2 CUM SĂ COMUNICAŢI ÎN MOD ASERTIV

“NICIODATĂ SĂ NU PERMITEŢI UNEI PERSOANE CARE NU ARE PUTEREA SĂ SPUNĂ DA, SĂ VĂ SPUNĂ
NU.”
ELEANOR ROOSEVELT
• Obiectiv: la sfârşitul acestei sesiuni veţi putea să: vă exprimaţi în mod asertiv folosind tehnici specifice verbale
şi non-verbale şi să obţineţi rezultate maxime.
În această secţiune veţi învăţa despre tehnicile verbale şi non-verbale folosite pentru a scoate în evidenţă
mesajul dumneavoastră şi pentru a vă exprima astfel încât să obţineţi rezultate maxime. nu uitaţi, dacă simţiţi că
sunteţi o persoană asertivă, care este încrezătoare, careşi cunoaşte obiectivele, care ştie unde vrea să ajungă şi ce
poate fi sacrificat în acest proces, sunteţi deja la jumătatea drumului în a vă exprima într-un mod asertiv. trebuie doar
să fiţi conştienţi de existenţa câtorva concepte pentru a vă maximiza eficienţa comunicării. aceste concepte şi sfaturi
sunt explicate mai jos.

2.1 Stiluri verbale

Cel mai bun mod de a învăţa ce trebuie spus este acela de a şti ce este posibil să spună fiecare clasă din modelul
APA şi care sunt implicaţiile pentru fiecare stil.
Pasiv
• • foloseşte sintagme apologetice precum “îmi pare rău”, “mi-e teamă”, “regret nespus”, …
• există multă nesiguranţă în frazele acestuia, accentuată de cuvinte/sintagme precum “posibil”, “poate”, “dacă e
posibil”, “probabil” şi “nu e sigur”;
• se poziţionează în inferioritate faţă de ceilalţi afirmând “Nu sunt foarte bun la aceasta”, “Evident că ştiţi mai multe
despre acest lucru decât mine”, “N-am mai făcut acest lucru înainte”, “Este într-adevăr vina mea ”;
• aşteaptă permisiunea şi este posibil să o ceară în mod direct. De exemplu, “Pot să fac acest lucru?”, “Vă deranjează
dacă merg mai departe?” şi “Sunteţi de acord?”
• Respinge propriile nevoi. De exemplu, “Nu am nevoie cu adevărat de acest lucru” şi “E OK, ar trebui să fiu
bine” • Pronumele “Eu” este folosit foarte puţin în propoziţii.

• Agresiv
• • Limbajul este plin de acuzaţii.
• • Pronumele “Eu” apare în toate propoziţiile. Totul se rezumă la persoana care face cererea.
• • Limbajul este ameninţător. Pot fi multe propoziţii condiţionale care conduc la pedepse dacă cererea nu este
satisfăcută. De exemplu, “Dacă nu respecţi acest lucru, voi avea grijă să …”
• • Opiniile sunt prezentate drept fapte.
• • Propoziţiile sunt încărcate emoţional cu o serie de cuvinte menite mai degrabă să alimenteze conflictul decât
să-l controleze.
• • Sarcasmul şi ridiculizarea sunt folosite pentru pregătirea terenului pentru viitoarele atacuri.
• • Cuvinte puternice precum “trebuie”, “ar trebui” şi “va trebui” sunt folosite frecvent.
• Asertiv
• • Propoziţiile sunt bine închegate şi logice.
• • Pare a exista o structură solidă a raţionamentului, iar cererea este bine gândită.
• • Propoziţiile sunt clare şi concise. Interlocutorul nu are probleme în a înţelege ce i se cere.
• • Persoana asertivă pare să ţină cont de opiniile celorlalţi şi este dispusă la compromisuri pentru a atinge
scopul final.
• • Se folosesc exprimări la persoana I singular, dar sunt utilizate cumpătat atunci când este necesar.
• 2.2 Sfaturi generale privind asertivitatea
• Fiţi direcţi! Ajungeţi la subiect cât mai clar posibil şi formulaţi-l cu încredere
• Fiţi concişi! Mai puţin înseamnă mai mult. Nu vă derutaţi interlocutorul cu detalii suplimentare sau
vagi cereri precaute. Formulaţi-vă cererea şi opriţi-vă.
• Oferiţi argumente! Pentru a vă sprijini cererea, oferiţi un număr de argumente raţionale. Asiguraţi-vă
că prezentaţi argumente concise care au legătură directă cu cererea dumneavoastră.
