Cursuri MSA (Teapa Dumitru)

MODELAREA PROCESELOR
DE AFACERI
(Modelarea şi simularea afacerilor)
Conf. dr. ing. Dan Dumitriu
MIE dumitriud@gmail.com
Cap. 1 Definiţia afacerii. Factori cheie de

-
succes în afaceri (1/25)
Cuprins Cap. 1:
Definitii. Ce este o afacere? Ce este mediul de afaceri?
Probleme ale afacerilor antreprenorilor din România
Topul motivelor invocate pentru a nu demara o afacere
Idei preconcepute la începerea unei afaceri
Factori care influenţează afacerile şi antreprenoriatul

Factori macroeconomici
Factori microeconomici
Factori cheie de succes în afaceri

13 factori cheie de succes în afaceri
Reducerea riscului afacerii prin instrumente de modelare şi

simulare
Bibliografie:
Dan Dumitriu, Modelarea proceselor de afaceri: note de curs, Ed. Printech, Bucureşti, 2019, ISBN 978-606-23-0965-7
Dan Dumitriu, Modelarea şi simularea proceselor de afaceri: îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-760-6
1
-
succes în afaceri (2125)

Definitii. Ce este o afacere? Ce este mediul de afaceri?
Afacere (DEX 2009) - 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial,

comerţ, financiar etc. desfăşurată în scopul obţinerii de profit. 2. (Fam.)
Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acţiune (importantă), îndeletnicire,
ocupaţie. 0 Afaceri interne (sau externe) = treburi obşteşti privind
problemele interne (sau externe) ale unei ţări
Mediul de afaceri - Ansamblul reglementărilor şi valorilor juridice,

administrative, morale, etice, care alcătuiesc cadrul extern de infiinţare şi
funcţionare a firmelor intr-o ţară sau într-o anumită regiune

-

❑ Mediul de afaceri (factori macro şi micro utilizaţi în modelare şi simulare)
MACROMEDIU
Factori Factori
economici globali
MICROMEDIU
Fumizori
Factori socio- Factori
culturali demografici
Concurenţi FIRMA
Public
Clienţi
Factori politico- Factori

legislativi
• Factori
fizici
tehnologici
Bibliografie:
2
Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de
____________________________________________________________________________________________ i lir
Probleme ale afacerilor antreprenorilor din România
❑ Antreprenorii români trebuie să gândească o afacere in contextul

pieţei româneşti, nu să adapteze idei conform pieţelor occidentale
❑ Neimplicarea suficient de activă în afacere, se lasă totul prea mult
pe seama angajaţilor
❑ Lipsa unui plan bine stabilit
❑ intrarea într -o afacere fără oportunităţi deosebite
❑ intrarea într -un domeniu în care au mai investit şi alţii anterior,
doar pentru că este "la modă"
❑ Alege rea gr eşit ă a echip ei

❑ Topul motivelor invocate pentru a nu demara o afacere
Nu am timp. Toată lumea are acelaşi număr de ore într-o zi.

Singura diferenţă este ceea ce vrei să faci în aceste ore. Găsirea timpului
ţine întotdeauna de cât de multiţi doreşti un anumit lucru
o Nu am destui bani. Realitatea este că nu vei avea niciodată destui bani.
Dacă nu ai destul capital pentru a-ţi porni afacerea aşa cum ai planificat,
schimbă planul. Nu poţi controla tot timpul ceea ce ai, dar poţi alege ce
să faci cu ceea ce ai
o Nu am curaj. Este valabil în cazul oricărui antreprenor. Deci ai de ales:
laşi teama să te oprească din drum sau foloseşti teama pe post de
combustibil care să te ajute să faci tot ce trebuie pentru a avea succes
Bibliografie:
3
-
Nu am relaţiile necesare. Cu atâtea site-uri ale companiilor, Linkedln,

Facebook, Instagram, Twitter şi toate platformele de social media, poţi
ajunge aproape la oricine. Începeţi pas cu pas, construiţi baza. Aveţi un
motiv bun atunci când contactaţi pe cineva, oferiţi înainte să primiţi şi
veţi fi surprinşi când veţi vedea cine vă răspunde
Nu am abilităţile necesare. Nici o problemă. Citeşte o carte. Citeşte 10
cărţi. Vorbeşte cu prietenii. Începe cu o slujbă part-time în domeniul
vizat. Găseşte pe cineva care a făcut ceea ce vrei să faci şi propune-i să
îl ajuti la treabă fără să fii plătit
Nu voi reuşi, e prea greu. Călătoriile lungi sunt grele. Paşii luaţi separat
sunt uşori. Dacă stai toată ziva pe canapea şi iei decizia să alergi la
maraton... Dacă vrei să porneşti o afacere, ai putea să lucrezi la un plan
sau să vorbeşti cu un posibil furnizor ori să te sfătuieşti cu un mentor.
Nu poţi să faci nimic peste noapte, însă poţi să te îndrepţi pas cu pas
spre scopul propus

-
❑ Idei preconcepute la inceperea unei afaceri

❑ Cine îşi petrece toata viaţa ca angajat va tinde să gandească in
orice situaţie ca un angajat.ii va fi dificil să privească imaginea de ansamblu a
funcţionării unei firme
Dacă însă vrea să se lanseze într-o afacere pe cont propriu, atunci pot
apărea dificultăţi pentru că proaspătul viitor om de afaceri poate avea o
serie de idei preconcepute care n-au nici o legătură cu realitatea de pe
piaţă
Statistic, cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele:
Bibliografie:
4
❑ 1. "Produsul meu va plăcea tuturor"
o Greşit! Nimeni nu va vedea avantajele extraordinare ale produsului,
decât dacă reuşeşti să îi determini pe oameni să se oprească o clipă la
oferta ta, să asculte explicaţiile tale, să vizioneze produsul şi să
înţeleagă că într-adevăr, ar avea ceva de câştigat dacă 1-ar cumpăra. Tot
parcursul acesta înseamnă VÂNZARE şi constituie partea cea mai grea
a unei afaceri
❑ 2. "Sunt la început, mă voi orienta după ce face concurenta"

o Dacă doar iţi copiezi concurenţii, unde este elementul de noutate,
unde este valoarea adăugată produsului? Clienţii vor continua să
cumpere de la concurenţă, pentru că nu vor avea nici un motiv să
cumpere de la altcineva. Singura şansă este să identifici o nişă, un
produs pe care tu ai putea să îl realizezi mai bine sau mai ieftin. Altfel,
toate atuurile sunt de partea competitorilor: mai multe resurse, mai
multe relaţii, mai mult know-how

❑ 3. "Voi economisi bani dacă voi face totul singur"
o E dificil să lucrezi la realizarea produsului şi să fii totodată şi secretară,
şi vânzător, şi şofer, şi contabil. E adevărat, există unele afaceri mai
simplu de gestionat (de exemplu, serviciile de consultanţă, care nu
implică manufacturarea unui produs), dar chiar şi aici se simte nevoia
de ajutor: drumuri la administraţia financiară, la bancă, realizarea
materialelor publicitare, ţinerea legăturii cu clienţii etc.
❑ 4. "Reclama nu are cum să mă coste prea mult"
o De obicei, această idee se traduce în materiale promoţionale ieftine:
pliante şi broşuri făcute la copiator, cărţi de vizită din carton simplu
etc., pe principiul: "Important este ca oferta mea să ajungă la
potenţialul client." Dar o ofertă care nu inspiră încredere nu are nici o
şansă şi va ajunge direct la coş, chiar dacă produsul promovat este
excelent
Bibliografie:
5
❑ 5 "Trebuie să am un sediu impunător"
Gândul că trebuie să ai un sediu impunător, mai ales când nu îţi permiţi
aşa ceva, poate distruge din start entuziasmul. Totuşi pentru clienţi, nu
sediul este cel mai important element, ci utilitatea produsului, preţul,
calitatea servirii. Există afaceri prospere gestionate dintr -un
apartament de 2 camere situat la etajul 10, precum şi afaceri cu sedii
de lux, în care clientul este plimbat de la un birou la altul
❑ 6 "Important este să nu fac greşeli"

o Greşit! Important este să nu persiştiin greşeală, să o recunoşti de la
început şi să o corectezi până nu se transformă într -o greşeală
costisitoare. Cu siguranţă vor exista şi greşeli, însă din ele se învaţă mai
mult decât din succese. Oricât de bun ar fi planul de afaceri, el nu
garantează reuşita, ci doar iţi arată direcţia pe care trebuie s-o urmezi.
lar greşelile, dacă sunt sesizate la timp, te ajută să păstrezi respectiva
direcţie

succes în afaceri 01/25)
Factori care influenţează afacerile şi antreprenoriatul
❑ Evoluţia în afaceri se realizează sub influenţa unei mari diversităti

de factori. Aceştia, pe de altă parte pot avea şi efecte
negative
❑ Sub influenţa factorilor implicaţi, decizia de a intra într -o afacere
trebuie luată cu înţelegerea deplină a acestora. Concur enţa este mare
în antreprenoriat, iar eşecul unor idei poate apărea şi din lipsa unor
cunoştinţe solide sau a neconştientizării riscurilor reale
❑ Cunoaşterea factorilor care duc la succesul sau eşecul acestor firme
poate fi un pas important în afaceri din partea întreprinzătorului
❑ Factorii care influenţează mediul antreprenorial românesc pot fi de

ordin macroeconomic sau microeconomic
Bibliografie:
Dan Dumitriu,
Modelarea 6 şi simularea
proceselor de afaceri: îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-760-6
❑ Factori macroeconomici: evolu

ţia generală a economiei mondiale
şi naţionale, inflaţia, rata dobânzii, accesul la capital, legislaţia
Evoluţia generală a economiei mondiale şi naţionale - în fazele de
creştere afacerile prosperă şi se dezvoltă,in fazele de recesiune
îndeosebi firmele noi şi cele mici sunt puternic afectate, deoarece sunt
mult mai sensibile la acestefluctuaţii ale economiei. În România aceste
mişcări survenite în economia mondială au avu t un puternic impact
asupra antreprenorilor autohtoni. În lipsa unei legislaţii protective
aceştia au avut de întâmpinat diverse dificultăţi
o Inflaţia - într-o economie cu o inflaţie scăzută afacerile prosperă, rata
profitului depăşind-o pe cea a inflaţiei. În economiile inflaţioniste,
inflaţia poate produce serioase probleme în lumea afacerilor

o Rata dobânzii - când rata dobânzii este scăzută, 'imprumuturile se
acordă în condiţii avantajoase pentru întreprinzător. Când rata
dobânzii este ridicată , antreprenorii devin vulnerabili putând avea
probleme în returnarea sumelordatorate. Băncile au acordat mai greu
credite pentru firmele nou înfiinţate, având în vedere problemele
întâmpinate în recuperarea sumelor datorate de alte companii
o Accesul la capital - existenţa unor programe de finanţare a afacerilor
facilitează dezvoltarea antreprenoriatului. Tntreprinzătorii au totuşi
dificultăţi în faza de început a afacerilor în a accede la capital, întrucât
băncile preferă să acorde împrumuturi firmelor mari, stabile,
antreprenorul fiind nevoit să se bazeze pe resursele proprii
o Legislaţia - un impact major asupra evoluţiei mediului antreprenorial
românesc 1-au avut legile în vigoare. Acestea au ajutat, dar de foarte
multe ori au încetinit realizarea unor proiecte de antreprenoriat
Bibliografie:
7
❑ Factori microeconomici: competenţa antreprenorială, controlul

financiar, controlul stocurilor, planificarea, evidenta financiar-
contabilă, frauda şi dezastrul
o Competenţa antreprenorială - în cele mai multe afaceri noi principala

cauză a eşecului o reprezintă incompetenţa antreprenorială. Mulţi
dintre aceştia nu au pur şi simplu calităţile necesare iniţierii şi derulării
unei afaceri şi fac diverse greşeli
Controlul financiar - pentru a avea succes întreprinzătorul trebuie să
instituie un control financiar adecvat şi aceasta pentru că marja
erorilor e foarte redusă, în special în faza iniţială a afacerii
Buna funcţionare financiară a firmei este in pericol în 3 situatii:
1. insuficienţa capitalului
2. o politică de credit necorespunzătoare
3. investiţii exagerate în fonduri fixe

o Controlul stocurilor - dintre toate responsabilităţile antreprenoriale,

controlul stocurilor este cel mai neglijat. Aceasta poate duce la
nemulţumirea clienţilor şi într-un final la pierderea acestora.
Întreprinzătorul se poate să păstrezein unele cazuri stocuri foarte mari
şi uneori chiar stocuri necorespunzătoare. Multe dintre produse pot fi
demodate/ depreciate => duce la diminuarea capitalului de lucru
o Planificarea - schimbările ce apar cu rapiditate pe piaţă impun
elaborarea unor strategii adecvate. Realizarea unor planuri bine
elaborate permite întreprinzătorului să obţină avantaje superioare din
oportunităţile ce apar la un moment dat şi să prevină unele dificultăţi
ce ar putea afecta afacerea. Pe măsură ce firma se dezvoltă, creşte şi
dificultatea problemelor. Uneori întreprinzătorii încurajează creşterea
rapidă, fără să fie capabili să o gestioneze. În lipsa unei planificări,
gestiunea cresteril devine foarte dificilă => profiturile scad
Bibliografie:
8
o Evidenţa financiar-contabilă - introducerea unui sistem de

contabilitate corespunzător este deseori trecută cu vederea deşi
ţinerea defectuoasă a evidenţei financiar-contabile creează serioase
dificultăţi antreprenorilor. Chiar dacă un contabil cunoscător instituie
un sistem financiar-contabil eficient, întreprinzătorul trebuie să
"inteleagă informatiile financiare respective şi să fie capabil să le
utilizeze în luarea deciziilor
o Frauda si dezastrul - Multe firme suferă eşecuri din cauza fraudei şi

dezastrelor (furturile clienţilor, furturile salariaţilor, spargeri, inundaţii,
furtuni puternice, grindină, cutremure etc.)

succes în afaceri 03/25)
Factori cheie de succes în afaceri

❑ Se pot enumera minim 13 factori cheie relevanţi pentru orice afacerK0 i
succes. Producerea unui eşec sau existenţa unui deficit în oricare din ariile
menţionate mai jos poate duce la colapsul companiei. Sarcina fiecărui
antreprenor sau manager, e să se asigure că propria afacere reuşeşte în
fiecare dintre aceste aspecte
❑ 1. Atitudinea - Companiile mici sunt importante pentru că ele aduc pe
piaţa ideile şi produsele inovatoare. inovaţiile radicale nu vin aproape
niciodată dintr-o companie mare. Odată ajunsă lider de piaţă, atitudinea
companiei se va schimba. Dacă nu este lider de piaţă şi vrea să joace
cartea inovaţiei trebuie să fie atentă la atitudine, pentru că ea este
singura care poate ajuta la inovare. Pe Iângă inovaţie, tot de atitudine se
leagă şi succesul în vânzări. Dat fiind că românii nu au cultura vânzării, aşa
cum o au americanii (care, de ex. învaţă de mici să vândă ziare etc.), tot ce
pot să facă antreprenorii români e să încerce să înveţe cât mai m ult din
experienţa acumulată
Bibliografie:
9
❑ 2. Managementul echipei Paradoxal, antreprenoriatul nu presupune un

comportament individual. Cele mai de succes business-uri au în spate o
echipă formată din oameni cu aptitudini complementare, iar construirea,
conducerea şi designul unei noi afaceri este, de fapt, un proces intensiv de
alegere a echipei potrivite şi de asigurare că toţi membrii echipei
urmăresc acelaşi scop
❑ 3. Brevete- Brevetele pot juca un rol important in construirea unei
afaceri. De exemplu, dacă veţi aborda o altă companie, în vederea unui
parteneriat şi le veţi prezenta serviciile oferite s-ar putea ca în urma
întâlnirii, dacă nu aveţi un brevet, compania să vă preia ideea şi să o
implementeze
❑ proprietatea intelectuală slabă => creează competitori
❑ proprietatea intelectuală puternică => creează parteneri

❑ 4. Investitori de calitate. Investitorii pe care compania reuşeşte să-i atragă

sunt deosebit de importanţi. În primul rând, pentru că ei pot funcţiona în
anumite situaţii ca un catalizator, scutind firma de eforturi şi cheltuieli. În
al doilea rând, o afacere va avea nevoie de mai multe fonduri decât s-au
estimat iniţial, aşa că un investitor cu buzunare adânci e de preferat,
pentru că probabilitatea unui eşec scade considerabil
❑ Odată stabilit tipul investitorului pe care îl cauţi, trebuie să fii atent la
aşteptările pe care le are pentru a-1 putea atrage de partea ta (de obicei, ei
caută un lider competent, un business validat de piaţă, un business făcut
cu pasiune şi condus de oameni cu spirit de echipă, cu o reţea de contacte
bogată, receptivi la feedback şi care sunt uşor adaptabili)
Bibliografie:
10
5. Reacţie rapidă în piaţă.

❑ Pentru industriile unde brevetele nu sunt
importante, reacţia rapidă în piaţă este vitală. Unul dintre managerii de la HP spunea că
valoarea unei lansări mai devreme cu o lună a unui produs HP e mai mare decât întregul
cost de dezvoltare a produsului respectiv. Desigur, reacţia rapidă şi calitatea trebuie să fie
puse tot timpul în balanţă
❑ 6. Flexibilitate. Lipsa flexibilităţii nu le permite întotdeauna marilor companii
să dezvolte tehnologii inovatoare. Companiile mai mici sunt mai flexibile când
vine vorba de inovaţii şi de răspuns rapid la nevoile consumatorilor. E mai
uşor să iei legătura cu un antreprenor decât cu o companie mare
❑ 7. Localizare. Compania ar trebui să fie localizată aproape de cei mai
aprigi competitori şi de cei mai exigenţi clienţi. Se pot câştiga avantaje
regionale prin asocierea cu alte companii cu resurse complementare

❑ 8. Productivitatea. Pentru a spori semnificativ productivitatea resurselor

investite în afacere, secretul este să obţii mai mult din mai puţin, să
găseşti mereu alte modalităţi de a livra aceeaşi cantitate de bunuri şi
servicii la fel de calitative, dar reducănd costurile (poate să facă diferenţa
dintre succes şi eşec)
❑ 9. Satisfacţia clientului. Este determinantul fundamental al succesului pe
termen lung. Este singurul mod prin care te poţi asigura că un client revine
si va continua să-ti cumpere produsele / serviciile
❑ 10. Profitabilitatea. Fiecare persoană care lucrează în companie ar trebui
să fie concentrată în permanenţă asupra profitabilităţii afacerii. Trebuie
avute în vedere care sunt acele 20% dintre produse care generează 80%
din profit
Bibliografie:
11
-
❑ 11. Calitatea - Obţinerea şi menţinerea unor standarde ridicate de calitate

în raport cu cele ale competitorilor e o condiţie fundamentală pentru
supravieţuirea unei companii. În mintea clienţilor, calitatea e rezultatul a 2
factori: produsul sau serviciul în sine şi modul în care acesta e vândut,
livrat şi folosit
❑ 12. Dezvoltarea organizatională - Trebuie căutate mereu modalităţi prin
care sa se obţina rezultate mai bune, reorganizândresursele umane şi de
altă natură, mobilizându-le şi deplasându-le înspre aria unde pot produce
rezultate mai bune. Există cei 3 „R" - metode care pot fi utilizate cu
regularitate pentru a asigura că afacerea funcţionează la cel mai înalt nivel
de eficientă: Restructurare. Reproiectare şi Reinventare
13. Formarea profesională şi implicarea oamenilor - Trebuie crescută
loialitatea personalului şi a oamenilor esenţiali pentru firmă. Aceştia
trebuie să devină competenţi şi increzătoriin forţele proprii. Felul în care
gândesc şi simtoamenii faţă de companiile pentru care lucrează, rolurile,
managerii şi colegii lor de muncă determină calitatea şi cantitatea muncii

-
HOW TO LEARN FAST

comporing speed of learning to speed of travel from San Francisco to London
Anno Vilol d. Vlod Shyslioe

,
hbv./ 1833
If you wanted 6‘` „....i tim, 366 boun ă*ori

t o b e c o m e a n e n t r e p r e n e u r , L o n >". d o n
mph - mile per hour,

1 mph 1.6 km per hour
jump in the woter, then

sink or swim - if you swim
San it took you 1 minute to learn
Francisco sell a product you don't have

to a big corporation (Bill Gates)
.
‘earri'mg by %cik Ing b‘g
BASIC
quit your job and use all
your savings to start o company
which route will you take? FundersandFounders.com
Bibliografie:
12 Ca
13
p. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de
It doesn't rnatter how many resources you have
lf you don't know how to use them,

it will never be enough.

