Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAȚIONALĂ OLT
COMUNICAREA PASIVĂ,
AGRESIVĂ ȘI ASERTIVĂ
COMUNICAREA PASIVĂ
• Comunicarea pasivă este centrată pe evitarea conflictelor și pe satisfacerea
intereselor celorlalți.
• Persoanele care utilizează un stil de comunicare pasiv fie evită să-și exprime
dorințele și așteptările, fie le exprimă într-o manieră indirectă, prin aluzii, scuze sau
remarci autodepreciative (de exemplu, „Te rog să mă scuzi, dar nu crezi că ar fi mai
bine ca și eu să mă înscriu în acest proiect?” în loc de „Vreau să fac parte din
echipa voastră”).
• Mesajul transmis este vag, iar ceilalți fie nu-l înțeleg (îl ignoră pe interlocutor), fie
înțeleg greșit semnificația acestuia (de pildă, îi solicită mereu favoruri la locul de
muncă, crezând că îi face plăcere să-i ajute).
• Comunicarea pasivă are la bază dorința individului de a menține relații pozitive cu
ceilalți, chiar dacă acest lucru presupune renunțarea la propriile dorințe.
COMUNICAREA AGRESIVĂ
Comunicarea agresivă este centrată pe satisfacerea intereselor proprii și pe
subjugarea celorlalți.
Indivizii care utilizează un stil de comunicare agresiv preferă să își exprime
propriile gânduri, sentimente sau dorințe într-o manieră nepotrivită și fără a
ține cont de drepturile și preferințele celuilalt (de exemplu, „Facem cum spun
eu!” sau „Problemele tale nu mă interesează câtuși de puțin!”). Comunicarea
agresivă are la bază credințele
de superioritate ale individului, precum și atitudini de tipul câștig-pierdere.
•Analizând contrastul dintre propriile nevoi și
nevoile celorlalți, observăm că stilurile de
comunicare pasiv și agresiv nu sunt eficiente,
întrucât au la bază metoda de rezolvare a
conflictului win-lose, metodă care are la bază
ideea că într-o competiție numai o singură
parte poate ieși câștigătoare
În timp ce comunicarea pasivă și cea agresivă se înscriu în metoda win-lose,
ultimul tip de comunicare, cel asertiv, se înscrie în metoda win-win. (2)
• Asertivitatea are la bază ideea că suntem egali în drepturi și libertăți și că nu
suntem nici mai mult, nici mai puțin importanți decât ceilalți.
COMUNICAREA ASERTIVĂ
• Asertivitatea are la bază ideea echilibrului dintre nevoile personale și nevoile celorlalți, în
celelalte două tipuri de comunicare accentul cade pe una dintre acestea (nevoile personale –
stilul agresiv, nevoile celorlalți – stilul pasiv).
• Comunicarea asertivă are o orientare non-conflictuală: în timp ce stilul de comunicare
agresiv are la bază obiectivul de dominare a interlocutorului, stilul de comunicare asertiv
are la bază obiectivul de exprimare clară a propriilor idei și sentimente cu privire la o
problemă, nefiind necesară nici dominarea celuilalt, nici supunerea față de acesta. (2), (4)
ASPECTE CHEIE ALE ASERTIVITĂȚII
• Asertivitatea presupune deschidere. Comunicarea asertivă poate reprezenta atât un mod optim de
rezolvare a conflictelor, cât și o modalitate de a fi autentic și deschis celorlalți. Cu cât o persoană
este mai deschisă și mai sinceră, cu atât aceasta va fi mai puțin tensionată în relațiile cu ceilalți.
CENTRAREA PE SINE – „AFIRMAȚIA EU”
• Un aspect central al comunicării asertive îl reprezintă centrarea pe propriile nevoi și interese. Putem să ne
exprimăm atât așteptările, cât și frustrările fără a-l critica sau a-l învinovăți pe celălalt. Pentru a realiza
acest lucru vom folosi „afirmațiile Eu”. Acestea sunt propoziții formulate la persoana I, care reflectă
interesele, dorințele, opiniile și sentimentele personale.
• În cazul în care tratați un subiect sensibil pentru cealaltă parte, puteți utiliza
afirmația empatică. Aceasta este formată din două părți :
• utilizarea unei formule prin care îi comunicați celuilalt că îl înțelegeți și că îi sunteți
alături (de exemplu: „Înțeleg că ...”, „Îmi pare rău să aud asta ...”, „Știu că ...”, „Și eu
mă simt la fel ...”)
• Formularea cererii într-o manieră neutră, calmă (de exemplu: „Înțeleg că îți este greu să
lucrezi cu ea, însă trebuie să depunem proiectul până vineri. Haideți să ne așezăm la
masă și să realizăm împreună planul de proiect”). (2)
PLANIFICAREA RĂSPUNSULUI (MODELUL
EXPLICAȚIE-SENTIMENTE-DORINȚE-CONSECINȚE)
•.