 Raspundere disciplinara
Raspunderea disciplinara (prerogativa disciplinara a angajatorului, Codul muncii):
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o
acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care
acesta a încălcat:
qnormele legale
qregulamentul intern (ex. regulament de garda)
qcontractul individual de muncă
qcontractul colectiv de muncă aplicabil
qordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici
prin care aduce atingere:
Øintereselor organizatiei (sectiei, spitalul, etc.)
ØIntereselor salariatilor
Øintereselor pacientului”.
Comisia de disciplina
Declaratia Universala a Drepturilor Omului (Adunarea Generala ONU,
10.09.1948)
Art. 7: Toti oamenii sunt egali in fata legii,
Art. 8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea
instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care
violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin
constitutie sau lege
Art. 10 Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata
in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si
impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata
impotriva sa.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01),

titlul VI, Justiţia,
Art. 47 Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
Art. 48 Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
6.2 Raspundere civila
bazata pe obligatia repararii unui prejudiciu
• Raspunderea civila* presupune probarea:

1. Datoria de ingrijire
2. Exercitarea unui minus/deficienta in calitatea ingrijirii (omisiune/comisiune)
3. Constituirea unui prejudiciu real, masurabil
4. Legatura de cauzalitate intre prejudiciu si deficienta
*inclusiv in malpraxis
6.2.1 De drept comun
i.Raspundere civila delictuala
(obligatia incalcata este o obligatie cu caracter general): vinovatia civila merge pana la limita
celei mai usoare culpe.
–Pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ.)

uart. 998 Cod Civil „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu,
obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” ;
uart. 999 Cod Civil prevede : „omul este responsabil nu numai de
prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau
prin imprudenţa sa”.
–Pentru fapta altor persoane (comitenti/presupusi) (art.1000 al. 3 C. civ.)
–Pentru lucruri, edificii,animale, etc. (art. 1000 al. 1, art. 1001, art. 1002 C.
civ.)
ii. Raspundere civila contractuala
• Intre medic si pacient fiinteaza un contract tacit (implicit: ca o manifestare expresa a

sentimentului ambelor parti), sui generis (de felul lui, nerepetabil), sinalagmatic (cu
obligatii asumate de ambele parti) (art. 1171 CC) cu titlul gratuit (fara garantii de ambele
parti)
• Pentru medic aduce obligatia ingrijirii/vindecarii a pacientul (daca este posibil) dar si de
a-i oferi ingrijiri conforme cu datele actuale ale stiintei si profesiunii medicale.
• Pentru pacient de complianta la tratament si respectarea recomandarilor (prin CI).
• Relatia medic-pacient poate fi centrata si pe un contract explicit

(raspundere contractuala la rezultat).
• CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1350
• Răspunderea contractuală
• (1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.
• (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este
răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare
acest prejudiciu, în condiţiile legii.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1350-raspunderea-contractuala-dispozitii-generale-raspunderea-civila
• Obligatiile nascute din contract enumera:
1. Obligatia de ingrijire (ca datorie): obligatia este fata de constituirea
mijloacelor potrivite iar nu fata de rezultat (exceptie contractul
explicit la rezultat)
2. obligatia de informare medicala (medicul este cel ce urmeaza sa aduca
la nevoie dovada bunei informari)
3. Obligatia de respectare a dreptului la autodeterminare (autonomia si
4. Obligatia respectului secretului profesional
Terminarea contractului apare atunci cand:

1. pacientul se vindeca;
2. pacientul moare;
3. Se produce abandonul expres/implicit
4. medicul si pacientul consimt reciproc la incheierea contractului:
a) medicul se retrage din contract;
b) pacientul indeparteaza medicul
6.2.2 MALPRAXIS, MALPRACTICA MEDICALA (raspundere civila limitata)
este un:
comportament medical neprofesional inferior unor standarde de
competenta si pricepere stabilite si acceptate,
avand la baza neglijenta sau imprudenta care
creaza un deficit (minus) de asistenta medicala
de natura a genera un prejudiciu pacientului”
(dupa C.D.Broad, “professional misconduct”, 1930 in Five Types of
Ethical Theory).
Art 642 din Legea nr. 95/2006, titlul XV

(1) “malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din
eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale
insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul
procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
• (3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce
decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu
privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi
obligativitatea acordării asistenţei medicale.
• (4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile
produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte
limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care
nu este disponibil personal medical ce are competenţa
necesară.
• (5) Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu
înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a
cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
•
Detalii: http://legeaz.net/legea-95-2006/art-642
•Cauze de excludere a raspunderii civile a personalului medical.
•Personalul medical nu va fi raspunzator pentru prejudiciile cauzate pacientilor
cand acestea se datoreaza:
- conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament;
- infectiilor nosocomiale;
- efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor
de investigatie si tratament;
- viciilor ascunse ale materialelor sanitare, schipamentelor si dispozitivelor
medicalesubstantelor medicale si sanitare folosite;
• Totodata, personalul medical nu va fi raspunzator pentru prejudiciile cauzate
pacientilor atunci cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu
respectarea competentei acordate.
• Legea 95/2006 modificata
• Ord. 482/2006 Norme metodologice privind titlul XV al legii 95/2006
• Legea 46/2003 a drepturilor pacientuliu
• OM nr. 386/2004 privind legea 43/2003
Definirea standardului de ingrijire
• Standard ingrijirii medicale; “medicul este obligat sa presteze o
ingrijire rezonabila si adecvata dand dovada de indemanare si
diligenta, dupa cum medicii titulari platiti cu norma intreaga, din
aceeasi vecinatate, aflati la acelasi nivel general de practica, o
exercita in asemenea cazuri”.
3 niveluri posibile de rigoare ale standardului de ingrijire:

• 1. ingrijire rezonabila si adecvata dand dovada de indemanare si
diligenta, dupa cum medicii titulari o exercita in asemenea cazuri
(regula ierarhica)
• 2. din aceeasi vecinatate (regula locului)
• 3. la acelasi nivel general de practica (regula scolii)
Definirea principiului judecatii:
ceea ce este in raspundere de ceea ce nu este in raspundere
Principiul care sta la baza judecatii malpraxisului este principiul Bolam "un
medic nu va fi considerat neglijent (deci responsabil) daca actioneaza in
conformitate cu practica acceptata considerata optima de catre opinia
medicala, considerata responsabila" (Bolam vs. Friern Hospital Management
Committee, 1957).
Corolar: "Daca un medic respecta standardul de competenta stabilit de

corpul medical, nu este responsabil .
• Cine are de judecat?

• Corpul profesional. Judecata profesionala o poate face doar corpul
profesional.
• Dreptul de libera practica care se include in dreptul de munca il poate limita

doar cel ce l-a acordat, adica din nou corpul profesional.
Cazuri care prezinta risc
crescut de malpraxis
• ERORI DE DG
• Erori ale dg. in cancer de prostata sau de san sau col (investigatii pozitive
nerecunoscute, investigatii confundate, ritm de control ineficient, etc.)
• Tulburari gastro-intestinale (trat. pt. afectiuni mai putin grave decat in
realitate, cancer, etc.)
• Erori de interpretare a investigatiilor (mamo, CT, MRI, RX, EKG, echo, etc.)
• ERORI DE TRATAMENT
• Erori prescriptie pe reteta (erori de dozaj, etc.)
• Erori de medicatie
• Tratament in spital care nu respecta ritmul recomandat de administrare
• Erori legate de tratamentul antitrombotic fie in sensul trombozei fie a
hemoragiei
lOBSTETRICA-GINECOLOGIE:
qnastere laborioasa cu hipoxia cerebrala a noului-nascut si leziuni
hipoxice cerebrale sechelare (paralizia cerebrala)
qcomplicatiile histerectomiei (fistule vezico-vaginale, etc.)
qAplicatia de forceps
qPreeclampsia, PIH
qParalizia Erb (plex brahial)
qNeefectuarea cezarienei la timp cu complicatii fat
qEfectuarea intempestiva a cezarienei cu complicatii pentru mama
lOrtopedie:
qerori prin lipsa de diagnostic a unor fracturi precum cele de
scafoid, craniu, col femural, coloana cervicala
q leziuni ale tesuturilor moi cauzate de aparate gipsate compresive
q Nerecunoasterea fracturilor
l Oftalmologie:
q corpi straini restanti intraoculari (ex. sticla)
q lipsa diagnosticului de glaucom
q neconcordanta intre rezultatul anticipat si cel real al AV dupa
interventie (nivel disproportionat de asteptare al pacientului)
q Complicatii pe ochi unic
q Prescriptia gresita de ochelari
q Operatia nerealizata
q Complicatii nelistate, necomunicate care afecteaza calitatea vietii
l Chirurgie plastica si reparatorie:

