ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI

PROFESOR, LUNGOCI ANDREEA-AMALIA

TEST FORMATIV
CLASA A VI-A

Era deosebit de fraţii şi surorile lui. Părul acestora trăda de pe acum nuanţa aceea roşcată, moştenită de la
mama lor, lupoaica; numai el semăna cu tatăl. Din tot culcuşul, el era singurul puiuţ cenuşiu - viţă curată de lup.
Puiul cenuşiu nu făcuse ochi de prea multă vreme, totuşi vedea cu multă siguranţă. Încă înainte ca ochii să i
se fi deschis, el simţise, gustase şi mirosise. Îşi cunoştea foarte bine cei doi fraţi şi cele două surori. Începuse să se
hârjonească cu ei, timid şi neîndemânatic, ba chiar să se ciorovăiască, şi ori de câte ori se întărâta, scotea din micul
lui gâtlej un sunet ciudat şi răguşit (premergător mârâitului). Şi cu mult înainte de a fi deschis ochii, învăţase cu
ajutorul pipăitului, gustului şi mirosului să-şi recunoască mama - izvor de căldură, hrană lichidă şi duioşie. Mama
avea o limbă delicată, mângâietoare, care îl alinta când trecea peste trupuşorul lui moale, făcându-l să se strângă
bine lângă ea şi să aţipească apoi.
Cea mai mare parte din prima lună de viaţă trecuse astfel, în somn; dar acum vedea foarte bine şi stătea treaz
timp mai îndelungat, începând să cunoască îndeaproape lumea. (...) Lumea lui era foarte mică. Marginile ei erau
pereţii vizuinii, dar cum nu ştia nimic despre lumea largă dinafară, nu se simţea stânjenit de hotarele strâmte ale
existenţei sale. Descoperi însă curând că un perete al lumii în care trăia se deosebea de ceilalţi. Era gura văgăunii şi
izvorul de lumină. Făcuse această descoperire cu mult înainte încă de a fi avut gânduri proprii, de a fi avut o voinţă
conştientă. Exercitase asupra lui o atracţie, căreia nu i se putuse împotrivi, şi aceasta încă înainte ca ochii să i se fi
deschis şi să o fi putut vedea.
La început, înainte de a fi căpătat o conştiinţă, se târâse spre gura văgăunii. Fraţii şi surorile lui făceau la
fel. Pe atunci, nici unul nu se târa spre colţurile întunecate ale peretelui din spate. Mai târziu, când fiecare îşi
dezvoltă individualitatea, simţind imbolduri şi dorinţe, atracţia luminii crescu. Puii se târau şi se întindeau necontenit
spre ea, dar mama lor îi gonea de fiecare dată înapoi. Astfel, puiul cel cenuşiu mai cunoscu şi alte atribute ale mamei
sale decât limba moale, mângâietoare. Tot târându-se spre lumină, descoperi că mama are şi un nas care îl mustra,
dându-i un ghiont colţuros, mai târziu descoperi laba care-l dobora la pământ şi-l rostogolea o dată şi încă o dată, cu
lovituri iuţi şi sigure. Astfel învăţă ce e durerea şi pe deasupra se deprinse să se ferească de durere, întâi ocolind,
apoi, dacă nu era posibil, ferindu-se şi retrăgându-se. Acestea erau acţiuni conştiente, rezultatele primelor lui
generalizări în legătură cu lumea. Înainte, se dădea automat înapoi din faţa durerii, aşa cum tot automat se târa spre
lumină.
Tot el era şi cel mai sălbatic din culcuş. Putea să scoată mârâituri răguşite, mai tare decât toţi ceilalţi. Micile
lui furii erau mult mai grozave decât ale fraţilor lui. Învăţă cel dintâi cum să dea de-a dura un alt pui din vizuină,
printr-o lovitură de labă iscusită. Şi tot el a fost cel dintâi care a apucat un alt pui de ureche, trăgându-l, şi mârâind
printre fălcile puternic încleştate. Şi desigur, el îi dădea cel mai mult de furcă mamei sale, atunci când era vorba să
nu-i lase să se apropie de gura vizuinii.
Lumina îl fascina din zi în zi mai mult pe puiul cel cenuşiu. Pornea necontenit spre aventuri - cale de un cot -
spre intrarea vizuinii, şi de fiecare dată era alungat înapoi. Pentru el intrarea în vizuină era un perete de lumină.
Ceea ce soarele era pentru cei dinafară, era acest zid pentru lumea lui. Se simţea atras spre el, aidoma gâzelor. Se
trudea necontenit să ajungă acolo. Viaţa care creştea atât de iute în el îl împingea fără preget spre zidul de lumină.
Viaţa din el ştia că acesta era singurul drum spre lumea dinafară, drumul pe care era sortit să păşească. El însă nu
ştia nimic despre aceasta. Nu ştia nici măcar că există un „afară".
Un singur lucru ciudat se petrecea cu peretele acesta de lumină. Tatăl lui (pentru că ajunsese să-şi
recunoască tatăl ca pe un alt locuitor al lumii, o fiinţă ca şi mama lui, care dormea lângă lumină şi aducea carne)
tatăl lui obişnuia să meargă chiar prin acest zid albicios şi îndepărtat şi să dispară. Puiul cel cenuşiu nu putea
pricepe aceasta. Deşi mama lui nu-i dăduse voie niciodată să se apropie de peretele acela, el se apropiase de ceilalţi
pereţi, unde întâlnise o piedică tare în vârful nasului său gingaş. Aceasta făcu să-l doară. Şi după ce se aventură
astfel de vreo câteva ori, lăsă pereţii în pace. Nu se preocupă de această dispariţie în perete, ci o privi ca pe o
ciudăţenie a tatălui lui.
(Colț Alb, Jack London)
SUBIECTUL I
A. 1. Notează o idee principală corespunzătoare primului paragraf al textului. 6p
2. Ce moment al subiectului reprezintă primul paragraf al textului dat? 6p
3. Ce fel de personaj reprezintă Colț Alb? Dar frații și surorile lui? 6p
4. Explică, în 3-5 rânduri, sensul enunțului: ”Pentru el, intrarea în vizuină era un perete de lumină.” 6p
5. Crezi că este necesar ca animalele sălbatice să crească și să se dezvolte în mediul lor natural?
Argumentează-ți părerea într-un text de 2-3 rânduri. 6p
6. Într-un text de 5-7 rânduri, asociază fragmentul dat cu o altă carte citită/ studiată de tine, precizând

