Limba și literatura română

Clasa a IV-a

Fișa nr. 6

Textul narativ. Identificarea mesajului acestuia

Citește textul următor:

Fetița și Picătura
de Florina Bumbaru

A fost o dată ca niciodată,

O Fetiță care în loc să crească mare ca toți copiii,
i se părea că devine din ce în ce mai mică!
De când se știa, Fetița nu putea deloc să spună ce
vrea. Deschidea gura dar cuvintele parcă o luau razna, se
împiedicau, se împingeau unul pe altul și rămâneau
blocate în gâtul ei!
Odată, a văzut pe drum un vânzător de acadele de
toate culorile și toate aromele. I-ar fi plăcut o acadea
roșie de căpșuni, dar… Cum să spună? Nu ar fi auzit-o
nimeni! Mămica ei o trăgea grăbită de mână tot înainte și cu capul întors, Fetița privea
lung spre acadeaua care rămânea în urma ei.
Altă dată, la o petrecere, a primit o felie de tort fără floricică. Fetița se uita când
la farfuria ei când la celelalte farfurii. Toți copiii aveau câte o floricică pe felia lor,
numai ea nu primise niciuna. Dar, nu putea să spună nimic… Stătea nemișcată, cu
farfuria în față, cu ochișorii pierduți în tort de parcă nici tortul și nici ea nu mai existau.
Iar când era la școală printre alți copii, i se părea că se transformă într-o bobiță
de afină ce va fi strivită de pantofi imenși. I se părea că e atât de multă gălăgie, că toți
vorbesc tare și devin uriași în timp ce ea se micșorează și aproape dispare. Credea că
dacă ar spune ceva, cuvintele ei ar alerga gâfâind fără să ajungă nicăieri și ar dispărea
în aer.
Se simțea prea mică într-o lume prea mare, într-o lume care se mișca încontinuu
și pe ea nu o vedea și nu o auzea.
Uneori când se adunau prea multe cuvinte nespuse, o durea atât de tare gâtul
încât lacrimi uriașe se prelingeau pe obrajii ei mici. Își lipea ochișorii de geam și se
uita la Ploaia de afară. Lacrimile ei curgeau odată cu stropii de pe geam de parcă erau
aceeași Ploaie.
– De ce plângi? i-a șoptit într-o zi Ploaia picurând pe geam.
– Pentru că nimeni nu mă vede, nimeni nu mă aude, a răspuns Fetița.

1
 Ploaia a început să bată ușor în geam pic! pic! pic! ca și cum ar fi vrut să o
cuprindă pe Fetiță și să o îmbrățișeze cu picăturile ei. Și Ploaia a început să-i șoptească
o Poveste: „Era o dată un Strop de Ploaie printre alți Stropi de Ploaie.
Abia se formase în norișorul gri și țopăia nerăbdător să-și înceapă drumul spre
pământ. Era atât de curios să cunoască lumea și viața pe pământ încât s-a rostogolit
grăbit în jos. Dar când s-a văzut înconjurat de o mulțime de Picături ce dansau în jurul
lui, s-a speriat și a devenit îngrijorat. Erau atâția Stropi ca el și el era ca toți Stropii,
cum o să mai fie el văzut? Stropul care se credea nevăzut și neauzit a căzut direct pe
gluga unei Fetițe care ca și el, se simțea nevăzută și neauzită. Dar Fetița se gândea
doar la ale ei, își vedea de plânsul ei și nici nu-l băga în seamă pe Strop.
Agățat de glugă, chiar în dreptul ochilor Fetiței, se clătina, se bâțâia și dansa
doar doar îl va vedea și pe el.
– Ohhh! am făcut atâta drum din cer până aici și nimeni nu se uită la mine.
Trist, Stropul de Ploaie a devenit din ce în ce mai mic, s-a desprins de glugă, s-a
prelins în jos și s-a amestecat cu celelalte Picături.
Și Fetița și Stropul erau atât de preocupați și îngrijorați că ceilalți nu se uită la
ei, încât nu mai puteau să se vadă unul pe celălalt!”
– Oh, bietul Strop! a șoptit Fetița de la geam. Vrei să spui că dacă Stropul nu ar
mai fi fost așa de preocupat de ceea ce nu fac ceilalți pentru el, s-ar fi văzut și auzit el
pe el?
– Exact! a răspuns Ploaia. Iar Fetița, dacă nu ar fi fost preocupată doar de faptul
că ceilalți nu o văd, s-ar fi văzut și auzit ea pe ea.â
– Ah înțeleg ce vrei să spui! a continuat Fetița. Dacă Fetița din poveste nu a
văzut Stropul, nu înseamnă ca el nu există. Dacă nu a auzit Stropul, nu înseamnă ca
el nu există.
– Exact! Fiecare aude și vede doar ce poate în momentul acela! Dar asta nu
înseamnă că ceea ce nu aude și nu vede, nu există!
Fetița de la geam a ridicat privirea și s-a luminat la față, îi venise o idee.
– Deci secretul este să mă ascult eu pe mine! Iar când îmi doresc ceva și nu pot
să vorbesc, aș putea să-mi scriu mie cuvintele pe o foaie de hârtie! Sau aș putea să fac
un desen pentru mine cu ce am eu nevoie!
– Și ceilalți te vor auzi! a răspuns Ploaia.
De-atunci, ori de câte ori dorea să spună ceva dar cuvintele i se blocau, își
aducea aminte de Stropul de Ploaie care se credea nevăzut și neauzit.
Căci dacă s-ar fi ascultat el pe el, Stropul s-ar fi auzit! Și și-ar fi dat seama că
el este Ploaia toată!