q tratamente inadecvate ale leziunilor miinii, in special a tendoanelor cu
retractii, etc. care nu permit reluarea functiilor
q rezultate nemultumitoare in chirurgia plastica cosmetica in lipsa de
acord cu asteptarile pacientului
l Medicina de familie
1. -nevizitarea pacientului la solicitarea acestuia
2. -omite diagnostice de urgenta importante precum infarctul miocardic,
etc.
3. -nu se recomanda consultul de specialitate si nu se indruma pacientului
spre specialist
4. -efecte toxice dupa administrarea unor medicamente
5. -prescriptia gresita (fie ca medicatie, ritm sau erorarea de a intocmi
reteta)
6. -administrarea neadecvata a medicamentelor (doza, cale) mai ales a
celor intravenoase.
7. -comportament permisiv fata de cei cu comportament autolitic
8. -eutanasia
l Chirurgie generala:
1. externarea precipitata, neinternarea la timp
2. diagnosticul tardiv al abdomenului acut
3. temporizarea deciziilor de interventie, temporizarea cazului peste posibilitatile de
tratament ale centrului medical respectiv
4. retentia intraabdominala a corpilor straini (intrumentar, pansamente, etc.)
5. operatia altui pacient
6. operatia altui membru, deget, organ sau in general a altei regiuni anatomice decat
a celei programate
7. neobtinerea consimtamantului informat in vederea operatiei
8. arsuri electrice cu ocazia aplicatiilor diatermice, arsuri chimice dupa aplicatia ori
acumularea unui contact prelungit al pielii cu dezinfectante, etc.
9. Lez ale nervilor periferici prin malpozitionare pe masa
10. caderea pacientului pe jos (anesteziat, etc.)
11. Ineficienta monitorizare apta de a conduce spre complicatii
12. Tehnica chir. deficitara (dezuniri, hemoragii, lipsa exciziei, excizie partiala, etc.)
13. Ingrijire postoperatorie neadecvata ca ritm, monitorizare, etc.
14. Embolie pulmonara
15. Infectii intraspitalicesti
16. Afectarea creierului in operatii nchir, a aa, vv, alte organe ce nu au fost adresate
direct
17. Accidente in chir bariatrica prin exces de indicatie, agresivitate chirurgicala
POSTOPERATOR
• Monitorizare ineficienta sau insuficienta
• Nesupraveghere
• Tratament inadecvat sau insuficient (ex. preventiv antitrombotic)
• Nesesizarea, neadresarea corecta si lipsa de tratament a
complicatiilor postoperatorii la timp (sangerare, infectie)
lANESTEZIE-REANIMARE
-leziuni cerebral hipoxice dupa anestezie generala
-Stop CR in minutele, orele de dupa anestezie
-leziuni neurologice dupa punctia canalului rahidian
-leziuni ale nervilor dupa complicatii locale ale perfuziilor
-incompatibilitate de grup sanguin
-erori in indicatia si administrarea drogurilor anestezice
-prezenta durerii in timpul si pe parcursul anesteziei
-eutanasia
6.3 Raspunderea penala
• Pentru a fi RASPUNZATOR PENAL un medic trebuie sa produca o
INFRACTIUNE, adica o fapta care prezinta pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de legea penala (art. 17 C.pen).
• Conform art. 18 C.P. Fapta care prezinta pericol social in intelesul legii
penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere
uneia dintre valorile aratate in art. 1 (n.n. – persoana, drepturile si
libertatile acesteia, proprietatea, precum si ordinea de drept)
• Latura subiectiva a infractiunii- elemente: vinovatia, mobilul si scopul.
• Latura obiectiva a infractiunii consta din elementul material (conduita

ilicita, actiunea/inactiunea), urmarea ei (rezultatul vatamator) si
legatura cauzala
• .
• Exista vinovatie atunci când, faptuitorul a avut, in momentul executarii,
reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia
sau reprezentarea lor (in eroare NU a avut reprezentarea).
Vinovatia se exprima in trei forme:

1. intentia
2. culpa
3. praeterintentia (intentia depasita-in realitate, se produce un
rezultat mai grav sau un rezultat in plus)
• Nu exista vinovatie atunci când faptuitorul NU a avut, in momentul

executarii, reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale
acesteia adica nu a constituit nici intentie si nici culpa: NU are mobil si
scop.
ilicita, actiunea/inactiunea), urmarea ei (rezultatul vatamator) si legatura
cauzala.
Intentie/culpa
• Codul penal prevede, ca:
1. Fapta este savarsita CU INTENTIE cand infractorul:

qprevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte (n.n. –
intentie directa);
qprevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui
(n.n. – intentie indirecta)
(prevede si urmareste; prevede nu urmareste dar accepta)
2. Fapta este savarsita DIN CULPA cand infractorul:

Ø prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va
produce (n.n. – culpa cu prevedere sau usurinta);
Ø nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada (n.n. – culpa simpla
sau neglijenta).
(prevede si nu accepta; nu prevede)

Pentru angajarea raspunderii juridice PENALE trebuie sa existe:
1. o conduita ilicita
2. un rezultat vatamator al acestei conduite (de exemplu o dauna materiala sau vatamarea
sanatatii corporale)
3. legatura cauzala intre conduita ilicita si rezultatul produs
4. vinovatie din partea subiectului actului ilicit
5. sa nu existe imprejurari sau cauze care inlatura, in principiu, raspunderea juridica (teoria
raspunderii bazate pe vinovatie arata ca medicul nu va raspunde de riscurile imprevizibile,
desi va fi apasat de raspunderea sa morala).
ü forta majora (eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil)
ü cazul fortuit (nu este imputabila fapta al carei rezultat e consecinta unei imprejurari
care nu putea fi prevazuta)
ü stare de necesitate (pericol iminent): urgenta medicala (stare de pericol grav pentru
sanatate sau viata care impune o interventie de necesitate
ü eroarea de fapt (nu constituie infractiune fapta savarsita de persoana care in
momentul comiterii nu cunoastea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de
care depindea caracterul penal)
ü consimtamantul victimei (ridica raspunderea pentru complicatie daca nu se
dovedeste greseala de tehnica, etc. dar pastreaza raspunderea pentriu indicatie,
dg., tratament si urmarire postoperatorie (posttratament)
ü betia
ü indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ori din ordinul superiorului
ü exercitarea unui drept
ü cand fapta prevazuta de legea penala nu constituie infractiune (pericol social redus)
• SECŢIUNEA a 2-a CC
Cauze exoneratoare de răspundere
Art. 1351
• Forţa majoră şi cazul fortuit
• (1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când
prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
• (2) Forţa majoră este orice eveniment EXTERN, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
• (3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost
chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
• (4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este,
de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1351-forta-majora-si-cazul-fortuit-cauze-exoneratoare-de-
raspundere-raspunderea-civila
Elemente ale raspunderii profesionale si
juridice a medicului
Eroarea
Eroarea poate fi de fapt sau de norma. Eroarea de fapt este neimputabila si este asimilata erorii
simple. Eroarea de norma este imputabila si este asimilata greselii.
Eroarea (de fapt) in practica medicala tine de natura actului medical