Reducerea riscului afacerii prin instrumente de modelare şi simulare
„Cel mai mare risc este să nu risti."

Peter Drucker
În consecinţă, un grad de risc trebuie asumat, dar dată fiind complexitatea

proceselor de luare a deciziilor, instrumentele de modelare şi simulare
sunt utilizate atât pentru a le facilita, cât şi pentru a reduce riscul de a lua
decizii greşitein diferitele etape ale proceselor de afaceri.
Bibliografie:
DE AFACERI
Cap. 2 - Modelarea economico-matematică.

Definiţii. Concepte. Clasificări (1/21)
Cuprins Cap. 2:
❑ Evolutia modelării economico-matematice
❑ Definiţie. Principiile modelării. Clasificări
❑ Modelarea economico-matematică — metodă de reducere a
complexităţii problemelor în afaceri
❑ Fazele generale ale modelării şi simulării
❑ Etapele construirii modelelor economico-matematice
❑ Perspective în modelarea proceselor de afaceri
Bibliografie:
1
Cap. 2 Modelarea economico-matematică.
-
Evolutia modelării economico-matematice

Bazele abordării raţionale a mecanismului de funcţionare a unei
organizaţii sunt puse de „şcoala clasică" (F. Taylor, H. Ford, H. Fayol) la
începutul sec. XX. Nu au folosit conceptele: informaţie şi decizie
După 1950, „şcoala neociasică" (Peter Drucker, Alfred Sloan, Ernest Dale)
include activităţile de producere, recepţionare, transport, prelucrare şi
stocare de informaţii în scopul luării deciziei în organizarea şi conducerea
întreprinderii moderne
„Şcoala comportamentului" (Elton Mayo, Abraham Zaleznik, D.C. Peltz)
acordă atenţie comportamentului oamenilor în timpul procesului
productiv, propune descentralizarea deciziilor, promovează increderea în
membrii unui grup

-
❑ Odată cu apariţia primei generaţii de calculatoare electronice (anii `50), a

primelor lucrări de cibernetică şi a primelor echipe de cercetare
operaţională, se doreşte mai multă rigurozitatein luarea deciziei prin
procedee ştiinţifice, caracterizate prin fundamentare teoretică, bazată pe
metode matematice, cu păstrarea unei orientări practice şi realiste
Se conturează ca discipline privind conducerea: cercetarea operaţională,
cibernetica, informatica, psihosociologia organizării şi teoria generală a
sistemelor
Modelarea şi simularea afacerilorşi a proceselor economice are leg ături

strânse cu toate aceste domenii şi este concepută astfel încât să ofere o
serie de modele şi tehnici necesare acţiunilor manageriale
Bibliografie:
2
-
Definiţie. Principiile modelării. Clasificări

Definiţie
Cuvântul „moder este folosit în vorbirea curentă cu mai multe înţelesuri
(se vorbeşte de modele în: modă, artă, tehnică, ştiinţă, afaceri)
− În ştiinţă, prin model se înţelege un sistem teoretic sau material cu
ajutorul căruia pot fi studiate indirect proprietăţile şi evoluţia unui sistem
mai complex, considerat sistem original, faţă de care modelul prezintă o
anumită analogie => modelul este un instrument de cunoaştere ştiinţifică
a realităţii obiective, oferind posibilitatea realizării unor experimente şi
repetării acestor experimente până la cunoaşterea esenţei fenomenului
studiat
All we ever know is our models, but never the reality that may or may not
exist behind the models. ...Our models may get closer and closer but we
will never reach direct perception of reality. (Stephen Hawking)

-
❑ Modelul este o reprezentare simplificată sau o abstractizare, deoarece

realitatea este prea complexă pentru a fi copiată exact. Nu întotdeauna însă
prin simplificare se obţine un model reprezentativpentru procesul real
studiat
Structura unui model cuprinde variabile, constante şi parametri, relaţii între

variabile şi parametri
❑ Cerinţele impuse unui model economico-matematic sunt:
o să fie reprezentativ
o să aibă valoare cognitivă şi aplicativă
o să poată fi adaptat cu uşurintă la schimbările mediului sau ale evoluţiei
procesului
să fie valid
să asigure respectarea la scară a dimensiunilor mărimilor variabile şi
constante
o să fie rezolvabil cu tehnica de calcul existentă
Bibliografie:
3
❑ Rezolvarea problemelor manageriale din întreprinderi nu se poate realiza

cu un model matematic „pur"
❑ Modelarea economică oferă managerului:
❑ latura riguroasă a acSiunilor sale („ştiinţa de a conduce")
o modalităţi multiple de punere de acord a resurselor existente
(materiale, umane, financiare) cu obiectivele formulate pentru o
anumită perioadă de timp
© posibilitatea de a găsi şi a decide „mai bine" şi „mai repede" fără să
denatureze realitatea
❑ Modelarea şi simularea proceselorin mediul de afaceri este o disciplină
economică de graniţă cu matematica şi tehnica de calcul şi se ocupă de
fundamentarea deciziei managerialein condiţii de eficienţă pentru
producător cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile şi cu
posibilitatea utilizării tehnicii simulării

❑ Principiile modelării proceselor economice

❑ Orice model se bazează pe o teorie economică creată în prealabil pentru
a explica procesul modelat, iar parametrii cu care operează sunt, de
regulă, categorii economice sau laturi ale acestora
❑ Modelele fac abstraclie de o serie de laturi şi particularităţi ale procesului
reflectat, menţinându-şi însă rolul cognitiv
❑ Izomorfismul modelelor cu realitatea nu este o condiţie absolut
obligatorie pentru ca un obiect să fie modelul altui obiect
❑ Modelul exprimă similitudinea nu numai a unui proces economic izolat, ci
a unei întregi clase de asemenea procese, astfel încât orice model este o
generalizare, o sinteză de un anumit grad
❑ Un model nu poate fi construit fără a se apela la un sistem de simboluri,
care pot reprezenta categorii economice sau procese şi care nu se
suprapun peste alfabetul curent sau cifrele utilizate în calcule
Bibliografie:
4
❑ Clasificarea modeleloreconomico-matematice
❑ Schimbările care se produc în permanenţă în disciplinele organizării şi
conducerii social-economice nu permit realizarea unei sistematizări
metodologice a modelelor matematice utilizate
❑ Clasificarea prezentată în continuare are mai mult un caracter orientativ:
funcţie de sfera de reflectare a problematicii economice:
◼ modele macroeconomice — modele de ansamblu ale economiei

◼ modele mezoeconomice — la nivel regional, teritorial
◼ modele microeconomice — la nivel de întreprindere, companie, combinat
o În funcţie de domeniul de provenienţă şi concepţie:
◼ modele cibernetico-economice
◼ modele econometrice
◼ modele ale cercetării operaţionale
◼ modele din teoria deciziei
◼ modele de simulare

o În funcţie de caracterul variabilelor:

◼ modele deterministe (mărimi cunoscute)
◼ modele stochastice/probabilistice (intervin mărimi a căror valoare este
însoţită de o probabilitate/variabile aleatoare)
o În funcţie de factorul timp:
◼ modele statice
◼ modele dinamice
o În funcţie de orizontul de timp considerat:
◼ modele discrete — secvenţiale
◼ modele continue
o În funcţie de modul de tratare a realităţii:

◼ modele descriptive
◼ modele normative
Bibliografie:
5
-

ffl
Modelarea economico-matematică — metodă de reducere a
complexităţii problemelor în afaceri
Modelarea a fost folosită de multă vreme, deşi conceptul a apărut relativ
mai recent, întrucât complexitatea fenomenelor şi a obiectelor din
societate a determinat oamenii să recurgă la simplificări care să le
uşureze analiza
De-a lungul timpului, modelarea a reprezentat un instrument, o metodă
de cercetare ştiinţifică a lumii
Modelarea => o metodă de operare (teoretică sau practică) asupra unor
obiecte, fenomene sau procese cu ajutorul căreia se studiază un sistem
auxiliar, artificial sau natural şi nu în mod direct obiectul / fenomenul /
procesul care ne interesează, dar cu care se află într-o anumită
corespondenţă obiectivă

-
❑ Privită în evoluţia sa, modelarea proceselor în mediul de afaceri a căştigatin

flexibilitate şi adaptabilitate, iar caracterul interdisciplinar s-a accentuat
simţitor
Astăzi, utilizarea modelelor matematice a devenit o necesitate obiectivă
întrucât, pe măsură ce ştiinţa şi tehnica evoluează, creşte vertiginos
complexitatea problemelor (fenomenelor) şi apare stringentă nevoia de a
introduce rigurozitatea şi abstractizarea în analize, de a clarifica fenomenele
lumii reale şi a le descoperi esenţa
❑ Earth Simulator 3 produs de NEC în Japoni

-
supercomputer folosit pentru a rula model

climatice globale şi a evalua efectele încălzirii
globale şi problemele în geofizica pământului
(NEC SX-ACE, folosit din 2015; din 2018 a fost
lansat NEC SX-Aurora TSUBASA)
Bibliografie:
Dan Dumitriu, Modelarea si simularea proceselor de afaceri: îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-760-6
6
Fazele generale ale modelării şi simulării

❑ analiza de sistem - implică formularea problemei, precizarea scopurilor,
delimitarea dintre „sistemul" studiat şi „mediu" (tot ceea ce este
„exterior" sistemului). Se pun în evidenţă mărimile caracteristice, factorii
specifici ş.a.m.d.
❑ modelare - se determină relaţiile dintre mărimile caracteristice, se
construieşte un model „simplificat", o „imagine" a procesului considerat
❑ simulare - presupune efectuarea unor „experimente" cu modelul,
testarea şi validarea modelului, prevederea evoluţiilor viitoare
❑ decizie, acţiune - pe baza rezultatelor experimentelor de simulare se
determină acţiuni, se iau decizii (inclusiv decizii de conducere, în afaceri)
Analiza Decizii,
de Modelare Simulare acţiuni
sistem

Etapele construirii modelelor economico-matematice

1. Stabilirea obiectivelor modelului
2. Analiza procesului de modelat
3. Sinteza procesului modelat

4. Implementarea modelului
4. Verificarea modelului
5. Validarea modelului
Bibliografie:
7
❑ Etapa 1 - Stabilirea obiectivelor modelului

❑ În această primă etapă se precizează destinaţia
modelului 1. Stabilirea obiectivelor modelului
❑ Dacă modelul are un caracter didactic, se va 2. Analiza procesului de modelat

urmări ca:
❑ dimensiunea lui să fie redusă (pentru a putea fi 3. Sinteza procesului modelat
'inţeles de cursanţi)
❑ să fie izomorf cu realitatea doar pentru anumite 4. Verificarea modelului
laturi ale acesteia
❑ să fie reprezentativ pentru clasa de procese 5. Validarea modelului
modelate
❑ Dacă destinaţia modelului este aceea de a asista 6. Implementarea modelului
decidentul în elaborarea unor decizii:
❑ structura lui va fi mai detaliată
❑ izomorfismul cu realitatea va fi mai pronunţat
❑ acurateţea cu care va descrie procesul va fi mai mare

Etapa 2 - Analiza procesului de modelat

❑ În această etapă are locformularea corecta a 1. Stabilirea obiectivelor modelului
problemei:
❑ identificarea problemei 2. Analiza procesului de modelat
❑ delimitarea spaţială, temporală şi funcţională

a problemei de ambianţă 3. Sinteza procesului modelat
❑ alegerea variabilelor relevante pentru proces

şi a parametrilor, a mărimilor de intrare, stare
şi ieşire
❑ stabilirea ipotezelor privind legăturile dintre
variabile şi parametri
❑ analiza datelor disponibile
Bibliografie:
8
-
Definiţii. Concepte. Clasificări
Etapa 3 - Sinteza procesului modelat

După formularea problemei, modelul poate fi 1. Stabilirea obiectivelor
modelului
iniţial de natură calitativă, fiind o descriere
neformalizată a problemei 2. Analiza procesului de modelat
Din modelul calitativ, prin eliminarea

caracteristicilor nesemnificative şi pe baza 3. Sinteza procesului modelat
unui proces de abstractizare, rezultă un model

formal cantitativ. Acest model trebuie să 4. Verificarea modelului
descrie matematicsistemul real, astfel încât

modelul să poată fi manevrat mai uşor pentru 5. Valid a rea modelu lui
realizarea experimentelor decât sistemul real

6. Im p lem enta rea mod elului
Modelul cantitativ al procesului analizat va fi
rezolvat cu ajutorul unor algoritmi, obţinându-
se soluţia de principiu

-
❑ Etapa 4 - Verificarea modelului

❑ În continuare, modelul este testat pe un set de 1. Stabilirea obiectivelor modelului
date de intrare pentru care rezultatele sunt
1
cunoscute 2. Analiza procesului de modelat
❑ În plus, se verifică logica structurală a

modelului elaborat 3. Sinteza procesului modelat
5. Valid a rea modelu lui
6. Im p lem enta rea mod elului
Bibliografie:
9
❑ Etapa 5 - Validarea modelului

❑ Pentru ca modelul să fie valid, se testează pe 1. Stabilirea obiectivelor modelului
mai multe variante corespunzătoare situaţiei
reale posibile. Testarea se va face experimental 2. Analiza procesului de modelat
cu ajutorul tehnicilor de simulare care vor utiliza
modelul în diferite moduri, cu diferite valori ale 3. Sinteza procesului modelat
parametrilor şi ale datelor de intrare pentru a
obţine un set relevant de informaţii privind 4. Verificarea modelului
comportarea modelului
❑ Din acest set de informaţii şi prin compararea
cu datele reale, rezultă diferite modificări ale
modelului. Aceste modificări pot conduce la
alte experimentări prin simulare. Procesul se
repetă până când se stabileşte validitatea
modelului
Cap. 2 - Modelarea economico-

matematică. Definiţii. Concepte. Clasificări
(19/21)
Etapa 6 - implementarea modelului

❑ În această etapă, modelul va fi utilizatin 1. Stabilirea obiectivelor modelului
conformitate cu destinaţia prevăzută în prima
etapă (analiză, decizie, cunoaştere-învăţare, 2. Analiza procesului de modelat
previziune)
❑ Modelarea proceselor de afaceri se 3. Sinteza procesului modelat
caracterizează prin abordarea ştiinţifică a

problemelor manageriale. La baza metodei 4. Verificarea modelului
ştiinţifice se află ideea că orice fenomen

natural, economic sau social are o cauză şi că 5. Validarea modelului
printr-o analiză riguroasă, acest mecanism

cauzal poate fi identificat şi descris in termeni 6. Implementarea modelului
suficient de riguroşi
Acest lucru presupune testarea şi rafina rea
repetată a modelului până când se obţine o
soluţie satisfăcătoare pentru sistemul real
Bibliografie:
10
-
Perspective în modelarea proceselor de afaceri

Se preconizează o creşterein continuare a utilizării modelării şi simulării
în diverse domenii, inclusiv în afaceri. Această situaţie a fost favorizată de
mai mulţifactori:
Cre
şterea numărului de instrumente software pentru modelare şi simulare
Existenta unor pachete pentru simularea unor probleme specifice (ex: MK)
Preturile convenabile la care pot fi procurate cele mai multe dintre

pachetele de programe disponibile
O bună parte din pachetele de programe pentru modelare şi simulare sunt

relativ usor de utilizat
Sistemele informatice actuale pot oferi cantităti mari de date necesare

realizării experimentelor de simulare

-
❑ Dezvoltarea şi creşterea performanţelor tehnicii de calcul, deschiderile

conceptuale apărute în ştiinţa conducerii afacerilor, necesitatea abordării
integrate şi interdisciplinare a problemelor manageriale au condus la
apariţia şi dezvoltarea unor sisteme informatice speciale numite Sisteme
Suport pentru Decizie (DSS)
Ca urmare a extinderii cercetărilor în domeniul inteligenţei artificiale se
constată o deplasare a interesului specialiştilor de la metodele normative
spre cele descriptive (primele au ca obiectiv reproducerea unor
proprietăti ale sistemului modelat, ultimele urmează a fi utilizate pentru
aplicarea unor reguli eficiente de decizie în organizaţie)
❑ În acest context, se vor extinde domeniile de utilizare a algoritmilor şi
metodelor euristice, care, deşi au precizii mai reduse, sunt mai „elastice"
în procesul luării deciziilor în afaceri
Bibliografie:
11
DE AFACERI
Cap. 3 - Metode de rezolvare a modelelor

economico-matematice (1/37)
Cuprins Cap. 3:
Conceptul de sistem. Analiza de sistem. Reguli generale
pentru conducerea sistemelor
Conceptul de model. Tipuri de modele. Modele ale
diverselor aspecte tehnologice/de producţie
❑ Procesul de modelare. Ciclul modelării
❑ Metode de culegere şi prelucrare a datelor folosite în
modelarea economico-matematică
❑ Realizări şi tendinţe în modelarea proceselor economice.
Abordarea multinivel şi modelarea procedurală
❑ Schema generală de concepere a algoritmilor euristici
Bibliografie:
Cap. 3 Metode de rezolvare a modelelor
-
Conceptul de sistem. Analiza de sistem.

Reguli generale pt. conduc. sistemelor
Conceptul de sistem
Din punct de vedere tehnic, un sistem = un
obiect sau ansamblu de entităţi, de elemente
interconectate, ce interacţionează într-un
anumit mod pentru a realiza un obiectiv, cu
anumite performanţe
(
u
)
(y)
Tot ceea ce nu aparţine sistemului face parte
din mediul exterior
Linia de separaţie dintre sistem şi mediu pune
în evidenţă mărimile de intrare 1— mărimi
„cauză" (u) şi mărimile de ieşire E mărimi
—
„efect" (y), determinate prin cauzalitatea

intrare-ieşire (v. fig.)