Exerciții

1. Scrie A (adevărat), în dreptul enunțurilor adevărate, sau F (fals), în dreptul enunțurilor false:
▪ Cătă avea ochii blânzi și îi ținea mereu în cărți. _____
▪ Pentru că înțelegea natura, el citea în frunze. _____
▪ Băieții nu stăteau ascunși într-un copac, așteptându-l pe Cătă. _____
2
 ▪ Porumbeii erau singurii care se purtau frumos cu băiețelul. _____
▪ Cătă se uită în ochii băieților și reuși să treacă pe lângă ei, împleticindu-și picioarele. _____
▪ Când nu a mai avut mâncare pentru porumbei, aceștia nu au mai venit la el. _____

2. Citiți în text enunțurile care prezintă preocupările lui Cătă.

➢ Explicați expresia: ochii lui citeau în frunze, în scoarța copacilor și în picături de ploaie.
De ce crezi că avea Cătă o astfel de capacitate?

3. Identifică (oral) în textul Un băiețel și un porumbel, după Florina Bumbaru, acțiunile găștii
de băieți atunci când băiețelul:
• venea de la școală;
• ieșea de la magazin.
➢ Cum apreciezi că este comportamentul găștii de băieți? Argumentează.

4. Identifică (oral) în text expresiile care indică acțiunile și reacțiile fiziologice pe care le
trăiește băiețelul atunci când este agresat de ceilalți copii. Ce emoții trăiește acesta?
De ce crezi că băiețelul era agresat? Argumentează.

5. Scrie asemănări și deosebiri dintre agresiunea păsărilor asupra porumbelului și cea a găștii
de băieți asupra lui Cătă.

Agresiunea găștii de băieți Asemănări Agresiunea păsărilor asupra

asupra lui Cătă porumbelului

Deosebiri Deosebiri

6. Identifică (oral) mesajul textului Un băiețel și un porumbel, după Florina Bumbaru.

Pentru aceasta utilizează următoarea schemă:
În opinia mea, mesajul textului Un băiețel și un porumbel, după Florina Bumbaru, se
construiește în jurul temei ...
Un prim argument îl constituie ...
Titlul scoate în evidență …. (acțiunea, personajul principal, emoția … etc.)
Un alt argument îl constituie…
În concluzie, textul Un băiețel și un porumbel, după Florina Bumbaru, emoționează cititorul
prin mesajul transmis, și anume, acela că ... (este bine să ... , nu este bine să... ). Citind acest text
mi-am adus și eu aminte de ... , asemeni personajelor din text.

7. Gândesc, lucrez, comunic! Completează cadranele.

I. Cuvântul cheie II. Sentimente

3
 IV. Mesajul textului: III. Legătura cu experiența

8. Explică înțelesul enunțului de la finalul textului:

Din ziua aceea, nu a mai fugit și nu s-a mai ascuns de nimeni, căci a aflat că în ochii celorlalți se
vede pe el, iar el merită tot ce e mai bun și mai frumos!

9. Completează organizatorul grafic dat cu însușiri ale lui Cătă.

Cătă

10. Creați expresii după modelul dat:

în ochii porumbelului soarele
________________________ strălucea __________________
________________________ __________________

ascuțit focul
un țipăt __________________ roșu ca __________________
__________________ __________________

11. Scrie opinia ta cu privire la textul Un băiețel și un porumbel, după Florina Bumbaru,
folosind scheletul de recenzie al textului:

Scheletul de recenzie al textului

Scrie într-un enunț informația
esențială a textului.

Scrie într-un cuvânt esența textului.

Scrie care crezi că e culoarea
sentimentală a textului.
Completează enunțurile: Cel mai interesant lucru din acest text ….
Textul m-a făcut să mă gândesc …
Citindu-l, am simțit ….
Desenează un simbol pentru acest text.

4
12. Redactează un text în care să argumentezi de ce este necesar să ai încredere în tine.
Nu uita! Respectă părțile unei compuneri! Folosește expresii artistice! Dă un titlu potrivit!