OLIMPIADA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Etapa locală, 4 februarie 2023

Clasa a V-a
▪ Toate subiectele sunt obligatorii.
▪ Lucrările în care eseul/răspunsurile sunt precedate de titlu și/sau motto vor fi notate cu
zero puncte.
▪ Timpul de lucru: trei ore.
▪ Total: 100 de puncte.

Citește fiecare dintre textele următoare pentru a putea răspunde la cerințele formulate:

Textul A
Câinele cu blana vâlvoi, terfelită de pulberi și noroaie, cu lanțul târâș după el, se înfățișa fioros.[...]
Învățătorul se uită de departe la el: era hâd, în adevăr, dar nu părea primejdios.[…] Făcu câțiva
pași, se plecă să ia o piatră, o azvârli în el și-l huidui.
Samson, ca orice strein, nu mai așteptă: se trase afară și dascălul închise poarta, mulțumindu-se
să-l mai alunge cu un „huo”... Dar câinele nu se depărtă mult; îl intriga noul soi de miei ... și stete locului:
„țarcul o fi al baciului, dar drumul era slobod”, și se puse în șezut, cu ochii la poartă. […]
Astfel, Samson, uns câine păzitor, intră în stăpânirea școlii și a ogrăzii, cu tot ce se afla în ele:
suflete și lucruri; dar mai ales mieii. [...]
Învățătorul, uimit, îi urmărea tot timpul purtarea.
Copiii făceau haz, ca de-o joacă a lui. La plecarea cârdului, câinele ieșit la poartă se uita rugător
în ochii baciului […].
- Du-te, îi spuse într-o doară învățătorul, și-i dete dezlegare cu mâna întinsă după șirul elevilor. Și
Samson își luă slujba. De data asta nu mai păși sfios în coada alaiului. Ci alerga, ca cel cu răspundere,
când în frunte, când pe laturi, cârmuindu-l grijuliu, cu învățătorul din ce în ce mai minunat, ținându-se
după ei. […]
La urmă, învățătorul îl mai puse la o încercare. Se înțelese cu un gospodar să iasă cu o halcă de
carne și să o zvârle înaintea câinelui cât timp însoțește copiii. Vrea să-l cerce: ce face paznicul în fața
momelii. Zis și făcut. Samson a mirosit-o din fugă și nu s-a oprit... La înapoiere a găsit-o în același loc și
s-a plecat peste ea. Învățătorul, curios și oarecum clintit din încredere, a stat și el să vadă: îi părea rău de
câine, că nu se ține tare până la sfârșit.
Dar, oricum, nu-și părăsise datoria. Acum, când nu mai avea sarcina copiilor, i se îngăduia să
slăbească. Samson, după ce mirosi carnea, se întoarse și porni după stăpân... Învățătorul îl îmbrățișă și-l
sărută chiar acolo, în mijlocul drumului. Noroc că era seara târziu și ulița goală. De atunci nu l-a mai pus
la nicio supraveghere și la nicio cercare. [...]
- Uite ce zic eu, [...] eu zic să-l botezăm Ciobănilă.
Copiii se uimiră.
- De ce?
- Pentru că se poartă cu voi și vă păzește întocmai ca un cioban cu mieii stânei...
(Vasile Voiculescu, Ciobănilă – fragmente)