Eroarea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a consecintelor ei negative.
Un medic se afla in eroare medicala atunci cand inzestrat cu aceeasi pregatire si pricepere,
sustinut de acelasi nivel de practica medicala si experienta profesionala si aflat fiind in aceleasi
imprejurari cu alt coleg avand aceeasi pregatire si pricepere actioneaza/nu actioneaza intocmai
dupa cum ar fi actionat/nu ar actionat colegul lui chiar daca prin aceasta se manifesta o lipsa de
cunoastere sau se exercita o actiune deficitara
Eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului (intentia buna), fie ca

materializare a unui risc nenormat fie a unei cunoasterii insuficiente a stiintei medicale.
Eroarea nu ocazioneaza o relatie individuala medic-pacient in temeiul responsabilitatii,
prejudiciul fiind neimputabil unuia anume , tinand de limitele actului medical
Aspecte juridice
Eroare este atunci cand la momentul in care se petrece, subiectul nu cunostea

existenta unei stari, situatii ori imprejurari prin care se aduce o vatamare pacientului
(alta decat boala sau complicatiile ei directe) si prin care se exprima caracterul penal
al faptei (ex. alergia letala), ceea ce se aplica si culpei atata timp cat necunoasterea
unei stari , etc. nu este ea insasi rezultatul culpei (ex. alergia letala).
Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate de nivelul scazut al

cunoasterii medicale, lipsirea de informatie a medicului sau o reactivitate speciala,
necontrolabial si neanticipabila a pacientului.
Greseala
Eroarea de norma (ce tine de lacune profesionale sau de atitudine
profesionala).
Un medic se afla in greseala medicala atunci cand desi cunostea sau trebuia
sa cunoasca existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depindea
sanatatea sau viata pacientului el manifesta o lipsa de cunoastere sau
exercita o actiune deficitara pe care un alt medic inzestrat cu aceeasi
pregatire si pricepere ce are un nivel de practica medicala similar si care se
afla in aceleasi imprejurari cu el nu le-ar fi manifestat.
Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate,

neglienta. Greseala creaza un prejudiciu si ocazioneaza o relatie individuala
medic-pacient in temeiul responsabilitatii in care unul este victima si
purtator al prejudiciului iar cealalt este responsabil de producerea
prejudiciului
Aspecte juridice
Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale si de constituirea

unui prejudiciu care se cere a fi reparat: medicul comite eroarea de norma
(greseala) fie avand reprezentarea riscului (usurinta, temeritate) fie neavand-o,
desi putea si trebuia sa o aiba (neglijenta).
Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei,

dreptului la libertate, sanatate, viata, etc.) care se pot materializa asupra
pacientului si care nu s-ar fi materializat daca pacientul ar fi fost pacientul altor
colegi pentru ca acestia nu ar fi preluat/asumat riscurile respective (se exercita
deci o practica medicala diferita fata de buna practica si inferioara unui standard
de competenta si pricepere unanim acceptat)
Eroarea de norma (greseala) este imputabila.
Poate fi comisiva/omisiva.
• Medicul care face o greseala dar care nu produce prejudicii este
exonerat de responsabilitate (prin lipsa prejudiciului): nu exista
raspundere juridica medicala fara prejudiciu intrucat nu exista
raspundere juridica fata de calitatea vointei medicului (daca nu se
probeaza inten;a) ci doar fata de faptele lui, ramanand ca inten;ile
sa ramana in raspunderea morala individuala sau colec;va (culpa
medicala implica absenta tenta;vei –tenta;va se pedepseste, i.e.
inten;a)
• La fel medicul care produce prejudicii dar pe care le recunoaste si le

corecteaza nu mai are raspundere juridica (prin lipsa prejudiciului):
ramane o raspundere morala
• De aceea devine f. importanta recunoasterea erorii, complica;ei,
etc. cat si justa cale de rezolvare a ei, cu alte cuvinte calitatea
vointei de a face bine si diligenta desfasurata pentru a asigura
calitatea ingrijirii si repararea erorii
4. TIPURI DE RASPUNDERE
• Raspundere profesionala, disciplinara (locul de munca), juridica

(civila, penala), administrativa (fata de functia investita).
• Raspunderea decurge din responsabilitate.
• De ce are medicul responsabilitate pentru actiunile sale? Pentru ca
actioneaza asupra unei alte persoana. Valorile morale si legale ale oricarei
persoane sunt protejate de catre societate ca un bun social si desigur ca si
bun individual.
• Valori individuale (morale): raspundere morala