 • Sfaturi privind asertivitatea
• Evitaţi să vă justificaţi.
• Nu vă cereţi scuze când nu este necesar.
• Nu luaţi personal un comentariu negativ.
• Nu lăsaţi răspunsul celorlalţi să vă afecteze echilibrul emoţional.
• Nu intraţi în sfera argumentelor emoţionale.
• Evitaţi să vă lăsaţi intimidaţi ignorând încărcătura emoţională.
• Înţelegeţi şi acceptaţi faptul că cealaltă persoană are dreptul să refuze cererea dumneavoastră.
• Evitaţi linguşirea.
• Gândiţi în termeni de beneficiu reciproc. Priviţi obiectivul superior şi asiguraţi-vă că atât
dumneavoastră, cât şi cealaltă persoană se concentrează pe acesta.
• Continuaţi să puneţi întrebări ca să înţelegeţi punctul de vedere al interlocutorului.
• Nu presupuneţi că ştiţi care sunt motivele celuilalt. Întrebaţi şi veţi avea de câștigat!
• 2.3 Afirmaţii asertive eficiente
• Cel mai bun mod de a înţelege ce înseamnă cu adevărat a fi asertiv este exemplul.
• Folosiţi următoarea procedură simplă pas-cu-pas pentru a vă formula mesajele şi cererile într-un mod asertiv.
• Un scenariu des întâlnit este folosit pe parcursul următorilor paşi pentru exemplele date în fiecare caz:
• Exemplu de scenariu: Colegul dumneavoastră care obişnuieşte să întârzie a ajuns din nou târziu la o întâlnire
importantă.

• 2.3.1 Nu exageraţi!
• Este important să descrieţi precis rezultatele şi efectele comportamentului lor. Nu generalizaţi, extrapolaţi sau
judecaţi.
• • Ce nu trebuie spus: “Nu mai are niciun rost să avem întâlnirea acum. Acest proiect este pierdut!”
• • Comunicare asertivă: “Ne mai rămâne foarte puţin timp pentru această întâlnire deoarece trebuie să plec la o
altă întâlnire la ora 15:00.”
• 2.3.2 Folosiţi descrieri factuale
• Dacă doriţi să schimbaţi comportamentul cuiva, folosiţi descrieri factuale, nu propriile opinii sau judecăţi. Nu-i
etichetaţi.
• • Ce nu trebuie spus: “Întârziaţi mereu. Este inacceptabil!”
• • Comunicare asertivă: “Întâlnirea a fost programată pentru orele 14:00, acum este 14:35!”
• 2.3.3 Folosiţi afirmaţii la persoana I singular, dar nu foarte multe
• Dacă nu folosiţi afirmaţii la persoana I singular, puteţi părea pasiv. Dacă folosiţi prea des acest tip de afirmaţii,
înseamnă că nu vă pasă cu adevărat de ceilalţi. Dacă le folosiţi cu moderaţie, veţi obţine maximul din ambele
părţi.
• Dacă folosiţi persoana a II-a, poate fi interpretat că judecaţi deoarece sună mai degrabă a atac. Folosind
persoana I singular, puneţi accentul pe dumneavoastră şi pe modul în care v-a afectat comportamentul lor, ceea
ce de fapt sunteţi îndreptăţiţi să semnalizaţi. Aceasta conduce la mai puţine învinovăţiri şi vă concentrează pe
amândoi asupra rezolvării problemei.
• • Ce nu trebuie spus: “Nu se poate să întârzii din nou!”
• • Comunicare asertivă: “Mi-aş dori foarte mult să ajungi la timp astfel încât să avem suficient timp pentru acest
proiect.”
• 2.3.4 Apelaţi la emoţii
• Este bine cunoscut faptul că multe dintre deciziile noastre sunt luate emoţional şi că putem de asemenea să fim
influenţaţi puternic de emoţiile celorlalţi. Există o formulă puternică pe care o puteţi folosi pentru ca, părând în
acelaşi timp amabil şi săritor, să faceţi pe cineva să se gândească cu adevărat. Iată cum funcţionează. Construiţi
fraza folosind următoarea structură:
• “Atunci când [descrieţi comportamentul persoanei respective], mă simt [descrieţi sentimentele
dumneavoastră].”