Pag. 1 din 4
Clasa a V-a
 Textul B

Și astfel, pentru că avea nevoie de un zeu, și pentru că îl preferase pe Weedon Scott lui Smith
Frumosul, Colț Alb rămase la el. În semn de loialitate, începu să ia în seama lui paza bunurilor
stăpânului. Înconjura coliba când câinii de sanie dormeau, iar primul vizitator nocturn de la colibă trebui
să să se apere cu ciomagul înainte ca Weedon Scott să-i vină în apărare. Dar Colț Alb învăță foarte
repede să facă diferența între hoți și oameni cinstiți, să recunoască adevărata valoare a pașilor și a
zgomotelor făcute de trăsuri. Pe omul care venea cu pași zgomotoși și mergea direct către ușa colibei, îl
lăsa în pace – cu toate că nu-l slăbea din priviri până ce nu se deschidea ușa și nu primea aprobarea
stăpânului. Dar omul care pășea încet și o lua pe ocolite, furișându-se grijuliu și încercând să nu se lase
văzut – cu acel om Colț Alb nu mai ezita și îl făcea să se îndepărteze imediat, în grabă și rușinos.
Weedon Scott își propuse să-l salveze pe Colț Alb – sau mai degrabă să șteargă păcatele
omenirii pentru răul pe care i-l făcuse lui Colț Alb. […] În fiecare zi trebuia să-l răsfețe și să-l mângâie
îndelung pe Colț Alb.
Deși la început avea suspiciuni și se împotrivea, lui Colț Alb începu să-i placă alintul. Doar peste
un lucru nu putea trece – peste mârâieli. Și mârâia de cum simțea mâna stăpânului deasupra lui până ce
aceasta se ridica din nou. Dar în acel mârâit exista o nuanță nouă. Cineva străin n-ar fi putut s-o
perceapă, iar mârâitul lui Colț Alb i s-ar fi părut doar exprimarea unei sălbăticii primitive, care îți îngheța
sângele în vene. […] Însă firea blândă și auzul interior ale lui Weedon Scott puteau simți această nuanță
aproape înecată în oceanul de ferocitate – nuanța care era prima notă din melodia fericirii și pe care
nimeni altcineva nu putea s-o audă. [...]
Pe la sfârșitul primăverii, Colț Alb trecu printr-o mare supărare. Fără să-i dea vreun semn,
stăpânul iubirii lui dispăru. Semne existaseră, dar Colț Alb nu era obișnuit cu astfel de lucruri și nu
înțelese ce ascundea făcutul bagajelor. Își aminti după aceea că împachetarea avusese loc înainte de
dispariția stăpânului; dar la momentul respectiv nu bănui nimic. În acea seară așteptă întoarcerea
stăpânului. La miezul nopții, vântul rece care bătea îl făcu să se adăpostească în spatele colibei. Acolo
căzu în toropeală, pe jumătate adormit, dar cu urechile ciulite pentru a putea auzi orice sunet al pasului
cunoscut. Dar, la ora două noaptea, mânat de neliniște, se mută pe veranda rece, unde se ghemui și
așteptă.
Stăpânul nu veni. Dimineața ușa se deschise și Matt păși afară. Colț Alb îl privi cu ochi
întrebători. Niciun grai nu-i putea spune ceea ce voia el să știe. Zilele treceau, dar stăpânul nu-și făcu
apariția. Colț Alb, care nu cunoscuse boala în toată viața lui, acum se îmbolnăvi. Se îmbolnăvi foarte
tare, atât de tare că Matt fu nevoit până la urmă să îl lase să stea în interiorul colibei.
(Jack London, Colț Alb – fragmente)

Pag. 2 din 4
Clasa a V-a
Textul C

Înfățișarea mea, care aduce cu cea a lupului, este tuturor bine cunoscută. Sunt voinic, musculos,
mai mult lung decât înalt. Urechile mele, de care sunt foarte mândru, își iau forma, mai bine–zis poziția
caracteristică, abia după ce am depășit vârsta de 4 – 6 luni. Sunt acoperit cu un păr semilung, des și
lucitor, care pe unele părți ale corpului este mai lung decât pe altele.
Pot fi negru, sau negru cu semne castanii, sau roșcat–gălbui, sau pot avea culoarea lupie
(castaniu–gălbui sau înspicat). Tocmai de aceea mi se spune „câine–lup”.
Caracteristice rasei mele sunt inteligența deosebită și simțul mirosului foarte bine dezvoltat. Să
nu mă bănuiți de lipsă de modestie, deoarece aceasta este concluzia despre mine la care au ajuns chiar
oamenii. Sunt ușor de dresat și, pentru că vă iubesc, vă ajut la depistarea infractorilor, a stupefiantelor, a
conductelor de gaze sparte ș.a.m.d. Dacă am mirosit un om bun sau rău, îl voi ține minte. Nu vreau să
mă laud, dar fidelitatea mea este de-acum recunoscută. Îmi place foarte mult să învăț. Sunt un câine
de pază și de apărare. Stăpânul meu poate fi liniștit. Cu cei care-i vor răul, sunt necruțător!
(Cristina Savu, Cartea celor mai frumoși câini, în revista „Ariel”, nr. 5-6, 1995)