• Valori ale corpului profesional (morale): raspundere
deontologica/profesionala
• Valori ale societatii (morale si legale): raspundere legala/juridica
Raspunderea profesionala (norme profesionale morale:
coduri de etica –etica normativa)
Raspundere profesionala: datoria morala si legala a unui
profesionist de a aplica toate cunos4intele sale spre beneficiul
clientului sau /si a societa4i fara a cauza vreun prejudiciu cuiva
(CDCMR).
•Prin sesizare sau autosesizare in principiul res ipsa loquitar:
publicitate, onorarii excesive, preluarea oneroasa a clientelei unui
coleg, defaimarea colegilor, fals, etc.
•Proceduralitate:
• Comisia de jurisdictie (nu audiaza)
• Comisia de disciplina, locala si nationala (audiaza)
• Masuri:
• Avertisment, vot de blam, suspendare temporara, suspendare definitiva si
radiere
• Contestare:
• Comisie locala > comisie na4onala
6. Raspundere legala
1. Raspundere disciplinara (locul de munca)
2. Raspundere civila (in care individul cheama la raspundere fata de
prejudiciul fata de care este indreptatit la reparatie ca act de justitie
reglementand relatiile dintre indivizi); pe costul individului
1) Dupa forma
1) Delictuala
2) Contractuala
2) Dupa drept si prejudiciu
1) De drept comun, prejudiciu principial nelimitat (de cuantificat)
2) De drept special, prejudiciu principial limitat (raspundere limitata): malpraxis
3. Raspundere penala (in care societatea cheama la raspundere fata de

infractiune care atenteaza la valorile sociale ca act de justitie
reglementand relatiile dintre individ si societate); pe costul societatii
4. Responsabilitate administrativa
6.1 Raspundere disciplinara
Raspunderea disciplinara (preroga(va disciplinara a angajatorului, Codul muncii):
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o
acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care
acesta a încălcat:
qnormele legale
qregulamentul intern (ex. regulament de garda)
qcontractul individual de muncă
qcontractul colectiv de muncă aplicabil
qordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici
prin care aduce a(ngere:
Øintereselor organiza(ei (sec(ei, spitalul, etc.)
ØIntereselor salaria(lor
Øintereselor pacientului”.
Comisia de disciplina
Declaratia Universala a Drepturilor Omului (Adunarea Generala ONU,
10.09.1948)
Art. 7: Toti oamenii sunt egali in fata legii,
Art. 8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea
instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care
violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin
constitutie sau lege
Art. 10 Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata
in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si
impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata
impotriva sa.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01),

titlul VI, Justiţia,
Art. 47 Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
Art. 48 Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
6.2 Raspundere civila
bazata pe obligatia repararii unui prejudiciu
• Raspunderea civila* presupune probarea:

1. Datoria de ingrijire
2. Exercitarea unui minus/deficienta in calitatea ingrijirii (omisiune/comisiune)
3. Constituirea unui prejudiciu real, masurabil
4. Legatura de cauzalitate intre prejudiciu si deficienta
*inclusiv in malpraxis
6.2.1 De drept comun
i.Raspundere civila delictuala
(obligatia incalcata este o obligatie cu caracter general): vinovatia civila merge pana la limita
celei mai usoare culpe.
–Pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ.)

uart. 998 Cod Civil „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu,
obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” ;
uart. 999 Cod Civil prevede : „omul este responsabil nu numai de
prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau
prin imprudenţa sa”.
–Pentru fapta altor persoane (comitenti/presupusi) (art.1000 al. 3 C. civ.)
–Pentru lucruri, edificii,animale, etc. (art. 1000 al. 1, art. 1001, art. 1002 C.
civ.)
ii. Raspundere civila contractuala
• Intre medic si pacient fiinteaza un contract tacit (implicit: ca o manifestare expresa a

sentimentului ambelor parti), sui generis (de felul lui, nerepetabil), sinalagmatic (cu
obligatii asumate de ambele parti) (art. 1171 CC) cu titlul gratuit (fara garantii de ambele
parti)
• Pentru medic aduce obligatia ingrijirii/vindecarii a pacientul (daca este posibil) dar si de
a-i oferi ingrijiri conforme cu datele actuale ale stiintei si profesiunii medicale.
• Pentru pacient de complianta la tratament si respectarea recomandarilor (prin CI).
• Relatia medic-pacient poate fi centrata si pe un contract explicit

(raspundere contractuala la rezultat).
• CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1350
• Răspunderea contractuală
• (1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.
• (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este
răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare
acest prejudiciu, în condiţiile legii.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1350-raspunderea-contractuala-dispozitii-generale-raspunderea-civila
• Obligatiile nascute din contract enumera:
1. Obligatia de ingrijire (ca datorie): obligatia este fata de constituirea
mijloacelor potrivite iar nu fata de rezultat (exceptie contractul
explicit la rezultat)
2. obligatia de informare medicala (medicul este cel ce urmeaza sa aduca
la nevoie dovada bunei informari)
3. Obligatia de respectare a dreptului la autodeterminare (autonomia si
4. Obligatia respectului secretului profesional
Terminarea contractului apare atunci cand:

1. pacientul se vindeca;
2. pacientul moare;
3. Se produce abandonul expres/implicit
4. medicul si pacientul consimt reciproc la incheierea contractului:
a) medicul se retrage din contract;
b) pacientul indeparteaza medicul
6.2.2 MALPRAXIS, MALPRACTICA MEDICALA (raspundere civila limitata)
este un:
comportament medical neprofesional inferior unor standarde de
competenta si pricepere stabilite si acceptate,
avand la baza neglijenta sau imprudenta care
creaza un deficit (minus) de asistenta medicala
de natura a genera un prejudiciu pacientului”
(dupa C.D.Broad, “professional misconduct”, 1930 in Five Types of
Ethical Theory).
Art 642 din Legea nr. 95/2006, titlul XV

(1) “malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din
eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale
insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul
procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
• (3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce
decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu
privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi
obligativitatea acordării asistenţei medicale.
• (4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile
produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte
limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care
nu este disponibil personal medical ce are competenţa
necesară.
• (5) Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu
înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a
cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
•
Detalii: http://legeaz.net/legea-95-2006/art-642
•Cauze de excludere a raspunderii civile a personalului medical.
•Personalul medical nu va fi raspunzator pentru prejudiciile cauzate pacientilor
cand acestea se datoreaza:
- conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament;
- infectiilor nosocomiale;
- efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor
de investigatie si tratament;
- viciilor ascunse ale materialelor sanitare, schipamentelor si dispozitivelor
medicalesubstantelor medicale si sanitare folosite;
• Totodata, personalul medical nu va fi raspunzator pentru prejudiciile cauzate
pacientilor atunci cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu
respectarea competentei acordate.
• Legea 95/2006 modificata
• Ord. 482/2006 Norme metodologice privind titlul XV al legii 95/2006
• Legea 46/2003 a drepturilor pacientuliu
• OM nr. 386/2004 privind legea 43/2003
Definirea standardului de ingrijire
• Standard ingrijirii medicale; “medicul este obligat sa presteze o
ingrijire rezonabila si adecvata dand dovada de indemanare si
diligenta, dupa cum medicii titulari platiti cu norma intreaga, din
aceeasi vecinatate, aflati la acelasi nivel general de practica, o
exercita in asemenea cazuri”.
3 niveluri posibile de rigoare ale standardului de ingrijire:

• 1. ingrijire rezonabila si adecvata dand dovada de indemanare si
diligenta, dupa cum medicii titulari o exercita in asemenea cazuri
(regula ierarhica)
• 2. din aceeasi vecinatate (regula locului)
• 3. la acelasi nivel general de practica (regula scolii)
Definirea principiului judecatii:
ceea ce este in raspundere de ceea ce nu este in raspundere
Principiul care sta la baza judecatii malpraxisului este principiul Bolam "un
medic nu va fi considerat neglijent (deci responsabil) daca actioneaza in
conformitate cu practica acceptata considerata optima de catre opinia
medicala, considerata responsabila" (Bolam vs. Friern Hospital Management
Committee, 1957).
Corolar: "Daca un medic respecta standardul de competenta stabilit de

corpul medical, nu este responsabil .
• Cine are de judecat?

• Corpul profesional. Judecata profesionala o poate face doar corpul
profesional.
• Dreptul de libera practica care se include in dreptul de munca il poate limita

doar cel ce l-a acordat, adica din nou corpul profesional.
Cazuri care prezinta risc
crescut de malpraxis
• ERORI DE DG
• Erori ale dg. in cancer de prostata sau de san sau col (inves4ga4i pozi4ve
nerecunoscute, inves4ga4i confundate, ritm de control ineficient, etc.)
• Tulburari gastro-intes4nale (trat. pt. afec4uni mai pu4n grave decat in
realitate, cancer, etc.)
• Erori de interpretare a inves4ga4ilor (mamo, CT, MRI, RX, EKG, echo, etc.)
• ERORI DE TRATAMENT
• Erori prescrip4e pe reteta (erori de dozaj, etc.)
• Erori de medica4e
• Tratament in spital care nu respecta ritmul recomandat de administrare
• Erori legate de tratamentul an4trombo4c fie in sensul trombozei fie a
hemoragiei
lOBSTETRICA-GINECOLOGIE:
qnastere laborioasa cu hipoxia cerebrala a noului-nascut si leziuni
hipoxice cerebrale sechelare (paralizia cerebrala)
qcomplicatiile histerectomiei (fistule vezico-vaginale, etc.)
qAplicatia de forceps
qPreeclampsia, PIH
qParalizia Erb (plex brahial)
qNeefectuarea cezarienei la timp cu complicatii fat
qEfectuarea intempestiva a cezarienei cu complicatii pentru mama
lOrtopedie:
qerori prin lipsa de diagnostic a unor fracturi precum cele de
scafoid, craniu, col femural, coloana cervicala
q leziuni ale tesuturilor moi cauzate de aparate gipsate compresive
q Nerecunoasterea fracturilor
l Oftalmologie:
q corpi straini restanti intraoculari (ex. sticla)
q lipsa diagnosticului de glaucom
q neconcordanta intre rezultatul anticipat si cel real al AV dupa
interventie (nivel disproportionat de asteptare al pacientului)
q Complicatii pe ochi unic
q Prescriptia gresita de ochelari
q Operatia nerealizata
q Complicatii nelistate, necomunicate care afecteaza calitatea vietii
l Chirurgie plastica si reparatorie:

q tratamente inadecvate ale leziunilor miinii, in special a tendoanelor cu
retractii, etc. care nu permit reluarea functiilor
q rezultate nemultumitoare in chirurgia plastica cosmetica in lipsa de
acord cu asteptarile pacientului
l Medicina de familie
1. -nevizitarea pacientului la solicitarea acestuia
2. -omite diagnos9ce de urgenta importante precum infarctul miocardic,
etc.
3. -nu se recomanda consultul de specialitate si nu se indruma pacientului
spre specialist
4. -efecte toxice dupa administrarea unor medicamente
5. -prescrip9a gresita (fie ca medica9e, ritm sau erorarea de a intocmi
reteta)
6. -administrarea neadecvata a medicamentelor (doza, cale) mai ales a
celor intravenoase.
7. -comportament permisiv fata de cei cu comportament autoli9c
8. -eutanasia
l Chirurgie generala:
1. externarea precipitata, neinternarea la timp
2. diagnosticul tardiv al abdomenului acut
3. temporizarea deciziilor de interventie, temporizarea cazului peste posibilitatile de
tratament ale centrului medical respectiv
4. retentia intraabdominala a corpilor straini (intrumentar, pansamente, etc.)
5. operatia altui pacient
6. operatia altui membru, deget, organ sau in general a altei regiuni anatomice decat
a celei programate
7. neobtinerea consimtamantului informat in vederea operatiei
8. arsuri electrice cu ocazia aplicatiilor diatermice, arsuri chimice dupa aplicatia ori
acumularea unui contact prelungit al pielii cu dezinfectante, etc.
9. Lez ale nervilor periferici prin malpozitionare pe masa
10. caderea pacientului pe jos (anesteziat, etc.)
11. Ineficienta monitorizare apta de a conduce spre complicatii
12. Tehnica chir. deficitara (dezuniri, hemoragii, lipsa exciziei, excizie partiala, etc.)
13. Ingrijire postoperatorie neadecvata ca ritm, monitorizare, etc.
14. Embolie pulmonara
15. Infectii intraspitalicesti
16. Afectarea creierului in operatii nchir, a aa, vv, alte organe ce nu au fost adresate
direct
17. Accidente in chir bariatrica prin exces de indicatie, agresivitate chirurgicala
POSTOPERATOR
• Monitorizare ineficienta sau insuficienta
• Nesupraveghere
• Tratament inadecvat sau insuficient (ex. preventiv antitrombotic)
• Nesesizarea, neadresarea corecta si lipsa de tratament a
complicatiilor postoperatorii la timp (sangerare, infectie)
lANESTEZIE-REANIMARE
-leziuni cerebral hipoxice dupa anestezie generala
-Stop CR in minutele, orele de dupa anestezie
-leziuni neurologice dupa punctia canalului rahidian
-leziuni ale nervilor dupa complicatii locale ale perfuziilor
-incompatibilitate de grup sanguin
-erori in indicatia si administrarea drogurilor anestezice
-prezenta durerii in timpul si pe parcursul anesteziei
-eutanasia
6.3 Raspunderea penala
• Pentru a fi RASPUNZATOR PENAL un medic trebuie sa produca o
INFRACTIUNE, adica o fapta care prezinta pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de legea penala (art. 17 C.pen).
• Conform art. 18 C.P. Fapta care prezinta pericol social in intelesul legii
penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere
uneia dintre valorile aratate in art. 1 (n.n. – persoana, drepturile si
libertatile acesteia, proprietatea, precum si ordinea de drept)
• Latura subiectiva a infractiunii- elemente: vinovatia, mobilul si scopul.

ilicita, actiunea/inactiunea), urmarea ei (rezultatul vatamator) si
legatura cauzala
• .
• Exista vinovatie atunci când, faptuitorul a avut, in momentul executarii,
reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia
sau reprezentarea lor (in eroare NU a avut reprezentarea).
Vinovatia se exprima in trei forme:

1. intentia
2. culpa
3. praeterintentia (intentia depasita-in realitate, se produce un
rezultat mai grav sau un rezultat in plus)
• Nu exista vinovatie atunci când faptuitorul NU a avut, in momentul

executarii, reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale
acesteia adica nu a constituit nici intentie si nici culpa: NU are mobil si
scop.
ilicita, actiunea/inactiunea), urmarea ei (rezultatul vatamator) si legatura
cauzala.
Intentie/culpa
• Codul penal prevede, ca:
1. Fapta este savarsita CU INTENTIE cand infractorul:

qprevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte (n.n. –
intentie directa);
qprevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui
(n.n. – intentie indirecta)
(prevede si urmareste; prevede nu urmareste dar accepta)
2. Fapta este savarsita DIN CULPA cand infractorul:

Ø prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va
produce (n.n. – culpa cu prevedere sau usurinta);
Ø nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada (n.n. – culpa simpla
sau neglijenta).
(prevede si nu accepta; nu prevede)