-
Sistemul depinde esenţial de obiectivele
studiului, analizei; ceea ce într-un caz este
considerat un „sistem", în alt context poate fi
doar un „subsistem"component al unuia mai
complex
Starea x(t) a unui sistem = informaţia minimă
necesară la un moment dat de timp t, care
împreună cu intrările ulterioare u(t), determină
univoc evoluţia ieşirilor y(t)
(u) i (Y)
❑ Mulţimea tuturor variabilelor de stare (liniar
independente), formează vectorul de stare
x(t)
Bibliografie:
2
Dan Dumitriu, Modelarea proceselor de afaceri: note de curs, Ed. Printech, Bucuresti, 2019, ISBN 978-606-23-0965-7
-
All.
Un sistem -> poate fi orice tip de proces sau colecţie de entităti
dependenteuna de alta, careformează un întreg organizatin vederea
atingerii unor obiective comune
Entităţile care nu fac parte din sistem, dar influentează atingerea
obiectivelor fără a putea fi controlate de către decident constituie mediul
sistemului
În cazul problemelor decizionale, este necesară definirea unui domeniu al
problemei prin stabilirea unor frontiere ale sistemelor asupra cărora se
exercită acţiunile care decurg din deciziile adoptate
Frontierele nu sunt numai graniţele fizice stabilite în mod obiectiv sau
arbitrar între sistem şi mediul său. Ele se pot referi la orizontul de timp al
deciziei sau la continutul sistemului

-
Analiza de sistem
Analiza de sistem => un complex de procedee pentru perfectionarea
activităţii generale a unităţilor social-economice, prin studierea
proceselor informaţionale şi a celor decizionale, care au loc in unităţile
respective
Reguli generale pentru conducerea sistemelor

Regulile metodologice definesc atât succesiunea corectă a operaţiunilor
decizionale corespunzătoare conducerii sistemelor, cât şi modul de
organizare şi realizare efectivă a lor
Bibliografie:
3
❑ Principalele reguli metodologice generale pentru conducerea sistemelor:

❑ Deciziile privind conducerea eficientă a unui sistem implică adoptarea
unei concepţii integratoare în ceea ce priveşte disciplinele şi metodele
decizionale ale conducerii sistemelor
❑ Pentru obţinerea unor decizii eficiente în conducerea sistemelor este
necesară o profundă şi detaliată cunoaştere a acestora
❑ Comportamentul cibernetic este o lege generală a funcţionării sistemelor
şi subsistemelor ce le alcătuiesc, iar modelarea acestui comportament
reprezintă o metodă decizională fundamentală în conducerea sistemelor
❑ Factorul uman, cu multiplele sale aspecte are o deosebită importanţă în
deciziile privind conducerea sistemelor. Câteva dintre implicaţiile cele mai
actuale ale factorului uman în conducerea sistemelor sunt:
◼ conducerea participativă
◼ perfecţionarea profesională permanentă, policalificarea
◼ motivaţiile individuale şi colective şi implicaţiile lor asupra
comportamentului şi luării deciziilor

❑ Modelarea descriptivă şi normativă a proceselor decizionale este

esenţială pentru conducerea eficientă a sistemelor
◼ Modela rea normativă:are ca obiectiv reproducerea unor proprietăţi ale

sistemului modelat
◼ Modela rea descriptivă: utilizată pentru aplicarea unor reguli eficiente de

decizie în organizaţie
❑ Se va acorda importanţa cuvenită modelelor informatice şi sistemelor
expert în luarea decizillor (DSS) privind conducerea sistemelor
❑ Succesul practic aI metodologiei de conducere a sistemelor este
condiţionat în mod decisiv de operaţiile care urmează după elaborarea
modelelor descriptive şi normative (depinde de experimentarea
modelelor, de implementarea lor precum şi de funcţionarea în regim
normal a sistemului de modele)
❑ Un model descriptiv sau normativ poate fi utilizat pentru rezolvarea
practică a unei probleme decizionale, numai dacă el prezintă o analogie
semnificativă cu problema considerată
Bibliografie:
4
❑ Atât modelarea descriptivă cât şi cea normativă, trebuie orientate cu

precădere către problemele decizionale cele mai importante în
conducerea sistemelor
❑ Readaptabilitatea rapidă şi supleţea constituie cerinţe generale ale
modelelor decizionale de conducere a sistemelor, precum şi ale aplicării
practice a acestora
❑ Modele deosebit de utile sunt cele care iau în considerare condiţiile de
risc şi incertitudine, modelele decizionale cu o îndelungată verificare
practică, modelele cu supleţe şi adaptabilitate (euristice, vagi)
❑ Evoluţia rapidă a tuturor parametrilor caract eristici ai proceselor din
interiorul sistemelor ne obligă să ţinem seama în elaborarea modelelor
decizionale de aspectul dinamic şi de cel previzional

Conceptul de model. Tipuri de modele

❑ Modelul = reprezentarea formă utilizabilă, a cunoştinţelor, a
aspectelor esenţiale ale unui sistem
❑ În domeniul ştiinţelor tehnice, experimentul şi observaţia (măsurarea)
constituie aspecte esenţiale pentru un model ce se elaborează iterativ
❑ În ultimă instanţă, elaborarea unei teorii reprezintă construirea unui
model (verbal sau matematic) al realităţii
❑ Obs 1. Modelul este o reprezentare simplificată (aproximativă) a
sistemului real. Nu e de regulă nici posibil, nici necesar să se realizeze o
descriere amănunţită a tuturor mecanismelor interne
❑ Obs 2. Modelul trebuie să fie într-o „formă utilizabilă", deoarece modelul
nu este un scop în sine. El constituie doar o bază pentru analiză, pentru
luarea deciziilor => modelul trebuie să fie de o complexitate cât mai mică
Bibliografie:
5
❑ Un model reprezentativ pentru sistemul real se poate obţine printr-un

proces iterativ pornind de la un model cât mai simplu posibil
❑ Acest lucru poate fi realizat prin definirea limitelor sistemului astfel încât să
fie luate în considerare numai caracteristicile esentiale în raport cu scopul
urmărit
❑ După aceea, pentru satisfacerea cerintelor de validare a modelului se

poate încerca relaxarea limitelor sau a unor ipoteze simplificatoare

Tipuri de modele
❑ Există 3 tipuri de modele:
❑ fizice (machete de maşini, avioane, clădiri etc.)
❑ analogice (hărţile, vitezometrul, diagramele, graficele etc.)
❑ simbolice (cele mai abstracte=> toate conceptele sunt prezentate prin
variabile definite cantitativ şi toate relaţiile sunt reprezentate matematic,
de aceea sunt adesea numite modele matematice sau modele cantitative)
❑ Cu ce tipuri de modele lucrează managerii?
❑ managerii lucrează cu toate cele 3 tipuri de modele, cele mai utilizate fiind
modelele analogice sub formă de diagrame şi grafice
Bibliografie:
6
-
Principalele mărimi (v. fig.) care intervin într-un model sunt:

variabilele de decizie, controlabile (caracterizează variantele decizionale)
parametri şi/sau variabilele necontrolabile care pot contribui la realizarea
obiectivului propus şi care influenţează criteriul de performanţă stabilit şi
variabilele dependente (valorile criteriilor de performantă şi valorile
variabilelor tip consecinţe) care reflectă eficienţa aplicării unei variante
decizionale şi pot ajuta la înţelegerea şi interpretarea rezultatelor: resurse
utilizate, intervalele de variaţie ale parametrilor pentru analiza
senzitivităţii soluţiei etc.
Variabile Valorile
Variabile exogene
Variabile endogene
controlabile criteriilor de
(decizionale) performantă
Variabile
Valorile
necontrolabile variabilelor tip
consecinte
MODEL

-
❑ În funcţie de tipul datelor utilizate, modelele se pot clasifica în modele

deterministe şi modele probabiliste (stochastice)
Modele deterministe
Sunt modelele ale căror date sunt presupuse a fi cunoscute cu certitudine
■ Ex: modelul de programare a profesorilor pentru orele de curs din fiecare
zi a semestrului este un model determinist deoarece sunt consideratecerte
schema orarului, profesorii disponibili,săliledisponibile
În general, modelele deterministe sunt folosite pentru fundamentarea
deciziilor interne ale unei organizaţii, pentru alocarea lucrărilor pe diferite
puncte de lucru, programarea în timp a unor activităţi etc.
Soluţia unui model determinist va fi întotdeauna aceeaşi, pentru acelaşi

set de date de intrare care sunt cunoscute cu certitudine
7
Bibliografie:
❑ De
şi ipoteza cunoaşterii cu certitudine a tuturor datelor este o ipoteză
simplificatoare, modelele deterministe sunt importante deoarece:
❑ Multe probleme importante de management pot fi formulate ca modele
deterministe
❑ Cele mai multe modele deterministe pot fi rezolvate analitic pe baza unei
formule matematice sau cu ajutorul unor algoritmi de optimizare în raport
cu un criteriu de performanţă, se pot găsi valorile optime ale variabilelor
decizionale
❑ Există foarte multe sisteme software pentru rezolvarea problemelor

deterministe, cum sunt de exemplu, pachetele de programe pentru
modelele de programare liniară, pachetele de optimizare a stocurilor etc.
❑ Cele mai multe tehnici de rezolvare a modelelor deterministe furnizează
valorile unui număr mare de variabile de consecinţă care sunt importante
pentru interpretarea managerială a rezultatelor
❑ Practica dobândită prin aplicarea modelelor deterministe îi poate ajuta pe
utilizatori să-şi dezvolte abilitatea de a formula modele în general
❑ Modelele probabiliste (stochastice)
❑ sunt modelele ale căror date de intrare nu sunt cunoscute cu certitudine.
De cele mai multe ori variabilitatea diferitelor date de intrare poate fi
descrisă cu ajutorul unei distribuţii de probabilitate
■ O distribuţie de probabilitate poate fi prezentată fie sub forma unei funcţii
matematice fie sub forma unui tabel care conţine probabilităţile asociate
valorilor posibileale variabilei de intrare
❑ Pentru anumite clase de modele probabiliste (cum sunt unele modele de
aşteptare care au la bază o serie de ipoteze simplificatoare) pot fi obţinute
soluţii analitice
❑ Dar majoritatea modelelor probabiliste nu pot fi rezolvate analitic şi în
aceste situaţii este utilizată simularea
8
Bibliografie:
Modele ale diverselor aspecte tehnologice/de producţie

❑ Model arborescent pentru descrierea structurii produselor şi calculul necesarului
de resurse materiale
❑ Modelul ne indică, cu ajutorul unui graf, arborescenţa unui anumit produs P. Prin
arborescenţă se înţelege descompunerea produsuluifinit'in componentelesale, cu
precizarea normelor de consum conform reţetei de fabricaţie; descompunerea se
realizează pe atâtea niveluri câte sunt necesare pentru ca pe ultimul nivel să se
poată citi componentele de bază, respectiv resursele materiale
❑ Model tip Grafice Gantt - aceste modele cunosc o largă răspândire în multiple
domenii unde apare problema succesiunii în timp a unor activităti. Pot fi folosite
atât ca modele descriptive cât şi ca modele normative, când este vorba de
secvente tehnologice
❑ Modele de tip ADC (analiza drumului critic) - grafurile ADC reprezintă
conditionările logice şi tehnologice dintre activitătile unui proiect şi oferă
posibilitatea luării în considerare a necesarului privind resursele materiale, umane
şi financiare. Oferă numeroase informaţii: termene de începere şi terminare ale activităţilor,
rezerve, activităţi critice, diagrame privind nivelarea, alocarea resurselor etc.

❑ Modele de ordonanţare şi lotizare - problemele de ordonantare constau în

stabilirea unei ordini de efectuare a activităţilor unui proces de producţie, astfel ca
interdependentele dintre ele să fie respectate în limita resurselor disponibile şi cu
o durată totală minimă de executie. Aceste modele se bazează pe tehnici
combinatorice şi pe procedee cunoscute sub denumirea "branch -and-bound"
("ramifică şi mărgineşte")
❑ Modele pentru determinarea capacităţilor de producţie - capacitatea de
productie a unei întreprinderi se stabileşte pe baza fondului de timp disponibil al
utilajelor. Varietatea acestora precum şi posibilitătile numeroase de calcul a
capacitătii nominale, practice, economice conduc la conceperea unor modele
complexe
a În aceste modele se înlocuieşte capacitateavalorică agregată cu mai mulţi indicatorifizici şi valorici
cum ar fi: fondul tehnic de timp pe grupe de maşini, valoarea producţiel marfă obţinută anterior,
volumul producţiei exprimatîn unităţi fizice, fondul de timp necesar pentru principalele piese de
schimb etc. Cu ajutorul acestor indicatori se ex primă situaţiatehnico-economică existentă în
întreprindere la un moment dat (caracter descriptiv). Se poate formula un model de programare
liniară cu mai multe funcţii obiectiv.in felul acesta modelul va include şi aspecte normative.
C apa c it at e a de pr odu c ţ i e se po a te op t im iz a d i n m ai mu l te pu n ct e d ev ed er e: a l r ed uc er i i
consumului de materii prime sau de energie, de personal utilizat, al valorificării cât mai bune a
materiilor prime etc. în condiţiiie satisfacerii sortimentelor contractate şi minimizării costurilor
Bibliografie:
9
❑ Modele pentru determinarea structurii de producţie pe o perioadă dată -

aceste modele pun problema determinării unei structuri de producţie pe o
perioadă dată în funcţie de cerinţele pieţei (contracte încheiate) şi resurse
disponibile, care maximizează sau minimizează, după caz, una sau mai multe
funcţii obiectiv, ca de ex: maximizarea profitului, minimizarea costului de
producţie etc.
❑ Modele pentru probleme de amestec - conţinutul unei probleme de amestec
şi dietă poate fi formulat astfel: un produs final P are în componenţa sa
produsele Pj(j=1,...,n), care trebuie amestecate. Produsul P are caracteristici
calitative impuse şi exprimate prin m indicatori. Şi în cazul modelului de
amestec, partea descriptivă a modelului o constituie restricţiile, iar partea
normativă, funcţia obiectiv
❑ Modele de croire - în întreprinderi apar probleme de tăiere sau debitare a
unor materiale unidimensionale (bare de oţel, ţevi tablă, scânduri, piei, stofe
etc.). Modelul se bazează pe programarea matematică. În practică,
problemele de croire sunt rezolvate cu produse program specializate

❑ Modele de transport-repartiţie - aceste modele reprezintă cazuri particulare

ale programări) liniare, care permit utilizarea unui algoritm expeditiv de
rezolvare. Problema de transport, în forma ei generală, constă în găsirea unui
plan optim de transport al unui produs omogen în aşa fel încât, ţinând seama
de furnizorilor şi de cerinţele consumatorilor, să se minimizeze
cheltuielile de transport sau nr. de km parcurşi
❑ Modele pentru probleme de afectare - aceste modele sunt utilizate în
următoarele situaţii practice: repartizarea muncitorilor pe maşinile existente,
a utilajelor pe lucrări, a specialiştilor la diverse sarcini complexe, de
cercetare/proiectare etc. Modelele cele mai cunoscute în funcţie de specificul
problemei sunt algoritmul ungar şi metode de tip branch-and-bound
❑ Modele de flux în reţele de transport - cu ajutorul acestor modele pot fi

rezolvate următoarele tipuri de probleme din practică: se poate descrie
procesul transportului intern într-o uzină, distribuţia unei materii prime fluide
sau gazoase (apă, abur, ţiţei etc.) în procesul de producţie etc. În general,
pentru rezolvare se foloseşte algoritmul Ford-Fulkerson
Bibliografie:
10
❑ Modele pentru amplasarea utilajelor - amplasarea utilajelor în secţiile de

producţie trebuie făcută în aşa fel incât drumul parcurs de piesele care se
prelucrează să fie în ansamblu cât mai redus; pentru aceasta se introduce un
indicator de eficienţă. Problema are 2 părţi:
❑ o parte descriptivă - constă în caracterizarea tuturor utilajelordin punctul de
vedere al posibilităţii de prelucrare a reperelor
❑ o parte normativă - constă în întocmirea algoritmilor pentru formarea liniilor
tehnologice şi amplasarea propriu-zisă a utilajelorîn cadrul liniilor
❑ Modele pentru descrierea muncii fizice - metodele mai importante de
modelare descriptivă a muncii fizice au drept obiectiv să ofere o imagine cât
mai fidelă a modului cum se efectuează munca fizică pentru ca pe baza
acesteia să se elaboreze modelele normative
❑ în grupa modelelor pentru descrierea muncii fizice se includ şi studiile
ergonomice privind interacţiunea dintre om şi mediul de muncă

❑ Modele pentru fenomene de aşteptare în practica economică apar numeroase

-
situaţii de "aşteptare" datorate imposibilităţii de a corela temporal diverse

activităţi care se intercondiţionează
❑ conceperea unui model de "aşteptare" presupune cunoaşterea unor caracteristici ale
fenomenului studiat privind numărul mediu de: unităţi în sistem, a unităţilorîn curs de
servire, de unităţi în şirul de aşteptare, de staţii neocupate, de unităţi ce sosesc într-o
unitate dată de timp, precum şi timpul mediu: de servire, de aşteptareîn sistem şi de
aşteptareîn şir. Aceste modele au un caractercomplex descriptiv-normativ
❑ Modele de stocare prin prisma modelului economico-matematic de stocare,
-
principalele elemente ale oricărui proces de stocare sunt: cererea, aprovizionarea,

parametrii temporali şi costurile specifice (cost de lansare a unei comenzi, cost de
stocare şi cost de penalizare sau rupere)
❑ gama modelelor de stocare este extrem de diversă (modele deterministe, probabiliste,
statice, dinamice, cu cerere continuă, cu cerere discontinuă etc.). În structura modelelor
de stocare sunt cuprinse numeroase elemente descriptive, precum şi o parte normativă:
procedeul de determinare a politicii optime de reaprovizionare
❑ Modele ale controlului statistic al calităţii produselor - aceste modele se bazează
pe cunoştinţe de statistică matematică (au atât caracter descriptiv cât şi normativ)
Bibliografie:
11
❑ Modele informaţional decizionale aspectele informational-decizionale sunt

- -
surprinse prin elaborarea a 2 categorii de modele: modele pentru descrierea

retelei informational-decizionale şi modele care descriu structura procesului
decizional
prima categorie sunt cuprinse: modele de tip organigramă a structurii
organizatorice, diagrama de flux a documentelor, diagrama informational-
decizională, modele de tip aval-amonte
❑ În cea de a doua categorie sunt cuprinse:
◼ modelele logicii formale şi anume: modelele logicii clasice, modelele logicii
matematice, modelele axiomatizate, modelele metateoretice, modelele semiotice
◼ modele ale teoriei deciziei: modelul general al procesului decizional care
explicitează elementele acestui proces: variante, consecinte, criterii, stări ale
naturii, modelul deciziilor de grup al lui Arrow, teoria modele în conditii
de risc şi incertitudine, modele multicriteriu
❑ În cadrul modelelor informational-decizionale, un loc aparte îl ocupă modelele
pentru evidenţa financiar contabilă. Cu ajutorul lor se oglindesc, în mod
-
sintetic, rezultatele activitătii trecute, dar constituie şi baza luării unor decizii
normative pentru activitătile decizionale viitoare

❑ Modele ale relaţiilor umane modelarea descriptivă a relatiilor umane din

-
întreprinderi ridică probleme legate de conditiile observării, obiectul

observării (indivizi, grupuri şi relatille lor reciproce) şi măsurarea rezultatelor
observatiilor
❑ Printre metodele de investigarese află interviul, chestionarul,

autochestionarul. Principalele modele de descriere a relatiilor interpersonale
şi de grup în întreprinderi sunt: testele sociometrice, modele pentru descrierea
comunicării Intre indivizi şi grupuri, modele de simulare a relatilloru mane
❑ Pentru relatiile umane din întreprinderi există o serie de modele pur
normative: modelul conducerii descentralizate a întreprinderii, regula
stimulării lucrătorilorşi specialiştilor, prioritatea relatillorde respect şi
încredere fată de cele de autoritate, regula responsabilitătii profesionale
❑ Modele informatice pot fi grupate în:

-
❑ modele complexe hardware

❑ modele de tip software de aplicatii
❑ modele de organizare a datelor (fişiere, bănci, baze de date). Componenta
descriptivă este întotdeauna prezentă
Bibliografie:
12
Procesul de modelare. Ciclul modelării

❑ Procesul de modelare analiza deciziilor prin modelare şi simulare pleacă pe
-
de o parte de la premisa acceptării limitelor umane de prelucrare a

informatiilorşi, pe de altă parte, de la considerarea necesitătii încorporării
judecătilor şi intuitiilor, a rezultatelor imaginatiei şi a creativitătii decidenţilor
❑ Implicarea majoră a manageruluiin procesul de modelare este foarte
importantă pentru succesul aplicării unui model în procesul decizional
Model Rezultate
Analiză
Reprezentare
simbolică
Realitatea
Situatii Intuiţie experienţa