• Exemple:
• • “Când strigaţi, mă sperii” • “Când nu mă includeţi şi pe mine, mă simt lăsat pe dinafară”
• Dacă folosiţi fapte şi date fără să le amestecaţi cu propriile dumneavoastră opinii, această formulă vă oferă un
mod direct şi paşnic de a relaţiona cu cineva pentru a-l face să înţeleagă efectul comportamentului său.
• 2.3.5 Apelaţi la emoţie, varianta extinsă
• Puteţi extrapola această formulă adăugând informaţii despre efectul acţiunilor lor. Bineînţeles, ar trebui să
utilizaţi numai fapte. Formula este următoarea:
• “Când tu [descrieţi comportamentul persoanei respective], atunci [rezultatele comportamentului său] şi
mă simt [descrieţi sentimentele dumneavoastră].”
• Exemple:
• • “Când întârzii la întâlnire, trebuie să te aştept şi simt că nu pot face nimic.”
• • “Când îmi subminezi autoritatea în faţa celorlalţi, atunci sunt obligat să mă explic şi mă simt jignit”
• 2.3.6 Apelaţi la emoţie, sfârşiţi cu o acţiune
• Puteţi extrapola şi mai mult formula anterioară pentru a include o acţiune astfel încât persoana cu care aţi vorbit
să ştie ce aşteptaţi de la ea.
• De exemplu: Folosiţi următoarea formulă:
• “Când tu [descrieţi comportamentul persoanei respective], mă simt [descrieţi sentimentele
dumneavoastră], deoarece [rezultatele comportamentului său]. Aş vrea ca tu [acţiunea dorită].”
• De exemplu:
• • “Când îmi dai bobârnace pe la spate în căşti, mă sperii şi tresar pentru că nu mă aştept la aşa ceva, mai ales
când mă concentrez asupra a ceea ce fac. Vreau să încetezi să mai faci acest lucru pentru că îmi creează
disconfort.”
• După cum vedeţi, aceste sfaturi sunt foarte simplu de urmat şi le puteţi folosi pentru a vă creşte asertivitatea.
• 2.4 Stiluri non-verbale
• Acum că aţi aflat cum să vă construiţi frazele şi ştiţi ce să spuneţi, trebuie de asemenea să învăţaţi despre
importanţa modului în care spuneţi aceste fraze. Este binecunoscut faptul că o mare parte a comunicării umane
se realizează în mod non-verbal.
• Imaginaţi-vă ce se întâmplă dacă vă pregătiţi răspunsul asertiv, dar îl spuneţi cu o voce joasă, fără să priviţi în
ochii interlocutorului şi cu expresia facială a unei persoane care e agitată şi nesigură. Cealaltă persoană nu vă
va lua în serios şi e posibil să se simtă confuz în legătură cu modul în care vă exprimaţi (deoarece par a fi prea
dure). Poate părea mai degrabă intimidare decât orice altceva.
• De aceea trebuie să stăpâniţi arta comunicării fără a vorbi. Cele de mai jos explică limbajul corporal utilizat de
fiecare stil şi astfel puteţi trage propriile concluzii.
• Pasiv
• • Nervozitate
• • Lipsa încrederii
• • Păstrează distanţa
• • Tonalitate scăzută a vocii
• • Umeri aduşi în faţă
• • Contact vizual redus sau absent total
• • Zâmbeşte când este criticat
• • Îşi drege vocea frecvent
• • Face pauze dese de parcă nu ar fi sigur în legătură cu oportunitatea frazei
• • Dornic să termine conversaţia şi să treacă mai departe
• • Conştient de implicaţiile conversaţiei
• Agresiv
• • Discursul este rapid şi dur.
• • Vocea este puternică.
• • Contact vizual pătrunzător. Menţine contactul.
• • Tonul este sarcastic.
• • Sprâncenele pot fi încruntate (ridicate), iar expresia facială este intensă.
• • Limbajul corporal este defensiv/agresiv: braţe încrucişate, picioare depărtate şi degete
îndreptate acuzator către interlocutor.
• • Se pot plimba în timp ce vorbesc.
• • Fac zgomote puternice ca de exemplu bat în masă sau fac mai mult zgomot mutând
mai în forţă obiectele (de parcă ar vrea să arate că nu este mulţumit).
• Asertiv
• • Relaxat emoţional şi rezervat.
• • Voce cu tonalitate clară şi emanând încredere.
• • Discursul este bine articulat şi controlat de parcă ar fi fost pregătit dinainte.