Pentru angajarea raspunderii juridice PENALE trebuie sa existe:
1. o conduita ilicita
2. un rezultat vatamator al acestei conduite (de exemplu o dauna materiala sau vatamarea
sanatatii corporale)
3. legatura cauzala intre conduita ilicita si rezultatul produs
4. vinovatie din partea subiectului actului ilicit
5. sa nu existe imprejurari sau cauze care inlatura, in principiu, raspunderea juridica (teoria
raspunderii bazate pe vinovatie arata ca medicul nu va raspunde de riscurile imprevizibile,
desi va fi apasat de raspunderea sa morala).
ü forta majora (eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil)
ü cazul fortuit (nu este imputabila fapta al carei rezultat e consecinta unei imprejurari
care nu putea fi prevazuta)
ü stare de necesitate (pericol iminent): urgenta medicala (stare de pericol grav pentru
sanatate sau viata care impune o interventie de necesitate
ü eroarea de fapt (nu constituie infractiune fapta savarsita de persoana care in
momentul comiterii nu cunoastea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de
care depindea caracterul penal)
ü consimtamantul victimei (ridica raspunderea pentru complicatie daca nu se
dovedeste greseala de tehnica, etc. dar pastreaza raspunderea pentriu indicatie,
dg., tratament si urmarire postoperatorie (posttratament)
ü betia
ü indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ori din ordinul superiorului
ü exercitarea unui drept
ü cand fapta prevazuta de legea penala nu constituie infractiune (pericol social redus)
• SECŢIUNEA a 2-a CC
Cauze exoneratoare de răspundere
Art. 1351
• Forţa majoră şi cazul fortuit
• (1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când
prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
• (2) Forţa majoră este orice eveniment EXTERN, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
• (3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost
chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
• (4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este,
de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1351-forta-majora-si-cazul-fortuit-cauze-exoneratoare-de-
raspundere-raspunderea-civila

Cursuri Drept Medical

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Drept Medical

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept medical

Prof. univ. dr. GC Curca

Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)

• Ex.: Dacă dreptul la viață este un drept fundamental atunci devine

Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th

• Respectul fata de pacient

• “Drepturile pacientului la autodetermianre modeleaza limitele datoriei de informare.

• Cata informatie?: informatia relevanta care sa permita in cincustamntele date ca

• International / multinational patient rights documents

4.Persoanele vulnerabile si non-discriminarea in

• Legea 95 2006 actualizată prin:

• Capitolul 8 - Dispozitii tranzitorii si finale

George Cristian Curca MD, Ph.D.

• SECRETUL: ceea ce nu se poate spune, confidente ce trebuie pastrate ca datorie/obligatie

• SECRETUL PROFESIONAL: secretul dobandit in cursul exercitiului unei profesiuni

• A proteja informatia medicala a pacientului in

• A administra datele medicale (a balansa dreptul la

• Divulgarea unor secrete pe care o persoană le deţine în virtutea

DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948, WMA

CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949, Asociatia Medicala Mondiala,

CODUL DEONTOLOGIC AL COLEGIULUI MEDICILOR, 2012

VALORI LEGALE VALORI MORALE

Pacient Tert/societate Pacient Tert/societate

* Valori legale in bold * Valori morale in italic

• Ce trebuie sa faca medical?

1. CAND PACIENTUL AUTORIZEAZA

3. PENTRU A PROTEJA INTERESUL UNUI TERT/INTERESUL PUBLIC

• Pacientul are dreptul la informare decurgand din dreptul la libertate (exercitiul

• O persoana autonoma este competenta legal. Fiind autonom pacientul se poate

• In scopul de a obtine autorizarea pentru a efectua actul medical, medicul

• Atunci cata informatie?: informatia relevanta care sa permita in circustamntele

• Exceptii in care se poate trece la actul medical fara CI:

Doctrina extensiei: in timpul actului medical medicul curant are libertatea de

Consimtamantul pacientului minor: proxi consimtamant de la apartinatori

Decizia surogat: Situatia in care un pacient competent si autonom isi declina

CI este fundamentul moralitatii si legalitatii respectului fata de persoana

• Ce are de facut medicul?

• Tine cont de consimtamantul sorei mai mici?

• Questions for Case 1:

• Dubla loialitate este o sursa de conflicte etice (dileme etice) intre

• Codul International al Eticii Medicale, AMA, 1948, prevede ca: “Un

• Declaratia AMM (WMA) privind promovarea sanatatii, Bali 1995:

• Declaratia AMM (WMA) privind promovarea sanatatii, Bali 1995

• Declaratia drepturilor pacientului AMM (WMA) Lisabona,

• Actul medical se desfasoara:

CMCMR, ART. 6 Independenţa profesională. “Medicul este dator să stăruie şi să îşi

• Principiul filozofic al justitiei distributive in societate:

Eroarea (de fapt) in practica medicala tine de natura actului medical

Eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului (intentia buna), fie ca

Eroare este atunci cand la momentul in care se petrece, subiectul nu cunostea

Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate de nivelul scazut al

Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate,

Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale si de constituirea

Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei,

• La fel medicul care produce prejudicii dar pe care le recunoaste si le

• Raspundere profesionala, disciplinara (locul de munca), juridica

• Valori individuale (morale): raspundere morala

3. Raspundere penala (in care societatea cheama la raspundere fata de

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01),

• Raspunderea civila* presupune probarea:

–Pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ.)

–Pentru fapta altor persoane (comitenti/presupusi) (art.1000 al. 3 C. civ.)

• Intre medic si pacient fiinteaza un contract tacit (implicit: ca o manifestare expresa a