Decizii
decizionale

❑ Zona de deasupra liniei punctate se referă la procesul de modelare. Prin acest proces se poate
obţine o recomandare a unui curs de acţiune pentru a suplimenta intuiţia şi experienţa managerului.
Această cale indirectă presupune abstractizarea situaţiei manageriale printr-un model care
reprezintă esenţa acelei situaţii. Soluţia fu rnizată de model va fi interpretată în raport cu sistemul
rea I, ţinând cont şi de elementele eliminate prin abstractizare. Dacă soluţia este validată ea poate
completa cunoştinţele bazate pe intuiţia şi experienţa managerului şi astfel procesul de modelare va
contribui atât la elaborarea unei decizii mai bune cât şi la înţelegerea problemei imbogăţind astfel
cunoştinţele managerului
Analiză
Model Rezultate
Abstractizare
Reprezentare
simbolica
2,›
e,›
Realitatea
❑ Ciclul modelării
Definirea sistemului
❑ Definiţie: Procesul prin care un
şi a
model este iMbunătăţit prinSituatii Intuiţie şi experienţa
scopului modelării Decizii
redefinirea limitelor saudecizionale
prin
relaxarea ipotezelor astfel încât
___ţ\ Colectarea si analiza
modelul să reprezinte în mod
____ 1,4 datelor
Bibliografi
e:
adecvat sistemul analizat, se
Dan
Dumitriu,
numeşte ciclul modelării
13 Construirea modelului
Modelare
a
proceselo
r de Verificarea modelului
afaceri:
note de
curs, Ed.
Printech,
Bucureşti,
2019,
ISBN 978- Validarea modelului
606-23-
0965-7
Dan
Dumitriu,
Modelare
a şi
simulare
a
proceselo
r de
afaceri:
îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-760-6

Cap. 3 - Metode de Definirea sistemului şi a
rezolvare a modelelor scopului modelării ✓
Colectarea şi analiza
economico-matematice { ;
(27/37) datelor
❑ În prima etapă - este necesară definirea

limitelorsistemului şi scopul analizării
acestui sistem (Fig.), deoa rece acestea
vor influenţa datele care urmează să fie
Verificarea modelului
colectate şi va determina complexitatea
modelului. De ex: scopul unui model de
control al stocului unui produs poate fi
minimizarea costului tota I de stocare Validarea modelului
astfel încât să fie satisfăcută cererea
pentru o perioadă de timp specificată
❑ A doua etapă - constă în stabilirea
datelor necesare a fi colectateşi modul în
care va fi organizată colectarea. În cazul
problemei de stocare vor fi stabilite
elementele costului de stocare, unitatea
de timp pentru determinarea cererii,
momentele de urmărire a cererii etc. o
Analiza datelor colectate poate pune în
evidentă aspecte care să necesite
colectarea de noi date
Bibliografie:
14
❑ Construirea modelului - depinde de tipul

Definirea sistemului
modelului, dar este important ca ini
şi a
ţial
scopului modelării
modelul să fie cât mai simplu posibil
❑ După construirea modelului este necesar Colectarea si analiza

să se verifice dacă este corect. Procesul datelor
de verificare depinde de tipul modelului,
dar în principal se verifică dacă modelul
corespunde cerinţelorpentru care a fost Construirea modelului
construit (Ex: în cazul unei probleme de
stocare, se verifică dacă soluţia
furnizează costurile totale, mărimea
Verificarea modelului
optimă a comenzii de aprovizionare,
intervalul între aprovizionări etc.)
❑ Validarea - este diferită de verificare
prin faptul că se stabileştedacă modelul Validarea modelului
produce rezultate ale căror valori
corespund celor observate în sistemul
rea l

Metode de culegere şi prelucrare a datelor folosite în modelarea

economico-matematică
❑ În procesul fundamentării complexe a deciziei se pleacă de la o serie de mărimi
(indicatori) care provin din observări, anchete,
Nfodefe
detenniniste :4_01„optimăl
- 03
raportări şi careSolupe optimă

cu o probabilitate
pot fi
măsurate cu diferite rade de precizie (f
NIodele
stochastic
Volum de date e
Precizia marimilor
Nlodele ctt culetttt d. tt E X t t l t de

1 9 el
' Auct
l " ' "tre ct. te EIIIIVICt
Nlodele Sroclos
fuzzy stochastice Deteroluu,le Vap
Soluţie suboptintală
Nfodele
euristice
Bibliog
15 rafie:
Dan
Dumitriu, Modelarea proceselor de afaceri: note de curs, Ed. Printech, Bucureşti, 2019, ISBN 978-606-23-0965-7
❑ Din punctul de vedere al preciziei Modele

Solmie „optimăj
Observăii detenuMiste
mărimile ce caracterizează Agebete
blăsurăioli I■ lărind
procesele economice pot fi:
❑ m
Răpooki
• Modele
stochastice
optimă
j
.4‘
ărimi deterministe(riguros •
— Modele :?-10
subomimală
jQ
stabilite cu o valoare unică) euristice
~,: 1+411
.
1,12,
❑ mărimi stochastice, aleatoare

(mărimi
cărora li ce
se au o mulţime
asociază
probabilitate)
o de valori
Voltuu de date
/.' .... ...11. - 10.1. 1,41 1.15.. .. 07

.ir.
H Precizia imilinfilor
-
1,,..".....4....1.4.4...44......
II
❑ mărimi vagi / fuzzy (nu au o
valoare unică, ci o mulţime de a mare a nfică
Detenuiniste I , II 1Stochastic Vagii
valori cărora li se asociază un grad i Nlerorle

de apartenenţă la o anumită Modek
Deienoialsie [; . « .b " Vari
ele ducran dffit
Otc.k dide
proprietate) fuzzy Exant Efflance
❑ În consecinţă se ajunge la o grupare similară a metodelor de

prelucrare folosite în vederea adoptării unor decizii bazată pe criteriul exactităţii:
metode exacte, metode
aproximative, metode euristice

❑ Metodele exacte - permit obţinerea în cadrul unei probleme de decizie

economică a unei soluţii S careindeplineşte, fără nici o eroare (abatere),
restricţiile impuse şi/sau condiţiile de optim, cerute prin criteriile de eficienţă

Dacă notăm prin S vectorul soluţiei efectiv adoptate, iar prin S* vectorul soluţiei
adevărate, atunci: S—S* = 0
❑ Metodele aproximative - permit obţinerea unei soluţii S, diferită de soluţia

adevărată S* printr-un vector E, dominat de un vector s a (vectorul erorii
admisibile) dinainte stabilit, adică: I S — S*1 = 1E1 IEc,I (/)
❑ Metodele euristice - sunt metodele prin care, chiar în cazul unei probleme
complexe, se obţine într-un timp relativ scurt, comparativ cu alte metode, o
soluţie S acceptabilă din punct de vedere practic, fără a avea garanţii asupra
rigurozităţii rezolvării
❑ Fiind dat vectorul erorii admisibile F a , metodele euristice nu reuşesc totdeauna
să ne conducă la o soluţie S cu proprietatea (/). În unele cazuri, metodele
euristice reuşesc să asigure respectarea relaţiei (/), dar cu o anumită
probabilitate. Metodele euristice pot fi considerate ca o succesiune de
încercări/tatonări, a căror alegere este legată de fiecare dată de natura
problemei de rezolvat şi de personalitatea modelatorului (analistului de sisteme)
Bibliografie:
16
-
Realizări şi tendinţe în modelarea proceselor economice. Abordarea

multinivel şi modelarea procedurală
Rezultate remarcabile obţinute prin utilizarea unor modele economico-
matematice în organizaţii economice:
• organizarea şi conducerea acţiunilor complexe din investiţii, cercetare-
dezvoltare, producţie şi în folosirea resurselor disponibile cu analiza
drumului critic
o optimizarea prin programare liniară a transportului materialelor şi

produselor de masă
o minimizarea costului aşteptăriiîn porturi, gări, aeroporturi
o rezervarea unor locuri de transport, cazare
▪ obţinerea unor amestecuri de produse petroliere de bună calitate şi mai
ieftine
„croirea" raţională a barelor şi suprafeţelor dreptunghiulare ce necesită
prelucrări
− studii de senzitivitate, parametrizări pentru costuri, preţuri, resurse etc.

-
❑ În prezent se lucrează la perfecţionarea unor sisteme de conducere

ierarhizate, multinivel ce funcţionează în timp real şi care sunt distribuite
în toate compartimentele întreprinderii. Obiectivul global constă în
obţinerea unei producţii optime cantitativ şi calitativ (din punct de vedere
tehnic şi economic)
Pentru înlăturarea metodelorde optimizare se recurge tot mai

mult la modelarea procedurală care acordă un prim rol algoritmuluişi
unul secundar modelului
În economie se folosescin puţine cazuri algoritmi exacţi (atunci când

mărimile economice sunt exacte). În cele mai multe cazuri, se utilizează
algoritmi euristici (mărimile economice sunt exacte, dar problema
economică este complexă, sau datele de intrare sunt inexacte)
Bibliografie:
17
Schema generală de concepere a algoritmilor euristici

Euristica se defineşte ca fiind:
o clasă de metode şi reguli care dirijează subiectul sp re cea mai simplă şi

mai economică soluţie a pr o b le me lor
o cale care permite descoperirea soluţiilor problemelor complexe fără a le
supune unei simplificări sau reducţii
Metodele euristicesunt de fapt „tatonări", nu şabloane, alegerea lor depinde

de natura problemei de rezolvat şi de personalitatea modelatorului
Modelarea euristică presupune construirea unui sistem analog cu cel investigat
(sistemul real)
Fondatorului euristicii aplicate, americanului
HerbertSimon(1916-2001)is-aacordatin1978PremiulNobelpentrueconomie.Elaelaboratunalgoritmgeneralalrezolvatorului ▪4▪44-1,
probleme, care reprezintă de fapt, schema generală de concepere a
algoritmiloreuristici

Principalii paşi ai algoritmului general al Se coo+trulese o solotie luiţiala (s.)
rezolvatorului de probleme SatisDou

Test de admisibilitate a solu
ţiei
Pasul 1. Se construieşte o soluţie
Pasul 2. Se testează condifiile de
_L_ (sistem de restrictii)
Nesmisften
Se ealeelleed
tweepa de
admisibilitate a solufiei (sistemul de ledeleamee 41..)
heee•e 04414.
restricţii). Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite se •.••1111311
trece la pasul 4. Dacă nu, se calculează abaterile

Akeeres egen reple
E şi se trece la pasul 3 Pasul 3. Se caută o dr traedeemaee
eoleph 14. de
strategie de reducere a abatenlor E.in acest scop seemea penotele
Se eamee • orweee
analistul, pe baza experienţei pe care a Sokkeee eueo
tedonte abarrnke e
lol•ae esteen11e4
dobândit-o în practică, stabileşte una sau mai
multe strategii care se presupune că ar reduce Caladal IţmelenOe
seelonaasee Ificol
abaterile E. Testând aceste strategii, se alege

Da Da
acea strategie care M. law—aadl
Nu
permite, într-un număr cât mai mic de iteraţii,
anihilarea abaterilor E. Dacă după un nr. mare
Da
de iteraţii, nu s-a reuşit să se anuleze aceste
1
abateri, problema este considerată
„fără soluţie" (d.p.d.v. al algoritmului euristic
folosit). Dacă s-a reuşit obţinerea unei soluţii Seeseneler ee•e•beeeS"PknwedeePmeeie
probatmloare
admisibile se trece la pasul 4 s ţb en t it t r &
Callt 1,111
orale wetes
Bibliografie:
18
Se coagruleOre o soloile InItiall4 (4)
Pasul 4. Se calculează functia de
performantă f(x 0 ) a soluţiei iniţiale
admisibile (de regulă un indicator economic)
sau funcţia globală de optimizat (în cazul
folosirii mai multor criterii de natură
economică sau socială, psihologică etc.)
Pasul 5. Cu ajutorul unor reguli de Safisfacta
Test de adatisibilicate a solutiei
(sistem de restriciii)
transformare, soluţia iniţială admisibilă xo se Nesalisfăcut
transformă într-o altă soluţie x 1 , de Se calodeaD
faeoude
asemenea admisibilă. Cele mai bune reguli pectweas0 C.
si".1+
de transformare se aleg după efectuarea aparta■
paşilor 6 şi 7
Allaţena aael revala s. abitieni a► awie Se xplga rersla
tramfaawase
Pasul 6. Se calculează functia de
«daerre a ha •
rakmeer.1.14.11e
)111=1165
petformantă f(x i) a noii soluţii ISe armrpe 4e

Stabalwa Nn twArere a.lanJer.
sotenaadrawăLk
4
Caloakal lta«lare
serfembaola 8.,1
eakrept
poobabliaaara
a regalai • 94.1.*S"‘"""'..401
altt 1W101 ~
so,aklescces
Cap. 3 - Metode de
rezolvare a modelelor
Se coirdruteşte o solrile Iafllala (4)

Pasul 7. Se compară petformantele celor
două solutii f(x0 ) şi f(x i). Dacă performanţa
f(x i ) este superioară performanţei f(x 0 ),
atunci se evaluează diferenţa lf(x i) — f(x0)1.
Dacă această diferentă este semmficativă,
soluţia xl devine solutia şi algoritmul Saiisractil
Test de admisibilitate a solutiei
(sistem de restrictii)
se continuă de la pasul 5. Dacă această
Nesalisfacut
diferenţă este nesemnificativă sau dacă Se cakalleată
Nocias aliamr0
performanţa f(x i) este inferioară lIzeY ►Nwama
slkabala
performanţei f(x 0 ), algoritmul se reia de la 01/011»11
pasul 5, alegându-se acele reguli care permit

un „câştig" cât mai mare pentru funcţia de okrleact abamnir Se aelwa niţab
tedetere alaa
performanţă, până când se ajunge la un

St caut • aslarpe
număr raţional de iteraţii. Când acest număr redr-eff aaba.dae
a fost atins, algoritmul se opreşte, permiţând •

obţinerea unei solutii suboptimale Caloold tampl de
serfoomaou 11,111
ar• Itow-towl
St a$Ynw
pdolodowes
afitsse repla a...ebaws..P~I'aoe~s
CiNt 71,111.•
eank alcrea
Bibliografie:
Dan Dumitriu, Modelarea proceselor de afaceri: note de curs, Ed. Printech,
Bucureşti, 2019, ISBN 978-606-23-0965-7
19
DE AFACERI

dumitriud@gmail.com
Cap. 4 Simularea afacerilor şi proceselor

-
economice (1/16)
Cuprins Cap. 4:
❑ Conceptul de simulare. Definiţie

❑ Scopul şi necesitatea simulării
▪ Procesul de trecere de la sistemul real la modelul de
simulare
❑ Etapele simulării
❑ Simulare vs. optimizare
Bibliografie:
Cap. 4 - Simularea afacerilorşi proceselor
economice (2/16)
Conceptul de simulare. Definiţie

❑ Cuvântul "simulare" derivă din latinescul „simulatio" care înseamnă
capacitatea de a reproduce sau a imita ceva
❑ Există mai multe definiţii formulate de diferiţi autori:
o "Simularea este procesul prin care se construieşte un model al unui sistem
real şi se realizează experimente cu acest model în scopul înţelegerii
comportamentului sistemului şi/sau evaluării diferitelor s trategii pentru
sistemul analizat"
o "Simularea la calculator este procesul prin care se construieşte un model

matematico-logic al unui sistem real şi se realizează experimente cu acest
model pe un calculator"
o "Simularea este imitarea modului de lucru al unui proces sau sistem real şi
include generarea unei istorii artificiale şi observarea acesteia pe ntru a
realiza inferenţe privind caracteristicile funcţionale ale sistemului real
reprezentat. Este folosită în analiza comportamentului unui sistem, în analize
de tip «Ce se întâmplă dacă...?>> sau în proiectarea unor sisteme reale"

economice(3/16)
❑ "Simularea se referă la o colecţie largă de metode şi aplicaţii pentru

imitarea comportamentului unui sistem real, de obicei cu un calculator şi
cu un software adecvat"
o "Simularea este o tehnică numerică de realizare a experimentelor cu un

calculator numeric şi presupune utilizarea unor tipuri de relaţii
matematice şi logice necesare pentru descrierea comportamentului şi
structurii unui sistem real complex de-a lungul unei perioade lungi de
timp"
❑ simulare se utilizează un calculator pentru a evalua din punct de vedere
numeric un model de-a lungul unei perioade de timp specificate şi se obţin
date pentru a estima adevăratele caracteristici ale modelului"
o "Simularea pe calculator este o metodă care poate fi utilizată pentru
studierea performanţei unui sistem real"
o "Simularea este arta şi ştiinţa prin care se creează o reprezentare a unui
proces sau sistem în scopul experimentării şi evaluării"
Bibliografie:
2
economice(4/16)
❑ "A simula înseamnă a ajunge la esenţă fără realitate" (Webster's New

Dictionary of American Language, 1990)
❑ Din aceste definiţii se pot deduce următoarele ipoteze care stau la baza
simulării:
❑ Se poate construi un model matematic şi logic al sistemului analizat

❑ Sistemul analizat poate fi real sau teoretic
❑ De obicei se utilizează un software pentru realizarea simulării. De aceea, se
presupune că sistemul poate fi descris în termeni acceptabill pentru un
sistem de calcul
❑ Simularea este o tehnică de realizare a experimentelor
❑ Scopul simulării este de a găsi „ceva" despre modul de funcţionare al
sistemului real

economice(5/16)
❑ Simularea este o metodă experimental-aplicativă prin care se realizează,

se implementează, de obicei pe un calculator, un model al unui sistem real
în vederea analizei indirecte a acestuia
❑ Modelarea şi simularea sunt instrumente de analiză ale sistemului

❑ Simularea este utilă în special în cazurile în care analiza directă este
imposibilă:
❑ sistemul nu are încă o existenţă reală (este în faza de proiectare)
❑ sistemul nu poate fi pus la dispoziţia analistului pentru experimentări
directe (ex. în aviaţie)
❑ există pericolul producerii unor pagube prin experimentare directă (ex.
baraj hidroenergetic)
❑ sistemul este caracterizat prin evoluţii foarte lente în timp (ex. de ordinul
lunilor, anilor - sisteme economice, sociale)
❑ nu pot fi generate direct condiţiile de experimentare (ex. comportarea

dinamică a unei clădiri în cazul cutremurelor)
Bibliografie:
3
economice (6/16)
Scopul şi necesitatea simulării

❑ Un instrument experimental sau
un simulator trebuie să "acţioneze Analiza rezultatelor
in raport cu scopurile
la fel"sau să simuleze sistemul
analizat, dar într-un Intrări
Modelul
mod mai rapid şi mai ieftin controlabile sistemului
Variante
real
-
❑ Scopul: Crearea unui mediu în decizional

e
care informaţiile despre diferite
-
Resurse
variante de acţiune pot fi
Intră
obţinute
prin experimente
necontrolabile
❑ În simulare, modelul sistemului (m
real este utilizat ca obiect asupra ărimi
căruia se fac experimente, probabiliste)
urmărind să se determine Analiza eficien
ţei
efectele diferitelor variante utilizării resurselor
decizionaleasupra unor
indicatori de performanţă (v. fig.)

economice (7/16)
■
❑ O lungă perioadă de timp s-a considerat că elaborarea unor decizii bune
presupune "artă şi talent" obţinute după o lungă experienţă şi învăţare din
"incercări şi greşeli"
❑ Datele despre funcţionarea sistemului analizat se obţin prin executarea
modelului, generându-se o istorie artificială. Prin analiza istoriei artificiale
=> se pot face inferenţe referitoare la caracteristicile de functionare ale
sistemului real de-a lungul unei perioade de timp
Men
Modelele, scenariile,
ţinerea firmelor
Necesitatea simularea
la nivel satisfăcător
de eficienţă faţă de
concurenţă
construirii unui
viitor simulat
inainte de luarea
E şi găndirea
prospectivă sunt
utilizate tot mai mult
Preîntâmpinarea
greselilor extrem de
costisitoare
unei decizii
> pentru evaluarea
diverselor variante
decizionale, inainte de
adoptarea lor efectivă
Necesitatea simulării
Bibliografie:
4
economice (8/16)
Procesul de trecere de la sistemul real la modelul de simulare

