Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Limba română
(VARIANTA 5)
Subiectul I
Citește cu atenție textele de mai jos și răspunde cerințelor formulate:
Plosca și păianjenul
Păianjenul, care se numea Yevi, se socotise multă vreme înțeleptul înțelepților, geniul
neîntrecut al gândirii. Dar, pe măsură ce anii treceau, iar păianjenul urmărea îndeaproape
întâmplările din această lume, s-a mirat foarte de inteligența pe care o dobândiseră oamenii și
celelalte făpturi.
Într-o bună zi, s-a gândit păianjenul, vor ajunge tot atât de inteligenți ca mine și-mi vor
lua locul.
Și-a făcut rost de o ploscă mică și a pornit să stoarcă și să sugă, cu ajutorul ei, toată
inteligența și toată știința făpturilor vii (în afară de el). A supt și instinctul, imaginația,
gândirea. Le-a băgat pe toate în ploscă, a închis-o bine și a legat-o strâns la gură cu o bucată de
sfoară.
Apoi a căutat un loc potrivit pentru a ascunde prețioasa comoară.
– În apă? În pământ? Nu, mai degrabă acolo sus, în vârful acestui copac uriaș.
Și-a trecut sfoara cu care legase plosca după gât și a început să urce, ținând trunchiul
copacului între piciorușe. Plosca era însă atât de grea încât se bălăbănea tot timpul, iar
păianjenul se trezea din nou jos, pe pământ.
O dată, de două ori, de trei ori: păianjenul cădea mereu. Dar nu se lăsa, cu toată durerea.
Deodată, din vârful copacului, a pornit să cânte o turturică. Păianjenul, care știa limba
păsărilor, a înțeles ce-i spunea turturica;
– Ia plosca în spinare! Ia plosca în spinare!
Păianjenul s-a gândit: biata turturică are dreptate. Cu toate că nu este decât o turturică pe
care am golit-o de inteligență, are dreptate. Este mai inteligentă ca mine. Nu am nicio îndoială.
Mi-e rușine de trufia* mea, de părerea pe care o aveam despre mine și despre puterile mele.
Păianjenul a dat drumul ploștii, care a căzut și s-a desfăcut. Toată știința s-a răspândit în
văzduh și s-a întors la celelalte ființe.
Iar turturica i-a spus păianjenului;
– Nu se află în această lume nimeni care să nu știe nimic și nimeni care să știe totul!
Notă lexicală
*trufia = îngâmfarea, aroganța
Dinozaurii
Ca să înțelegem mai bine evoluția vieții pe pământ, să ne închipuim că vârsta
Pământului corespunde unei zile și unei nopți, adică are 24 de ore. Acum este miezul nopții.
Apariția omului va fi avut loc cu un minut înainte de miezul nopții. Abia ne-am născut!
Dinozaurii, însă, vor fi apărut către ora unsprezece. Dar multe alte animale existau înaintea lor.
Pământul a luat naștere în urmă cu 4 miliarde și 600 de milioane de ani. Viața a apărut
în mări. Niște celule mici, algele și bacteriile, au fost primele viețuitoare. Pornind de la aceste
celule, s-au dezvoltat plante și animale mai mari. Procesul acesta s-a desfășurat pe durata a
milioane de ani. Apariția dinozaurilor se situează cu 230 de milioane de ani în urmă. Au
dispărut acum 65 de milioane de ani. Primii oameni au trăit în urmă cu 5 milioane de ani.
(*** „Dinozaurii”, Enciclopedia RAO, 1998)
A.
1. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
Enunțul Corect Incorect
Păianjenul fură inteligența celorlalte viețuitoare ca să nu existe cineva
mai deștept decât el.
Păianjenul reușește să ascundă cu ușurință plosca în vârful unui copac.
Turturica se dovedește mai deșteaptă decât păianjenul.
Dinozaurii au apărut pe Pământ cu mult timp în urmă.
Au trecut doar 65 de milioane de ani de la apariția vieții pe Pământ.
Primii oameni au existat înaintea dinozaurilor.
B.
1. Transcrie o propoziție simplă și una dezvoltată din primul text. 6 puncte
2. Transcrie subiectul și predicatul din fragmentul: „Mi-e rușine de trufia mea.”, precizând prin
ce sunt exprimate; 6 puncte
3. Transcrie propoziția de mai jos corectând greșelile: 6 puncte
„Frimiturile care lea dat piticu la furnici era gustoase. ”
Subiectul al II-lea
Într-o compunere de 20-25 de rânduri, povestește o întâmplare cu două personaje din
lumea animalelor, în care să fie vorba despre prietenie.