Comunicarea cere

responsabilitate

Durata prezentării: 10 minute

MOTTO:

• “Comunicarea este talentul de

a întelege că nu suntem la fel.”
Arhitectura celor “3 CO”:

• CO- CO – CO
• Comunicare
• Colaborare
• Coordonare
• “Comunicarea este trimiterea şi primirea
mesajului de la o persoană la alta”.

Ston Decoven
• “Comunicarea este procesul împărtăşirii cu o
altă persoană sau cu alte persoane a
cunoştinţelor, intereselor, atitudinilor, opiniilor,
sentimentelor şi ideilor”.
Larry A. Samvar, Jack Milts
„Cel mai bun vorbitor
este un bun ascultător.”
Larry King
 Joc de rol
„Ascultarea activă”
 Joc de rol „Ascultarea activă”
Analiza activității
Întrebări adresate observatorilor din sală:
•Ce ai observat în timpul discuției;
•Cui și ce rol îi atribui?
Întrebări adresate vorbitorului:
•Ce ai simțit în momentul când povestea?
•Care participanți ți-au ascultat mesajul și care nu?
•Cum crezi, cine și ce și ce rol a avut?
Întrebări adresate ascultătorului activ:
•Te-ai simțit bine în acest rol?
•De ce?
•Ce abilități îl definesc pe un ascultător activ?
(deschidere, receptivitate, empatic, partenerului, răbdare, implicare și prezență, contact vizual etc.).

Întrebări adresate indiferentului:

•Cum te-ai simțit în acest rol?
•A fost ușor sau dificil?
•De ce?
•Cum credeți, actorii au făcut față rolurilor?
 Concluzii:
•Fiecare dintre noi are nevoia de a asculta de a fi ascultat.
•Ascultarea este vitală pentru cel care trebuie să știe ce rol
are în coordonarea diverselor activități și cum să ia decizii
inteligente pentru asigura o tmosferă popice desfășurării
unei activități inteligente.
Iată 10 sfaturi pentru o bună ascultare:
•Fiți pregătiți să ascultați
•Fiți interesați
•Păstrați-vă mintea deschisă
•Urmăriți ideile principale
•Ascultați cu spirit critic
• Ascultați cu atenție
•Luați notițe.
•Ajutați-l pe vorbitor.
•Parafrazați.
•Nu-l întrerupeți pe vorbitor.
• Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti.
• Uşurează situaţia vorbitorului – ajută‑l să se simtă liber să
vorbească.
• Arată vorbitorului că vrei să‑l asculţi – privirea şi comportamentul
să denote interesul; nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp
ce vorbeşte cineva; ascultă pentru a înţelege, nu pentru a te opune.
• Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mîzgăli, nu bate
„darabana” cu degetele, nu umbla cu hîrtii.
• Pune‑te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui
de vedere.
• Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să
pleci în timp ce altul vorbeşte.
• Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite.
• Nu fi dur în dispute şi critici şi nu te impune ca atotcunoscător
– această poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi.
• Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată că îl
asculţi, că poţi şi vrei să‑l ajuţi să‑şi dezvolte / încheie demonstraţia.
• Încetează să vorbeşti – primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte
depind de acesta.
 Comunicarea verbală

• Oamenii comunică tot timpul de 100. 000 de

ani încoace.

• Fiecare om vorbeşte, în medie, o oră pe zi,

adică 2,5 ani din viaţa lui.

• Dacă s-ar înregistra toate cuvintele rostite de

un om în cursul vieţii lui, s-ar obţine 1 000
de volume a cîte 400 de pagini fiecare.
• Comunicarea nonverbală o însoţeşte pe
cea verbală şi apare ca un element de
întărire a acesteia.

• Cel mai des întîlnite forme de comunicare

nonverbală sunt: mimica (expresia
facială), gestica, postura, atitudinea,
vestimentaţia, comunicarea cu ajutorul
distanţelor (proxemica).
• Mimica este cea mai evidentă formă de comunicare
nonverbală şi cel mai uşor de observat:
• privirea (deschisă sau evitantă);
• zîmbetul;
• grimasele, „umbrele” care apar pe figura cuiva
atunci cînd comunicăm.
Gestica este a doua formă de comunicare nonverbală
ca importanţă şi aceasta datorită gradului său relativ de
receptare
Cel mai des întîlnită este mişcarea mîinilor, dar alături de
aceasta sunt: bătutul din picior, privitul repetat la
ceas, aranjarea ritmică a părului etc.
Limbajul privirii:
• Privirea agresiva
Privirea agresiva este privirea insistenta, dura, care invadeaza.
Acest tip de privire, provocatoare, sta la baza multor batai in baruri,
discoteci sau chiar pe strazi.
 