• • Drept şi impunător fără a avea o postură ameninţătoare (cu alte cuvinte, o
postură prezideniaţială).
• • Ferm şi logic.
• Reguli asertive de ţinut minte ...
• Nu mă voi teme să spun ce gândesc.
• Nu voi fi intimidat.
• Îmi voi apăra punctul de vedere.
• Nu voi arăta niciun semn de nervozitate.
• Punctul meu de vedere este la fel de important ca și al celorlalţi.
• Sunt stăpânul propriei vieţi.
• Nu-i voi lăsa pe ceilalţi să mă nedreptăţească.
• Nu-mi voi schimba părerea uşor.
• Nu-i voi lăsa pe ceilalţi să mă afecteze emoţional.
• 2.5 Provocările asertivităţii
• A fi asertiv poate fi uneori puţin înspăimântător. Dacă sunteţi în mod firesc pasiv sau preferaţi să evitaţi
confruntarea, o abordare asertivă poate părea agresivă. Bineînţeles, trebuie să înţelegeţi că tot ceea ce
faceţi este exersarea drepturilor dumneavoastră, iar atâta timp cât respectaţi drepturile celorlalţi, nu faceţi
nimic rău.
• Cu toate acestea, există o serie de temeri asociate cu a fi asertiv, iar cunoaşterea acestora vă va ajuta să le
depăşiţi mai uşor. Acestea sunt: • Frica de schimbare. Deoarece cererea dumneavoastră asertivă necesită
de obicei schimbare, schimbarea în sine poate crea nervozitate. Această teamă este uşor de atacat.
• Trebuie doar să vă gândiţi la noua situaţie. Nu sunteţi dornic să ajungeţi la această nouă poziţie? Nu ar fi
minunat dacă aţi putea schimba atmosfera astfel încât să fie mai liniştită pentru dumneavoastră şi să nu
mai fie nevoie să fiţi în permanenţă agasat de comportamentul altcuiva? Încercaţi şi faceţi ceva în
legătură cu acest lucru. Dacă nu o faceţi dumneavoastră, nimeni altcineva n-o va face pentru
dumneavoastră.
• • Refuzul de a vă recunoaşte pasivitatea. Societatea poate cere foarte multe de la noi ceea ce înseamnă că
probabil unora nu le va plăcea să admită că sunt pasivi şi supuşi.
• Acest lucru se aplică în special persoanelor competitive care sunt în mod natural dominante. Confruntaţi cu o
persoană dominantă, aceştia e posibil să refuze pur şi simplu să admită că sunt dominaţi deoarece acest fapt nu ar
ajuta personalităţii lor competitive. Din fericire, soluţia este simplă. Nu este vorba despre a fi pasiv sau asertiv sau
chiar agresiv, ci este vorba despre a-ţi cere drepturile. Treceţi peste etichetare şi gândiţi dincolo de aceasta. Cereţi
ceea ce meritaţi, luptaţi-vă şi veţi câştiga. Nimeni nu vă etichetează, şi nici nu ar conta atâta timp cât obţineţi ceea
ce vă doriţi.
• Teama de a deteriora o relaţie. O abordare asertivă poate suna prea dur şi este posibil ca unele persoane să creadă
că dacă vor folosi o astfel de abordare, aceasta le va afecta relaţiile cu ceilalţi. Nu uitaţi că dacă sunteţi deja
îngrijorat de comportamentul altcuiva până într-atât încât acest lucru vă supără, înseamnă că relaţia dumneavoastră
se află deja sub tensiune.
• Dacă doriţi să menţineţi această relaţie, atunci o rezolvare rapidă asertivă va face minuni şi-i va face pe ceilalţi să
afle ce simţiţi, salvând astfel relaţia. Cu alte cuvinte, a fi asertiv este de fapt un lucru bun pentru păstrarea unei
relaţii, iar dacă se procedează corect, va fi perceput ca un răspuns pozitiv. Va arăta faptul că ţineţi la relaţie
suficient de mult încât să faceţi efortul să treceţi prin această corvoadă şi să riscaţi spunând ce gândiţi.
• Lipsa încrederii în abilitatea dumneavoastră. Comunicarea asertivă este doar o aptitudine şi oricine o poate
deprinde exersând suficient. Fiţi încrezător în mesajul dumneavoastră şi se va vedea automat din comportamentul
şi limbajul dumneavoastră corporal. Gândiţi-vă la satisfacţia pe care o aduce să vă schimbaţi mediul şi relaţiile cu
ceilalţi.