Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiect Limba Romana
Subiect Limba Romana
Varianta 4.
”Şi urcă, şi tot urcă, răzbind, într-un final, din interiorul întunecos într-o
întindere de albastru si auriu incandescent. Soarele era un glob de aur pe un cer
albastru. De jur împrejurul său, cât cuprindea cu ochii, se vedea o mare de verdeaţă.
Era la acelaşi nivel cu celelalte tise de pe pajişte, aproape la înălţimea vârfului
zidului sudic.
Tom era la acelaşi nivel şi cu geamurile de la etajul casei, care se afla în partea
opusă a pajiştii. Atenţia îi fu atrasă de o mişcare într-una dintre camere: era, după
cum văzu, aceeaşi slujnică pe care o zărise odinioară în hol. Ştergea praful într-unul
dintre dormitoare, iar acum ieşi la fereastră ca să-şi scuture cârpa. În timp ce făcea
asta, aruncă o privire indiferentă în direcţia tiselor, moment în care Tom încercă să-i
atragă atenţia făcându-i cu mâna, dar era de parcă i-ar fi făcut cu mâna celui legat la
ochi la jocul de-a baba oarba.
Slujnica reveni la dereticatul ei, dispărând în cameră, dar lăsă geamul deschis,
aşa că Tom vedea mai multe. Mai era cineva în cameră în afară de slujnică - cineva
care stătea sprijinit de peretele din spate, cu faţa la fereastră. Era limpede că slujnica
vorbea, din când în când, cu persoana din cameră în timp ce-şi vedea de treabă,
pentru că Tom auzea ecoul slab al conversaţiei. Nu distingea deloc cealaltă figură,
dar îşi dădea seama că stă nemişcată şi zărea conturul alburiu al unui chip întors în
permanenţă în direcţia lui. Acea privire fixă îl făcu să se ruşineze. Treptat îşi lăsă
capul din ce în ce mai jos, iar apoi şi-l trase brusc în frunziş.
Mai târziu, Tom văzu şi mai mulţi oameni, de data aceea, în grădină. îi urmări
precaut, dar, în acelaşi timp - amintindu-şi că slujnica nu-1 văzuse cu o oarecare
încredere.
Era destul de sigur că grădina era folosită mai des decât îşi dădea seama. Avea
adeseori senzaţia că oamenii de-abia plecaseră - dar şi sentimentul mai neliniştitor,
de care încercase să scape de nenumărate ori, cu argumente, că era cineva care nu
plecase: cineva care rămăsese acolo şi-l urmărea, neştiut, de la distanţă. Era o mare
uşurare să vadă oameni, chiar dacă îl ignorau: slujnica, grădinarul şi o femeie cu
trăsături aspre, îmbrăcată într-o rochie lungă şi foşnitoare de mătase mov, cu care
Tom dădu nas în nas la un colţ. Aceasta nici nu-1 băgă în seamă.
Vizibilitate... invizibilitate... Dacă era invizibil pentru oamenii din grădină, nu
se întâmpla la fel pentru unele dintre animalele de-acolo. În ce măsură îl vedeau nu
putea spune, dar păsările își roteau capul în funcție de mișcările lui și-și luau zborul
când se apropia.”
Notă:
Se acordă 20 de puncte pentru redactarea ȋntregii lucrǎri.
Se acordă 10 puncte din oficiu.