• Privirea agitata, in permanenta miscare
Ochii se misca des, cand in stanga, cand in dreapta, cand la tine, cand
pe langa tine, parca n-au astampar.
Pe de-o parte acest tip de privire exprima energie, curiozitate, pe de
alta parte denota o persoana incostanta, instabila care nu are
rabdare sau ceea ce spui tu nu prezinta prea mare interes pentru
ea.
• Privirea in flirt
In flirt totul incepe cu priviri de la distanta. Un joc de priviri sustinut care
arata disponiblitatea si dorinta reciproca.
Cand intalnim o persoana care ne place, ne atrage,  pupilele se
maresc, ochii se deschid mai larg vrand sa vada parca mai bine si
sa cuprinda mai multe detalii. Putem compara ochii cu un aparat
foto. Daca vrei sa vezi o imagine mai bine, o apropii, dai zoom.
Daca vrei sa stabilesti un contact vizual cu cineva de care esti atras si
acea persoana nu ti-a sustinut privirea cel putin 2 secunde si jocul
acesta sa se fi repetat de cel putin 2-3 ori, atunci persoana nu este
interesata.
Important: nu te uita la inceput  mai mult de 4-5 secunde direct in ochii
persoanei de care esti atras, pentru ca privirea ta va fi inconstient
interpretata ca o agresiune. Lasa-i putin timp sa se acomodeze.
Joaca-te.

 
• Privirea directa
Acest tip de privire denota interes, incredere in sine si dorinta de a coopera.
Exista persoane care, atunci cand mint, te privesc in ochi, in incercarea de a te
convinge ca spun adevarul. Dar ii tradeaza alte semne din limbajul
nonverbal cum ar fi insistenta privirii mai mult decat normala si capul aplecat
inainte, spre tine, care te face sa simti presiune in incercarea de a te
convinge “crede-ma! nu te mint!”.
 
• Privirea evaziva sau in alta parte
Cand persoana cu care dialoghezi priveste pe langa tine sau in alte directii,
acest lucru poate arata lipsa interesului fata de tine sau fata de subiectul
discutat.
Daca persoana din fata ta iti evita privirea in repetate randuri, acest lucru se
poate datora faptului ca are ceva de ascuns sau minte, ori, pur si simplu ai
de-a face cu o persoana timida si nesigura pe ea.
• Ridicarea unei sprancene
Ridicarea unei singure sprancene in timpul conversatiei indica lipsa
increderii, suspiciune fata de cele spuse, uneori insotita si de
intoarcerea capului intr-o parte, pe partea unde este spranceana
ridicata.
 
• Privirea incruntata
Acest tip de privire denota concentrare, dar si incordare si rigiditate. In
comunicarea nonverbala, mesajul pe care-l transmiti folosind o
privire incruntata, intr-o interactiune directa, este incarcat de
tensiune.
• Privire obosita, somnoroasa
Acest tip de privire poate fi caracterizat in doua moduri: fie privirea este
fixa, ochii mari si pleoapele imobile intr-un efort sustinut de a nu
adormi, fie ochii sunt pe jumatate inchisi, clipirile sunt din ce in ce
mai dese si starea de somnolenta se instaleaza cu pasi repezi.
 Concluzie:
Este important sa NU incercam, la noi insine, sa
controlam artificial fiecare gest si privire, pentru ca
am parea prefacuti si nenaturali.
Mai degraba sa constientizam emotiile pe care le
simtim si daca NU sunt cele potrivite si dorite de
noi, sa gasim o modalitate sa accesam pachetul de
sentimente pozitive care ne ajuta in relationarea
calitativa cu ceilalti.
Modalitatea in care suntem priviti este strans
legata de starea interioara a interlocutorilor nostrii.
Stiind cum sa interpretam corect privirile lor, stim in ce
stari emotionale se afla si ne putem schimba
atitudinea, daca este cazul, spre o comunicare
reala, eficienta si autentica.
Motto:

Comunicarea înseamnă putere. Cei care îi

stapînesc modul de utilizare pot schimba
modul în care percep lumea şi modul în
care sunt ei înşişi percepuţi de lume.

(Anthoni Robbins)
 Un orator pe scenă
Încet-încet doar un spectator
după două ore mai rămîne în
sală în rîndul din faţă.
Oratorul la sfîrşitul discursului:
- Vă mulţumesc că aţi rămas în
sală şi vreţi să înţelegeţi mesajul
meu!
- Nu-i vorba despre asta. Pur şi
simplu eu sunt următorul pe
scenă.
Obiectivele:
• sporirea capacităţilor de comunicare interesantă, efectivă, directă,
deschisă şi onestă;
• sensibilizarea interlocutorului spre exprimarea emoţiilor şi
convingerilor fără a ataca şi afecta drepturile altora;
• iniţierea, menţinerea şi încheierea unei conversaţii într-un mod
plăcut;
• trezirea dorinţei de a asculta şi a participa în comunicare;
• altoirea culturii unei comunicări creative şi nestandartizate.
Ipoteza: am luat decizia de a trata subiectul propriu-zis,
deoarece consider că o persoană ce-şi poate exprima
clar şi elocvent gîndurile, care e apt de a fi civilizat în
exprimarea opiniei, este convingător şi tacticos, poate
analiza şi perfecţiona rolul său de emiţător sau receptor
are doar de cîştigat în tendinţa sa de a pretinde să fie
om inteligent.