❑ Obţinerea unor informaţii despre „sistem" înainte ca el să fie realizatin mod
concret este posibilă cu ajutorul tehnicii simulării (simularea fiind o tehnică de
realizare a experimentelor cu un calculator, care implică construirea unor
modele matematice şi logice care descriu comportarea unui sistem real, sau a
unor componente ale sale, de-a lungul unei perioade mari de timp)
❑ Simularea trebuie să genereze intrările şi ţinând seama de stările interne ale
sistemului, prin algoritmi adecvaţi să determine ieşirile şi să descrie evoluţia
în timp a stărilor interne ale sistemului
❑ Deşi nu oferă soluţii exacte (ci suboptimale), simularea este o tehnică de
cercetare eficientă pentru problemele economice complexe la nivel de firmă,
imposibil de studiat analitic (cu metodele economico -matematice de
optimizare)
❑ Cu ajutorul simulării se obţin mai multe variante de decizie dintre care

managerul o va alege pe cea mai bună, corespunzătoare condiţiilor date la un
anumit moment

economice (9/16)
❑ Consecinţele unei experienţe MODELUL

reale, fără o experienţă DE
„simulată", pot fi uneori SIMULARE
dăunătoare în activitatea (REAL)
managerială. În cazul unui sistem Date din sistem
existent (firmă, companie), obţinute prin
comportarea sa poate fi observări, Date analitice
m
prevăzută de un model de
ăsurători, Date simulate
simulare care pune în evidenţă
experimente
efectul modificării unor
parametri care descriu sistemul Procesul de trecere de la „sistemul real" la
respectiv modelul de simulare ("modelul real")
❑ În activitatea de simulare sunt
implicate 3 elemente
importante: sistemul real,
modelul, software-ul şi 2 relaţii:
relaţiile de modelare şi relaţiile
de simulare
Bibliografie:
5
Cap. 4 - Simularea afacerilor şi proceselor
economice (10/16)
❑ „Sistemul real" reprezintă

sistemul perceput cu simţurile MODELUL
omului SISTEMUL DE
❑ „Modelul de simulare" (real) REAL SIMULARE
reprezintă sistemul real înlocuit şi (REAL)
care corespunde, în principiu, Date din sistem
cerinţelor sistemului iniţial obţinute prin
observări, Validare
❑ „Modelul abstract" realizează Date analitice
m `2 1• I____
trecerea de la „sistemul real" la ăsurători,
„modelul real". El reproduce Validare Date simulate
experimente
sistemul real prin descompunerea Procesul de trecere de la „sistemul real" la

sistemuluiîn părţile componente modelul de simulare ("modelul real")
elementare şi stabileşte legăturile
dintre acestea
❑ Validarea rezultatelor se face prin
stabilirea concordanţei dintre
datele din sistemul real şi cele
oferite de model

economice (11/16)
Sistem
Experimente Experimente
cu sistemul cu un model
real al sistemului
[ Model matematic
Soluţie analitică Simulare
De la sistem la simulare
Bibliografie:
6
economice (12/16)
Etapele simulării 1. Stabilirea

componentelor
❑ Realizarea unui proces de s is t e m ului e co no m ic 2 . Cu le g e r e a

d a t e lo r
simulare presupune parcurgerea n e c e s a r e s t a b i l i r ii
u n o r c o r e l a t ii i nt r e
mai multor etape 3. Stabilirea
v a r ia b ile
variabilelor şi
❑ Nu există o procedură generală parametrilor
sistemului economic 4. Stabilirea
pentru realizarea proiectelor de limitelor
a d m is ib i l e a le
simulare deşi câteva idei v a r ia b ile lo r,
generale sunt aplicabile tuturor 5. S t a b i l ir e a
evenimentelor care
parametrilor de stare,
t o l e r a nt e l o r ş i
tipurilor de simulare apar in sistemul p r o b a b i l i t a t i lo r d e
economic nonapartenenta la un
❑ Etapele simul ări i urmeazăin int e r v a l st a b ilit
general ciclul modelă rii, dar un 6. Stabilirea valorilor 7. Stabilirea

model de simulare este mult initiale ale
parametrilor de stare strategiilor posibile
mai complex deoarece el a i p r i n c ip a le l o r d e a c t i u ne
componente ale
presupune utilizarea sistemului economic
calculatorului şi analize statistice 8. Stabilirea func
ţiilor
❑ Pentru conducerea cu succes a 9.Culegerea datelor o b i e ct i v a l e
unui proiect de simulare este necesare stabilirii
repartiţiilor
sistemului economic
necesară parcurgerea princ ipalelor 10. Stabilirea

num
următoarelor etape: variabile ale
proc esu lu i ec on om ic ărului de cicluri
de simulare

economice (13/16)
❑ Aceste etape pot fi grupate în 4 domenii majore: problema de rezolvat,

modelul de simulare, experimentele de simulare, analiza rezultatelor
1. Problema de rezolvat a
Formularea si analiza problemei
a Instruirea persoanelor implicate asupra principiilor de bază ale simulării
o Construirea modelului conceptual, colectarea datelor fundamentale
Tes tare a validităţii modelului conceptual
2. Modelul de simulare Transpunerea modelului conceptual într-un model
software computerizat Verificarea modelului de simulare, analiza
senzitivităţii, validarea
modelului de simulare
◼ Verificarea are ca scop aprecierea corectitudiniitranspunerii informatice a
modelului conceptual în cel computenzat,încercând să răspundă la
între bare a:„5 -a construit corect modelul computerizat?"
◼ Validarea compar
ă comportarea modelului computerizat cu cea a sistemul ui
real,Incercând să răspundă la intrebarea:„S -a construit un model adecvat
cu re alitate a?"
Bibliografie:
7
economice (14/16)
3. Experimentele de simulare
o Proiectarea experimentelor. Se vor stabili: nr. de simulări, nr. de
experimente ale fiecărei simulări, condiţiile iniţiale pentru fiecare
experiment, lungimea perioadei „de încălzire" necesară aducerii
sistemului artificial într-o stare stabilă, modalitatea de reducere a variaţiei
rezultatelor din cauza numerelor aleatoare etc.
• Realizarea experimentelor de simulare
4. Analiza rezultatelor
1:3 Analiza statistică a rezultatelor:
◼ evaluarea şi compararea variantelordecizionale
◼ identificarea celei mai bune soluţii
❑ Realizarea documentaţiei

economice (15/16)
Simulare vs. optimizare

❑ Important de reţinut este faptul că simularea este în special valoroasă
pentru problemele care nu pot fi abordate prin metode matematice
analitice sau de optimizare
❑ Deşi atât simularea cât şi optimizarea sunt metode cantitative care se

bazează pe modelele matematice, diferenţa fundamentală dintre cele
două abordări constă în rolul variabilelor de decizie
Bibliografie:
8
economice (16/16)
❑ În cazul optimizării=> valorile variabilelor de decizie nu sunt cunoscute

decât după rezolvarea modelului. Aceste valori sunt obţinute cu o formulă
sau cu un algoritm de optimizare astfel încât ele să maximizeze sau
minimizezevaloarea unei funcţii obiectiv care exprimă criteriul de
performantă al modelului
❑ În cazul simulării => valorile variabilelor de decizie sunt date de intrare
(sunt cunoscute) pentru model. Prin simulare, pentru fiecare variantă
decizională, criteriul de performanţă este evaluat de un nr mare de oriin
funcţie de valorile posibile ale factorilor aleatori care influenţează criteriul
de performanţă. În final, se va obţine distribuţia de probabilitate a valorilor
criteriului de performanţă pentru fiecare variantă decizională
❑ În teoria probabilit
ăţilor şi statistică, distribuţia de probabilitate (repartiţia)
descrie probabilitatea valorilor uneia sau mai multor variabile aleatoare
❑ În cazul variabilelor discrete, distribuţia identifică valorile şi probabilitatea
fiecărei valori
❑ Pentru variabilele continue, distribuţia identifică valorile posibile şi
probabilitatea intervalelor de valori
Bibliografie:
9
DE AFACERI

dumitriud@gmail.com
Cap. 5 Metode de simulare. Aplicaţii ale

-
simulării, avantaje şi dezavantaje (1/20)

Cuprins Cap. 5:
❑ Tipuri de simulare
❑ Descrierea modelelor de simulare. Realizarea
experimentelor de simulare
❑ Aplicaţii ale simulării
❑ Avantajele şi dezavantajele simulării
Bibliografie:
Cap. 5 - Metode de simulare. Aplicaţii ale
Tipuri de simulare
❑ Cunoaşterea realităţii fără a fi necesară desfăşurarea reală a fenomenelor
permite atât reducerea timpului necesar efectuării unor studii, cât şi
evitarea unor cheltuieli uriaşe
❑ Metoda care oferă posibilitatea evitării studiului sistemului real este
metoda analogiei şi constă în înlocuirea acestuia cu un sistem analog, a
cărui funcţionare ne este deja cunoscută sau pe care o putem cunoaşte cu
eforturi reduse
❑ Funcţionarea unui sistem economic poate fi analoagă cu un sistem de
natură mecanică, hidraulică, biologică etc. sau cu un proces de calcul
numeric, sau cu o combinatie între cele două
❑ Rezultă că simularea poate fi:
o analogică
o numerică
o hibridă

❑ Simularea analogică - tehnică bazată pe imaginarea şi construirea unor

sisteme (dispozitive) ale căror legi de funcţionare sunt aceleaşi (sau
aproximativ aceleaşi) cu legile care generează sistemul studiat
❑ Legile de funcţionare a acestor dispozitive pot aparţinediferitelor domenii ale
ştiinţei: fizică, biologie, chimie etc.
❑ Simularea numerică - se bazează de asemenea pe principiul analogiei, şi
anume al analogiilor de calcul
❑ În accepţiunea actuală, simula rea numerică este o tehnică de realizare a
experimentelor cu ajutorul calculatorului electronic, care implică utilizarea
unor modele matematice şi logice ce descriu comportarea unui sistem real dea
lungul unei perioade mari de timp
❑ Simularea hibridă constă în aplicarea combinată a analogiilor fizice cu cele
-
de calcul numeric
❑ Tipuri de modele de simulare. Există mai multe, cele mai importante sunt:
❑ simularea Monte Carlo
❑ simularea evenimentelordiscrete
o simularea tip Forrester
o simularea tip Business Simulation (Business Game)
Bibliografie:
2
❑ Simularea Monte Carlo - se aplică în problemele decizionale în care intervin

mărimi care, din cauza unor factori întâmplători necontrolabili, au mai multe
valori posibile descrise prin distribuţii de probabilitate
❑ Variabila timp poate să nu apară explicit "in modelul problemei
❑ Simularea evenimentelor discrete - se utilizează pentru simularea situaţiilor în
care sunt identificate diferite evenimente care modifică starea sistemului studiat
❑ Ex: sosirea unui client intr-un sistem de servire poate modifica sta rea staţiei de
servire din liber în ocupat sau poate mări lungimea cozii de aşteptare
❑ Evenimentelesunt discrete deoarece se consideră că între 2 evenimente, starea
sistemului nu se modifică
❑ Metoda Monte Carlo este o componentă importantă a simulării evenimentelor
discrete pentru generarea la întâmplarea intervalelordintre 2 evenimente
succesive, durata de servire etc.
❑ Momentele de timp la care au loc evenimentelesunt aleatoare. Din cauza naturii
dinamice a modelelorde simulare a evenimentelordiscrete, în timpul simulării
este necesară cunoaşterea valorii curente a timpului simulat şi de asemenea, este
necesar un mecanism de avansare al timpului simulat de la o valoare la alta

❑ Simularea tip Forrester- a fost propusă de Jay Wright Forrester in anii '60 şi oferă
posibilitatea abordării globale şi sistemice a problemelor socialeconomice complexe
compuse din succesiuni de cauzeşi efecte şi a sistemelor cu feed-back
❑ Simularea tip Business

Simulation (Business Game) - situaţie virtuală în care decidenţii iau parte la o
simulare de afaceri. Această simulare software plaseazafiecare participantîn
competiţie cu alte companil care vând produse similare pe aceeaşi piaţă. Sarcina
fiecărui participant la simulare este de a conduce activităţile unei firme, fiind
responsabil pentru deciziile referitoare la toate aspectele afacerii (producţia şi
marketingul produselor,
achiziţionarea de studii de piaţă, motivarea angajaţilor etc.)
Bibliografie:
3
-
avantaje şi dezavantaje (bi2o)
Descrierea modelelor de simulare. Realizarea experimentelor

de simulare
Scopul modelului economico -matematic este de a exprima variabilele
necontrolabile ale modelului în funcţie de cele controlabile, astfel încât să fie
satisfăcute criteriile de performan ţă (adică să fie rezolvat sistemul)
Sunt cazuri în care interdependenţele se descriu prin conditii logice sau
proceduri ce pot fi rezolvate numai cu ajutorul calculatorului. Modelul
economico-matematic completat cu astfel de proceduri devine un model de
simulare
Modelul de simulare atunci când este implementat pe un calculator, pornind
de la diferite valori ale variabilelor controlabile (generate prin rutine speciale
ale algoritmului), va produce valorile variabilelor necontrolabile şi va alege din
mai multe variante pe aceea care oferă decizia cea mai bună
Modelul de simulare este un instrument necesar pentru studiul sistemelor
complexe, unde modelele matematice clasice nu sunt în măsur ă să surprindă
situaţiile cele mai variate şi neprevăzute ale realităţii în vederea formulării pe
bază deductivă a deciziei

-

FOR-MIJI_AREA PRODLENEI ECONOM10E
❑ În cazul sistemelor
complexe, modelele
EMSTA
matematice care au un MODEL
SAU
SISTENI DE
caracter deductiv nu pot MOD EL E?
surprinde realitatea. Se
apelează la modele de
Dectera basade
simulare care au caracter p•expe ore e
ţa
Ide e n e a re a
abe readoelos
Co ne e pe re a
unzu coodel O t •as
Co o re pe re a
luom m eaci Da
poebde asseutare
ao re p e andbe c peetna
procedural re s o be se a
problesees
− În fig. se prezintă procesul

de selectare a unei metode
N7. Resoloare
orrodebabe
de luare a deciziei
❑ Realizarea experimentului Se soefarcaa
solopa
de simulare face necesară

parcurgerea etapelor de:
modelare, programare,
analiză economică a
F on n ula re e
rezultatelor clessnez
Bibliografie:
4
❑ Un sistem de simulare cuprinde:

modelul, operatorul simulării,
variabilele I/E, parametrii I/E
Ei E4
❑ Pas al simulării = etapa în care toate El
c --. e
❑ Evoluţia sistemului timp se
variabilele iau valori constante
urmăreşte cu variabila: „CLOCK TIME"
14--- IIII---•
❑ Pentru un anumit model se poate Ceas cu crestere constanti

realiza un algoritm cu ceas fix Et E.
E4
(constant) şi/sau cu ceas variabil
❑ În fig. se poate urmări modul în care variază
T1
ceas variabil şi cu ceas constant Ceas cu crestere variabilă
ceasul în cazul modelelor cu
❑ Valorilesuccesive ale ceasului T sunt marcate prin
bare, iar apariţiile evenimentului E prin puncte

Structură ierarhizată
❑ Făcând abstracţie de
particularităţile specifice fiecărui
program de simulare, există o Rutine L'E Rutine I/E Rutine IIE
structură globală comună

Simulare
tuturor programelor de simulare activitate
Simulare Simulare
activitate activitate
bazate pe metoda ceasului
variabil (v. fig.) Program de control Încorporat in
❑ I/E = intrări-ieşiri Segment r ► limbajul de
ădăcină simulare
Ciclul de bază al simulării
Bibliografie:
Dan Dumitriu, Modelarea si simularea proceselor de afaceri: îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-
760-6
5
❑ În cazurile simple, odată determinat modelul matematic, sistemul poate fi

analizat pe baza soluţiilor analitice
❑ În cazul modelelor mai complexe, soluţia analitică nu mai este posibilă, fiind
necesară utilizarea unui software
❑ Simularea este o metodă experimental-aplicativă prin care se implementează
pe un calculator, un model al unui sistem real în vederea analizei indirecte a
acestuia (modelul matematic trebuie însă să aibă o reprezentare adecvată =>
model de simulare)
❑ Modelul de simulare depinde de programul de simulare sau de simulatorul
utilizat
❑ În prezent, mediile de simulare specializate, practic nu mai necesită
elaborarea de programe pentru obţinerea modelului de simulare, ci prin
interfeţe grafice utilizator (GUI - Graphical User Interface) asigură posibilitatea
selectării prin meniuri a componentelor necesare, realizarea structurii,
definirea parametrilor şi execuţia simulării
❑ Există o mare diversitate de programe şi medii de simulare: MATLAB,
MATLAB cu SIMULINK, SIMNON, LABVIEW, MATHCAD, MATHEMATICA,
MAPLE, SIMAN, VISSIM etc.

❑ Un experiment de simulare constă în execuţia pe simulator a modelului de
simulare pentru seturi de date şi/sau parametri specificaţi
❑ Forma de reprezentare a rezultateloreste foarte diversă, de la cea mai simplă
(tabel de valori), până la reprezentări 2D sau 3D şi utilizarea animaţiei pentru
reprezentarea timp
❑ În particular, simularea este procesul de soluţionare, de execuţie pe calculator
a modelelor de tip schemă bloc
❑ Schemele bloc -> sunt o componentă a unui „mediu de programare grafică"
(vizuală) sau „medii de programare orientată Pe obiecte" (MPOO)
❑ Cele mai utilizate medii de simulare sunt:

• Matlab— Simulink (firma Mathworks)
o Lab View (National Instruments)

o VisSim (Visual Solutions)
o Easy 5 (Boeing, cumpărat ulterior de
MSC.Software, v. fig. -->)
o Matrixx (Integrated Systems)
o MathCad,Simnon, Siman
Bibliografie:
6
❑ Toate mediile de simulare oferă 2

funcţii de bază:
o Editare grafică - pentru crearea,
editarea şi procesarea modelelor;
editorul poatefi utilizatşi pentru
crearea modeluluiintrărilor,simulării
(stabilirea condiţiilor), prezentarea
rezultatelor
o Simulare propriu-zisă - execuţia
modelului prin iteraţii succesive
(calcul numeric + integrare etc.)
❑ Exemplu: Menu-urile Simulink, blocuril

Simulink, crearea unui program.
Funcţiile disponibile în Simulink pot fi
accesate prin intermediul unor blocuri
aflate în biblioteci de funcţii Simulink.
Fereastra activă permite selecţia unei
sub-biblioteci (v. fig. -->)

❑ Linear Library
o Sum sumator -
o lntegrator integrare semnal -
o Gain multiplicare cu o constantă a semnalului de intrare

-
o State Space reprezentarea de stare a unui sistem liniar

- -
o Transfer Fcn reprezentarea sub formă de funcţie de transfer

-
o Zero Pole reprezentarea sub formă de poli-zerouri

- -
1. Se rule ază Simulink

2. Se deschide o nouă fereastră pentru crearea modelului. New ... din
meniul File (se deschide o fereastră „untitled")
3. Pentru crearea unui model blocurile necesare vor fi „mutate" din sub-
biblioteci în fereastra activă prin „tragere"
4. Se realizează conexiunile între blocuri (prin desenare cu mouse-ul apăsat)
5. Se configurează blocurile (se stabilesc parametrii specifici fiecărui bloc)
6. Simularea propriu-zisă prin Start din meniul Simulation (anterior fiind
stabiliţi „parametrii" de simulare; exemplu: stop time)
Bibliografie:
7
-
avantaje şi dezavantaje (14/20)
Exemplu de model grafic pentru Simulink:

jj example2 X
FJe Edit View Simulation Format Tools Help
❑ a ffs iNormal
pst )
s nl g s . 5)
Gia
In1
11111E
.
‘ 4
s4
O
Out 1
Gain
s e
Transfw F 1
Ready 100% T.0.00 ode45