1
ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI
PROFESOR, LUNGOCI ANDREEA-AMALIA
o temă/ o valoare comună între acestea. 6p

B.
1. Precizează trei grupuri de sunete pe care le regăsești în structura: ” Putea să scoată mârâituri
răguşite, mai tare decât toţi ceilalţi ”.
6p
2. Precizează valoarea morfologică a cuvântului subliniat din enunțul: Puiul cenuşiu nu făcuse ochi de
prea multă vreme. Alcătuiește un enunț cu omonimul acestuia, precizând valoarea morfologică obținută. 6p
3. Înlocuiește cu antonime, cuvintele subliniate în secvența: Pe atunci, nici unul nu se târa spre colţurile
întunecate ale peretelui din spate. 6p
4.Trece la plural următorul enunț, fiind atent/ atentă la toate acordurile care se impun: Un singur lucru
ciudat se petrecea cu peretele acesta. 6p

SUBIECTUL AL II-LEA 30 de puncte

Redactează o compunere narativă, de 15-20 de rânduri, în care să povestești o întâmplare prin care
crezi că ar putea trece puiul de lup, într-o zi de iarnă, când îndrăznește să iasă din vizuină, singur. În
compunerea ta, vei introduce o secvență descriptivă de 2-3 rânduri și un dialog de 4-6 replici. Vei da ca titlu
o figură de stil.
Vei avea în vedere, în conținutul compunerii:
- Adăugarea unui titlu conform cerinței 1p
- Respectarea părților unei compuneri (introducere, cuprins, încheiere) 3p
- Respectarea temei date 2p
- Introducerea secvenței descriptive 2p
- Introducerea dialogului 2p
- Indicarea unei întâmplări prin care trece puiul de lup 1p
- Redactarea întâmplării, cu respectarea momentelor subiectului 5p
- Relația cu celelalte personaje 2p
- Respectarea numărului de rânduri 2p

REDACTAREA TEXTULUI (așezare în pagină, corectitudine gramaticală, înlănțuirea logică a ideilor, lizibilitate, ortografie și
punctuație) 10p

Din oficiu 10 puncte

2
ȘCOALA GIMNAZIALĂ DORNA ARINI
PROFESOR, LUNGOCI ANDREEA-AMALIA

BAREM DE CORECTARE
SI, A
1) Colț Alb era singurul care semăna cu tatăl său.
2) Expozițiunea
3) Colț Alb este un personaj individual, iar frații și surorile reprezintă personajul colectiv.
4) La alegere
5) La alegere
6) La alegere

B.
1. putea, scoată, mai- diftongi; mârâituri- hiat
2. substantiv comun; El ochi pasărea. (verb predicativ)
3. acum, luminate, din față
4. Numeroase/ mai multe lucruri ciudate se petreceau cu pereții aceia.

SII.
- Conținutul compunerii – 20 p
- Redactare – 10 p

Din oficiu 10 puncte