Subiectul I 20 de puncte
Scrie numărul cerinței și litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Seria în care toate cuvintele au numărul de litere egal cu numărul de sunete este:
a) aduce, ce, lucitor;
b) urechile, aceasta, chiar;
c) caracteristice, inteligența, este;
d) aceasta, place, cei. 2 puncte
2. Forma de dicționar a verbului spuse este:
a) spui;
b) a spune;
c) a spus;
d) spus. 2 puncte
3. În enunțul Pe omul care venea cu pași zgomotoși și mergea direct către ușa colibei, îl lăsa în pace,
există:
a) două predicate verbale;
b) trei predicate verbale;
c) patru predicate verbale;
d) cinci predicate verbale. 2 puncte

4. Numărul de vocale din cuvântul înfățișarea este:

a) patru;
b) cinci;
c) șase;
d) șapte. 2 puncte

Pag. 3 din 4
Clasa a V-a
Scrie răspunsurile corecte ale cerințelor de mai jos:
5. Scrie câte un sinonim potrivit pentru cuvintele subliniate din textul A: azvârli și goală. 2 puncte
6. Precizează câte un antonim pentru cuvintele subliniate în textul B: deschidea și blândă. 2 puncte
7. Transformă în propoziție simplă propoziția dezvoltată „Învățătorul, uimit, îi urmărea tot timpul purtarea.”
din textul A. 2 puncte
8. Notează forma de mai-mult-ca-perfect pentru verbele subliniate în secvența Pe la sfârșitul primăverii,
Colț Alb trecu printr-o mare supărare. Fără să-i dea vreun semn, stăpânul iubirii lui dispăru. din textul B,
păstrând persoana și numărul. 2 puncte
9. Motivează folosirea liniei de dialog din enunțul - De ce? din textul A. 2 puncte
10. Formulează un enunț în care verbul a face să fie la modul imperativ, numărul singular, aspectul negativ.
2 puncte

Subiectul al II-lea 40 de puncte

Răspunde în enunțuri la fiecare dintre cerințele de mai jos:

1. Explică, în 30-50 de cuvinte, de ce câinele Samson, personajul din textul A, îi consideră pe elevi niște
miei, iar pe învățător un baci. 6 puncte
2. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, motivul îmbolnăvirii lui Colț Alb, personajul din textul B. 6 puncte
3. Evidențiază, în 50-70 de cuvinte, o asemănare între comportamentul lui Samson și cel al lui Colț Alb, pe
baza textelor A și B. 6 puncte
4. Care sunt două dintre activitățile la care câinele îi ajută pe oameni? Utilizează informații din textul C.
6 puncte
5. Ce personaj prezentat în textele A sau B este preferat de tine? Motivează răspunsul, în 50-80 de cuvinte,
valorificând textul ales. 8 puncte
6. Motivează, în 30-80 de cuvinte, de ce substantivul câine este un cuvânt-cheie comun celor trei
texte-suport? 8 puncte

Subiectul al III-lea 40 de puncte

Alcătuiește o compunere narativă de minimum 150 de cuvinte, al cărei personaj principal să
fie unul dintre câinii prezentați în textul-suport A sau B. Trebuie să ai în vedere:
- construirea unor idei creative adecvate cerinței, respectând relația dintre temă și conținut; 8 puncte
- precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal; 4 puncte
- prezentarea convingătoare a personajelor; 8 puncte
- respectarea convențiilor unui text narativ și a structurii unei compuneri; 4 puncte
- realizarea coerenței tematice și a coeziunii; 4 puncte
- utilizarea claselor morfologice specifice într-un limbaj expresiv și a timpurilor verbale adecvate. 4 puncte

Vei primi 32 de puncte pentru conținutul compunerii și 8 puncte pentru redactare.

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de
cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Pag. 4 din 4
Clasa a V-a