-
Aplicaţii ale simulării

Multe companii utilizează simularea Monte Carlo ca o parte importantă a
procesului de luare a deciziilor. Exemple:
General Motors, Procter & Gamble, Pfizer, Bristol Myers Squibb, Eli Lilly
folosesc simularea pentru a estima atât profitul mediu cât şi factorul de risc
al produselor noi
La GM, această informaţie este utilizată pentru a determina produsele care

vor intra pe piaţă. GM foloseşte simularea pentru activităţi cum ar fi:
◼ previzionarea venitului net pentru corporaţie
◼ estimarea costurilor structurale şi de cumpărare
◼ determinarea susceptibilităţii la diferite tipuri de risc (cum ar fi modificările
ratei dobânzii şi fluctuaţiilecursului de schimb)
Lilly foloseşte simularea pentru a stabili capacitatea fabricilor pentru

fiecare medicament
Bibliografie:
8
o Procter & Gamble foloseşte simularea pentru a modela şi reduce riscul

cursului de schimb
o Sears foloseşte simularea pentru a determina câte unităţi din fiecare

produs trebuie să fie comandate de la furnizori (de ex. nr. de perechi de
pantaloni Dockers, care trebuie să fie comandate într -un an)
o Companiile de petrol şi de medicamente utilizează simularea pentru
evaluarea "opţiunilor reale", cum ar fi valoarea opţiunii de a extinde,
contracta, sau amâna un proiect
o Planificatorii financiari utilizează simularea Monte Carlo pentru a stabili
cele mai bune strategii de investiţii pentru asigurarea pensiilor clienţilor lor

❑ Menirea
şi aplicabilitatea simulării nu se limitează numai la asistarea unor
procese decizionale manageriale. Simularea are utilizări importante şi în:
❑ proiectarea asistată de calculator
o sistemele de realitate virtuală destinate industriei jocurilor pe calculator
o antrenarea unor categorii profesionale (piloţi, chirurgi etc.)
1:1 aplicaţiile militare
❑ De peste 60 de ani, SUA folosesc cu succes metoda Monte Carlo pentru

proiectarea armelor nucleare prezent testarea armelor nucleare nu
mai este permisă, simularea reprezintă tehnica de bază pentru realizarea
experimentelor nucleare)
❑ De peste 40 de ani, SUA folosesc cu succes metoda Monte Carlo la
asistarea Programului Spaţial NASA. Este folosită pentru stabilirea
sateliţilor pe orbite, pentru explorarea spaţiului cosmic etc.
Bibliografie:
9
-
Avantajele şi dezavantajele simulării

Ava ntaje:
Prin simulare pot fi explorate politici, proceduri de operare, reguli de
decizie, fluxuri informaţionale sau proceduri organizaţionalefără
întreruperea activităţii sistemului real
Proiectele pentru noi echipamente, aşezarea utilajelor, diferite sisteme
de transport pot fi testate fără angajarea resurselor pentru
achiziţionarea lor
Prin simulare se pot testa ipotezele despre cum şi de ce anumite
fenomene pot apărea
Timpul poate fi comprimat sau dilatat pentru a permite accelerarea
sau încetinirea unui fenomen investigat
Se pot observa interacţiunile dintre diferite variabile şi se poate
determina influenţa diferitelor variabile asupra performanţei
sistemului

-
Se pot identifica „locurile inguste" în care procesul de producţie,

informaţiile sau materialele sunt întârziate excesiv
Se pot realiza analize de senzitivitate de tip „Ce seintâmplă dacă...?"
Simularea poate fi utilizată pentru cuantificarea riscului inerent unui
sistem sau unei decizii de investiţii
J Asociată cu animaţia pentru a vizualiza modul de funcţionare a unui
sistem, simularea poate contribui la creşterea capacităţii de
intervenţie a decidenţilor prin perceperea mai largă a oportunităţilor şi
prin clarificarea şi evaluarea efectelor unor eventuale acţiuni
Poate constitui o modalitate de rezolvare a problemelor pentru care
soluţiile analitice sau algoritmice nu sunt posibile. În plus, modelul
poate fi construit mai degrabă pe baza preferinţelor şi din perspectiva
decidentului decât din cea a specialistului în modelare, care poate fi
influenţat de existenţa unei metode de rezolvare adecvate
r Simularea permite dezvoltarea creativităţii şi a ideilor noi
Bibliografie:
10
Cap. 5 - Metode de simulare. Aplicatii ale
❑ Dezavantaje:
Construirea modelului de simulare necesită o instruire specială.
Aceasta este o artă care se învaţă în timp şi prin experienţă
Simularea nu garantează obţinerea unor soluţii optimale
• Rezultatelesimulării pot fi greu de interpretat. Din cauza naturii

aleatoare a intrărilor modelului de simulare, rezultatele sunt variabile
stochastice şi sunt necesare cunoştinţe statistice pentru analiza lor
Simularea poate fi consumatoare de timp şi costisitoare. Reducerea
resurselor de modelare şi analiză poate conduce la un model de
simulare necorespunzător pentru scopul analizei
▪ Calitatea rezultatelor obţinute prin simulare depinde de calitatea
datelor folosite. Colectarea datelor necesare simulării poate fi dificilă
şi consumatoare de timp
Bibliografie:
Dan Dumitriu, Modelarea si simularea proceselor de afaceri: îndrumar de laborator, Ed. Politehnica Press, 2017, ISBN 978-606-515-
760-6
11
DE AFACERI

dumitriud@gmail.com
Cap. 6 - Proiectarea unui model de afacere prin

aplicaţii software de tip Business Simulation (1/24)
Cuprins Cap. 6:
Definirea aplicaţiilor de simulare tip "Business Simulation".

Scopuri şi avantaje
Clasificarea aplicaţiilor de simulare tip "Business
Simulation"
❑ Etapele desfăşurării unei aplicaţii de simulare tip "Business
Simulation"
❑ Limitele aplicaţiilor de simulare tip "Business Simulation"
❑ Proiectarea unui model de afacere prin aplica
ţii software de
tip "Business Simulation": prezentarea aplicaţiei TMG 3.0
Bibliografie:
❑ Scurt istoric. Aplicaţiilede tip "Business Simulation" (denumite şi "Business

Game") îşi au origi nea în jocurile de război, prin care se urmărea antrenarea
cadrelor militare prin crearea de situaţii conflictualeşi prin stabilirea unei strategii
de luptă. Utilitatea acestora pentru pregătirea conducătorilorde organizaţii
economice a fost întrevăzută după cel de al 11-lea război mondial, când Asociaţia
America nă de Management a elaborat primul joc de întreprindere pe care 1-a
publicatîn anul 1951 în lucrarea „Top Management Decision Simulation". Ulterior,
interesul pentru jocurile de Intreprindere a crescut foarte mult, iar organizaţii
importante din întreaga lume şi-au elaborataplicaţiiîn vederea pregătirii
personalului de conducere
❑ Aplicaţiile de simulare tip Business game (jocuri de Intreprindere) - sunt modele
de s i mu l are ce c u pr in d ma i mu lţ i par t ici pa nţ i an gaj a ţ ii nt r -un proces
informaţional-deciziona I ce simulează o situaţie de competiţie reală
❑ Simularea managerială decizională - constă în crearea unui model managerial pe
baza identificării şi stabilirii relaţillor logice dintre variabilele ce definesc o situaţie
managerială tipică, cu o anumită periodicitate, cu ajutorul căreia se proiectează
mai multe variante decizionale, pentru care se determină efectele, în vederea
facilitării selecţionării aceleia care corespundeIn cea mai mare măsură anumitor
criterii manageriale prestabilite

Scopuri şi avantaje
❑ Formarea, la cadrele de conducere, a deprinderilor în rezolvarea situaţiilor
concrete cu care se întâlnesc frecvent în practică
❑ Dezvoltarea aptitudinilor de abordare complexă, sistemică a procesului
simulat
❑ Ca metodă de autoinstruire, de stimulare a creativităţii
❑ Cu ajutorul jocurilor de întreprindere, specialiştii pot testa o serie de ipoteze
asupra naturii deciziilor pe care urmează să le ia, cu identificarea efectelor
probabile ale diverselor decizii
❑ Simulările tip „Business Simulation":
❑ oferă posibilitatea acumulării experienţei în problemă, înainte de desfăşurarea
reală a proceselor economice, permit anticiparea consecinţelor folosirii resurselor
în cele mai diverse situaţii, bineînţeles fără utilizarea efectivă a acestora
1:1 au efecte psihologiceasupra participanţilor, deoarece aceştia pot să-şi manifeste
pe deplin personalitatea, să-şi verifice cunoştinţele asimilate, puterea de
generalizare, de abstractizarea fenomenelor, puterea de a raţiona corect,toate
acestea canalizate în sensul dezvoltării simţului de răspundere pentru decizia luată,
a implicaţiilor acesteia asupra „soartei" întreprinderii, a bunului mers economico-
financiar al acesteia
Bibliografie:
2
❑ Simulările tip Business Simulation se desfăşoară sub conducerea unui

instructor (arbitru). Participanţii transmit rezultatele, iar instructorul le
prelucrează.
❑ Efectele simulării asupra participanţilor sunt sintetizate în figura de mai jos:
EFECTE
Acumulare: cunoştinţe noi
-
- experienţă
- calităţi / deprinderi de
conducere
Dezvoltă: - încrederea în propriile forţe

- spiritul de iniţiativă PARTICIPAN
- abilitatea de a lucra în echipă ŢI
LA
Îmbunătătire
BUSINESS
atitudine: -atentie, prudenţă în abordarea
unor probleme complexe SIMULATION
- tact faţa de diferite motivaţii
Creşte:- capacitatea de
abstractizare - capacitatea
de generalizare - imaginaţia,
creativitatea

Clasificarea aplicaţiilor de simulare tip "Business Simulation"

❑ 1. După sfera de acţiune, se clasifică în:
o Simulări pentru întreaga întreprindere (Total Enterprise sau Top Management).
Simulează funcţiile principale ale întreprinderii, astfel încât participanţii la joc să poată
Inţelege diversele legităţi ale unităţii economice în ansamblu, în condiţiile influenţei
reciproce dintre subsistemele interne sau dintre subsistemele interne şi un sistem din
exterior
o Simulări funcţionale. Se referă la o funcţie specifică a întreprinderii analizate,
participanţii la simulare putând experimenta diferite decizii în cadrul compartimentului
care îndeplineşte funcţia simulată (serviciul de aprovizionare, serviciul de investiţii,
serviciul de producţie, departamentul de marketing etc.) şi estimează eventual ele
consecinţe pentru alte compartimente cu care acţionează în strânsă legătură
o Simulări complexe. Analizează mai multe funcţii ale întreprinderii şi relaţiile principale cu
alte compartimente sau chiar cu exteriorul întreprinderii. În acest caz, participanţii la
simulare trebuie să estimeze implicaţiile unei decizii adoptate într -un anumit
compartiment asupra altor compartimente ale întreprinderii
o Simulări pentru alte zone de specialitate. Permit testarea unor strategii politice,
economice, tehnico-organizatorice privind o ramură de activitate economică dintr -un
oraş, dintr-un judeţ sau chiar toate întreprinderile
Bibliografie:
3
❑ 2. După elementul competitiv, simulările pot fi:

o Simulări concurenţiale - sunt acelea în care fiecare participant adoptă o serie de
decizii astfel încât să-şi depăşească adversarul (adversarii). Ele pot fi:
◼ Simulări interdependente - succesul unui participant (sau al unei coalitii de
participanti) este influentat atât de propriile decizii cât şi de deciziile concurenţilor.
În acest caz functia de performantă economică a unui participant depinde de
propriile actiuni, dar şi de acţiunile adversarului sau adversarilor săi. Sunt simulări
specifice pentru economia de piată
◼ Simulări independente - fiecare participant (sau coalitie de participanti) realizează
Imbunătătirea propriilor performante economice, fără a acţiona asupra celorlalţi
jucători (sau de jucători). Practic, fiecare participant adoptă diverse decizii cu
scopul de a-şi Imbunătăti indicatorii economici, fără a leza interesele partenerului de
simulare. În cadrul coalitillor se poate considera că simularea este independentă,
atunci când participanţii din cadrul coalitiei se ajută reciproc

o Simulările cooperative - doi parteneri sunt de acord ca, cel putin în privinta anumitor
clase de decizii şi actiuni, acestea să nu fie îndreptate împotriva intereselor celuilalt
partener. În cazul economiei de piată se stabilesc conventii între doi sau mai multi
parteneri prin care aceştia îşi Impart piata pentru anumite produse conform unor
principii (de ex: fiecare partener îşi desface mărfurile pe piata cea mai apropiată, fiecare
partener vinde unui număr de clienti proporţional cu volumul productiei etc.)
• Simulările contra naturii - un decident real sau o coalitie de decidenti îşi îndreaptă
actiunea împotriva unui "partener" fictiv care reprezint ă, de fapt, mediul ambiant. Acest
"partener" poate actiona în unele cazuri în favoarea decidentului, iar câteodată chiar în
defavoarea acestuia. Diferenta dintre modul în care actionează natura şi modul în care ar
actiona un "partener" conştient constă în faptul că mediul actionează fără intentie (fără
scop)
❑ În concluzie, acţiunile asupra decidentului raţional constituie, de fapt, perturbaţii.
În majoritatea cazurilor conducătorul de întreprindere, precum şi celelalte cadre
de conducere se găsesc în interacţiune cu mediul extern (natura)
❑ Pentru a preveni efectele negative ale perturbaţillor mediului este necesar să se
adopte o serie de măsuri preventive, care reduc probabilitatea de apariţie a
evenimentelor nedorite. Prin aceasta caracterul imprevizibil se reduce tot mai
mult în direcţia adoptării unor măsuri de prevenire a evenimentelor perturbatoare
Bibliografie:
4
❑ 3. După prelucrarea rezultatelor, se împart în:

❑ Simulări pe calculator
o S im ul ă ri m anu a le
o S im ul ă ri mi x te
❑ În cazul în care instructorul este dep ăşit de complexitatea simulării, se elaborează

un program de calcul care să determine efectele economice ale deciziilor adoptate
de parteneri.
❑ În cazul unei simulări tip "business game" simplă, instructorul (arbitrul) poate
efectua calculele fie manual, fie cu ajutorul unui minicalculator.
❑ În cazul unor probleme foarte complexe nu se pot elabora algoritmi care să
furnizeze într-un timp relativ scurt soluţia optimă. De aceea, până la obţinerea
rezultatelorde la calculator, soluţia euristică propusă de participantul la simulare
se compară cu o "soluţie etalon"

❑ 4. După scopul urmărit:

❑ Simulările de instruire (didactice) - permit participanţilor să înveţe să adopte
decizii optime în condiţiile unor situaţii ipotetice, dar foarte posibil a fi regăsiteîn
practica unităţilor economice. La aceste simulări, calculatorul efectuează operaţii
de rutină sau adoptă decizii simple. Deciziile importante trebuie să fie adoptate î nsă
de participanţi mental, ceea ce reclamă din partea lor un deosebit efort intelectual
❑ Simulările de întreprindere pentru fundamentarea deciziilor operative (analitice) -
permit specialiştilor să adopte decizii tot mai bune, în condiţiile reale ale
întreprinderilor pe care le conduc şi le organizează. Aceste simulări necesită
utilizarea calculatorului electronic (simulare software), deoarece deciziile se adoptă
pe baza unui algoritm complex, care analizează efectele economice ale mai multor
soluţii (care constauîn diferite variante sau strategii) în condiţiile unor perturbaţii
probabile
Bibliografie:
5
❑ 5. După gradul de cunoaştere a situaţiei celeilalte părţi participante:

o Simulări cu informaţie incompletă - jocuri concurenţiale în care nu se dispunede
informaţii, sau acestea sunt foarte vagi, în legătură cu situaţia economică (resursele
disponibile, strategia, preţurile practicate etc.) a adversarilor
❑ Simulări cu informaţie completă - toţi participanţi la simulare deţin informaţii
despre concurenţii lorşi îşi elaborează propriile decizii în funcţie de resursele
disponibile ale celorlalte părţi participante

Etapele desfăşurării unei aplicaţii de simulare tip "Business Simulation"

1. Descrierea generala a aplicatiel
şi
instruirea participanţilor
2. Adoptarea deciziilor de catre

participanţi
3. Efectuarea de catre instructora

calculelor şi evaluarea deciziilor
4. Transmiterea de către instructor a unei

informan privind rezultatele momentului
Da
5. Evaluarea de către instructor a
necesitaţii continuării simulării
6. Anunţarea sfârşitului simularii şi a

rezultatelor finale
Bibliografie:
6
Etapa 1: Descrierea generală a aplicaţiei

1. Descrierea generala a aplicaţiei şi
şi instruirea participanţilor. Înaintea ins tr uir e a p ar tic ip a nw o r
începerii simulării, participanţilor li se va
face o scurtă expunere privindobiectivele,
funcjiile şi starea inijială a sistemuluice va 2. Adoptarea deciziilor de catre participanţi
fi simulat. Î n cadrul acestei etape
instructorul prezintă regulile, adică expune
situaţia existentă în întreprindere la 3. Efectuarea de catre instructor a calculelor
momentul iniţial t = 0 (sunt precizate şi evaluarea deciziilor
valorile iniţiale ale parametrilor de stare)
precum şi evoluţia unui indicator conform
cu datele statistice înregistrate în diverse 4. Transmiterea de către instructor a unei
informari privind rezultatele momentulul
evidenţe. De asemenea, el precizează
restricjiiie (restricjiiie privind resursele
existente, informajiile pe care le deţine sau Da
5. Evaluarea de catre instructor a necesitaţil
le poate obţine un participant, restricjii de continuării simularii
acţiune etc.), obiectivele întreprinderii sau
compartimentului pe care îl reprezintă
6. Anunţarea sfărşitului simularii şi a
fiecare participant/echipă, evolujiile
rezultatelor finale
pr ob ab i le pe nt ru un i i i nd i ca tor i ,
perturbajiile pos ibi le şi ev ent ual
probabilitatea de rea I izare etc.

aplicaţii software de tip Business Simulation 03/24)
Etapa 2: Adoptarea deciziilor de către 1. Descrierea general

participanţi. in condijiiie impuse de instructor ă a aplicaţiel şi
în prima etapă participanjii la simularetrebuie
să adopte acele decizii pe care le consideră cele
mai bune pentru obiectivul economic dat. În 2. Adoptarea deciziilor de catre participanti
general, instructorul nu pune la dispozijia
participanţilor nici un fel de algoritm pentru ca
aceştia să poată găsi cea mai bună soluţie.
Rămâne ca participanţii să adopte decizia, fie pe 3. Efectuarea de către instructor a
calculelor şi evaluarea
baza competenţei şi Inclinaţiei pe care o au, fie deciziilor
pe baza unui algoritm euristic elaborat în timpul
participării la simulare, fie pe baza unui algoritm
4. Transmiterea de către instructor a
cunoscut cu altă ocazie de către participant, dar unei informări privind rezultatele
adaptat la noile condijii, fie prin adoptarea unei momentului
solujii prin tatonare, adică alegând la intâmplarE
valori numerice ale parametrilor economici. 5. Evaluarea de către instructor a necesităţii
Fiecare adoptare a deciziilor de către participan1 continuarii simulant
constituie o „mutare", adică o iteraţie a simulării
care se presupune că ar corespunde unei
6. Anunţarea sfârşitului simulării şi a
perioade următoare de timp. Numărul total N di
rezultatelor finale
iteraţii al simulării poate fi precizat de instructor
în prima etapă, dar în unele cazuri el nu anunjă
de la început acest număr de cicluri, ci îl
stabileşte pe parcursin funcţie de rezultate
Instruirea participanţaor
Bibliografie:
7
Etapa 3: Efectuarea de către instructor a 1. Descrierea generala a aplicatiei şi

calculelor şi evaluarea deciziilor instruirea participanţilor
adoptate. După ce instructoru l primeşte

de la fiecare participant deciziile adoptate 2. Adoptarea decizillor de către participanti
în perioada I, cu ajutorul unui
minicalculatorsau al unui program de
3. Efectuarea de catre instructor a calculelor
simulare software, evaluează consecinţele şi evaluare a deciz iilor
acestor decizii asupra performanţelor
economice ale întreprinderilor, sau
compartimentelor pe care l e reprezintă 4. Transmiterea de către instructor a unei
informări privind rezultatele momentului
fiecare participant/echipă. InstructorulIşi
dă seama în ce măsură participanţii
5. Evaluarea de c,3tre instructor a necesit
stăpânescfenomenele economice în
ăţii
legătură cu care trebuie să adopte decizii şi continuării simuiării
poate estima atât timpul de instruire cât şi
capacitatea f iecărui part icipan t de a
T A Z
6. Anunţarea sfarşitului simuiării şi a
conduce un anumit compartiment sau rezultatelor finale
întreaga întreprindere, de a preveni
perturbaţiile şi a acţiona împotriva lor

Etapa 4: Publicarea de către instructor a 1. Descrierea generală a aplicaţiei şi

unei informări asupra rezultatelor
obţinute. La fiecare "mutare" (iteraţie) 6. Anuntarea sfarşitului simulării şi a
arbitrul, după ce efectuează calculele, anunţ

rezultatele obţinute fiecărui participant. 2. Adoptarea deciziilor de catre participanţi
Aceştia, la rândul lor, fac o analiză a
rezultatelor. Încazul în care un participant
constată că o anumită regulă de decizie a 3. Efectuarea de c
condus la obţinerea unor indicatori cu valori ătre instructora calculelor
şi evaluarea deciziilor
nefavorabile, el schimbă această regulă şi
încearcă noi strategii. În cazul în care o regul
de decizie a condus la indicatori economici 4. Transmiterea de catre instructor a unei
informari privind rezultatele momentului
favorabili el o menţine pentru a o verifica în
timp. De fapt, în această etapă se realizează
Da
c o ne x iu ne a i nv er să . Pr i n d ezba t ere a 5. Evaluarea de catre instructor a necesitatil
rezultatelor obţinute şi a regulilor aplicate continuarn simulam
arbitrul creează condi•ii participanţilor pentn

accelerarea perfecţionării pregătiriiîn scopul rezultatelor finale
adoptării deciziilor. În acest mod fiecare
participant la simulare îşi îmbogăţeşte
experienţa de a conduce o unitate economica
(în condiţiile impuse)
Bibliografie:
8
Etapa 5: Evaluarea de către instructor a 1. Descrierea generala a aplicaţiei şi

necesităţii de continuare / oprire a
simulării. Constă în compararea iteraţiei I
la care se află simularea cu numărul maxim
N dinainte stabilit de iteraţii. Dacă I<N, 2. Ado p tare a dec iz iilor de c atre p ar tic ip anţi
atunci simularea continuă de la etapa a 2-a,
adică se trece la iteraţia 1+1. Dacă I=N,
atunci se trece la etapa a 6-a. Această 3. Efectuarea de catre instructor a calculelor
verificare este uşorde aplicat de către şi evaluarea deciziilor
instructor, dar prezintădezavantajul, că nu
ţine seama de stadiu I de instruire la care au
ajuns participanţii. Astfel, este posibil ca în
informari privind rezultatele momentului
unele cazuri toţi participanţii să-şi fi însuşit
c u n o ş t i n ţ e l e î n a i n t e d e t e r m in a r e a
Da
numărului N de cicluri. Evident, în aceste 5. Evaluarea de catre instructor a necesitatii
cazuri simularea trebuie finalizată, chiar continuarii simular ii
dacă I<N. Dacă instructorulconstată di n
analiza rezultatelor obţinute că participanţii
2. Anuntarea sfărşitului simulădi şi a
nu şi-au însuşit obiectivele simulării poate rezultatelor finale
mări numărul de iteraţii cu N

E t apa 6 : An un ţar ea s fâr ş i tu l ui s imu l ăr i i 1. Descrlerea generală a aplicauei şi

Instruirea participanţiior
şi a rezultatelor finale. Pe baza testului
realizat în etapa a 5-a, instructorul decide
încetarea simulării şi anunţă despre acest
lucru pe toţi partic ipanţ ii. Dup ă 2. Adoptarea deciziilor de catre
parcurgerea celor N iteraţii se procedează participanţi
la evaluarea rezultatelor. Instructorul
calculează în acest scop diverse funcţii de 3. Efectuarea de catre instructor a calculelor
per - formanţă (indicatori de eficienţă ai şi evaluare a deciz iilor
activităţii) care permit acordarea unui
calificativglobal fiecărui participant la
simulare, făcându-se astfel ordonarea infonnăd privind rezultatele momentului
participanţilor din punct de vedere al
aptitudinilor de conducători şi organizatori
Da
5. Evaluarea de catre instructor a necesitătii
continuării simuiăr ii
6. Anunţarea sfărşitului simulării şi a

rezultatelor finale
Bibliografie:
9
Limitele aplicaţiilor de simulare tip "Business Simulation"

❑ Conceperea, modelarea şi punerea la punct a unei simulări tip "Business
simulation" necesită mult timp (măsuratin luni sau ani) şi de asemenea, un
volum mare de muncă din partea unei echipe complexe formate din
economişti, matematicieni, ingineri, informaticieni, programatori
❑ Simularea Business Simulation de anvergură, care să simuleze cât mai multe
situaţii reale se poate realiza numai cu ajutorul calculatorului electronic
(sim ulare software)
❑ Implementarea unei simulări tip Business Simulation se poate asimila unei
investiţii, în sensul că implică sume mari de bani şi timp la demarare,
rezultatele scontate apărând după un număr de ani
❑ Proiectanţilor unei simulări tip Business Simulation li se cere multă
experienţă in modul de concepere a modelului, a elasticităţii pe care
urmează să o dea acestuia
❑ Un model rigid nu poate pune în valoare inteligenţa, intuiţia, iniţiativa
creatoare nici din partea participanţilor şi nici a proiectanţilor, care pe
măsura experimentărilor ar putea să-şi perfecţioneze sistemul

Concluzii
simulare de tip Business Simulation se poate utiliza metoda de
simulare Monte Carlo în cazul în care intervin variabile aleatoare sau
tehnicile de simulare Forrester, alături de forma largă a metodelor
cercetării operaţionale sau statistico-matematice
❑ Orice model matematic utilizează şi stabileşte o serie de relaţii cantitative ce
au loc între fenomene, procese, aspectele calitative fiind neglijate de acesta
❑ Pe de altă parte, orice proces economic complex impune în momentul luării
deciziei considerate atât a factorilor cantitativi cât şi a celor calitativi
❑ Decidentul alătură calculelor, corelaţiile dintre fenomene şi o serie de
aspecte calitative de care practica nu face abstracţie
Bibliografie:
10
11
Cap. 6 Proiectarea unui model de afacere prin
-
▪ Simularea tip Business Simulation este una din inovaţiile educaţionale

majore ale ultimului sfert de secol ce oferă participanţilor posibilitatea
formării şi perfecţionării unor aptitudini manageriale privind:
proiectarea şi aplicarea de strategii şi politici de conducere
o fundamentarea ştiinţifică a deciziilor
o organizarea muncii managerilor
o crearea şi dezvoltarea spiritului de echipă
n abordarea sistematică a organizaţiei şi a componentelor sale etc.
Realizarea şi, după aceea, aplicarea unei simulări tip BG este un proces
laborios, ce respectă destaşurarea logică a unor etapein care implicarea
participantilor şi a instructorului (arbitrului) este foarte importantă
Dimensiunile impresionante ale simulărilor tip Business Simulation impun
folosirea mijloacelor automate de prelucrare a datelor, ceea ce determină
familiarizarea participanţilor cu aspectele specifice implicate de utilizarea
simulărilor software în procesele luării deciziilor în afaceri

-

Proiectarea unui model de afacere prin aplicaţii software de tip "Business
Simulation": prezentarea aplicaţiei TMG 3.0
e The Marketing Game (TMGPIan) • Setup and Selection Screen

,
Rectured Selup Information

The Marketing Game!
I— Industry dentificaran letter (A•Z) 4f, MOSCN1 and Peoesuir
Forn nurnber (1-4)
Click on your selection
I— Level ol the Marketing Game (1-3) Prepare new priarkelng plan

Defauit folder lor fles
dATMG_Instalat TMGPlan
Select a deve Qpenimodlly easting plan 0

d:
Select a folder (pbreckly). 151 F3ewew or pant a report

TMG2nstalat
See e bet of bles n selected foldet: ? Help
Ersit
r Ckk to use these values as delault next time
Bibliografie:
-

111 Marketing Plan Decisions - Level 3 - Firm Al
Genetal Marketing Research
Channel 1 Channel 2
Product 2
Distribution intensity (% of dealers) Industry and
Product 1
Firm
1— Number of sales reps (0-100) 1. Share by segment I— 1.
r- Percent non-selling time (0-50%)
2. Share by channel ( —
3. Preferences
I— 2
r 3. rp-,
Sales commission percent (5-15%) 4. Effectiveness r I— 4.
5. Segment by
Customer service budget
(1)0•:3,999,999) channel r r5.
6. Shopping habits
r
7. Product positioning r 7.
Click if you have a second product
1;1âave I
Brand name (8 letters)

Product 1
1
Product 2
Brand name (8 letters)
1:21 Proforma I
Features
Special Comrnands (5-20)
Ertor Protection (1-10)
Features
Number of tasks (1-10)
Similarity of commands (1-10)
612rink I
Ease of Learning (1-10) Production Ability to customize (1-10)
? HelP
Order Quantity (> 99) Advertising Production Order Ouantity (>0)
Spending Advertising Spending
Type of Advettising (P,D,I,R, Of C) Type of Advertising (P,D,I,R, a q
hannel Channel 1 Channel2
Sales Prornotion
SalesPromolion
Wholesale Price Wholesale Ptice

($75-$250) 1$35-$230)

-
Inputs for Pro Forma (estimated financial statement) - Level 1 _____ r

WARNING: the values you enter on this screen have a direct impact on the pro forma
calculations. Please proceed carefully, or your pro forma will be wrong! Industrv and
Firm
Product 1
Fl
Features in the PREVIOUS period:

Special Commands (5•20) ProForma
Error Protection (1-10) I-
Ease of Learning (1-10)
E stimate of percent of Product 1 sales ? Help

that will be in Channel 1:
)( Cancel
Exit
Number of sales reps, if any, that will
be fired in the new marketing plan?
Enter a values for each field. T are needed to com e an estimated ProForma. Then click the Pro Forma
button

Bibliografie:
12
ffi Pro Forma financial estimates based on marketing plan and related assumptions _121X]
_
r
Ploduct 1:
iş,"12 Indusey ancl
Ounnel I
Ounne1.? Ţota, Firm
Estimated Units Sold 16,800 11,200 28,000
Wholesale Price $100.00 $100.00 17k
Base UnR Cost $57.00 $57.00
Gross Sales $1,680,000 $1,120,000 $2,800,000
— Pro Forma
Cost of Goods Sold $957,600 $638.400 $1,596,000
Gross Margin $1,204,000
Expenses
Achmstising
Sales Force-Salaty
-Firing Costs
$200,000 $200,000
$280,000
$400,000
$0
erint I
-Commission $84,000 $56,000 $140,000 — Plan ______
Customer Service
R & D lor Product

$200,000
Saye I
Modilications
Market Research
Total Expenses
$0
$30,000
$1,050,000
fievise I
Net Contribution (Loss) $154,000
Total Spending Charged Against Budget $910,000

4 Back to Main I Exit
Bibliografie:
13
DE AFACERI

dumitriud@gmail.com
Cap. 7 - Business Process Management.

Standardul BPMN 2.0. Adonis CE 0139)
Cuprins Cap. 7:
❑ Business Process Management (BPM)

❑ Standardul BPMN 2.0
Lista notaţiilor BPMN in limba engleză
❑ Prezentarea aplicaţiei software Adonis CE
Crearea modelelor
o Modelarea
o Adăugarea de referinţe
o Managementul grupurilor de modele
o Exportarea modelelor grafice către MS Office
o Printarea modelelor
o Rularea interogărilor şi salvarea rapoartelor
o Publicarea modelelor in format doc si html
o importul şi exportul modelelor
o Sugestii utile
Bibliografie:
Cap. 7 Business Process Management.
-
Standardul BPMN 2.0. Adonis CE (2/39)
Business Process Management (BPM)

Întreprinderile dinamice şi care aspiră la succes pe termen lung, pot
obţine avantaje competitive decisive prin abilitatea de a îşi adaptaintr-un
timp cât mai scurt procesele afacerii la schimbarea rapidă a condiţiilor
pieţei şi prin punerea în valoare a competenţelor esenţiale pe care le au
Creşterea continuă a dinamicii globalizării şi creşterea permanentă a
competiţiei fac din Business Process Management (BPM) o prioritate
esenţială
Pentru a permite acest lucru, modelarea procedurală, analiza, simularea şi
evaluarea proceselor afacerii, suntfactori de succes care nu pot fi ignoraţi
Scopul BPM este atât optimizarea proceselordintr-o întreprindere cât şi
resurselor şi tehnologiei folosite pentru executarea acelor procese
Business Process Management se ocupă de gestionarea schimbării
pentru îmbunătăţirea proceselor de afaceri

-
❑ Studiu de caz (ficţiune) - The Place That Sends You Mad

o Obţinerea permisului A38 de către Asterix şi Obelix
 Identificarea problemelor unei organizaţii care nu îşi conduce procesele
afacerii într-un mod corespunzător (vizionare recomandată de BOC Group,
creatorii aplicaţiei software Adonis, pentru o scurtă introducere în BPMN)
❑ http://www.youtube.com/watch?v=itEkUmYecnk
Bibliografie:
2
Standardul BPMN 2.0. Adonis CE (4/39 )
PROBLEMA IDENTIFICATĂ
Clien
SOLUŢIA
ţii trebuie să viziteze mai mulţi
funcţionari Punct unic de contact
(ore de lucru şi locaţii incomode)
Orientarea spre client
Func
ţionari neprietenoşi (sindromul "noi
Analizarea cre
încercăm să lucrăm aici!")
ării de valoare în cadrul
Aproape toate activit procesului şi eliminarea paşilor care nu
ăţile necesare sunt sprijină crearea de valoare
pur birocratice, n-au nici un sens real şi
Documentarea procesului
nu oferă nici o valoare pentru client
şi ajutarea
Nici unul dintre func angajaţilor să devină conştienţi de
ţionari nu pare să obiectivul general; crearea unei "surse
înţeleagă întregul proces, ei ştiu doar unice de adevăr" uşor accesibile pentru
pasul anterior şi următor; lipsă generală toţi angajaţii
de informaţii (despre locuri, regulamente
etc.)
De remarcat c
ă simptomele menţionate mai sus afectează de asemenea şi funcţionarii,
atunci când aceştia încearcă să găsească informatii des pre permisul fictiv A39!

Standardul BPMN 2.0
BPMN este acronimul de la Business Process Model and Notation
(denumirea iniţială era Business Process Modeling Notation)
BPMN 2.0 este noul standard internaţional pentru modelarea proceselor

de afaceri şi a proceselor de servicii web
BPMN constă dintr-o diagramă - numită diagrama proceselorde afaceri

(BPD — Business Process Diagram). BPMN Business Process Diagram a fost
proiectat pentru a fi uşor de utilizat şi de înţeles, dar oferă de asemenea
posibilitatea de a modela procese complexe de afaceri
BPMN este doar una dintre cele 3 specificaţii pe care BPMI (Business
Process Management Initiative ✓ww.BPMI.ord le-a dezvoltat, celelalte
două sunt Business Process Modeling Language (BPML) şi Business
Process Query Language (BPQL). Toate au fost dezvoltate având drept
bază o matematică solidă
3
Bibliografie:
❑ Specificaţiile BPMN descriu:

❑ modul în care elementele unei diagrame de proces trebuie să arate (ca
notaţie)
❑ modul în care acestea pot fi combinate între ele (meta modelul / sintaxa)
❑ ce semnificaţie are o diagramă
❑ Modelele de proces descriu secvenţe de activităţi de afaceri de la început
până la sfârşit, de exemplu de tipul "Order-to-Cash"

❑ Modelarea Proceselor folosind BPMN răspunde la întrebările:

❑ Ce declanşează (start events) un proces şi ce rezultate se obţin (end
events)?
❑ Care etape (tasks, subprocesses) sunt necesare?
❑ Ce dependenţe există între activităţi (sequence flow)?
❑ Ce alternative (gateway-uri XOR) sunt acolo si unde activităţile se pot
întâmpla în paralel (gateway-uri AND)?
❑ Cine este responsabil pentru desfăşurarea unei activităţi (pools, lanes)?

❑ Ce informaţii (data objects) sunt relevante în cadrul unui proces?
❑ Unde sunt punctele de interacţiune (message flow) cu furnizorii şi clienţii
sau cu alte procese?
❑ BPMN 2.0 constă dintr-un număr mare de elemente de modelare
❑ În practică, s-a dovedit că doar un mic set de elemente sunt suficiente
pentru cele mai multe modele de proces (mai ales atunci când este vorba
de evidenţierea proceselor din perspectiva afacerii)
Bibliografie:
4
Standardul BPMN 2.0. Adonis CE (8/3q)
Lista notaţiilor BPMN în limba engleză
N AME -- v - S Y MB O L DESCRIPTION
A task is a unit of work — the job to be
Task performed. lt is an atomic activity within a
procelss flow
A collapsed subprocess is a decomposable
Collapsed activity. It can be linked to another process
Subprocess diagram
Expanded An expanded subprocess is a decomposable

Subprocess activity. It contains a valid BPMN diagram
An event-subprocess is placed within another

Collapsed subprocess. It becomes active when its start
Event- event gets triggered and can interrupt the
Subprocess
.... Efl subprocess context or run in parallel (non-
interrupting). lt can be linked to another
diagram

An event-subprocess is placed within another

Event subprocess. It becomes active when its start
Subprocess event gets triggered and can interrupt the
Subprocess context or run in parallel (non-
interrupting), de_pendin_g on the start activity
When splitting, it routes the sequence flow to
Data-based exactly one of the outgoing branches based on
exclusive conditions. When merging. it awaits one
(XOR) gateway incoming branch to complete before triggering
the outgoing flow
Event-based ls always followed by catching events or
Gateway receiving tasks. Sequence flow is routed to the
subsequent event/task which happens first
When used to split the sequence flow, all
Parallel outgoing branches are activated simultaneously.
Gateway When merging parallel branches it waits for all
incoming branches to complete before triggering
the outgoing flow
Bibliografie:
5
When splitting, one or more branches are

Inclusive activated based on branching conditions. When
Gateway merging, it awaits all active incoming branches
to complete
lt triggers one or more branches based on
Complex
Gateway
complex conditions or verbal descriptions. Use
it
sparingly
Pools andasLanes
the semantics
representmight not be clear
responsibilities for
Pool activities in a process. A pool or a lane can be
an organization, a role or a system
Collapsed Pool Collapsed pools hide all intemals of the
contained processes (`black box')
Pools and lanes represent responsibilities for
Lane activities in a process. A pool or a lane can be
an organization, a role or a system. Lanes
subdivide pools or other lanes hierarchically

An arbitrary set of objects can be defined as a

Group Group to show that they logically belong
together
Text Any object can be associated with a text

Annotation . . [ annotation to provide additional documentation
A data object represents information flowing

Data Object through the process, such as business
documents. emails or letters
A data store is a place where the process can
read or write data, e.g. a database or a filling
Data Store
cabinet. lt persists beyond the lifetime of the
process instance
Bibliografie:
6
Standardul BPMN 2.0. Adonis CE (12/q)
A message is used to depict the contents of a

Message
mi,
i communication between two participants
0
Untyped start event that triggers a new process
Start Event
instance
@
StartMessageEvent A process instance is started on receipt of a
message
C)
StartTimerEvent A process instance is started on cyclic timer
events, points in time, after time spans or
timeouts
C)
Start Reacts on an escalation to another role in the
Escalation organization. This event is only used inside of
Event an event subprocess
Start A process instance is started based on changed
Conditional
Event 0 business conditions or matching business rules
(i.e., 'S&P 500 changes by more than 10% since
opening' or 'Temperature above 300C').

®
Catches named errors. This event is only used
Start Error inside of an event-subprocess. An event-
Event subprocess with an error trigger will always
interrupt its containing process
Start
®
Compensation
Compensation handling. This event is only used
Event inside of an event subprocess
A process instance is started based on signaling
0
Start Signal
Event across different processes (one signal thrown
can be caught multiple times)
@
Start Multiple A process instance is started upon occurrence
Event of one out of a set of possible events
Start Parallel
0
A process instance is started upon occurrence
Multiple Event of all possible events
Intermediate
Message Event
0 This event reacts on the arrival of a message
Bibliografie:
7
Intermediate Process execution is delayed until a certain

Timer Event
intennediate
0 point in time is reached or a particular duration
is over
This event reacts on the escalation of a case. It
Escalation
Event
intermediate
0 needs to be attached to the boundary of an
activity
Process execution is delayed until a changed
Conditional
Event
0 business condition or business rule matches
intermediate Off-page connectors. Two corresponding link
Link Event
Intermediate
0 events correspond to a sequence flow
Catches a named error, which was thrown be an
Error Event
0 inner scope (e.g. subprocess). This event needs
to be attached to the boundary of an activity

-
Reacts only on a transaction, which was

Intermediate canceled inside an inner scope (e.g.
Cancel Event subprocess). This event needs to be attached to
the boundary of an activity
Intermediate Compensation handling in case of partially failed
Compensation operations. This event needs to be attached to
Event the boundary of an activity
Intermediate Process execution is delayed until a particular
Signal Event signal is caught. Signaling can happen across
different processes
Intermediate Process execution is delayed until one out of a
Multiple Event set of possible events is triggered
Intermediate
Parallel
Multiple Event
OO Process execution is delayed until all possible
events have been triggered
Bibliografie:
8
IntermediateEvent This event marks the occurrence of a particular
0 business event. Process execution is not

delayed
The throwing message event sends a message
Intermediate
Message Event
Intermediate
0 to a communication partner and afterwards
continues process execution
This event triggers the escalation of the case to
Escalation
Event
Intermediate
0 another role in the organization. After this,
process execution is resumed
Off-page connectors. Two corresponding link
—
Link Event
Intermediate
0 events correspond to a sequence flow
Compensation
Event 0 Triggers a compensation

-
The throwing signal event fires up a signal.

Afterwards it continues process execution. One
IntermediateSignalEvent
0 signal thrown can be caught multiple times by
different catching signal events. Signaling can
happen across different processes
The throwing multiple event throws one out of a
IntermediateMultipleEvent
0 set of possible events. Afterwards it continues
process execution
The untyped end event typically marks the
End Event
EndMessageEvent
0 standard end of a process
EndEscalationEvent
0 At the end of the process, a message is sent
The case is escalated with the end of the
End Error
0 process
The process ends in an error state. As result a
Event
0 named error is thrown
Bibliografie:
9
Cancel End
Event Triggering cancellation of a transaction
End
Compensation Triggering compensation as final process step
Event
End Signal At the end of the process, a signal is thrown.
Event (One signal thrown can be caught multiple
times)
End Multiple At the end of the process, one out of a set of
Event possible events is triggered
Terminate End Triggering the immediate termination of a
Event process instance. All steps still in execution in
parallel branches are terminated
Sequence flow defines the execution order of
Sequence Flow activities
C
ap. 7 - Business Process Management.

Attaching a data object with an undirected
Association ... association to a sequence flow indicates hand-
(undirected) over of information between the activities
___ involved
Association A directed association indicates information
(unidirectional) ................................................................... ).• flow. A data object can be read at the start of an
activity or written upon completion
Association A bidirectional association indicates that the
(bidirectional) < .............................. >, data object is modified, i.e. both read and
written during the execution of an activity
Message flow symbolizes information flow
across organizational boundaries. Message flow
can be attached to pools, activities or message
Message Flow o................................> events. The order of message exchanges can
be specified by combining message flow and
sequence flow
10
Bibliografie:
❑ În figurile următoare sunt exemplificate două diagrame simple modelate

folosind notaţiile din standardul BPMN (primul exemplu este o licitaţie, al
doilea se referă la comanda unei pizza):

d
i
w
a
b
u
p
o
,
I
0—■ Sodad a pcsa
Ilararr
lar paa
. 1_
' Z .,6,510f11N
r
phaa a ary
paar
1111reapr
para [5.1
rneray tifl
Sale the paa
la —,
- - 0 , Reopar
DePrer the
paaa PaParaa 0
. - - - . . . ....----,
Bibliografie:
11
ma.
Prezentarea a lica iei software Adonis Community Edition
Component bar
tat uaia • ..11,1ewore a • GIS •••••• 0.0
• ' J J .d _11 •
Elleir2=~
e », 4 14 • I ; Sh••••• Ben• Drec...** l 0 for.1)0,49 I
ki.•••■■■111. ..11 0
1111
w. L•In.leen
- \ 4 8 o 8 g • Re*
or .......... +0
ffiJlikr• ••••■■■
~11.11110 .111r, • O
or O
5...••••• IYSC
Cor* pr
Navigator
Model window with drawing area
• -••
♦ 0
Support
proc *****
1.0 J L7I
Modelling bar

Prezentarea aplicaţiei software Adonis Community Edition

Crearea modelelor
❑ Se selectează Modelling din bara de componente (component bar):
1,4, Modelling
Se selectează New din menu Model. Apare următoarea fereastră:

Cr..,. rwro modrl x
Med•I••• il•••■
• cd.1.•••
11PNIS mirthod yw•sn

0
C••• 0••••••• P • s • M r « . ,
Mod•I tpao
,-)11=~~11111
> Shan••••le «•••••0•(••••
1!!!!!W •=7
Bibliografie:
12
z Folosiţi Model type filter, sau faceţi click pe 8PMS methodgraphic dacă
aveţi nevoie de asistenţăln selectarea tipului de model. Pentru a crea un
model nou selectaţi Model type, apoi Model group, şi introduceţi un
nume (Name)
Modelarea
În funcţie de tipul de model selectat, diferite obiecte (objects) sunt
disponibile. Pentru a vedea numele obiectului, puneţi cursorul peste acest
obiect în bara de modelare (modelling bar)
I

❑ Obiectele în modele pot fi arătate, sau ascunse prin selectarea modului
(Mode) potrivit:
15:1 kssessment Process stepper Tools Extras Window H elp BOC Management Office
NO. Graphic Ctrl+G rf.
Table Ctrl+T
Mode ► Flow
Views Flow - including Pas and Controls
Risk view... ► Flow - including Variables and Random generators
Control view... Flow - including Resources
Mouse access ►
Flow - including Performance indicators
Zoom...
All modelling objects
Grid
Page layout... Display...
Bibliografie:
13
❑ Pentru a insera un obiect nou, se selectează clasa de obiecte potrivită din

bara de modelare şi se dă click stânga o dată pe aria de desen (drawing
area - spaţiul alb). Fiecare click inserează un obiect nou din clasa
selectată. Click dreapta face schimbarea din modul desen (inserarea şi
aranjarea obiectelor) în modul editare (editarea atributelor obiectului)
❑ Pentru a conecta obiectele, selectaţi clasa de conectori (săgeţi) din bara
de modelare, faceţi click o dată pe obiectul de start şi o dată pe obiectul
de final. Pentru a insera un punct de îndoire (bendpoint) faceţi click
stânga pe aria de desen (drawing area) înainte de a face click pe obiectul
de final. Dublu click pe obiect deschide notebook, care conţine toate
atributele obiectului (ex. nume, descriere, comentarii)

Adăugarea de referinţe
❑ Pentru unele obiecte cum ar fi: Process (harta companiei), Subprocess
(Business process model), şi Cross-reference fiind posibil să se adauge
referinţe la alte modele pentru a permite navigarea pe verticală (drill
down pentru modele mai detaliate) şi orizontală (navigare la modelele
precedente şi successive). Pentru a adauga o referinţă, click pe icon-ul
Create + , se selectează model din listă şi se confirmă dând click pe Add
h i m s •lac~
Vach mtandban is
O
Reţe,.xf RoPer
O VOL K h P I Ir ou nd tre nsf e r (Pe me ,$ ) R e f e e e n ■ e d pro ■
Rolowenceabliefflodeh
Q,de,
1 Mcdek
- 8 ank Neoteelet,omnd bar~8)
Gescepţo
-
J
J 0 1 Car~ onaps
- o
Vaxelerbounl Iferntel - Canco
J 02 13.nnett peocets..
- 0.2 1 Colid cgocelsen
Ccrned pooi
Bibliografie:
14
JEL.
• În plus, pentru clasele de obiecte selectate (de ex. Activity) este posibil să
se adauge referinţe obiectelor din modelele existente (de ex. unităţi
organizaţionale şi roluri din modelul mediului de lucru, produse,
documente, sisteme IT etc.)
Validate transfer details (Activity)
Othersenulatondata
Sirmlenonresuln
Respcmairderoie +
erwlOrtne«.1 0dell

❑ În acest caz, adăugarea unei referinţe necesită două stagii: primul,

modelul care conţine un obiect la care dorim referinţa este selectat, iar al
doilea, obiectul să fie selectat, iar al treilea, referinţa sau referinţele sunt
adăugateşi patru, selectia este confirmata. Dacă lista modelelor incărcate
(loaded models) nu conţine modelul necesar, acesta poate fi încărcat
Validate transfer details (Activity) Cooperation/participation

- -
Bibliografie:
Loaded models: [0] j Retetenceable objects: [3][Add reference

— Front of f i c e
Li Working environment models
, .
1=,
Organigram — Product development 4], ____
[1] Organisational structure (
S
•
121b Rde
i■ Countes service
OK
15
-
Managementul grupurilor de modele

Modelele pot fi grupate, prin alocarea lor către grupurile de modele
(model groups). Pentru a gestiona modelele şi grupurile de modele se
selectează Model groups din menuul Model. Pentru a crea un grup nou,
se selectează grupul părinte şi se dă click pe butonul Create group:
Model groups Creale group... fy

- Models
fiename
+ Bank tioucher-bound trander)
[
Move group

-
❑ Pentru a schimba alocarea modelului se foloseşte Move model reference:

Model group list
Model groups:
Models
Bank Voucher-bound transfer)
11 01.Company maps
02Business processes
e) 02.1 Control processes
4.) 8P Voucher-bound transfer
SP Accept transfer
SP Control signature/blocks
SP 1)-•sdee trenţler IMove model reference
Exportarea modelelor grafice către MS Office
Pentru a exporta modelele grafice pentru programe externe, se selectează
partea din aria de desen în timp ce se apasă pe tasta Alt, şi se foloseşte
punctual din menu, Edit-Generate graphics-Region sau se foloseşte
iconul din bara de acces rapid (quick access bar). Graficele pot fi scalate
sau salvate ca fişier (de ex. BMP, JPG, PNG), sau stocatein clipboard
pentru a se putea face "paste" rapid
Bibliografie:
16
emPe
Printarea modelelor
Punctul din menu ModeUPrint permite definirea setărilor de printare
(setările de pagină, scalarea modelelor, preview pentru pagini şi selecţii
etc.)
Rularea interogărilor şi salvarea rapoartelor

Se selectează Analysis din bara de componente (component bar):

❑ Această componentă permite analizarea modelelor atât cu interogări

predefinite dar şi cu interogări adaptate. Rezultatele interogărilor pot fi
salvate ca rapoarte. Pentru a crea o interogare adaptată se selectează
Queries/Reports din menuul Analysis:
Rela tion t bles Extras Help E;;:;;:
IEMI=1~~imE
Queries on Company maps
Queries on Business process models 
► I
Queries on Document models ►
Queries on IT system models ►
Queries on Use case diagrams ►
Queries on Working environment models ►
Analytical Evaivation,..
Bibliografie:
17
❑ După selectarea modelelor pentru analiză, tipul de interogare trebuie să fie

ales. Poate fi selectarea tuturor obiectelor unei clase specifice, particulare, sau
toate obiectele unei
clase particulare cu Q u a r v , R- °
o anumită valoare a ardoched dv.v

11 j
folvVY
atributelor d ddivit d chat walb ddbde
[2 ] VCV Wk1
d abocra ddera Ao",
delbde Cpd, v •• 5
___ P
l ____________
E vVvv
ed d
Umo 611edoaies
1<71dvihr517IdodAm ieer , .1X) 000C00111, 711fflp l~frtedir >.
[4 1
[5]
1 atto
Sha. calufre
I IModolrd. Caral
tob

❑ Conţinutul câmpului de input (input field) ajustat pentru tipul de

interogare selectat. Câmpul de input permite crearea cu uşurinţă a
elementelor de interogare. Fiecare element de interogare care este gata
poate fi verificat dacă returnează sau nu rezultate (Evaluate) şi introdus
(folosind Add) la interogarea finală. Elementele interogării pot fi unite cu
operatori logici. OK permite rularea interogării
❑ Sfat: Pentru a vedea o lista de referinţe a atributelor tuturor obiectelor, se
poate folosi butonul Attributes. Model info arată lista modelelor analizate.
Tabelul cu rezultatele interogării poate fi folosit pentru a edita rapid
modele multiple. Poate fi de asemenea salvat ca un raport (de ex. RTF sau
CSV)
❑ Pentru a adapta con
ţinutul unui tabel, se face dreapta click pe o celulă cu
date şi se foloseşte opţiunea Select attributes din menu-ul de context
Bibliografie:
18
-
Publicarea modelelorTn format doc si html

Se selectează Import/Export din bara de
I I I M I c en c , I l i o n
MorJell
componente
d'<"
,_) wad,
Punctul din menuul DocumentationWptions

~~~~1
-
permite configurarea publicării modelului. - J Ol

•
Burw. plocemn
02 I Can•al pece••••
Pentru a publica modelele existente se ,)W

••, SP Cernal tg.ense ••
,
as
selectează HTML Generation sau WORD 1 ■ ~Ne••••••1 mode• [2]
Generation din menuul Documentation. Ca

variantă se pot folosi icon-urile din bara de
F
acces rapid. În fereastra de generare a Egame W [ 3] documentelor se

selectează modelele pentru a fi publicate şi calea
către directorul gol, unde fişierele vor fi salvate c f f i ci l j
Sfat: Folosiţi opţiunea Including referenced models pentru a vă asigura că

toate modelele la care s-a facut referire sunt publicate şi nu doar cele
selectate

-
Importul şi exportul modelelor

Pentru a muta modelele între bazele de date (pentru a 'impărţi modelele
sau a face un backup) se folosesc opţiunile ADL import şi ADL Export din
menuul de export Model (Import/Export component). Ca variantă se pot
folosi iconurile din bara de acces rapid
Sfat: Importaţi fişierul Example-Bank.adl (de obicei situat în locaţia
C:\Program Files‘BOC‘ADONISCE\examples) pentru a vedea mostre de
modele
Bibliografie:
19
Sugestii utile
Pentru a porni ajutorul sistemului (system help), se apasă tasta F1. Pentru
a vedea informaţii despre obiecte şi atribute se pot folosi icon-urile
prezente în notebook-uri
Navigator (activat de tastele Ctrl + R) oferă funcţii de panoramare şi zoom
pentru a face mai uşor lucrul cu modele mari
Menu-ul de context este disponibil prin dreapta click ceea ce oferă multe
funcţionalităţi (de ex. crearea modelelor şi grupurilor, schimbarea zoom-
ului, afişarea submodelelor etc.)

❑ Modelele pot fi editate în modul grafic (setat implicit) sau în vederea

tabulară, care permite editarea mai multor obiecte deodată şi editarea
folosind "paste" în sau din o foaie de calcul. Pentru a comuta între aceste
tipuri de vederi se foloseşte Ctr1+ G şi Ctrl + T sau iconurile pentru acces
rapid. După ce se porneşte vederea tabulară prima dată, se selectează
clasa de obiecte din bara de modelare (modelling bar) pentru a vedea un
tabel cu această clasă de obiecte
••••••• eimes,
Did,11•11x• (Ilid ind s• prooral m edell
w. 04* 11~ do ______

emdl 1
• 1 1 , 0 1 ..1 .0 fl re , • b •d { < 2 Veldem ler Ifflike **1.14110 elloall~ dil~ 0.11~~1~,
Noc. bod , dr•• bied■ Odel ~11.10.1114.1 0~~ auo
Clech medas d ble thed Ilhep YO• Ade ee diecă I ee d•ore •••■ ..dra 0.1er ddlimden Pold 090.meend ■•••
Calq■de mege Ca...w..ry 410•1~114IN O..w~0ro
S•dd sdie ► edi r Serd w. odo• b••• ie w. cs•••••• 10 • • noI ~ ■ •• •■ • ad. • •••• 1.1 to dr tid~ Indel Digeraeledd eede.
Ca.P pab.• o rl { C c o n ra peekm a c••••••• bek• ■ •••d• 3 Oidee ded1~1•10 Cleimmieedd
Bibliografie:
20

Cursuri MSA (Teapa Dumitru)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri MSA (Teapa Dumitru)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODELAREA PROCESELOR

(Modelarea şi simularea afacerilor)

Conf. dr. ing. Dan Dumitriu

Cap. 1 Definiţia afacerii. Factori cheie de

succes în afaceri (1/25)

Factori care influenţează afacerile şi antreprenoriatul

Factori cheie de succes în afaceri

Reducerea riscului afacerii prin instrumente de modelare şi

succes în afaceri (2125)

Afacere (DEX 2009) - 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial,

Mediul de afaceri - Ansamblul reglementărilor şi valorilor juridice,

Cap. 1 Definiţia afacerii. Factori cheie de

succes în afaceri (3/25)

Factori politico- Factori

❑ Antreprenorii români trebuie să gândească o afacere in contextul

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

❑ Topul motivelor invocate pentru a nu demara o afacere

Nu am timp. Toată lumea are acelaşi număr de ore într-o zi.

succes în afaceri (6/2)

Nu am relaţiile necesare. Cu atâtea site-uri ale companiilor, Linkedln,

Cap. 1 Definiţia afacerii. Factori cheie de

succes în afaceri (7/25)

❑ Idei preconcepute la inceperea unei afaceri

❑ 2. "Sunt la început, mă voi orienta după ce face concurenta"

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

❑ 6 "Important este să nu fac greşeli"

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

Factori care influenţează afacerile şi antreprenoriatul

❑ Evoluţia în afaceri se realizează sub influenţa unei mari diversităti

❑ Factorii care influenţează mediul antreprenorial românesc pot fi de

❑ Factori macroeconomici: evolu

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

succes în afaceri (13/25)

❑ Factori microeconomici: competenţa antreprenorială, controlul

o Competenţa antreprenorială - în cele mai multe afaceri noi principala

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

o Controlul stocurilor - dintre toate responsabilităţile antreprenoriale,

o Evidenţa financiar-contabilă - introducerea unui sistem de

o Frauda si dezastrul - Multe firme suferă eşecuri din cauza fraudei şi

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

Factori cheie de succes în afaceri

❑ 2. Managementul echipei Paradoxal, antreprenoriatul nu presupune un

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

❑ 4. Investitori de calitate. Investitorii pe care compania reuşeşte să-i atragă

5. Reacţie rapidă în piaţă.

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

❑ 8. Productivitatea. Pentru a spori semnificativ productivitatea resurselor

succes în afaceri (22/25)

❑ 11. Calitatea - Obţinerea şi menţinerea unor standarde ridicate de calitate

Cap. 1 Definiţia afacerii. Factori cheie de

succes în afaceri (23/25)

HOW TO LEARN FAST

Anno Vilol d. Vlod Shyslioe

If you wanted 6‘` „....i tim, 366 boun ă*ori

mph - mile per hour,

jump in the woter, then

Francisco sell a product you don't have

lf you don't know how to use them,

Cap. 1 - Definiţia afacerii. Factori cheie de

„Cel mai mare risc este să nu risti."

În consecinţă, un grad de risc trebuie asumat, dar dată fiind complexitatea

(Modelarea şi simularea afacerilor)

Conf. dr. ing. Dan Dumitriu

Cap. 2 - Modelarea economico-matematică.